Tudor Arghezi 

(pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, n. 21 mai 1880, București – d. 14

iulie 1967) a fost un scriitor român, cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii
românești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară,
reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între
altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii
Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestați
din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul,
din Argesis - vechiul nume al Argeșului. Ovid S. Crohmălniceanu propunea în studiul
consacrat operei poetului din Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale o
altă explicație, pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie și Geza.
Arghezi este unul dintre autorii canonici din literatura română. După o altă ipoteză, numele
poate veni de la numele bonei (Ergézi Rozália) care de fapt ar fi adevărata mamă.[3]

S-a născut pe data de 21 mai 1880 la București, în strada Țărani nr. 46[4], numele său fiind Ion
Nae Theodorescu. Este fiul lui Nae Theodorescu și al Mariei Theodorescu. Între 1887 și 1891
a fost elev al Școlii primare „Petrache Poenaru”, sub îndrumarea primului său dascăl, Nicolae
Abramescu. Între 1891 și 1896 urmează cursurile gimnaziului „Dimitrie Cantemir” și apoi pe
cele ale liceului „Sfântul Sava” din București. De la vârsta de 11 ani, din cauza situației
familiale, este nevoit să se întrețină singur, dând meditații.

Anul 1896 este anul debutului său literar. La 30 iunie publică în ziarul „Liga Ortodoxă”,
condus de Alexandru Macedonski, poezia „Tatăl meu”, semnată I.N. Theodorescu. La
cenaclul lui Macedonski îl va cunoaște pe Grigore Pisculescu (Gala Galaction), cu care va
rămâne prieten apropiat. Între 1897 și 1899 publică versuri și poeme în proză la „Revista
Modernă” și „Viața nouă” pe care le semnează pentru prima oară cu pseudonimul Ion Th.
Arghezi. Întrerupe studiile și se angajează, în urma unui examen de chimie, ca laborant la
fabrica de zahăr Chitila.

Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de
Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”. La scurt timp de la debut, Macedonski
afirma despre tânărul poet: