Rezumat „Don Quijote de La Mancha”

Romanul „Don Quijote de La Mancha” este o satiră la adresa romanelor

cavalerești, foarte populare în Spania în secolele XVI – XVII, fiind publicat în
două volume, primul fă câ ndu-și apariția în 1605 iar al doilea în 1615.
Personajul principal al acestei opere este un Hidalgo, fiind um om
“să rac din La Mancha”. El este caracterizat direct de că tre narator câ nd
acesta spune despre personaj că este “un om cu mintea ră tă cită din cauza
lecturilor romanelor cavalerești”. Portretul fizic al acestuia este conturat
încă de la început de autor, el fiind prezentat ca și un om “robust, uscă ţiv la
trup, tras la faţă , mare matinal şi prieten al vâ nă torii”. Caracterizarea
acestuia indirectă se face prin acțiunile pe care le face personajul: el
înnebunește din cauză că citește romanele cavalerești, se crede cavaler, își
schimbă numele, își creeză o armură .
Textul se deschide cu imaginea satului La Mancha, locul natal al
personajului principal. Acesta isi descoperă pasiune pentru romanele
cavalerești, din cauza că rora va înnebuni. După ce ajunge să citească un
numă r semnificativ de zile, acesta începe să se creadă cavaler, își schimbă
numele în Don Quijote, își crează propria armură și vrea să plece în lume.
După ce acesta își pregă tește calul, se gâ ndește să -i dedice toate reușitele
Dulcineei, ea fiind aleasa inimii lui, și pleacă în prima sa aventură . După ce
pă ră sește casa pe mâ rțoaga lui, acesta ră tă cește în câ mpia Montielului în
timpul unei zi toride. La apropierea serii acesta ză rește un han, la care
ajunge chiar la lă sarea întunericului. Prin nebunia lui, aceste crede că hanul
este un castel în fața că ruia stau doua domnițe. El le vorbește cu un limbaj
elevat preluat din că rțile sale. Acestea râ d la auzirea felului în care vorbește,
iar acest fapt îl enervează pe Don Quijote.