Odiseea

Homer (gr. Ὅμηρος Hómēros) a fost un poet și rapsod grec legendar, căruia i se atribuie
scrierea Iliadei (Ἰλιάς) și Odiseei (Ὀδύσσεια). În antichitate, i-a fost atribuit uneori întregul
Ciclu Epic, care includea alte poeme despre războiul troian, precum și poeme tebane despre
Oedipus și fiii săi.
Tradiția spune că Homer ar fi fost orb, iar diferite orașe ioniene își revendicau locul de
naștere al poetului, însă mai departe biografia sa este aproape necunoscută. Există o
dezbatere intelectuală considerabilă în privința existenței lui Homer ca persoană reală, unii
considerând că acesta ar fi fost un nume dat unuia sau mai multor poeți orali ce cântau
materiale de epopee tradiționale. În mod repetat s-a dezbătut dacă același poet era autorul
atât al Iliadei, cât și al Odiseei; în epocă alexandrină aşa numiţii horizontes (despărţitorii)
căutau contradicţii între Iliada şi Odiseea pentru a demonstra faptul că fiecare dintre ele şi-a
avut propriul ei autor.
Odiseea (în limba greacă: Oδύσσεια, Odysseía) alcătuiește, împreună cu Iliada, un grup
de două epopei grecești atribuite poetului Homer. Scrisă ulterior, în a doua jumătate a
secolului VIII î.Hr., Odiseea este una dintre cele mai vechi și renumite opere literare din
mitologia antică. Ea prezintă peripețiile regelui Odiseu (Ulise) și ale înso țitorilor lui din Itaca
pe drumul de întoarcere acasă, după războiul troian. În multe limbi termenul de „odisee“,
inspirat de această epopee, desemnează o rătăcire plină de peripeții.
Opera este alcătuită din 12.200 de versuri împărțite în 24 de cânturi, descriind rătăcirile
regelui după zece ani de război și încă alți zece ani de peripeții în drumul său de reîntoarcere
pe mica insulă Itaca. După multe aventuri, acesta ajunge acasă îmbrăcat ca un cerșetor,
nefiind recunoscut de pețitorii soției lui credincioase, Penelopa. Aceasta primise veste de la
oaspeți despre moartea lui Ulise, fiind asaltată de pețitori. Penelopa opune rezistență
pețitorilor, refuzând să se recăsătorească, fiind sprijinită în aceasta de Telemah, fiul lui Ulise.
Pentru a crea o atmosferă încordată, Homer recurge la un complex de istorisiri paralele, cu
privire în trecut și aspecte de perspectivă, cu povestiri și descrieri alternative. Ac țiunea nu
este prezentată cronologic, începând cu chemarea muzelor de către Homer și sosirea lui
Odiseus în Itaca.

