Tudor Arghezi

(1880-1967)

Tudor Arghezi , poet, prozator și publicist, s-a născut pe data de 21 mai 1880 la București, numele
său fiind Ion Nae Theodorescu.

La 30 iunie 1896 a publicat în ziarul „Liga Ortodoxă”, condus de Alexandru Macedonski, poezia
„Tatăl meu”, semnată I.N. Theodorescu. Mai târziu, au apărut versuri și poeme în proză la
„Revista Modernă” și „Viața nouă” pe care le semnează cu pseudonimul Ion Th. Arghezi.

In 1927 scoate cu mare întârziere prima sa carte de poezii "Cuvinte potrivite", iar în 1929, prima sa
carte de proza, "Icoane de lemn", urmată de Poarta Neagră(1931). Tot atunci, pentru copii, a apărut
volumul în proza "Cartea cu jucării" și o serie de poeme pentru școlari.

După Al Doilea Război Mondial, scriitorul a fost interzis din cauza scrierilor sale și s-a retras din
viața publică în căsuța lui de la Mărțișor. A fost reabilitat câțiva ani mai târziu la sugestia lui
Gheorghe Gheorghiu Dej., fiind distins cu premii și ales ca membru al Academiei Române.

Arghezi a fost apreciat de numeroși critici, printre care și Pompiliu Constantinescu. Acesta scria
despre Arghezi și opera sa, Flori de mucegai - "Temperamentul sau poetic e construit pe contrast:
nota grava, severa îsi îmbina reflexele de plumb cu nota gratioasa, de o linie supla si simpla în
puritatea ei; o ciudata îmbinare de virilitate si gratie feminina, de dur simelodios fuzioneaza într-o
singura tonalitate."