Emilia Lucescu 01.02.

2024

Ovidiu- poetul tomitan

Ovidiu a fost un poet de origine romană ce a trait în perioada 43 î.Hr.- 17 d.Hr. S-a nascut în
Sulmo, numita astazi Sulmona, în Italia, la aproximativ 140 km de Roma, și a murit în exil la
Tomis, azi Constanta, Romania. Alaturi de Horatiu și Virgiliu, a fost considerat ca unul din cei
mai importanti și cunoscuti poeti romani, fiind scriitorul operelor precum Amores, Ars amandi,
Remedia Amoris, Metamorfoze, Tristia și Epistulae ex Ponto.
Familia sa era una foarte veche, de rang ecvestru, însa de o bogatie moderata, lucru consemnat în
scrierile sale (Tristia, mai exact). A studiat alaturi de fratele sau la Roma, însa acesta din pacate a
murit la varsta de 20 de ani, lucru ce l-a determinat pe Ovidiu sa iși urmeze adevaratele pasiuni,
și a calatorit în Atena, Sicilia și Alexandria, de unde s-a întors înapoi la Roma cu o bogatie
sufleteasca. A hotarat sa lase în urma studiile de drept și a început sa scrie poezii. Tatal sau, care
a fost cel care l-a impins sa studieze dreptul, afland de noua sa ocupatie s-a aratat nemultumit,
zicandu-i: „De ce încerci o meserie nelucrativă? Homer însuși n-a lăsat nicio avere!”.
Viata de poet în Roma era o viata buna, extravaganta și fara griji. Ovidiu era foarte cunoscut și
placut de înalta societate și chiar de însuși Imparatul Augustus. El frecventa des bazinul de apa al
luptatorilor, teatrele, circurile, dar și localurile de noapte, unde citea din poezia sa, care de cele
mai multe ori avea o cu tenta erotica. A fost căsătorit de trei ori și divorțat de două ori. Din urma
acestor căsătorii, a avut o fiica, Perilla, ce i-a rămas fidelă și care a învatat toate artele frumoase
sub îndrumarea sa. În vremea aceea, Augustus dădea o serie de legi puritane împotriva luxului,
adulterului, a celibatului și a sterilitatii, în încercarea sa de a satisface aristocratia ce avea o
viziune considerata traditionala. Acele legi erau împotriva a tot ce promova poemele lui Ovidiu,
lucru ce a creat anumite tensiuni în societatea romana.
În anul 8 d.Hr., Ovidiu a fost alungat din Roma la Tomis, astazi Constanta, de catre însuși
Imparatul Augustus, dintr-o cauza care nu este întru totul cunoscuta. Pe atunci, Tomisul era o
zona foarte rece, clima foarte aspra, iarna fiind un frig cumplit, iar vara, o caldura înabușitoare.
Ovidiu i-ar fi numit pe geti niste „barbari”, acestia fiind, într-adevar, cunoscuti pentru duritatea
lor, fiind însa un popor de oameni drepti și harnici.
Ovidiu ar fi scris mai tarziu în Tristele, una din operele sale cele mai cunoscute din exil, ca
motivul exilului ar fi „carmen et eror”- o poezie și o greseala („Pe mine poezia și-o oarba
ratacire/Pierdutu-m-a; pe-a doua n-o pot destainui...”), lucru ce a deschis o serie de mai multe
speculatii cu privire la acest motiv al exilului. Cuvantul „poezie” din aceste versuri deschide o
idee care coincide cu prima și cea mai veche ipoteza ce provine dintr-o biografie a lui Augustus
scrisa de catre Sextus Aurelius Vicotr, potrivit careia „a pedepsit cu exilul pe poetul
Ovidiu...pentru ca a scris trei carti despre arta iubirii”, acestea fiind considerate ca o instigare
catre desfrau, pe care Augustus nu il agrea la altii.
În același sens, dar ca o completare, exista o alta supozitie ce a început în secolul următor de la
poetul Sidonius Apollinaris, care într-una din poeziile sale spune că Ovidiu este „cunoscut pentru
versurile de dragoste şi trimis la Tomis, fiind odinioară prea subjugat de o copilă regească
Emilia Lucescu 01.02.2024

