Sunteți pe pagina 1din 5

FACULTATEA SPIRU HARET SPECIALIZAREA ROMANA-FRANCEZA ANUL II ZI

STUDENT : MURESAN (TITIREZ) V.C. SILVIA MONICA

LITERATURA COMPARATA

REFERAT POETII LATINI

POETII LATINI

Omul antic a gandit nemurirea in forme diverse si a invins timpul nu numai prin istoria sa, paradigmatica si catalizatoare, ci mai ales prin geniul sau creator si universal. Daca Atena si Roma ar fi avut numai istorie, fara literatura, atunci s-ar fi stiut despre aceste cetati tot atat cat stim despre traci sau iliri. Fara patrimoniul spiritual greco-latin nar exista insa sistemul european de viata si gandire. Istoria e devenire si desertaciune, organismele socio-politice se succed ca valurile marii, dar creatiile spirituale sunt simultane intru eternitate. Scriitorii au scos din talazurile istoriei stirile despre razboaiele cu persii si razboaiele cu punii, acte care au pus in cumpana etnogeneza continentului nostru si le-au asezat in cartea de aur a omenirii. Vestalele romane nu mai urca demult la templul din Capitoliu, dar poemele lui Horatiu ard si astazi, ca niste torte ale geniului latin. Literatura antica este, in ultima instanta, o lectie de glorie si de nemurire pe care istoria o repeta generatiilor care vin. Timide si tarzii fata de manifestele grecesti, primele forme ale literaturii latine isi au obarsia in spatial italic. Intreaga evolutie a acestei literature, afirmata prima data printr-o traducere a poemelor homerice, s-a desfasurat sub semnul permanentei provocari reprezentate de performantele eline. Scriitorii notabili ai inceputurilor literaturii culte latine sunt provinciali: Naevius, Livius Andronicus, Terentius Lucius, Accius Calutus, Varro, Sallustius. Mai tarziu, alaturi de marile nume romane se afirma poetii noi, mai toti provinciali, si marii lor urmasi: mantovanul Vergilius si apulianul Horatius. Primul poet latin, tarentinul Livius Andronicus (294-204 i.Hr.), recunoaste autoritatea suprema a eposului grec, prin traducerea adaptata a epopeii homerice.Odyssia sau Odysseion (Mica Odisee), transpusa in versul saturnine specific latin (format din trei iambi si trei trohei), ca manual didactic, atesta atat traditia relatiei dintre cele doua culture, cat si orgoliul foarte tinerei literature peninsulare de a-si exercita practica creatiei pe o epopee homerica. Cnaeus Naevius(269-201 i.Hr), creator al epicului latin prin poemul in vers saturnine Bellum Punicum (Razboiul Punic), asociaza tema greaca a peregrinarilor cu subiectul roman al intemeierii cetatii. Marcand evident inceputurile genului si orientand eposul latin spre modelul impus de traditia spiritual mediteraneana,Livius Andronicus si Cnaeus Naevius fixeaza totodata si coordonatele definitorii ale epocii latine:relatia mai profunda cu realul si cu istoria (citate)a, predilectia pentru poetic-spectacular si accentual pus pe evocarea trairii si pe analiza psihologica a eroilor. Avandu-si originea in opera lui Naevius, Analele elaborate de Quintus Ennius, Lucius Accius, Furius Bibaculus, structureaza dimensiunea filozofica a epopeii latine.

Arborand aceeasi sursa a Agronauticelor lui Apollonius sin Rodos, poetii epici apropiati chronologic de Vergilius manifesta in epopeile lor amprenta tot mai clara a unei literature mature.Gaius Valerius Flaccus Setinus Balbus in poemul in opt carti, Agronautica, trateaza liber subiectul grecesc, inserand inmod personalepisoade ale istoriei romane contemporane.

