Poema chiuvetei de Mircea Cartarescu

ntr-o zi chiuveta czu n dragoste iubi o mic stea galben din colul geamului de la buctrie se confes muamalei i borcanului de mutar se plnse tacmurilor ude. n alt zi chiuveta i mrturisi dragostea: - stea mic, nu scnteia peste fabrica de pine i moara dmbovia d-te jos, cci ele nu au nevoie de tine ele au la subsol centrale electrice i sunt pline de becuri te risipeti punndu-i auriul pe acoperiuri i paratrznete. stea mic, nichelul meu te dorete, sifonul meu a bolborosit tot felul de cntece pentru tine, cum se pricepe i el vasele cu resturi de conserv de pete te-au i ndrgit. vino, i ai s scnteiezi toat noaptea deasupra regatului de linoleum crias a gndacilor de buctrie.

dar, vai! steaua galben nu a rspuns acestei chemri cci ea iubea o strecurtoare de sup din casa unui contabil din pomerania i noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi. aa c ntr-un trziu chiuveta ncepu s-i pun ntrebri cu privire la sensul existenei i obiectivitatea ei i ntr-un foarte trziu i fcu o propunere muamalei. ... cndva n jocul dragostei m-am implicat i eu, eu, gaura din perdea, care v-am spus aceast poveste. am iubit o superb dacie crem pe care nu am vzut-o dect o dat... dar, ce s mai vorbim, acum am copii precolari i tot ce a fost mi se pare un vis.