Alcyone și Ceyx

Povestea lui Alcyone și Ceyx este foarte emoționantă și înfățișează dragostea ce triumfă
asupra tragediei. Acest tânăr cuplu era atât de îndrăgostit încât nici zeii, nici moartea nu i-au
putut despărți. Alcyone și-a urmat soțul în cealaltă viață și a făcut-o cu voință deplină. Din acest
mit derivă și o sintagmă binecunoscută, Zilele Halcyon.
Frumoasa Alcyone era fiica lui Aeolus, zeul grec al vântului, iar mama ei era fie Enarete,
fie Aegiale. A fost soția devotată a lui Ceyx, regele Trachis, în centrul Greciei. Ceyx și-a condus
regatul cu dreptate și în pace. Alcyone și Ceyx erau admirați de zei și muritori deopotrivă pentru
marea lor frumusețe fizică, precum și pentru dragostea profundă pe care o aveau unul pentru
celălalt.
Erau atât de fericiți în căsnicia lor încât obișnuiau să-și spună adesea în mod jucăuș Zeus
și Hera. Acest lucru l-a înfuriat pe șeful zeilor care îl considera o îndrăzneală. Zeus a așteptat
momentul potrivit pentru a pedepsi cuplul arogant care a îndrăznit să se facă comparabili cu
zeii.
Ceyx era încă în doliu din cauza morții fratelui său și profund tulburat din cauza unor
semne de rău augur pe care le observase. Așa că, a decis să consulte oracolul lui Apollo la Carlos
din Ionia (Anatolia de Vest). Alcyone, însă, a încercat să-și descurajeze soțul de la decizia lui de a
călători pe mările periculoase pentru a consulta oracolul.
Ea i-a amintit de pericolul din furia vântului pe care chiar și tatăl ei, zeul vântului, îl
stăpânea adesea cu greu: a făcut presiuni asupra soțului ei să o ia cu el. Dar Ceyx nu și-ar fi pus
iubita soție în pericol inutil. Alcyone a privit cu un durere cum nava care-l transporta pe soțul ei
se îndepărta din port.
Zeus, zeul principal, a decis că acesta era un moment oportun pentru a pedepsi cuplul
pentru sacrilegiu. El a trimis un fulger care a iscat un uragan ce a cuprins nava și aceasta a
început să se scufunde.
Ceyx și-a dat seama că sfârșitul venise pentru el și, înainte de a se îneca, s-a rugat zeilor
să permită ca trupul său să fie dus la țărm, pentru a-i permite iubitei său Alcyone să
îndeplinească ritualurile funerare. Când Ceyx și-a dat ultima suflare, tatăl său Esophorus, steaua
dimineții, a privit neputincios, învăluindu-și fața cu nori, neputând să părăsească cerurile și să-și
salveze fiul.
Iubita Alcyone și-a așteptat mult timp soțul, rugându-se continuu zeilor, în special Herei,
regina zeilor, pentru întoarcerea în siguranță a lui Ceyx. Hera a simțit o durere profundă pentru
soarta tragică a lui Ceyx. Ea și-a trimis mesagerul Iris, zeița curcubeului, să-l caute pe Hypnos,
zeul Somnului și mângâietorul celor suferinzi, căruia i-a fost încredințată misiunea de a o
informa cu blândețe pe Alcyone despre moartea soțului ei. Hypnos, la rândul său, a încredințat
misiunea fiului său Morpheus, expert în formarea aparițiilor.
Morpheus a creat un spectru real al lui Ceyx, care i-a dezvăluit lui Alcyone
circumstanțele tragice privind naufragiul și moartea soțului ei. Într-o durere profundă, Alcyone
a alergat la malul mării, bătându-și sânii și rupându-și hainele. Ea a văzut deodată corpul unui
bărbat care fusese adus la țărm. Apropiindu-se, și-a dat seama că era trupul iubitului ei Ceyx.
După ce a îndeplinit ultimele ritualuri, nu a mai putut să trăiască fără soțul ei, Alcyone s-
a aruncat în mare și s-a înecat, hotărâtă să se alăture soțului ei în țara morților.
Zeii de pe Olimp au fost profund afectați de soarta tragică a lui Alcyone și Ceyx, precum
și de minunata lor dragoste unul pentru altul pe care nici măcar mâinile înghețate ale morții nu
au putut-o stinge. Pentru a-și ispăși acțiunea neplăcută, responsabilă pentru această tragedie,
Zeus a transformat cuplul în păsările Halcyon (pescăraș).
Expresia zilele halcyon își datorează originea acestui frumos mit al lui Alcyone și Ceyx.
Potrivit legendei, timp de două săptămâni, în fiecare ianuarie, Aeolus, tatăl lui Alcyone,
potolește vânturile și valurile, astfel încât Alcyone, sub forma unui pescăraș, să-și poată face în
siguranță cuibul pe plajă și să-și depună ouăle. Prin urmare, termenul „zilele Halcyon” semnifică
o perioadă de mare pace și calm.
Pescărașul este renumit prin frumosul său colorit albastru cu portocaliu, dar mai ales
prin faptul că se aruncă în mare, spintecând apa și reușind să ajungă foarte adânc, simbolizând
scufundarea până în adâncuri, asemeni celor doi, Ceyx și Alcyone.