Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu; n.

21 mai 1880, București,

România – d. 14 iulie 1967, București, România) a fost un scriitor român, cunoscut
pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența
baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o
altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză
(notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului),
pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai
contestați din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi provine, explică
însuși scriitorul, din Argesis - vechiul nume al Argeșului. Ovid S. Crohmălniceanu
propunea în studiul consacrat operei poetului din Istoria literaturii române între
cele două războaie mondiale o altă explicație, pseudonimul ar proveni din unirea
numelor a doi celebri eretici, Arie și Geza. După o altă ipoteză, numele poate veni
de la numele bonei (Ergézi Rozália) care de fapt ar fi adevărata mamă.[10]
A fost un admirator al simbolismului și a altor curente aparținătoare (cum ar fi
Secesiunea vieneză) polemizând în articolele vremii cu George Panu de la Junimea'
asupra atitudinii critice a celui din urmă privind Literatura modernistă.[13] La 19
ani a intrat la mănăstirea Cernica, unde a stat patru ani, până în anul 1904. În
anul 1900 a devenit diacon, apoi secretar al mitropoliei din București.[14] În
1904, a publicat împreună cu Vasile Demetrius o revistă proprie, Linia Dreaptă,
care a încetat să mai apară după doar cinci numere.[15] Arghezi, Gala Galaction și
Demetrius au fost legați printr-o strânsă prietenie, cum reiese din mărturisirea
fiicei lui Demetrius, artista și nuvelista Lucia Demetrius.[16]

În romanele sale, poetul a mărturisit că nu era foarte atras de cariera de călugar,

căci autorul ciclului Psalmilor era un eretic și nu un spirit mistic. A recurs la
acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii săi fiind un înalt ierarh al
Bisericii Ortodoxe Române. În romanul Cimitirul Buna Vestire a parodiat cu sarcasm
lumea monahală.

În 1905 a început un șir de călătorii în străinătate, deoarece la 30 ianuarie 1905

Constanța Zissu a dat naștere lui Eli Lotar, primul copil al lui Tudor Arghezi.
Mama copilului, profesoară, a fost nevoită să-și ascundă maternitatea și să-și lase
fiul la Paris, în grija unei doici. Îngrijorat, Arghezi s-a hotărât să plece la
Paris unde a stat puțin timp, apoi s-a mutat la Fribourg, unde a scris poezii și a
participat la cursurile Universității Fribourg, dar nu a fost mulțumit de
puternicul accent catolic al acesteia. S-a mutat la Geneva, unde a scris poezii, a
asistat la cursurile Universității și, ca să-și câștige existența, a lucrat în
atelierul unui bijutier.