Hades.

• Ares
•Artemis
Apollo
• Atena
•Demetra
•Hera , zeița supremă, fiica lui Cronos și a
Rheei , sora luiZeus , Poseidon și Hades
Hephaistos
•Hermes
•Dionysos
•HADES
•Poseidon
•Zeus , zeul suprem, cel mai tânăr dintre fii lui
Cronos și aiRheei . Frații lui sunt Poseidon
zeul apelor, șiHades , zeul lumii subterane
 HADES este zeul Infernului, sălășuind în împărăția umbrelor, pe care o cârmuie
alături de soția sa, Persefona. Nu se cunoaște exact semnificația numelui, dar se
presupune că vine de la „cel nevăzut” sau, după Socrate, „cunoașterea
conceptelor elevate. Este un zeu htonic, fiul lui Cronos și al Rheei. Este fratele
lui Zeus, al lui Poseidon, al Herei, al Demetrei și al Hestiei.

 Hades nu este tradițional considerat un zeu olimpian, deoarece nu stă pe

muntele Olimp, ci în tărâmul morților, care se numește de asemenea „Hades”.
Această împărăție cuprinde în general Tartarul, Câmpia Asfodelelor și
tărâmul paradisiac destinat eroilor și celor favorizați de zei, precum și
sufletelor oamenilor virtuoși, numit Elysium sau Câmpiile Elizee . Urat de
multi si de temut , Hades întruchipa iminența morți.
Epitetele în mitologia greacă sunt determinante folosite pentru a evita pronunțarea numelui,
precum în cazul lui Hades, al cărui nume oamenii se fereau să-l pronunțe, socotindu-l
aducător de nenorociri. Epitetele mai sunt folosite pentru a poziționa geografic zeul relativ la
lăcașul de cult sau pentru a preciza aspectul zeului căruia i se adresează invocația. Hades era
cel mai adesea invocat cu eufemisme precum Ploutôn (Zeul cel bogat), aluzie la bogățiile
nemăsurate care se ascundeau în măruntaiele pământului. Sofocle se referă la el ca „cel
bogat” explicând că se-mbogățește cu lacrimile și suspinle morților. Numele s-a latinizat în
„Pluto”. Alte alternative erau „Zeu/Zeus al lumii de dedesubt
Mai era adresat prin epitetele sale homerice Polidegmon „gazda multora”) sau Polysêmantôr
( „conducătorul multora”). În opere mai apare ca Polyxenos „gazda multora”), ( „gazda
morților”), („Salvatorul morților”), Climenus („cel rău-famat”), Isodetês („cel care-i leagă
pe toți la fel”) și posibil Eubuleus („sfaturi bune” sau „bine-intenționat) Epitetele apar des în
epoca elenistică, dar sunt considerate aproape imposibil de definit și categorizat stricto
sensu. Acestea diferă de asemenea în funcție de sursă, fiind rar întâlnite în narațiune, spre
deosebire de poezii și cult, ultimele două grupuri de asemenea diferite între ele . e posibil ca
fiecare epitet să fi fost un zeu vechi cu o funcție simplă, asimilat ulterior în cultul divinităților
vremii, numele lor devenind epitete, ceea ce ar putea explica de ce în scrieri de-a cursul
istoriei unele astfel de epitete devin entități divine independente și, respectiv, numele unor
entități divine ajung să fie folosite și ca epitetele .
 Hades conduce un car aurit condus de patru armăsari negri. Poartă un coif care-l face pe
purtător invizibil, dăruit de ciclopi, și un sceptru care poate despărți pământul în două.
Cheile lumii de dincolo mai sunt un simbol, deși acestea mai sunt câteodată ținute de
ușierul său, Aiacus. Trăiește într-un palat de aur, unde primește morții așezat pe un tron de
aur, înconjurat de cei trei judecători ai morților. Poarta către casa lui Hades este păzită de
Cerber, câinele cu trei capete. În spatele palatului este o grădină de rodii. Hades mai are o
cireadă de vaci negre, pe care păstorul Menoite le mână pe câmpiile de asfodel. Animalele
și plantele sacre pentru Hades sunt chiparosul, menta, plopul alb, asfodelul și bufnițele,
genul Megascops. Însoțitorii lui Hades sunt adesea personaje legate de lumea de dincolo
sau de somn: Ascalafus este un daimon transformat de Demetra într-o bufniță, Eriniile,
judecătorii morților, kerele, Caron, Menoete, Oneiroii, zeii râurilor lumii de dincolo și
Tanatos.
Conform Hesiod, Cronos l-a detronat pe tatăl său, Uranus și s-a căsătorit cu Rhea, având
șase copii. Hades a fost al patrulea și primul băiat. Gaia și Uranos îi împărtășiseră că va fi
la rândul său detronat de fiul său, așa că acesta își înghițea copii pe măsură ce se nășteau.
Rhea reuși să-l scape pe mezin, Zeus, cu ajutorul Gaiei și acesta crescu și-l forță pe
Cronos să-i dea afară pe ceilalți 5. Ca să-și împărțească lumea, zeii au tras la sorți; lui
Zeus i-a revenit Cerul, lui Poseidon, Marea, iar lui Hades, lumea morților.[15] Acolo este
un conducător sever care nu permite nimănui să se întoarcă și domnește decisiv peste
spiritele și creaturile care-l slujesc, printre care Caron(În mitologia greacă, Charon este
luntrașul lui Hades în Infern (Lumea subpământeană).El îi trecea pe cei proaspăt morți
peste râul Acheron dacă își puteau plăti călătoria)

