Materiale de construcții-note de curs

CAPITOLUL 2 PIATRA NATURALĂ

2.1.Generalităţi

Piatra naturală a fost materialul de construcţii folosit din cele mai vechi timpuri. Piatra naturală
poate servi ca material de construcții, fără modificări structurale, sau ca materii prime, pentru
fabricarea materialelor de construcții artificiale, cu modificări structurale și de compoziție.

Piatra naturală prezintă o serie de caracteristici favorabile domeniului:

 durabilitate,
 rezistenţe mecanice mari,
 aspectul exterior al unor pietre etc.,

caracteristici ce îi conferă o largă utilizare în industria construcţiilor.

Produsele din piatră naturală sunt rezultatul exploatării zăcămintelor de la nivelul scoarţei
terestre, din litosferă.
În condiţii variate de temperatură şi presiune specifice diferitelor faze de
formare a scoarţei terestre, elemente chimice diferite au intrat în contact dând
naştere la combinaţii chimice complexe ce poartă denumirea de minerale.
2.2. Roci, clasificarea rocilor
Rocile sunt combinaţii naturale de minerale.

Rar se pot găsi în natură minerale izolate, deoarece acestea conţin aproape totdeauna diverse
substanţe străine dispersate în ele, sub formă de soluţie solidă, sau de impurităţi.

Caracteristicile fizico-mecanice ale produselor din piatră naturală sunt cele ale rocilor de
provenienţă si sunt determinate de:

 modul de formare al rocilor (geneză)

 structură
 textură

Clasificarea după geneză.

După modul de formare -geneză- distingem:

1.Roci magmatice

2.Roci sedimentare

3.Roci metamorfice

Piatra naturală Pag. 1

 Materiale de construcții-note de curs

1. Roci magmatice - au luat naştere prin solidificarea lavei vulcanice.

Ele se prezintă în masive neregulate sau în filoane.

Mineralele ce le compun sunt în general cristalizate;

2. Roci sedimentare - au luat naştere:

 prin depunerea materialului rezultat în urma degradărilor mecanice a altor roci

preexistente;
 prin precipitarea substanţelor purtate în soluţie de unele ape;
 prin depunerea scheletelor minerale a unor organisme vegetale sau animale.

Se prezintă ca zăcăminte stratificate;

3.Roci metamorfice - au luat naştere din transformarea rocilor magmatice sau sedimentare prin
acţiunea temperaturii şi presiunii ridicate din interiorul pământului.

Clasificarea după structură

După structură, rocile se clasifică în:

1. Roci cu structura holocristalină - sunt rocile complet cristalizate, mărimea cristalelor

depinzând de viteza de răcire a magmei. Forma cristalelor caracterizează structura ca
echigranulară sau grăunțoasă, dacă cristalele sunt mari și izometrice , respectiv inechigranulară
sau porfirică, dacă prezintă fenocristale înglobate în masa de micro- sau cripto-cristale.

2. Roci cu structura hemicristalină - sunt roci parţial cristalizate, parţial sub formă amorfă şi
este caracteristică rocilor formate în apropierea suprafeţei scoarţei terestre unde viteza de răcire a
topiturilor a fost relativ mare;

3. Roci cu structura amorfă sau vitroasă - sunt roci de suprafaţă, la care viteza mare de răcire nu
a permis cristalizarea.

După mărimea formaţiunilor cristaline se pot distinge: feno, micro şi criptocristale.

 Structură fenocristalină: cristale mari (>5mm)

 Structură microcristalină: cristale cu dimensiuni între 1 și 5 mm.
 Structură criptocristalină: cristale mici (<1mm).

Clasificarea după textură

Textura reprezintă modul de aranjare în spaţiu a mineralelor componente.

Din punct de vedere al texturii distingem:

Piatra naturală Pag. 2

 Materiale de construcții-note de curs

1. Rocile cu textură neorientată sau masivă au minerale sub formă grăunţoasă şi formează roca
cu caracteristici similare după orice direcţie (izotropie).Nu se observă un anumit aranjament în
spațiu al granulelor.

2. Roci cu textură stratificată au mineralele (aceleaşi în toată masa rocii) dispuse în straturi,
ceea ce face ca proprietăţile să difere funcţie de unghiul dintre direcţia de încercare şi aceste
straturi, iar roca să prezinte fenomenul de clivaj (desfacerea în foi - exemplu: unele gresii, mica).

