Eul liric: trăiri, stări, ipostaze

Sentimentele fundamentale ale textului:

Algoritm
1.determinați și fixați sentimentele fundamentale ale textului
Bucurie; admirație; încîntare; uimire; satisfacție; satisfacție;
duioșie; dragoste;
Încurajare; încredere; respect; mulțumire; speranță; demnitate;
mîndrie;
Tristețe, resemnare; melancolie; jale; dor; durere; regret:
compasiune: compătimire; frică;
Supărare; nemulțumire; neîmpăcare cu soara; disperare;
condamnare; ură; repulsie; răzbunare; furie;
Nedumerire; confuzie; certitudine;

2. desprindeți modalitățile de exprimare a sentimentelor

fundamentale:
Prin destăinuire directă( numind direct sentimentul, fără echivoc);
„Sînt trist...”, ”Sînt mîndru...”
Prin intermediul imaginilor artisitice; paralelă, comparație,
antiteză, gradație, hiperbolă, metaforă, alegoric, simbol, etc.
În mod direct: din subtext;

Formule de utilizat:
Sentimentele sugerează/ accentuează/ evidențiază/ conturează/
crează impresia/ se remarcă/ impresionează(pentru opinii)/
emoționează
Prezentarea sentimentelor de ... este mai mult un pretext pentru
a înfățișa trăiri general-umane...
Intensitatea sentimentelor exprimate de eul liric este evidențiată
prin...
Cuvintele ... generează sentimente de ...
Eul liric își exprimă cu multă pregnanță (evident) metaforică și
expresivă trăirile
Eul liric se implică afectiv în strofa a doua ...
Sentimentele exprimate sînt nu mai diverse și complexe ci și
profunde, dovadă fiind folosirea interogației retorice.
Eului liric – vocea prin intermediul căreia autorul își exprimă stări
sufletești, idei.

Prezența eului liric:

Pronume la persoana I singular („eu”, „din mine”, „mea”, „de
mine”);
Verbe la persoana I singular („aș avea”, „aș putea”, „(mă)
furișez”, „nu pot”);
Adresare directă prin pronume și verb la persoana a II-a singular
(„te-ai dus”);
Vocativ („O, tinereță, tinerețea mea!”);
Prezența eului liric este evidențiată de mărci lexico-gramaticale
specifice... frecvența verbelor și a pronumelor de persoana I,
punctuație expresivă.
Ipostaza eului liric în text este aceea de reprezentat al unei întregi
categorii – cea a copiilor în relația cu părinții – vocea poetică
exprinmînd sentimente general-umane. Acest respect este ilustrat
atît de forma articulată de plural a substantivului părinții, cît și de
persoana I plural a pronumelor personale.

Modalități de caracterizare:
Caracterizare directă (autorul comunică direct trăsăturile difinitorii
ale personajului):
Din spusele naratorului: fapte semnificative, atitudini relevante,
opoziție cu alte personaje, date biografice, portret fizic, gesturi.
Autocaracterizare: monologul interior, introspecția, mărturia
directă, sinceră, confesiunea, autonaliza, prin gînduri, sentimente,
fapte, limbaj, referire la detalii biografice;
De către alte personaje: atitudinea și aprecierea personajului de
către alte personaje din operă;