Rocile

Anul 2, Seria A, Gr. 1

Rocile organogene si Rocile de precipitatie chimica

Rocile biotice (organogene) sunt formate fie prin acumularea in situ (pe
loc) a bioclastelor (resturile organismelor marine, de regula cochilii, sau
detritusul vegetal, etc.) rezultand rocile de bioacumulare (cum sunt
lumaselele, turbele, carbunii, etc.), fie prin activitatea unor organisme
recifale (corali, briozoare, algele calcaroase, bacterii etc.), rezultand roci
de bioconstructie (asa cum sunt calcarele recifale, calcarele
stromatolitice, calcarele algale, etc.).
Rocile organogene sunt clasificate in functie de comportamentul lor la combustie, in:

- acaustobiolite (roci organogene necombustibile) din care fac parte calcarele recifale, diatomitele,
radiolaritele, spongolitele, etc;

- caustobiolitele, reprezentand rocile combustibile cum sunt turbele, carbunii, titeiul si gazele naturale.

Roci chimice

Rocile de precipitatie chimica sunt rezultate prin concentrarea solutiilor (suprasaturare), care se poate
petrece in urma unor emisii vulcanice submarine, evaporare in domeniile aride, activitate biogena
intensa, etc.

In functie de domeniul in care s-au format se pot contura doua categorii:

- continentale, formate prin precipitare in endocarsturi (calcarele de precipitatie ce alcatuiesc

speleotemele: stalactitele, stalagmitele, draperiile, etc), in jurul izvoarelor (tufuri calcaroase, travertine),
precum si cortegiul de roci formate prin precipitare chimica in lacurile continentale din zonele cu deficit
hidric (gipsuri, anhidrite, sare gema, etc.);

- marine, rezultate ca urmare a supraconcentrarii in bazinele marine cu circulatie restrictiva (gipsuri,

anhidrite, silvina, carnalit, etc.), sau pe alte cai (calcare, silicolite, etc.).

CALCARUL

Calcarul este o roca sedimentara, dominant de origine organica, alcatuita din calcit si aragonit (minerale
de carbonat de calciu - CaCO3, dar cu cristalizare diferita). Pe langa mineralele sus-numite, calcarele mai
au in alcatuirea lor si argila, cuart, gips, dolomie (carbonat de calciu si magneziu).

calcarele au culori foarte variate in stransa legatura cu impuritatile din roca (rosu si galben de la oxizii de
fier, gri pana la negre atunci cand contin materie organica sau mangan). Culorile alba si gri sunt cele mai
intalnite.

Cele mai raspandite calcare pe Glob sunt calcarele recifale (recifii sunt constuctii realizate de corali).
Calcarul este utilizat din cele mai vechi timpuri ca material de constructie, fiind si una dintre cele mai
raspandite roci sedimentare pe Glob si industria farmaceutica (pasta de dinti, medicamente.
PROPRIETATI

Duritate pe scara Mohs 3–4

Densitate: 2,5 – 2,7 kg/cm3

Absorbtie de apa: sub 1%

Porozitate: foarte scazuta

Rezistenta intemperii ridicata

Ca material de constructie, calcarul cel mai cautat este cel care contine o cantitate mare de siliciu, acest
mineral fiind greu solubil, iar durabilitatea calcarului este mai mare. Travertinul este tratat special pentru
a nu fi degradat de ploile acide atunci cand este folosit ca material de exterior.

ARAGONÍT s. n. Mineral alcătuit din carbonat de calciu cristalizat, conținut în perle și stratul de sidef din
cochilia moluștelor, din care se fac obiecte ornamentale

Formula sa chimică este: CaCO3. Densitatea este de 2,95 g/cm3.

Duritatea pe scara lui Mohs variază între 3,5 - 4.5. Cristalele sale pot fi prismatice, cilindrice, dendritice
sau oolitice, de culori diferite, cu un grad de transparență diferită, având proprietatea de luminiscență și
fluorescență (în prezența razelor ultra-violete), fiind atacat ușor de baze sau acizi.