3. Roci cu textură şistoasă sunt formate din straturi de minerale diferite.

4. Roci cu textură vacuolară , dacă prezintă goluri de formă neregulată.

2.2.1. Roci magmatice

Magma este un amestec de minerale topite de tipul silicaţilor şi aluminaţilor şi în proporţii

reduse oxizi ai unor metale şi alte impurităţi.

În aceste condiţii principalele componente (minerale) ale rocilor magmatice vor fi cuarţul şi
feldspatul.

După locul de formare a rocilor în scoarţa terestră se pot deosebi:

 roci intrusive (de adâncime, plutonice, abisale);

 roci filoniene (subvulcanice, hipoabisale);
 roci efuzive (de suprafaţă, extrusive).

Roci intrusive (plutonice, abisale)

Rocile intrusive - s-au format la adâncimi mari, magma răcindu-se foarte lent şi în aceste
condiţii structura este holocristalină, compactă, în care predomină cristale mari (fenocristale cu
dimensiuni > 5 mm), iar textura este masivă, neorientată.

Granitul fiind roca reprezentativă pentru această categorie de roci, acestea mai poartă denumirea
de roci granitice şi sunt alcătuite din fenocristale de cuarţ (dioxid de siliciu), feldspaţi şi mică.

Roci înrudite cu granitul sunt: sienitul, dioritul, gabroul şi diabazul.

Rocile granitice prezintă rezistenţă mare la compresiune (120 - 140 N/mm2) şi la uzură, au o
bună comportare la îngheţ-dezgheţ repetat şi sunt stabile din punct de vedere fizico-chimic. Sunt
roci dure, iar în spărtură se disting uşor mineralele componente.

Culoarea rocilor de tip granitic poate fi: neagră, cenuşie, roz, roşie cu incluziuni albe, cenuşii,
negre şi verzi.

Acest tip de roci se lucrează foarte greu, se lustruiesc frumos şi îşi păstrează lustrul.

Piatra naturală Pag. 3

 Materiale de construcții-note de curs

Se utilizează: pentru realizarea de monumente, pavaje, borduri, trepte etc.

Granit

Granodiorit Diorit Riolit

Roci filoniene (hipoabisale)

Roci filoniene - s-au format prin pătrunderea magmei în straturile scoarţei terestre prin
crăpături produse de mişcări tectonice sau de altă natură diferită de cea geologică, iar răcirea
producându-se la adâncimi mici, a determinat formarea unei structuri compacte, compusă dintr-
un amestec de cristale de diferite dimensiuni, remarcându-se tendinţa de dezvoltare a cristalelor
pe direcţia filonului.

Reprezentativ pentru acest tip de rocă este porfirul, iar aceste roci mai poartă şi denumirea de
roci porfirice.

După compoziţie, prin analogie cu rocile granitice, porfirul poate fi: granitic, sienitic sau dioritic.

Ca şi rocile granitice, rocile porfirice prezintă densitate şi rezistenţe mecanice mari, sunt stabile
din punct de vedere chimic. Sunt roci dure şi se lustruiesc frumos.

Piatra naturală Pag. 4

 Materiale de construcții-note de curs

Culoarea rocilor de tip porfiric poate fi:verde, roşie, albastră, nuanţă albăstruie sau cenuşie.

Având în vedere caracteristicile fizico-mecanice şi chimice, aceste roci pot fi utilizate în

construcţii pentru realizarea de socluri, monumente, dar nu la pavaje, deoarece acesta prin uzură
devine lunecos.

Porfir

Pavele abnorme din porfir pentru pavaje rutiere

Roci efuzive

Roci efuzive - s-au format prin răcirea magmei la suprafaţa scoarţei terestre. Răcirea la
suprafaţă având loc cu viteză mare şi are drept urmare formarea unei structuri hemicristaline
(formată din cristale mici şi minerale amorfe), sau chiar numai o structură amorfă.

În funcţie de condiţiile de formare, rocile efuzive se clasifică în:

- roci efuzive compacte;

- roci efuzive poroase.

Piatra naturală Pag. 5

 Materiale de construcții-note de curs

Rocile efuzive compacte –reprezentativ bazaltul . Rocile bazaltice au structura hemicristalină

fin granulată sau compact sticloasă, cu apariţii de cristale mari izolate.

