Giurgiu Tămaș Maria Miruna

Clasa a vi-a LPS

CLUBUL DE LECTURĂ

ANNE...CASA CU FRONTOANE EVRZI

Lucy Maud Montgomery

În acest roman pe lângă alte volume , scriitoarea Lucy Maud Montgomery,

aduce în prim plan imaginea unei comunități , oameni muncitori ce pun mare preț pe
buna cuviință și seriozitate - uneori poate sunt chiar prea serioși dar și a unei fetițe cu
experiențele ei de viață.

Prin aceasta , Ane contribuie la redescoperirea adevăratelor valori ale societății.

Ea este o fetiță de 11 ani care are un suflet cum rar ne este dat să întâlnim,. Rămasă
fără părinți la doar câteva luni de la naștere, vorbăreață, cu o imaginație vie și cu o
inimă plină de loialitate și entuziasm

Anne Shirley este adoptată de Marilla și Mathew (soră și frate de vârstă mijlocie,
necăsătoriți), ce locuiesc în Avonlea, pe insula canadiană Prince Edward. Aceasta
ajunge în casa cu frontoane verzi a fraților Cuthbert, Marilla și Matthew ,trimisă din
greșală deoarece în această familie nu e dorită pentru că este fată, iar cei doi frați
stabiliseră că vor primi sub acoperișul lor un băiat care să îi ajute cu muncile grele ale
gospodăriei.
Cei doi frați nu prea știau cum să se descurce ei cu o fetiță așa vorbăreață, cu un
temperament imprevizibil și înflăcărat, cu părul ei roșcat, și o imaginație aproape
imposibil de potolit. Ceea ce nu înțeleg încă Marilla și fratele ei este câtă nevoie au, de
fapt, de Anne în viețile lor. Faptul că, într -un final, este acceptată de Marilla și
Matthew reprezintă doar începutul aventurii pentru Anne.

Anne nu a avut până la 11 ani parte de o familie care să aibă grijă de educația ei,
nu a mers niciodată la școală, nu avea prieteni și, ceea ce o șochează pe Marilla, nu se
rugase niciodată în viața ei. Anne auzise vorbindu-se despre Dumnezeu la școala
duminicală, și era impresionată de cuvinte precum „veșnicie”, „nemuritor”, „divin”,
dar i se părea că adulții le rostesc cu o oarecare detașare, ca și cum nici ei n-ar crede ce
spun, ca și cum Dumnezeu ar fi foarte departe . Ea este, în schimb, certată atunci când
folosește cuvinte mari (pe motiv că nu le înțelege sensul), iar reacțiile sale sunt
sancționate ca fiind prea „dramatice”, ca și cum ar  juca teatru. Dar Anne doar trăiește
cu intensitate orice emoție, orice eveniment din viața. Ea este o întruchipare a sufletului
curat, ochiul limpede care vede  pretutindeni frumusețea naturii și a oamenilor, oricât
de modeste sau descurajante ar fi aparențele. Ea îi surprinde la fiecare pas chiar și pe
copiii de vârsta ei prin lucrurile pe care le face sau spune, și este un izvor nesecat de
întrebări (spre disperarea multor adulți care nu știu exact ce să-i răspundă fetei, căci ei
nu și au pus asemenea probleme).
Pe parcursul șederii la Green Gables, ea va face multe boroboațe. O va jigni pe
doamna Lynde (una dintre prietenele Marillei) când aceasta îi spune că e cam urâțică.
Va sparge tăblița de scris în capul unui coleg care încearcă s-o poreclească Morcoveață.
Pe Anne o făceau nefericită părul ei roșu aprins și pistruii de pe față. Ar fi vrut să fie
brunetă cu pielea albă ca Diana, prietena ei cea mai bună. Firea ei poetică o va face să
se minuneze de toate frumusețile naturii înconjurătoare (pomii înfloriți, lacul cu ape
scânteietoare etc) și să le dea nume ca din povești. Pe măsură ce crește, ea va învăța să
nu mai facă atâtea năzbâtii, să-și stăpânească mai bine imaginația, să ierte, să aprecieze
pe cei din jur și pe sine însăși.

Anne cucerește prin firea ei directă și sinceră este asemenea unei ploi răcoroase
de vară care îți înviorează sufletul. Această fetiță cu suflet neșlefuit, rebel, arzând de
dorința de a împărți și a  primi iubire, se descurcă într-o familie și într-o comunitate
unde are de respectat reguli, unde trebuie să învețe să-și controleze imaginația și
emoțiile… dar nici adulții din jurul ei nu vor fi scutiți de lecții . Anne îi ajută să
depășească atitudinea formală uneori plictisitoare. De asemenea arată câtă nevoie avem
de prieteni adevărați, care sa ne însoțesc o viață întreagă, cu gândul lor bun, și în
ajutorul cărora să sară la nevoie. Din paginile cărții aflăm că vecinii nu sunt niște
străini, pe care nici nu te obosești să-i saluți, ci oameni de care îți pasă și cărora le pasă
de tine. Anne, le va șopti copiilor și adolescenților că "Dumnezeu veghează peste lume,
iar totul e exact cum trebuie să fie!"

Mi-a plăcut din această carte faptul că ne dăm seama de rolul hotărâtor al
familiei și importanta comunității, în existența fiecăruia dintre noi; ce însemnată, ce
minunată, e aceea de a avea un "acasă" la care să te întorci, care să te aștepte, de pe
oricare din drumurile pe care te poarta viața. De asemenea m-am regăsit in
temperamentul fetiței de 11 ani.

Ce am găsit interesant despre carte :

În timpul celui de-al doilea război mondial, rezistența poloneză a copiat

exemplare din roman împărțindu-le luptătorilor săi, pentru a le reaminti pentru ce
luptă: familie, loialitate și altruism, valorile pe care micuța Anne le însuflețea. 

După al doilea război, cartea a fost interzisă în Polonia, din cauza mesajului său
de a rezista la autoritate și pentru sublinierea importanței persoanei. Cartea a continuat
să circule, totuși, pe piața neagră