ascunsă sub numele Corinei”. Corina, femeia cântată în Amoruri, fiind identificata ca fiind Iulia,
fiica împăratului, Sidonius Apollinaris consideră că adevărata cauză a exilului relaţiile de
dragoste ce ar fi existat între ea şi Ovidiu. Această ştire s-a bucurat de mare trecere înaintea celor
ce s-au ocupat cu cauzele exilului poetului în Evul Mediu, mai ales pentru că era mărturia cea
mai apropiată în timp de epoca celui exilat, considerându-se, astfel, cea autentică.
În același timp, Ovidiu scria într-una din operele sale ca se învinovateste pentru ca „a avut ochi”,
un alt vers ce lasa loc de interpretat în ceea ce priveste cauza exilului. Se deschid astfel alte trei
supozitii, prima fiind aceea ca Ovidiu ar fi fost martor ocular al unui incest. Într-un pasaj de
Suetonius se mentioneaza ca Imparatul Caligua, pentru a dovedi ca prin venele sale curge doar
sange imperial, ar fi sustinut ca mama sa, Agrippina, ar fi fost nascuta din urma unei relatii
incestuase dintre Augustus cu propria sa fiica. S-a emis ipoteza ca Ovidiu ar fi vazut acest fapt,
motiv pentru care a fost exilat.
O alta presupunere apare de pe urma altor versuri din Tristele, în care Ovidiu se compara cu
Acteon, un erou grec care, conform legendei, dupa ce a vazut-o pe zeita Diana scaldandu-se
goala impreuna cu însotitoarele ei, a fost preschimbat de aceasta într-un cerb și apoi sfâșiat de
câinii săi. Se presupune ca Ovidiu ar fi vazut-o pe sotia lui August, Imparateasa Livia, facand
baie, iar acest lucru l-a mania pe Imparat, alegand sa il trimita pe Ovidiu în exil.
Ultima ipoteza ce se poate forma de pe urma versurilor lui Ovidiu implica un alt membru al
familiei imperiale, și anume pe Iulia, nepoata lui Augustus, care ducea o viata desfranata, avand
legaturi extraconjugale și provocand scandaluri publice. Ovidiu ar fi stiut de aceste probleme și
ar fi facut anumite glume pe seama tinerei, acest lucru ajungand la urechile Imparatului care,
bineînteles, s-a maniat.
Exista o alta supozitie care se întemeiaza pe baza politica. Potrivit acesteia, Ovidiu ar fi fost
considerat un complice la o actiune conspirativa de a-l înlatura pe Tiberius, fiul vitreg al lui
Augustus, de la succesiunea la tron și a-l sprijinii pe unul dintre ceilalti fii ai sai. Prin acest
demers ar fi atras ura Imparatesei care l-a înlaturat pe adevaratul pretendent la tron și l-a facut pe
fiul sau succesor. Cel care ar fi orchestrat aceasta conspiratie a fost chiar prietenul cel mai bun al
lui Ovidiu, Fabius Maximus, ce a murit în imprejurari suspecte la scurt timp dupa plecarea
poetului la Tomis. Aceasta ipoteza explica motivul pentru care Ovidiu își pierde speranta de a se
mai întoarce la Roma dupa moartea lui Augustus și încoronarea lui Tiberius. Noul imparat il
considera dusmanul sau.
Succesul literar al lui Ovidiu este impartit de catre istorici în doua categorii: scrierile de dinainte
de exil și cele de după exil. În prima categorie intra următoarele: Amores, în trei cărti cuprinzând
49 de elegii, Eroine sau Scrisori ale unor eroine, 18 scrisori fictive de dragoste ale unor
personaje feminine mitice adresate iubiților lor, precum Ariadna către Theseu sau Medeea către
Jason, Ars amandi, poem eroico-didactic în trei cărti (doua adresate bărbaților și una femeilor) ce
cuprinde sfaturi privind arta seducției și a dragostei, Remedia amoris, o replica ironica la Ars
amandi, în care se recomandă amanților nefericiți diverse mijloace pentru a scăpa de dragostea
chinuitoare și de urmările ei, De medicamine faciei femineae - „Îngrijirea feței feminine”, cu
diferite mijloace cosmetice, Phaenomena -poem descriind diverse apariții cerești din care s-au
Emilia Lucescu 01.02.2024

păstrat doar câteva fragmente, Fastele - calendar versificat al sărbătorilor romane, întreruptă de
exilul poetului (cuprinde doar lunile ianuarie până la iunie), și, însfârșit, Metamorfozele- opera de
căpătâi a poetului, un poem scris în hexametri, ca și Iliada, Odiseea și Aeneida ce povestește
despre istoria lumii, de la începuturile sale și până la moartea lui Iulius Cezar într-un cadru
mitico-istoric, conținând peste 250 de mituri în 15 cărți și aproape 12.000 de versuri.
Academicienii nu s-au pus nici în zilele noastre de acord cărui gen apartine poemul, acesta
conținând atât criterii epice, cât și lirice și dramatice, deși înclina mai mult înspre epic.
Ultimele scrieri ale lui Ovidiu sunt cele din exil: Tristele și Ponticele. Ambele reprezinta o serie
de scrisori trimise de el la Roma soției sale, lui Augustus, prietenilor și apropiaților lor, cerând
ajutorul pentru a fi iertat. Datorită scrisorilor trimise acasă și al scrierilor sale, avem astăzi
consemnări scrise ale vieții sale, care ne ajuta sa înțelegem mai bine nu numai arta sa, ci și
meleagurile, clima, obiceiurile și tradițiile din vremea aceea ale tomitanilor. Într-una dintre
epistole, poetul descrie cimpoiul getic (tibia utricularis) ca fiind „o bășică din piele de oaie, fără
păr, cu două flaute de lemn, din care acești barbari cântă zi și noapte, împiedicând un om bine
crescut să doarmă la orele la care trebuie”; nefiind obișnuit cu astfel de instrumente, sunetul i se
părea „oribil”.
Pentru Ovidiu, exilul a fost o perioada de disperare , dorindu-și constant să se întoarcă la Roma.
În Tristele îi numește pe geții din Tomis barbari, pe când în Epistole scrie în limba lor și îi
numește prieteni. Geții l-au făcut pe Ovidiu poetul lor național și l-au scutit de taxe și impozite,
încercând să îl facă sa se simtă binevenit, însa din scrierile sale reiese ca a dus dorul Romei până
la moarte. Din păcate, multe din operele sale din exil ce ne-ar fi putut ajuta să înțelegem mai bine
viața sa pe malul Pontus Euxinus s-au pierdut, la fel ca și locația mormântului său. În Tristele
scrie următoarele versuri, ce și-ar fi dorit să fie scrise pe piatra sa de mormânt: „Sub astă piatră
zace Ovidiu, cântărețul/Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent,/O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai
iubit vreodată,/Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin.”

Bibliografie:
 Nicolae Lascu, De ce a fost exilat Ovidiu la Tomis?, în Magazin istoric, Anul II,
Nr.9(18), septembrie 1968
 https://www.art-emis.ro/cronica-de-carte/publius-ovidius-naso-un-petrarca-al-antichitatii
 https://sacred-texts.com/cla/ovid/lboo/
 https://istoriiregasite.wordpress.com/2014/02/03/de-ce-a-fost-exilat-ovidiu-la-tomis-
prima-parte/
 https://istoriiregasite.wordpress.com/2014/02/05/de-ce-a-fost-exilat-ovidiu-la-tomis-
ultima-parte/
 Ovidius Publius Naso, Tristia, III, 73-76, tr. Theodor Naum.
 Ovidius Publius Naso, Tristia, II, 207-208, tr. Theodor Naum.