Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti

Facultatea de Agricultură – Învățământ cu Frecvență Redusă

Specializarea Biologie

REFERAT PEDOLOGIE

Autor: Cristea (Sălculescu ) G. Oana – Elena

Anul : 1
Grupa : 1102

An universitar 2023-2024

FORMAREA SI ALCATUIREA PARTII MINERALE

 A SOLULUI

Originea partii minerale a solului

Solul este definit ca stratul de la suprafata scoartei terestre. Este format din particule
minerale, materii organice, apa, aer si organisme vii. Este un sistem foarte dinamic care
indeplineste multe functii si este vital pentru activitatile umane si pentru supravietuirea
ecosistemelor.
Forma primara a litosferei a avut la initial un aspect foarte dur,fiind alcatuita din roci
masive,compacte,rezultate prin racirea brusca si consolidarea lavei vulcanice. Rocile au
rezultat prin asocierea pe cale naturala intre 2 sau mai multe minerale.

Partea minerala a fost supusa in permanenta actiunii de dezagregare si alterare a

factorilor de mediu,suferind importante modificari structural si de continut. Rocile dure
( vulcanice) au fost maruntite,partea superioara a litosferei fiind formata ulterior predominat
din roci sedimentare si roci mai putin dure ( metamorfice).
Asupra rocilor maruntite a actionat tot timpul factorul biologic,determinand transformari
fizico-chimice si biochimice care au dus la formarea solulilor.
In timp,datorita proceselor de dezagregare si alterare,au luat nastere principalii
constituent minerali ai solulilor reprezentati in special prin nisip,praf si argila.
Deci,litosfera,prin compozitia ei chimica,mineralogica si petrografica,influenteaza direct
formarea si insusirile solului.
Caracteristica esentiala a solului este de a contine materie minerala si organica in diferite
stadii de transformare.

Materia organica provine din biocenoza ce s -a dezvoltat progresiv in materialul parental

si care a fost supusa proceselor complexe de descompunere si humificare.

Descompunerea resturilor organice din sol s-a realizat sub influenta directa a
microorganismelor, rezultand produsi noi, care in final s-au concretizat prin diferite tipuri de
humus.

Formarea si alcatuirea mineralelor

 Mineralele sunt substante anorganice,solide si omogene din punct de vedere fizico-
chimic.
Rocile au rezultat prin asocierea pe cale naturala intre 2 sau mai multe minerale.

Majoritatea mineralelor se formeaza din magma care iese la suprafata prin unele
crapaturi ale straturilor mai putin profunde, deci nu atat de fierbiti, ale scoartei si se
cristalizeaza formand rocile compuse din asocieri de minerale. In stadiul final al cristalizarii
se formeaza un reziduu magmatic, combinat cu gaze, vapori de apa si elemente volatile.
Acest reziduu se cristalizeaza, ducand la formarea de roci poli-minerale (alcatuite din mai
multe minerale). Spunem despre aceste minerale ca au origine magmatica. Mineralele de
origine magmatica sunt turmalina, berilul sau mica. Prin racire, solutiile se pot depune in
fisurile rocilor, ducand la formarea de noi minerale. Despre aceste minerale spunem ca sunt
de origine hidrotermala. Prin procese hidrotermale se formeaza minerale de toate tipurile.

La suprafata Terrei rocile si mineralele sunt supuse proceselor de degradare. Actiunea

diversilor factori fizici, chimici si biologici asupra mineralelor duce la formarea unor
minerale noi.

Anumite minerale provin din apele sarate atat datorita evaporarii apei, cat si datorita
variatiei compozitiei sale chimice. Astfel se formeaza minerale precum sarea gema, silvina,
gipsul sau calcarul.

Compozitia mineralogica a scoartei terestre

In natura, elementele chimice se afla de obicei sub forma de combinatii chimice,

naturale,omogene, denumite minerale.
Mineralele,sunt corpuri naturale solide (cu exceptia mercurului si a hidrogenului sulfurat),
omogene din punct de vedere fizico –chimic, care s-au format in scoarta terestra, in urma
combinarii a unu sau a mai multor elemente chimice si care iau parte la alcatuirea rocilor.

In litosfera, intra circa 3000 de minerale, dar dintre acestea o participare mai insemnata o
au in jur de 100. In functie de compozitia lor chimica si structura cristalina, mineralele au fost
impartite in urmatoarele clase:

1). Clasa elementelor native.