Publius Ovidius Naso Intre operele poetului latin Ovidius am putea spune:primul cntaret cunoscut al teritoriului dintre Dunare si Marea Neagra de o pretuire unanima s-au bucurat ntotdeauna Metamorfozele. Ele sunt un lung sir de povestiri mitologice, variate ca subiect si actiune dar avnd toate un sfrsit asemanator: metamorfoza personajelor. Poetul cauta sa dea naratiunilor sale o nlantuire unitara, o succesiune cronologica. Povestirea ncepe cu creatia universului si a primilor oameni si, dupa un sir de ntmplari n care personajele principale sunt zeii si eroii mitologiei grecesti sau ai legendelor homerice, ajunge la ntemeierea Romei, ncheindu-se cu metamorfoza lui Caesar n stea. Intre 2 si 8 d.Ch., Ovidius a compus, n cincisprezece carti, o epopee de factura cu totul originala. n aproximativ 12.000 de hexametri dactilici, Ovidius prezinta aproape 250 de legende privitoare la metamorfoze. Dupa cum se obisnuia, opera ncepe cu o invocatie, de data aceasta a zeilor, poetul cerndu-le acestora sa-l ajute sa nfatiseze cum au luat corpurile forme noi de la crearea lumii, pna n timpurile n care traieste el. De fapt, el deruleaza transformarile petrecute n cosmos sau suferite de personaje legendare ori istorice, de la nceputurile lumii pna la apoteoza lui Caesar. Ovidius ncepe n cartea nti, prin evocarea destramarii haosului initial si prin formarea unei lumi din cele patru elemente, prin succesiunea celor patru vrste ale omenirii si potopul initial. Poetul nareaza legende referitoare la transformarea zeilor n animale, precum cea a lui Iupiter n taur pentru a o rapi pe Europa, dar si a oamenilor n fiinte necuvntatoare, n flori, arbori, stnci, ruri, astre etc., a animalelor n constelatii. Ovidius nglobeaza, n epopeea sa, numeroase povesti de dragoste, printre care se distinge emotionanta legenda a dragostei dintre Philemon si Baucis, doi batrni, care se iubeau nespus si primeau ca oaspeti chiar pe zei. Eugen Cizek spune: Ovidiu practica abil analiza psihologica, sondarea vietii interioare a personajelor Metamorfozelor. Legendele mitologice despre mutatiile sufletelor si lucrurilor comporta adevarate scenarii romanesti. Gingasia tonului se mbina cu senzualitatea moravurilor; Delicatetea sentimentelor se impune n anumite povesti de iubire, ca n cea a lui Philemon si Baucis. De asemenea, Ovidius, aproape n toate cartile Metamorfozelor, face aluzie la istoria contemporana lui - El este mpotriva asasinilor lui Caesar, l ridica n slavi pe August, dar, cu toate astea, Metamorfozele surprind mai mult dragostea si jocul erotic. Interesant ca zeilor li se atribuie toate slabiciunile umane, fapt care se pare ca nu prea i-a placut lui

August. n ceea ce priveste stilul, caracterizarea lui Eugen Cizec este una cuprinzatoare si relevanta: n Metamorfoze, Ovidiu se exprima elegant, chiar rafinat. Descriptiile ovidiene se remarca prin vivacitatea lor, prin umorul care le mbiba. Ovidiu mnuieste o imagistica bogata n reverberatii, bazata pe asocieri ingenioase de cuvinte, pe utilizarea unui vocabular expresiv, generator de numeroase efecte vizuale si auditive, pe o scriitura intens colorata, chiar alambicata, pretioasa. Abunda metaforele si metonimiile, termenii si conotatiile poetice. Fraza este ndeobste ampla, ntemeiata pe o subordonare savanta. S-ar spune ca poetul diminueaza distantarea sa de poetica clasicismului augusteic. Dar tendintele spre nnoirea limbajului continua sa actioneze si n Metamorfoze.

