căsătoriei , Hera s-a bucurat de un cult deosebit pe tărâmul Grecei antice, ea fiind responsabilă cu oferirea de prunci soților și cu binecuvântarea mamelor în timpul nașterii.
Imediat ce Hera a fost eliberată din
pântecele lui Cronos de către Zeus, mama acesteia, zeița Rhea, și-a condus fiica la capătul lumii, la căruntul Okeanos, pentru a fi în grija și ocrotirea zeiței Thetis. Departe de Olimp, de agitația și luptele interminabile de acolo, Hera a petrecut o perioadă de pace și izolare, până când a fost zărită de Zeus. Plecându-și ochii din înaltul cerului al cărui stapân era, Zeus s-a îndrăgostit de frumoasa fată și a răpit-o de lângă Thetis și a dus-o în palatele sale.
Nunta a fost cel mai frumos eveniment al
Olimpului, în care strălucirea miresei a rămas întipărită în veșnicie. Darurile zeilor au fost mari: Gaia, zeița Pământului, a făcut să crească din adâncimile lui un măr minunat, cu fructe de aur
Ca și soțul ei, Hera domnea din înălțimile
Olimpului, folosindu-se de fulgere, nori negri și furtuni ori de câte ori o supăra câte ceva sau cineva. Cu statura ei înaltă și armonioasă, Hera se bucura de respectul atât al so țului ei, cât și a celorlalți zei, dar și pământeni. Ace știa i-au atribuit și trăsături umane.
Ca urmare, și pedepsele venite din partea
lui Zeus nu erau chiar ușoare, acesta nedându- se în lături când a venit vorba să-și biciuiască soția pentru nesupunere sau când a încătu șat- o în lanțuri de aur și a lăsat-o să atârne între cer și pământ, cu două nicovale de fier legate de picioare.
Olimpul era locul unde zeii își petreceau
zilele benchetuind, punând la cale intrigi, luând decizii privind soarta muritorilor și, mai ales, supunându-se preaputernicului Zeus și so ției lui, frumoasa Hera.
Apariția acesteia era întotdeauna
strălucitoare, sosirea ei în sala tronului fiind un moment grandios care intimida pe orice nemuritor aflat acolo. Indiferent câte alte femei îi răpeau inima lui Zeus pentru o anumită perioadă, Hera era cea la care acesta se întorcea pentru a se bucura de liniștea de care orice bărbat are nevoie.
Hera era cea care primea respectul tuturor
zeilor din Olimp si era personajul feminin cel mai puternic din toată pleiada de zeități olimpiene. ELENA DIN TROIA
Elena din Troia "cea mai frumoasă dintre
muritoare" era în mitologia greacă fiica lui Zeus și a Ledei .
Când Elena avea doar doisprezece ani,
eroul grec Tezeu a răpit-o şi a plănuit să o facă soţia lui. A luat-o la Attica în Grecia şi a încuiat-o departe. Fraţii Elenei, Castor şi Pollux au salvat-o în timp ce Tezeu era departe şi au adus-o înapoi în Sparta. Conform unor legende, înainte ca Elena să părăsească Atttica, ea a dat naştere unei fetiţe pe nume Ifigenia. Când regele Spartei, tatăl ei pământesc, hotărăște să o mărite, Sparta este cotropită de pețitori. În final, Elena se căsătorește cu Menelau, și împreună au o fiică, Hermione Pentru un timp Elena şi Menelau au trăit fericiţi împreună. Ei au avut o fiică şi un fiu şi în cele din urmă Menelau a devenit rege al Spartei. Dar viaţa lor împreună a ajuns la un final neaşteptat .
Paris un prinţ din Troia a călătorit în Sparta
la recomandarea zeiţei Afrodita. Ea i-a promis cea mai frumoasă femeie din lume Când Paris a văzut-o pe Elena el a ştiut că Afrodita s-a ţinut de promisiune. În timp ce Menelau era plecat în Creta, Paris a luat-o înapoi pe Elena în Troia.
Când Menelau s-a întors acasă şi a
descoperit că Elena a plecat, el a făcut apel la liderii din Grecia care au jurat să îl sprijine dacă era necesar. Grecii au organizat o mare expediţie, navigând spre Troia. Sosirea lor în Troia a marcat începutul Războiului Troian care a durat 10 ani..
Elena a avut mai multi copii cu Paris dar
nici unul nu a supravieţuit copilăriei. Paris a murit în Războiul Troian şi Elena s-a căsătorit cu fratele său Deifob. După ce grecii au câştigat războiul, aceasta s-a întors la Menelau şi l-a ajutat să îl omoare pe Deifob. Apoi Elena şi Menelau au pornit spre Sparta.
După ce Menelau a murit,Elena a mers în
insula Rodos si a ramas acolo pina la sfirsitul zilelor.
După moarte, Elena i-a fost dată în
căsătorie lui Ahile, învingătorul de la Troia și s- ar fi retras alături de el pe „insulă albă”, Leuke, și petrec viața de apoi împreună pana la adanci batraneti.