Elementele in stare nativa, sunt elementele care apar liber, necombinate intre ele: S, Ag,
Au, Ni, Pb, etc., acestea sunt putin raspandite in scoarta terestra, ocupand in jur de 0,1% din
masa intregii scoarte terestre.

2). Clasa sulfurilor.

 Aceasta clasa cuprinde un numar mare de minerale, aproximativ 13% din totalul
acestora, insa au pondere mica la alcatuirea scoartei terestre, impreuna cu sulfatii, ocupa doar
0,4% din masa litosferei.

3). Clasa sarurilor haloide.

In aceasta clasa sunt incluse combinatii naturale ale halogenilor cu diferite elemente
chimice. Ele participa la formarea scoartei terestre destul de slab, avand o pondere redusa de
cca.
0,5% din greutatea litosferei.
Cea mai mare raspandire o au urmatoarele saruri: sarea gema, silurina, folosita si ca
materie prima pentru obtinerea ingrasamintelor chimice cu potasiu.

4). Clasa oxizilor si hidroxizilor.

Mineralele din aceasta clasa prezinta o importanta mai mare atat in formarea solurilor cat
si in alcatuirea scoartei terestre. Ele participa la alcatuirea litosferei cu circa 17% din
greutatea acesteia.

Mineralele din aceasta clasa prezinta un rol important in procesele de retinere chimica
care se produc in soluri, ele reprezentand principalii coloizi minerali ai solului.

5) Clasa sarurilor oxigenate.

Aceasta clasa cuprinde circa 2/3 din totalul mineralelor care alcatuiesc scoarta terestra.
Ele reprezinta sarurile naturale ale acizilor oxigenati

Pe langa modul de formare si compozitia chimica, mineralele se caracterizeaza prin

anumite proprietati fizice precum :

 Duritatea mineralului;

Duritatea reprezinta rezisteta exercitata de mineral la deformarea lui. Duritatea se

exprima pe baza scarii lui Mohs, care prezinta 10 grade de duritate. Mineralele de gradul 1 si
2 pot fi zgariate cu unghia, mineralele de gradul 3 pot fi zgariate cu o bucata de arama, iar
mineralele de gradul 4 si 5 pot fi zgariate de un briceag. Mineralele cu o duritate de 6-7 pot
zgaria sticla, iar minerale cu o duritate de 8-10 nu pot fi zgariate de briceag.
Scara Mohs (a duritatii) a fost gandita si inventata de mineralogul german Friedrich
Mohs, care voia sa aranjeze mineralele astfel incat acestea pot fi identificate mai ușor.
Duritatea unui mineral este masura rezistentei sale la zgariere. Se stabileste zgariind un
mineral cu o serie de alte minerale a caror duritate este deja cunoscuta. Scara Mohs ofera o
masura de comparatie de la 1 (moale) la 10 (dur). Pana la 9 este liniara, dar diamantul (10)
este de circa 10 ori mai dur decat corindonul.
 1. Talc Mg3Si4O10(OH)2 6. Ortoză KAlSi308
2. Ghips CaSO4 7. Cuarț SiO2
3. Calcit CaCO3 8. Topaz Al2SiO4(OH,F)2
4. Fluorină CaF2 9. Corindon Al2O3
5. Apatit Ca5[(F,Cl,OH)|(PO4)3] 10. Diamant C

 Luciul mineralului;

Luciul reprezinta proprietatea mineralelor de a reflecta lumina. Acesta poate fi

metalic sau nemetalic. Termeni des utilizati pentru definirea luciului sunt adamantin (ca
al diamantului), sidefos, matasos si pamantos sau mat (pentru mineralele cu o putere
mica de reflectie)

 Culoarea mineralului;

Culoarea variaza la diferite minerale. Unele minerale au culori atat de puternice si

pure incat sunt folosite ca coloranti pentru vopseluri. Culoarea nu este un criteriu prea
bun de recunoastere a mineralelor, multe minerale extrem de diferite prezentand aceeasi
culoare. Malachitul este verde, cinabrul rosu, iar cupritul rosu inchis. Unele minerale
precum diamantul sau cuartitul sunt incolore. Mineralele precum fluorita exista in
diverse culori.

 Efervescenta mineralului;
 Structura mineralului;
 Spartura mineralului;

Bibliografie

1.https://ro.scribd.com

2.https://ro.wikipedia.org