CURS NR3

ANUL I C.C.I.A.

ANUL I I.S.P.M

Durata 2 0re

Titular curs.

Conf.dr ing. Aurelian Stelian Buda

Mineralele sunt substanțe naturale solide, mai rar fluide, cu formă proprie
cristalizată, alcătuite din unul sau mai multe elemente chimice, care intră în
componența rocilor și minereurilor. După conținutul lor ele se pot împărți în
minerale metalifere și respectiv nemetalifere (sare, gips,azbest, mică, feldspat),
iar cele metalifere se pot împărți la rândul lor în feroase și neferoase.
Mineralele sunt de regulă substanțe neomogene din punct de vedere chimic,
fiind frecvent substanțe solide cristalizate în sisteme diferite de cristalizare, de
aceasta ocupându-se ramura mineralogiei, cristalografia.
Exemple de minerale:

cuarțul (SiO2), pirita (FeS2), galena (PbS), blenda (ZnS), calcopirita (CuFeS2),
calcitul (CaCO3), gipsul (CaSO4*2 H2O), sau fără a mai aminti formula
chimică, sunt: stibina, rodocrozitul, baritina (baros=greu), grafitul (forma amorfă
a diamantului), și diamantul.
Determinarea unui mineral se face prin cunoașterii proprietăților lui fizice: -
culoare -luciu - spărtura (proaspătă neoxidată) - duritatea - clivajul (modul de
spargere), greutatea specifică, proprietăți magnetice și radioactive etc.
Duritatea mineralelor este o proprietate importantă, aceasta determinând forma
de exploatare a zăcământului).
Mineralogul austriac Carl Friedrich Christian Mohs a stabilit o scară a durității
mineralelor după cum urmează: 1.TALC, 2.GIPS, 3.CALCIT, 4.FLUORINA,
5.APATIT, 6.ORTOZA, 7.CUARȚ, 8.TOPAZ, 9.CORINDON 10.DIAMANT..
Duritatea unui mineral este măsura rezistenței sale la zgâriere. Se stabilește
zgâriind un mineral cu o serie de alte minerale a căror duritate este deja
cunoscută. Scara Mohs oferă o măsură de comparație de la 1 (moale) la 10 (dur).
Până la 9 este liniară, dar diamantul (10) este de circa 10 ori mai dur decât
corindonul.

1 Talc(Mg3Si4O10(OH)2)

2 Ghips(CaSO4)

3 Calcit(CaCO3)

4 Fluorină(CaF2)
5 Apatit(Ca5[(F,Cl,OH)|(PO4)3] )

6 Ortoză(KAlSi308)

7 Cuarț(SiO2)

8 Topaz(Al2SiO4(OH,F)2 )
9 Corindon(Al2O3)

10 Diamant(C)

Principalele minerale industriale

Mineral Caracteristici Întrebuințare

Albit alb Sticlă, ceramică

Azbest alburiu, fibros Materiale rezistente la foc

Corindon Abraziv șmirghel, pietre de polizat

casant, mai multe Productia de fier și oțel, lentile de microscop,

Fluorit culori, inclusiv olărit, emailuri, pastă de dinți. Fluoritul
albastru albastru e folosit ca piatră decorativă

Grafit moale, gras mine de creion

Ghips alb, cretos folosit pentru mulaje, stomatologie, ciment,

 cretă scolară

Halit incolor sare gema

Caolin lut alb medicină, porțelan, hartie lucioasă

Fosfor incolor, cretos îngrășăminte, artificii, oțel

dur, are multe

Cuarț procesoare de calculator, ceasuri, orologii
varietăți

vopsele, coloranți, detergenți, praf de pușcă,

Sulf galben pal explozibili, hârtie, medicină, insecticide,
izolații elactrice

PRINCIPALELE MINERALE NATIVE-laborator

Roca este un agregat mineral natural din structura scoarței terestre.

Pentru identificarea rocilor se iau în considerare următoarele elemente

fundamentale:

 compoziția mineralogică
 gradul de cristalizare
  mărimea cristalelor
 textura cristalelor
 dispoziția spațială a componentelor minerale.

Clasificarea rocilor

În funcție de geneza lor, se deosebim

Roci eruptive (magmatice/vulcanice)

Sunt categoria de roci care s-au format prin mișcarea, consolidarea și

solidificarea magmelor sau substanțelor vulcanice bogate în minerale, și se mai
împart în:

 roci intrusive, formate prin consolidarea maselor topite de silicați în

interiorul scoarței (granit, granodiorit etc);
 roci efuzive, formate prin consolidarea maselor topite de silicați pe
suprafața scoarței (dacit, riolit etc);

PRINCIPALELE ROCI VULANICE -laborator

Aceste roci s-au format datorită temperaturilor înalte. Teoria cea mai acceptată
în general, privind formarea lor, este următoarea: când uriaşa presiune
înmagazinată în interiorul Pământului este eliberată, temperatura rezultată este
suficient de ridicată pentru a topi rocile. Acest material topit este numit magmă.
Când magma erupe la suprafaţă, se numeşte lavă. Magma conţine imense
cantităţi de vapori şi gaze. Chiar dacă magma nu atinge suprafaţa, vaporii
conţinuţi de aceasta pot fi eliberaţi la suprafaţă alcătuind mofete (aria de
răspândire a acestora în Carpaţii Orientali se întinde pe o suprafaţă de 5500
km2). În ascensiunea magmei spre suprafaţă, aceasta se răceşte, componentele
minerale se pot depune pe fisuri sau în geode cu cristale foarte frumoase,
reprezentând reţele cristaline caracteristice pentru mineralele din care sunt
compuse fiecare.