Rezumat cronologic al acțiunii

Sfatul zeilor hotărăște că Odiseu (Ulise) se poate întoarce acasă. Mesagerul zeilor,
Hermes, îi poruncește aceasta nimfei Calipso care, după șapte ani, îl lasă pe Odiseu să
părăsească insula. Între timp zeița Atena, preschimbată în Mentor, un prieten de-al lui Ulise,
îl sfătuiește pe Telemah să pornească în căutarea tatălui său dispărut.
 În versurile următoare, pe o plută construită de el, eroul principal părăsește insula
nimfei Calipso. Dușmanul său, Poseidon, zeul mărilor, distruge printr-o furtună pluta lui
Odiseu, care ajunge pe insula Scheria, unde este primit cu prietenie de Nausicaa, fiica regelui
feacilor; ajuns aici, el își povestește pățaniile.
Căutările fiului său, Telemah, sunt zadarnice, și confruntarea mamei sale, Penelopa, cu
pețitorii devine tot mai acută. Zeița Atena îl preschimbă pe Odiseu într-un cerșetor, pentru a-l
proteja de dușmănia pețitorilor soției sale. După douăzeci de ani, deghizat în cerșetor, acesta
va fi recunoscut numai de câinele său bătrân, Argos. Odiseu se pregătește în taină pentru
întrecerea pețitorilor cu arcul, trofeul învingătorului urmând să fie Penelopa, soția lui Odiseu.
Cu ajutorul lui Telemah și al păstorului Eumaios, Ulise reușește să pedepsească pețitorii.
Peripețiile lui Odiseu încep după ce părăsește, cu 12 corăbii, ruinele orașului Troia,
jefuindu-i pe tracii kikoni, aliații Troiei, de care vor fi ulterior alungați. Ajunși pe insula
Lotofagilor, unii din însoțitorii lui mănâncă din fructele lor, uitându-și patria, Itaca. Cei
rămași ajung, împreună cu Ulise, pe insula ciclopilor, uriași cu un singur ochi în frunte. Ulise
și echipajul său au intrat în peștera ciclopului, unde au găsit bucăți mari de brânză și mult
vin. Bucuroși că au găsit mâncare și băutură, s-au ospătat până cand au simtit că se cutremură
pământul sub ei, și s-au ascuns în peșteră. Ciclopul Polifem, pentru a împiedica fuga grecilor,
barează ieșirea din peștera sa. Fiind în pericol de a fi mâncați de uriaș, Odiseu așteptă până
când ciclopul a adormit, apoi au luat un buștean și l-au înfipt în fruntea ciclopului, scoțându-i
ochiul, ceea ce atrage dușmănia lui Poseidon, tatăl ciclopului. Fiind orbit, ciclopul s-a dat
bătut și l-a întrebat pe Odiseu cum îl cheamă. Acesta i-a răspuns „nimeni”; apoi ciclopul și-a
chemat frații și le-a spus că a fost orbit. Aceștia l-au întrebat cine l-a orbit. Evident, răspunsul
a fost „nimeni”. Ceilalți ciclopi, enervați peste măsură, i-au răspuns că de ce i-a mai chemat
dacă nu l-a orbit nimeni, și au plecat la peșterile lor. Fuga grecilor este îngreunată de valurile
mari, produse de stâncile aruncate în mare de ciclopul orb.
De la Eol, zeul vântului, Odiseu primește în dar un sac cu vânturi. Ajunși aproape de
casă, însoțitorii săi, curioși, deschid sacul: se pornește o furtună care-i mână din nou departe
de casă. Astfel ajung pe insula vrăjitoarei Circe, care îi preschimbă pe însoțitorii lui Odiseu în
porci, iar pe acesta îl reține prin farmecele sale. Va fi dezlegat de acestea prin intervenția lui
Hermes, mesagerul zeilor, care între timp i-a iertat pentru distrugerea Troiei.
Întoarcerea acasă este îngreunată și de sirene, ale căror glasuri fermecate duc corăbierii
la pieire, ademenindu-i să își zdrobească corăbiile de stânci. Curios să afle cum sună cântecul
sirenelor, Ulise le cere marinarilor săi să își astupe urechile cu ceară de albine, iar pe el să îl
lege de catarg, precizând că nu trebuie să fie dezlegat cu nici un preț. Astfel reușește să
asculte cântecul sirenelor, evitând însă pericolul scufundării corăbiei. Împreună cu echipajul
său, Odiseu izbutește să traverseze cu bine și strâmtoarea dintre cei doi monștri, Scilla și
Caribda.
Înfometați, ajung pe insula lui Helios, zeul soarelui, unde însoțitorii lui Ulise fură din
vitele sacre ale zeului, pentru a își potoli foamea. Drept pedeapsă pentru acest sacrilegiu,
aceștia mor ulterior într-o furtună pe mare, din care numai Odiseu, care nu mâncase, reușește
să scape. El ajunge pe insula nimfei Calipso, unde aceasta îl reține timp de șapte ani. Reușește
să părăsească insula lui Calipso cu o plută, însă furtuna produsă de Poseidon distruge pluta,
iar Ulise naufragiază pe o insulă unde este primit cu prietenie de Nausicaa, fiica regelui
feacilor. Timp de două seri, Odiseu îi povestește regelui feacilor, Alcinous, pățaniile sale. De
aici, încărcat cu daruri, se reîntoarce acasă, pe insula Itaca.
Asadar, Odiseea ramane una dintre cele mai reprezentative opera ale Grecii Antice.