„Fiii lui Cronos sunt trei, și toți avem mamã pe Rea, / Zeus și eu și al morților
stăpânitor care-i Hades. / Lumea în trei fu-mpărțită, / Și-o parte primi fiecare; / Marea
căruntă de spume ca veșnicã sălășluire / Mie la sorț mi-a cãzut, lui Hades a iadului
beznă, / Cerul întins i-a fost dat, cu norii și slava, lui Zeus; / Naltul Olimp și pământul
de-a valm-au ramas tuturora ”
Legenda despre Persefona începe atunci când Hades, zeul morții, s-a
îndrăgostit de frumoasa fiică a lui Zeus și a Demetrei. Știind că Demetra,
zeița culturii și a roadelor câmpului, mama Persefonei, nu va fi niciodată de
acord cu o căsătorie, Hades a cerut-o de soție lui Zeus. Neputând să-și
refuze propriul frate, acesta a consimțit la căsătoria dintre Hades și
Persefona, cu condiția ca Hades însuși să o poată duce în regatul său pe fată
(Kore, adică fata, care este și numele ei inițial), știind prea bine că
Persefona este păzită cu mare atenție de mama ei, Demetra. Într-o zi, pe
când culegea împreună cu oceanidele flori la poalele Nysei, Persefona a fost
răpită de Hades și dusă în Infern. Romanii menționează Enna, pe insula
siciliană, drept locul răpirii. Demetra a fost însă atât de disperată de
dispariția fiicei sale iubite încât a părăsit Olimpul și timp de nouă zile a
lăsat să se veștejească întreaga vegetație care era sub oblăduirea ei. Într-un
târziu, Zeus a fost nevoit să-i destăinuie prin Hecate lui Demetra unde se
află Persefona și să mijlocească un compromis cu Hades, devenit între timp
soțul acesteia. Deși eliberată din Infern, Persefona a rămas legată de lumea
umbrelor, deoarece a apucat să mănânce acolo un sâmbure de rodie. Acest
fapt i-a fost trădat lui Hades de către Ascalafos. În fiecare iarnă ea trebui
deci să se întoarcă în Infern și să petreacă o treime a anului acolo. De aceea
iarna este anotimpul deznădejdii Demetrei, cel în care vegetația moare.
Tezeu și prietenul său, Piritoos, deciseră să se
căsătorească amândoi cu fete ale lui Zeus.
Tezeu răpi pe Elena, fiica Ledei, din Sparta, iar
Piritoos alese pe Persefona, soția lui Hades.
Tezeu reuși, o lăsă pe Elena cu mama lui, și-și
acompanie prietenul în lumea de apoi, unde
Hades îi înlănțui de o stâncă și-i lăsă să fie
chinuiți de Furii.

A douăsprezecea muncă a lui Heracles era să-l

aducă pe Cerber, câinele cu trei capete care
păzea lumea de apoi. Când acesta trecu
hotarele Infernului, Hades îl întâlni în prag și i
se împotrivi. Hercule îl răni cu o săgeată,
silindu-l să se refugieze în Olimp și Heracle îl
eliberă pe Tezeu. Săgeata îl nimerise în umăr și
Hades se chinui până când zeul Peon, medicul
zeilor, îl vindecă.
 Templele lui Hades se numeau plutonion . Acesta era
venerat în ritualuri de necromanție invocarea umbrelor
morților — iar el și Persefona vegheau peste oracolele
morțil.Numele lui se era de temut, așadar oamenii
foloseau epitete și eufemisme. Pentru a-l împăciui, grecii
băteau în pământ. Toate sacrificiile htonice, printre care
cele închinate lui Hades, erau lăsate să sângereze într-un
puț sau fisură în pământ, iar cei care făceau sacrificiul își
întorceau fața. Când cineva murea, se obișnuia să i se pună
un obol în gură sau alături, pentru ca acesta să-i poată plăti
luntrașului Charon pentru a putea traversa râul, către lumea
morților.


VA MULTUMESC !

Pop Cristina
Clasa a 9 –A C