Roci înrudite cu bazaltul sunt: andezitul, trahitul, dacitul.

Bazaltul - se prezintă ca o rocă de culoare negricioasă sau neagră. Mineralele principale

componente: feldspaţi, oxid de fier, silicaţi de fier şi magneziu etc. Structură porfirică, textură
compactă, slab vacuolară.

Este o rocă cu densitate aparentă şi rezistenţa la compresiune foarte mare , este un material dur,
se prelucrează greu, prezintă stabilitate chimică redusă.

Se utilizează ca piatră de pavaj, zidării la poduri, realizarea monumentelor și sub formă de

agregate, etc.

Bazalt Coloane de bazalt Racos Digul Uriasului de pe coasta

Irlandei – coloane bazaltice

Trahitul - este o rocă bazaltică de culoare cafenie în diferite nuanţe. Structura este vitros-
poroasă formată din feldspaţi, cuarţ, mică etc., dar şi cu unele cristale mari izolate. Este o rocă
dură, rezistentă, se lucrează greu şi nu se lustruieşte.

Se utilizează: pentru realizarea de socluri, trepte de scări etc.

Andezitul - este o rocă hemicristalină, ce are în compoziţie feldspat şi minerale fero-

magneziene. Cristalele mari din structura andezitului sunt de feldspaţi sau magnetit.

Andezitul este o roca cu densitate şi rezistenţe mecanice mari. Este un material dur, care se
prelucrează greu, iar culoarea este cenuşie închisă spre brun.

Se utilizează în general pentru realizarea pavajelor și ca piatră spartă pentru drumuri sau pentru
betoane.Varietățile decorative se utilizează pentru realizarea de socluri și pavaje.

Piatra naturală Pag. 6

 Materiale de construcții-note de curs

Andezit Produse din andezit Pardoseală din andezit

Dacit

Roci efuzive poroase - sunt roci rezultate fie prin :

1. solidificarea magmei la suprafaţa scoarţei terestre în prezenţa unei surse de gaz sau
vapori de apă - lava, scoria bazaltică, piatra ponce,

2. din aglomerarea şi cimentarea cenuşilor vulcanice spălate de ploi, din depozite

supraterane - tufuri vulcanice.

Structura acestor roci este în general vitroasă şi spongioasă, cu caracteristici fizico-mecanice şi

chimice variabile şi utilizări în consecinţă.

Cenuşile vulcanice sunt produse rezultate prin solidificarea materialului pulverizat în timpul
erupţiilor vulcanice şi care ca urmare a răcirii rapide prezintă structură amorfă.

Piatra ponce este un rezultat al formării zgurii de deasupra magmei în condiţiile degajării de
gaze şi vapori, având drept consecinţă crearea unei structuri spongioase şi foarte uşoare. Prezintă
rezistenţă la compresiune redusă, se lucrează uşor şi se comportă bine ca piatră de construcţii
(material termoizolator).

Piatra naturală Pag. 7

 Materiale de construcții-note de curs

Lava este de fapt magma topită, solidificată cu viteză mare în prezenţa aerului şi formând o
structură sticloasă. Datorită modului de formare este un material poros, dur şi casant şi se
lucrează greu.

Tuful vulcanic este format prin cimentarea cenuşilor vulcanice. Este un material cu densitatea
aparentă mică şi uşor de prelucrat, cu bune rezistenţe la intemperii.

Se utilizează: pentru realizarea de înlocuitori de cărămidă (zidării), agregate concasate pentru

betoane (ușoare),materie primă pentru fabricarea tras-ului ,etc.

Tuf vulcanic

2.2.2. Roci sedimentare

În natură, în funcţie de modul de formare, distingem trei tipuri de roci sedimentare:

1. Roci detritice rezultate din depuneri de sfărâmături provenite de la roci preexistente.

2. Roci de precipitaţie sunt formate prin cristalizări şi precipitări din soluţii.

3. Roci organogene sunt rezultate prin acumulări de schelete minerale ale unor organisme
animale.

4. Roci sedimentare reziduale au luat naștere prin degradarea și alterarea "in situ" a unor roci
(argile, bauxită).

1.Roci detritice - în funcţie de modul de formare, se disting două tipuri:

 roci detritice neconsolidate (necimentate);

 roci detritice consolidate (cimentate).