OBSIDIAN,

numit uneori sticlă vulcanică, este o lavă care s-a răcit atât de repede, încât nu a
avut loc cristalizarea. Aceasta se întâmplă de obicei atunci când lava topită este
răcită de apă. Lava care se răceşte mai puţin rapid, cristalizarea având loc în
interiorul Pământului într-un interval relativ mic de timp, este cunoscută ca
bazalt.

BAZALT

Uneori, bazaltul conţine mici cavităţi în care se găsesc cristale frumoase. Când
magma se răceşte încet, cristalizarea este evidentă şi roca rezultată are o
structură granitică.
Granitul este o rocă frecventă şi formează importante zăcăminte exploatate,
deoarece constituie principalul material pentru construcţii (placaje exterioare,
dale, pavele, piatră cubică), dar şi monumente.

GRANITUL

Când un mineral cristalizează primul şi aceste cristale ating mărimi

considerabile, în timp ce restul rămân mici, roca vulcanică este numită rocă
porfirică. Cristalele mari sunt numite fenocriste, în timp ce masa înconjurătoare
de cristale minuscule este masa de bază (matrice). Rocile porfirice sunt numite,
de obicei, după compoziţia rocilor pe care s-au format, porfir bazaltic sau porfir
trahitic. Câteva roci vulcanice sunt rezultatul erupţiilor explozive. Aceste
fragmente se pot prezenta ca bucăţi separate de diferite dimensiuni (se numesc
bombe sau lapili) sau ca mase consolidate. Cenuşa este tot rezultatul expulzării
la suprafaţă a magmei. Lava poroasă, uşoară ca greutate, având nenumărate
cavităţi ca efect al degazeificării bruşte, este un alt exemplu de rocă vulcanică.

Cel mai comun exemplu este piatra ponce.

PIATRA PONCE
Lava ale cărei cavităţi conţin alte minerale, cum ar fi calcitul, este numită rocă
amigdaloidală. Câţiva dintre cei mai frumoşi zeoliţi se găsesc în formaţiunile
amigdaloidale.

Alte exemple de roci vulcanice: andezit, aplit, dacit, diorit, hornblendit,

kimberlit (rocă cu care sunt asociate întotdeauna diamantele), lamprofir, perlit,
riolit, sienit, trahit.

ANDEZIT DACIT KIMBERLIT

Roci sedimentare

Rocile sedimentare sunt rocile care s-au format prin erodarea sau roaderea
substanțelor minerale și depozitarea acestora în lacuri sau mări prin intermediul
vântului, apelor, vietăților sau prin evaporare și pot fi:
  roci clastice (detritice), formate prin depunerea materialelor rezultate în
procesul de dezagregare și de alterare a rocilor de pe suprafața scoarței și
transportate de către vânt, ape și ghețari:
o neconsolidate (nisip, pietriș, grohotiș etc);
o consolidate (gresie, conglomerate, brecii);
 roci de precipitare, formate prin precipitare chimică în ape marine,
lacustre sau de izvoare, (calcar, dolomit, sare etc);
 roci biogene (organogene), formate prin intermediul organismelor,
(cărbune, calcar recifal etc);

Roci carbonatice

Calcarul reprezintă 10% din totalul rocilor sedimentare. Majoritatea calcarului

se formează în medii marine din rămășițele fosilizate ale cochiliilor și scheletele
micilor organisme care cad pe fundul oceanelor și, în timp, se compactează în
straturi sedimentare.

Există 2 tipuri de calcar în care originile sale biologice sunt foarte evidente:
coquina, o rocă cu granulație mare, compusă din fragmente de cochilii prost
cimentate, și creta, o rocă poroasă, moale, formată aproape doar din cochilii și
schelete ale creaturilor marine.Rocile sedimentare sunt formate din fragmente de
roci erodate, dar şi din resturi organice, prin depunere (cu ajutorul apei sau
vântului) sau sunt rezultatul descompunerilor organice. Fragmentele de roci
erodate (nisip, pietriş) sunt purtate de vânt, ape curgătoare sau gheţari în bazine
lacustre sau marine, unde se compactează. Apa din bazine este de asemenea şi
agent de transport al unor minerale care folosesc ca liant. Una dintre rocile astfel
formate este caracteristica gresie. Din descompunerile organice rezultă straturi
de cărbune şi depozite de petrol. Astfel de roci au şi importanţă comercială.
Unele sunt folosite ca material brut pentru materiale de construcţii ca betonul şi
ţigla. Argila chinezească (caolinul) este importantă în industria ceramicii. Multe
dintre argilele inferioare sunt folosite pentru fabricarea oalelor, ţiglei şi
cărămizii. Stalactitele şi stalagmitele ce se găsesc în peşteri aparţin şi ele
grupului de roci sedimentare şi sunt rezultatul depunerilor calcaroase ale apei.
Tot o rocă sedimentară este şi coralul. Alte exemple de roci sedimentare:
anhidrit, arcoză, argilă, bentonit, conglomerat, calcar, laterit, loess, marnă,
menilit.

