Alexandrul Lapusneanul Opera literara Alexandru Lapusneanu a fost publicata in perioada pasoptista de Costache Negruzzi, in primul numar al revistei

Dacia literara. Este prima nuvela istorica din literatura romana, fiind considerata o capodopera a speciei si un model pentru autorii care au cultivat-o ulterior. Aceasta opera este o nuvela deoarece: este o specie epica in proza, cu o constructie riguroasa, avand un fir narativ central, cu un conflict concentrat. Personajele sunt relativ putine si graviteaza in jurul personajului principal. Caracterul de nuvela romantica este ilustrat de prezentarea unor personaje de exceptie in situatii exceptionale, culoare locala, personaje construite in antiteza, destinul sinuos al personajelor, tema, conflicte, inspiratie din istorie, gesturi si replici spectaculoase si memorabile. Este o nuvela istorica datorita mai multor trasaturi: este inspirata din istoria nationala, medievala. Acea epoca medievala este conturata cu elemente specifice: vestimentatie, limbaj, mentalitati, relatii sociale, obiceiuri. Tema nuvelei este reprezentata de lupta pentru putere in secolul al XVI-lea. Naratorul este omniscient, omniprezent, preponderent obiectiv, dar intervine cu comentarii uneori: Lapusneanul nu apucase a-si arata caracterul urat. Viziunea narativa din spate aminteste de relatarile cronicarilor prin obiectivitate si concizie. Atat timpul, cat si spatiul sunt precizate. Si confera naratiunii credibilitate: intoarcerea lui Lapusneanul la tronul Moldovei, in a doua sa domnie. Incipitul rezuma evenimentele care il determina pe Lapusneanul sa revina la tron si prezinta atitudinea lui razbunatoare. In final este consemnat sfarsitul tiranului, in mod obiectiv, succint. Nuvela prezinta actiunea cronologic, pe baza momentelor subiectului. Expozitiunea consta in intoarcerea lui Alexandru Lapusneanul la tronul Moldovei, in fruntea unei armate turcesti si se intalnirea cu cei patru boieri trimisi de domnitorul lor Tomsa: Motoc, Veverita, Spancioc si Stroici. Intriga ilustreaza decizia domnitorul de asi relua tronul si de a se razbuna pe boierii tradatori. Desfasurarea actiunii cuprinde o serie de evenimente: confiscarea averilor si uciderea unor boieri, incendierea cetatilor, rugamintea doamnei Ruxanda, catre domnitor, de a inceta cu omorurile si obtinerea unei promisiuni din partea acestuia. Punctul culminant este reprezentat de uciderea celor 47 de boieri la palat, leacul de frica pentru doamna Ruxanda Din deznodamantul nuvelei aflam ca tiranul este otravit de sotia sa si moare sub privirile boierilor Spancioc si Stroici. Echilibrul compozitional este realizat prin organizarea textului narativ in 4 capitole, fiecare avand cate un motto cu rol rezumativ. 1. Daca voi nu ma vreti, eu va vreu... reprezinta replica domnitorului catre solia boierilor, cand acestia doresc sa il inlature pentru ca norodul nu il vrea. 2. Ai sa dai sama, Doamna! este replica unei vaduve catre doamna Ruxanda, pentru ca nu ia atitudine fata de crimele sotului sau.
1

3. Capul lui Motoc vrem... reprezinta dorinta poporului de a-l inlatura pe Motoc 4. De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu... surprinde replica lui voda, pe patul de moarte, dupa ce a aflat ca a fost calugarit, conform obiceiurilor vremii Principalul conflict al nuvelei, exterior si de ordin politic, este infatisat de lupta pentru putere dintre domnitor si boieri. Conflictul secundar, intre Motoc si domnitor, generat de dorinta de razbunare a lui Lapusneanul. De asemenea, este prezent si un conflict de natura sociala, intre boieri si popor (revolta multimii). Personajul este caracterizat direct (de catre narator, de alte personaje, prin autocaracterizare): mitropolitul Teofan: crud si cumplit este omul acesta. si indirect (prin fapte, limbaj, atitudini, comportament, relatii cu alte personaje, gesturi, vestimentatie). Alexandrul Lapusneanul este personaj principal, eponim si intruchipeaza tipul domnitorului tiran si crud, cu vointa puternica si spirit vindicativ. El este construit din contraste si are o psihologie complexa, calitati si defecte puternice. Este construit in antiteza cu sotia sa, doamna Ruxanda. Ea este blanda, are un caracter slab si nu actioneaza din vointa proprie, nici cand il roaga pe domnitor sa inceteze cu omorurile, nici cand il otraveste, iar el este viclean, disimulat, inteligent, ii promite acesteia ca ii va da un leac de frica. De asemenea, antiteza scoate in evidenta si lipsa sentimentelor familiale Lapusneanul o trateaza pe doamna Ruxanda ca pe un copil: ridicandu-o ca pre o pana, o puse pe genunchii sai si cruzimea, trasatura romantica dominanta, prin amenintarea propriei familii cu moartea: Multameste Sfantului mare mucenic Dimitrie../../, ca ne-au oprit de a face un pacat, aducandu-ne aminte ca esti mama copiilor nostrii. Lapusneanul este un personaj memorabil, dand dovada de o inteligenta diabolica, pe care Negruzzi il face credibil pentru ca ii gaseste motivatie pentru comportamentul sau: istorica, politica (era pentru situatia tarii), psihologica, personala (dorinta de razbunare). Limbajul contine arhaisme, termeni populari, regionali, neologisme (curtezan, regent). Stilul indirect alterneaza cu stilul direct, iar modurile de expunere sunt naratiunea, descrierea si dialogul. Alexandrul Lapusneanul este o nuvela de inspiratie istorica in care se regasesc principiile ideologiei pasoptiste si ale romantismului romanesc. Alexandru Lapusneanul este un personaj de exceptie, pus in situatii exceptionale, nu este un domnitor patriot, ci un conducator tiran, insetat de razbunare. Forta exceptionala a personajului domina relatiile cu celelalte personaje, care, in general, sunt manipulate de domnitor.