Rocile- curiozitati

Rocile sunt materialul dur din care este alcătuită scoarța Pământului. Diversele

combinații de minerale alcătuiesc sute de tipuri de roci. De exemplu, gresia este o rocă formată,

în cea mai mare parte, din grăuncioare de nisip compactate şi cimentate între ele. Nisipul este

format, îndeosebi, din mineralul numit cuarț, care este un compus al siliciului cu oxigenul.

Se disting trei grupe principale de roci, în funcție de geneza lor. 

Rocile eruptive, cum ar fi granitul și bazaltul, se formează atunci când magma, roca

topită venită de sub scoarța terestră, se ridică la suprafață, se răceşte şi se întăreşte. 

Rocile sedimentare, cum sunt gresiile şi marnele, sunt alcătuite din nisip, pietriş, mâl și

alte fragmente de rocă rezultate din eroziune. Acestea se depun treptat în lacuri, râuri şi mări. Pe

măsură ce strate noi se aşază peste cele vechi, particulele sunt comprimate și cimentate,

transformându-se în roci sedimentare.

 Rocile metamorfice, cum ar fi marmura şi şisturile, se formează atunci când diverse roci

suportă presiuni şi temperaturi atât de mari, încât compoziția lor chimică suferă schimbări.

Rocile se modifică necontenit. Dezagregarea afectează toate rocile de la suprafață.

Fragmentele erodate formează noi roci sedimentare, care pot să fie antrenate în adâncul

Pământului, unde se topesc și după un timp se răcesc, formând roci eruptive. În alte cazuri sunt

supraîncălzite și strivite în adâncul scoarţei, formând roci metamorfice. Transformarea rocilor

dintr-un tip în altul constituie circuitul rocilor.

Circuitul rocilor este reprezentat de următoarele etape:

  lava vulcanică ajunsă la suprafață se răcește formând roci eruptive efuzive;

 magma se răcește în adâncul scoarței formând roci eruptive intruzive;

 sub acțiunea factorilor de mediu, rocile sunt erodate și se depun ca sedimente;

 fluviile și râurile transportă sedimentele;

 stratele mai adânci de sedimente se întăresc, devenind roci sedimentare;

 presiunile din timpul formării munților le transformă în roci metamorfice.

Fosilele

Fosilele sunt rămăşiţe conservate în roci ale organismelor animale sau vegetale de

odinioară. Cele mai multe vietăți sunt mâncate de altele sau mor, iar părțile lor moi se

descompun fără a mai lăsa vreo urmă. Se păstrează părțile tari, cum sunt cochiliile, oasele, dinţii,

coarnele și ghearele animalelor, scoarţa, conurile și seminţele plantelor. Aceste părți au o

probabilitate mai mare de a se fosiliza. Urmele fosile nu sunt părți ale corpului, ci semne lăsate

de vieţuitoare, cum ar fi cojile de ouă, urmele de pași și excrementele.

Fosilele se formează în roci sedimentare. Ele sunt distruse dacă roca este supraîncălzită sau

supusă la presiuni prea mari, prin urmare nu se întâlnesc în roci eruptive sau metamorfice. Unele

sedimente conțin straturi succesive de fosile, cum ar fi calcarele organogene, care s-au format

dupa ce mii de amoniți au murit, iar cochiliile lor s-au adunat în mormane pe fundul apei.

Părţile tari, ca oasele şi dinţii, sunt îngropate în sedimente, de exemplu, în nisipul de pe

plajă, în malul depus de râuri sau în nămolul de pe fundul mării. Treptat, apa dizolvă rămăşiţele

şi le înlocuiește cu minerale anorganice. În acelaşi timp și particulele sedimentare din jur se

transformă în rocă. Dacă depozitele nu sunt perturbate, forma originală a resturilor animale se

păstrează, dar acestea devin parte a rocilor tari - fosile.

Răşina lipicioasă care se scurge din arbori şi din alte plante se poate fosiliza sub forma unei

substanţe solide, numite chihlimbar. Uneori acesta conţine insecte şi alte animale mici, care au

fost prinse în răşină şi s-au conservat până în cele mai mici detalii.

Formarea unei fosile poate dura mii sau milioane de ani. Ele se găsesc numai în roci

sedimentare. Apoi, în urma mişcărilor tectonice și a eroziunii, sedimentele și fosilele din cadrul

lor pot ajunge iar la suprafață sau foarte aproape de ea. Specialiștii, numiți paleontologi, caută

fosile, le scot din pământ, le studiază forma și structura și le compară cu părți similare ale

corpurilor animalelor și plantelor actuale. Așa au aflat ce specii de dinozauri, mamuți și alte

vietăți au trăit ре Pământ cu milioane de ani în urmă.

Amoniţii, rudele preistorice ale caracatiţelor şi calmarilor, aveau cochilii răsucite şi trăiau

în mare. După moarte, părțile moi, cărnoase, putrezeau repede sau erau mâncate. Sedimentele

nisipoase de pe fundul mării acopereau treptat cochiliile dure. Nisipul împreună cu cochiliile s-au

transformat, cu timpul, într-o rocă; ea a fost ridicată şi basculată de mişcările masive ale scoarţei.

Eroziunea a adus din nou cochilia fosilă la suprafață.