UMANISMUL ROMÂNESC

Este o miscare culturala aparuta în sec. XIV-XVI care punea în centrul

preocuparilor sale omul considerându-se necesara educatia trupului si a minţii sale.

Umanismul care caracterizeaza epoca Renasterii a aparut dintr-o necesitate

fireasca, pentru a înlatura efectele negative ale inchizitiei, sau ale dogmatismului religios
în general. Umanismul pune omul în centru preocuparilor sale considerând ca viata
acestuia e cea mai importanta din Univers.

Umanismul aseaza omul în centru preocuparilor sale recunoscându-i drept

fundamental la viata. Ca urmare iau un mare avânt descoperirile stiintifice si geografia.
Modelul omului umanist era spiritul enciclopedic (omul cu profunde cunostinte în domenii
diferite). În paralel se dezvolta si cultura prin înfiintare de scoli, tiparire de carti.
Umanismul românesc se dezvolta mai mult din perspectiva culturala.

Cei mai de seama umanisti apartin Moldovei feudale. Miscarea umanista româna
pune accentul pe afirmarea identitatii nationale. Urmând scoli înalte în Polonia si
Constantinopol, boierii Moldovei au intrat în contact cu ideile umanismului european pe
care le-au aplicat apoi în tara. Cea mai de seama manifestare a umanismului românesc o
reprezinta preocuparea pentru afirmarea identitatii nationale în lucrarile de istoriografie.

Cei mai de seama istorici umanisti au fost: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion
Neculce, Dimitrie Cantemir (prima personalitate enciclopedica din cultura româna).
Opera importanta a acestora o reprezinta cronicile istorice (letopisete). Acestea prezinta
istoria Moldovei de la al doilea descalecat pâna în vremurile lui Ion Neculce.

Desi cei trei cronicari apartin unor epoci diferite, operele lor au câteva
caracteristici comune. Ele se aseamana printr-o conceptie comuna a autorilor privind
istoria. Aceasta conceptie reprezinta esenta umanismului românesc.

Principiile umanistilor

- cronicarul e responsabil de adevarul celor scrise

- cronicile trebuie sa fie obiective, nepartinitoare pentru un domn sau fata de

un boier.

- au valoare educativa

- trebuie sa respecte cronologia evenimentelor, de aceea fiecare cronica

continua prezentarea domnitorilor din momentul în care s-a sfârsit cronica precedenta

- cronicarii trebuie sa foloseasca ca surse de inspiratie izvoarele istorice

documentate

- pentru perioadele în care nu exista date stiintifice pot fi folosite ca sursa de

inspiratie si creatiile populare

- cronicile trebuie sa noteze colateral si alte evenimente petrecute în acea

perioada (secete, invazii de lacuste, ploi, cutremure)
 În prefata cronicii sale, Miron Costin regreta ca Ureche nu a început cu primul
descalecat. Pentru a suplini lacunele cronicii anterioare, el scrie o alta carte de neamul
moldovenesc. Lucrarea afirma pentru prima data cu argumente originea latina a limbii si
româna a poporului.

În cronici exista si ale idei umaniste: afirmarea originii poporului, necesitate

cultivarii unei limbi literare unice în toate provinciile.