Roci metamorfice

Rocile metamorfice sunt rocile fomrate prin schimbarea proprietăților chimice și

fizice ale rocilor sedimentare și eruptive de-a lungul timpului și pot fi:

 roci de contact (epimetamorfice), formate prin transformarea rocilor

existente în condiții de temperatură ridicată ( șisturi sericitoase, șisturi
cloritoase etc);
 roci cataclastice (mezometamorfice), formate prin transformarea rocilor
existente în condițiile unor dislocații intense ale scoarței terestre (gnaise,
amfibolite, cuarțite etc).

Aceste roci sunt cel mai dificil de înţeles dintre toate rocile, datorită
schimbărilor la care au fost supuse. Rocile metamorfice sunt grupate în 6 sau 7
tipuri. Fiecare dintre aceste tipuri poate fi mai departe subdivizat şi se
deosebeşte de celelalte după origine, compoziţie şi structură. Cuarţitul, ardezia,
şistul, gnaisul, marmura, serpentinitul sunt cele mai întâlnite tipuri de roci
metamorfice. Cuarţitul se recunoaşte, în general, prin structura cristalină dură şi
spărtura aşchioasă. Cuarţitul pur este de obicei alb, dar poate avea aproape orice
culoare, din cauza impurităţilor. Ardezia este o rocă metamorfică fină, care se
găseşte în straturi. Aceste straturi pot fi de grosimi diferite şi de nuanţe mai
închise, unele tipuri de ardezie fiind chiar negre. Şistul este o rocă metamorfică
ce se găseşte tot în straturi. În şisturi putem găsi cuarţ, dar şi unul sau mai multe
dintre următoarele elemente: mică, clorit, talc, amfibol. Şistul se sparge sau se
crapă uşor într-o anumită direcţie, rezultând o suprafaţă netedă, deşi uneori
neregulată, proprietate denumită şistuozitate. Şisturile sunt numite după
mineralul asociat cu cuarţul, ca de exemplu şist micaceu sau şist cuarţos. Pe
măsură ce şisturile devin mai aspre, pot fi clasate în grupa următoare, cunoscută
ca gnais. Gnaisul este o rocă metamorfică sub formă de benzi, compusă din
cuarţ, feldspat şi hornblendă. Aceste minerale pot fi foarte uşor recunoscute.
Adeseori, dacă stratificarea este evidentă, gnaisul poate tinde spre granitul
vulcanic. Marmurele sunt roci compuse în principal din roci calcaroase
metamorfozate. Marmura pură este albă, dar poate avea o varietate de culori din
cauza impurităţilor. Deoarece marmura se taie foarte uşor în toate direcţiile şi
poate fi foarte bine lustruită, este materia primă ideală pentru sculptură, dar şi o
importantă piatră de construcţie. Ultimul grup de roci metamorfice este cel al
serpentinitului. Este de fapt un mineral, dar, deoarece este predispus să
„acapareze” impurităţi şi datorită uşurinţei cu care se alterează prin hidratare,
aparţine grupului de roci metamorfice. Probabil este derivat dintr-o rocă
sedimentară care prin absorbţie de apă a fost treptat schimbată către forma pe
care o întâlnim astăzi. Culoarea caracteristică este verdele, dar mai are şi o
varietate fibroasă, chrisolitul, cunoscut mai ales sub numele de azbest. Sugestie:
Un mod eficient de a ţine minte cum sunt formate rocile metamorfice este să te
gândeşti unde în altă parte în natură este folosit cuvântul „metamorfic”. Este
folosit când este vorba despre insecte, în special când este vorba despre fluturi şi
molii, pentru a descrie schimbarea prin care o omidă se transformă în fluture sau
molie adultă. Schimbări metamorfice au loc în condiţii de presiune şi
temperatură adecvată. Câteva exemple interesante:

- calcarul devine marmură;

- argila şistoasă se transformă în ardezie, apoi în filit, şist, gnais;

- gresia se transformă în cuarţit;

- granitul devine gnais;

- cărbunele devine din turbă lignit, apoi bitum, antracit;

- bazaltul devine şist amfibolic.

Utilizări

Rocile pot fi folosite în industrie ca:

 materiale de construcție (cele sedimentare: calcarul și dolomitele)

 materiale abrazive;
 combustibili (cele sedimentare: antracit, huilă, țiței, cărbune, etc.)
 materii prime ceramice;
 materie primă la fabricarea cimentului;
 fondanți în siderurgie, etc.