Dolomit
Dolomit este un mineral din grupa carbonaților anhidri, frecvent întâlnit în natură. Dolomitul este o rocă
sedimentară, fiind alcătuită în mare parte din carbonați, de culoare alb, cenușiu-gălbui până la cenușiu-
verzui, care conține cel puțin 90 % mineralul dolomit care are formula chimică CaMg(CO3)2
("CaCO3·MgCO3"), la o concentrație mai mică roca este numită calcar dolomitic. Roca dolomitică este
înrudită din punct vedere chimică cu calcarul, dar aceste roci sunt ceva mai dure și mai sfărâmicioase.
Deoarece mineralele, ca și calcita de exemplu, au o refracție dublă, apar rocile de culoare deschisă
nefiind translucide, asemănător calcarelo
r.

O caracteristică care ajută identificarea dolomitului este suprafața așchiată a suprafeței stâncilor în
contrast cu suprafața netedă a calcarelor

Dolomitul este folosit pentru pavarea teraselor, mărunțit este folosit în metalurgie în tehnologia
obținerii oțelului, la producerea vatei sticlate, care e utilizată ca izolant termic, și mai e folosit în
tehnologia de producere a sticlei.
În agricultură este folosit ca amendament pentru corectarea acidității solului, sau ca îngrășământ chimic.
Ca pulbere e folosit în industria abrazivilor, de șlefuire a sticlei și porțelanului.

Silexul
Silexul este o varietate de cuarț microcristalin sau criptocristalin găsită în cretă sau marnă (chert fiind o
altă varietate găsită în calcar). Un subtip de silicolit. În vorbirea populară se mai numește și cremene.
Silexul este de obicei de culoare albă, gri, neagră, sau maro și prezintă de obicei o suprafață mată sau
translucidă.

Evaporit
Evaporit este Sare gemă rezultată din evaporarea apei de mare din lagune sau a apei continentale
dintr-un deșert.

Diatomitul
Diatomitul (sau kieselgur) este o rocă sedimentară silicioasă, formată din roci stratiforme care au în
constituție 50% resturi de diatomee, de culoare alb-gălbuie până la brună, friabile și aspre la pipăit, cu
textură omogenă și porozitate ridicată. Rocile sunt ușoare și cu o densitate scăzută.

Materialul din care este alcătuit este dioxidul de siliciu, neutru din punct de vedere chimic, care nu se
dizolvă în apă și care privit la microscop are diferite forme de cristalizare.[1]

Se întrebuințează ca material izolant, ca material filtrant, ca agregate pentru betoane, ca suport pentru
fabricarea dinamitei și a altor explozivi etc

JASP
JASP - Rocă silicioasă compactă, variat colorată, alcătuită din calcedonie și compuși ai fierului,
folosită ca piatră semiprețioasă.

Travertin
Travertin (în italiană travertino) este o rocă sedimentară poroasă de calcar (alcătuită din calcit, calcit slab
magnezian și aragonit), care are o culoare gălbuie până la brună. Este o varietate de tuf
Roca ia naștere la gura unor izvoare termale bicarbonatate care ies din calcare sau traversează roci
bogate în carbonați, ioni de carbonat de calciu și bioxid de carbon.

Travertinul se prezintă în două varietăți structurale:

1. Travertine compacte. Acestea sunt dense și stratificate în bancuri groase (20–40 m) sau în lamine
subțiri, milimetrice; sunt albe, alb-gălbui, brune,care alternează în întreaga crustă

2. Travertine spongioase poroase (denumite și "tufuri calcaroase"). Acestea sunt albe, ușoare și s-au
format prin depunerea biochimică provocată de activitatea organismelor acvatice (în special a algelor
albastre), care au reținut prin fotosinteză CO2 și au provocat precipitarea carbonaților.

În general, travertinul este poros. Dacă se închid porii cu praf de ciment, prin șlefuire și lustruire
travertinul capătă o suprafață la fel de fină ca și marmura.

Travertinul se folosește ca piatră de construcție, la placatul fațadelor, pereților interiori și a pardoselilor

sau ca blat de bucătărie sau baie.