Caius Valerius Catullus(87-54 i.Hr) Catullus a preluat de la elexandriniun gen created eimica epopee, numita de catre moderni epyllion,este vorba despre poeme relative scurte, avand ca subiect cate o legenda putin cunoscuta. Este un poet neoteric (de moda noua); este, deci, adeptul alexandrinismului, cu o viziune noua asupra creatiei literare. Cultiva epigrama, poezia scurta, cu ritm variat. Opera sa cuprinde peste o suta de creatii grupate ntr-un volum sub numele de Carmina. Tematica lui Catullus este variata, n general de factura erotica, dar si politica, sociala, precum si cteva poeme de inspiratie mitologica nunta lui Peleu cu Tetis -, cntece de petit etc., scrise n hexametri, cu o ntindere mai ampla. Se poate afirma ca n creatia neotericului Catullus se pot gasi apropieri cu creatia lui Lucretius, mai ales n poemul care prezinta nunta dintre Peleu si Tetis, unde se observa chiar expresii preluate din De rerum natura. n poemele erotice apare figura iubitei, Lesbia. Putem vorbi de un regim amplu de trairi, extaz, agonie, gelozie, dezamagire, optimism, pesimism etc. Asadar, Lesbia, care avea o mare influenta asupra poeziei neotericilor, l inspira pe Catullus n creatia sa,

Quintus Horatius Flaccus Horatiu, unul dintre cei mai reprezentativi poeti ai literaturii latine, s-a nascut la 8 decembrie 65 i.Hr. La Venusia,. Fusese sclav al orasului Venusia (de unde si numele de ginta, Horatius, luat dupa eliberare, dat fiind ca acest targusor era inscris in tribul Horatia). Devenise ulterior functionar al orasului si s-a straduit sa-i ofere o educatie aleasa fiului sau. Poetul s-a format la Roma, in cele mai bune scoli, unde si-a creat prieteni si relatii care depaseau considerabil standardul ingaduit de obarsia sa. In scoala lui Orbilius, gramaticul , nu se studiau decat poetii vechi si erau ignorati neotericii, ceea ce il va frustra si marca pe tanarul Horatiu. Spre 45 i. Hr., el pleaca la Atena pentru a-si desavarsi

pregatirea intelectuala si filosofica, alaturi de numerosi tineri aristocrati. Ca si ei, se inroleaza in randul fortelor lui Brutus, animat de inflacarate convingeri republicane, cand izbucneste conflictul dintre cezaricizi si triumviri. In 39 sau 38 i.Hr., prietenii poetului, Vergiliu si Varius, il prezinta lui Mecena, care sfarseste prin a-l primi in cercul lui cultural-politic. Mecena ii acorda prietenia si ocrotirea sa si ii procura, in 32 i.Hr., o vila in zona sabina, care va deveni locul privilegiat de meditatie si de creatie al poetului. Inzestrat cu o conditie materiala confortabila, Horatiu se intereseaza de viata civica si sprijina politica lui August, luand parte, se pare, si la batalia de la Actium. A devenit prieten cu Octavian-August , mai ales dupa 20 i.Hr. Creatia lui Horatiu se imaparte in trei compartimente literare esentiale: Satiricul, Liricul si Didacticul. Opera sa cuprinde Epodon liber (Epode), Carmina (Ode), Sermones (Sature) imnul Carmen Saeculare, redactat cu ocazia jocurilor seculare (17 i.Hr.), precum si Epistulae (Scrisori in versuri). Din aceasta ultima categorie face parte si celebra Epistula ad Pisones (Scrisoare catre Pisoni) denumita ulterior Ars poetica. In cercul lui Mecena, Horatiu a venit in contact cu ideile epicureicilor. La Atena, in tinerete, le agrease mai cu seama pe cele ale Noii Academii. Imbatranit inainte de vreme, Horatiu se stinge din viata, la cateva luni dupa moartea lui Mecena, adica la 27 noiembrie 8 i.Hr., Isi lasa averea lui August si este inmormantat alaturi de Mecena, undeva pe Esquilin, printre gradini. Interferent cu fantasticul si cu lyric simbolicul,in epopeea latina psohologicul ramane de fapt aceeasi modalitate de reliefare a patetismului si a unei exemplaritati proprii eroului de gen. Elpermite totodata diversificarea tipologica a eroicului,care nu mai apartinedoar registrului semidivin/regal,exclusive masculine.Creusa sau Didona,amandoua apar ca replici fata de Penelopa sau Calypso.Camilla si Amata,Latinus sau insusi Turnus sunt,topologic,creatii vergiliene.