Roci detritice neconsolidate

Sub acţiunea factorilor de climă (variaţii de temperatură, vânt, umiditate, îngheţ-dezgheţ etc.)
rocile existente fisurează, se sfărâmă, bucăţile rezultate putând fi transportate de ape şi vânt şi
să sedimenteze sub acţiunea gravitaţiei, formând depozite de roci detritice necimentate (cu
granulele nelegate între ele).

Piatra naturală Pag. 8

 Materiale de construcții-note de curs

Astfel de roci sunt:

- grohotişurile - formate prin desprinderea din masiv de granule colţuroase şi depunerea la baza
masivului.

- bolovănişurile - formate prin depunerea granulelor transportate de apele curgătoare,

dezagregare şi rotunjirea formelor.

În funcţie de dimensiunea granulelor, pietrele se numesc:

 bolovani (piatră brută) - cu d > 71 mm;

 pietriş - cu 8 mm < d < 71 mm

 nisip - cu 0,1 mm < d < 4 mm

 praf - cu 0,001 mm < d < 0,1 mm

 mâl - cu d < 0,001 mm

Utilizări: materialele cu dimensiuni > 0,1 mm se pot utiliza în stare naturală sau după prelucrări
mecanice ca agregate pentru construcţii.

Grohotiș

Roci detritice consolidate

Aceste roci au luat naștere printr-un proces de consolidare a rocilor detritice preexistente. Acest
proces presupune eliminarea lichidelor și reducerea golurilor intergranulare, consolidarea
sedimentelor și legarea acestora, prin legături fizice, printr-un liant chimic ( calcit, silice,
hidroxizi) sau printr-o matrice argiloasă, bituminoasă sau de altă natură.

Piatra naturală Pag. 9

 Materiale de construcții-note de curs

Conglomerat Conglomerat- secțiune Breccie

Gresie naturală
Din această categorie de roci fac parte:

- brecciile – rezultate prin cimentarea grohotișurilor;

- conglomerate – rezultate prin aglomerarea pietrișurilor;

- gresiile – rezultate prin cimentarea nisipurilor;

- loessul – rezultat prin cimentarea prafului;

- argilele - rezultate prin cimentarea mâlurilor;

- marnele – rezultate prin cimentarea amestecului de calcar și argilă.

Utilizări :gresiile și marnele prezintă rezistențe mecanice ce permit utilizarea lor ca piatră de
construcție, dar mai puțin durabilă. Argila se folosește ca liant la construcțiile slab solicitate,
materie primă la fabricarea cimentului și a produselor ceramice.

Piatra naturală Pag. 10

 Materiale de construcții-note de curs

2.Rocile sedimentare de precipitaţie

Rocile sedimentare de precipitaţie s-au format prin depunerea şi cristalizarea unor săruri din
apele mărilor şi oceanelor şi se caracterizează prin compoziţie mineralogică simplă, fiind
alcătuite în principal dintr-un mineral care îi dă denumirea.

De obicei se întâlnesc sub formă de:

- sulfaţi - gips (CaSO4 2H2O) şi anhidrit (CaSO4);

- carbonaţi - calcar (CaCO3), dolomit [CaMg (CO3)2], magnezit (MgCO3).

Principalele utilizări sunt:

 - gipsul - la obţinerea ipsosului, ca adaos la fabricarea cimentului.

 -calcarul şi dolomitul - ca agregat de concasaj şi la obţinerea altor materiale artificiale

(var, ciment). Calcarul prezintă structură criptocristalină, textură compactă, cu zone
vacuolare.Caracteristicile tehnice sunt variabile. Se folosește pentru zidării, placaje,etc.

 -travertinul - este un calcar care a cuprins plante, la precipitarea carbonatului de calciu

din apele dulci, care prin putrezire au dispărut, lăsând în rocă pori, alveole etc. Se taie
uşor, se şlefuieşte bine, rezistă la agenţii atmosferici şi poate fi folosit pentru placaje
verticale și pardoseli.

Gips Calcar Travertin

Piatra naturală Pag. 11

 Materiale de construcții-note de curs

Calcar-piatră concasată Zidărie din blocuri de calcar

3.Rocile sedimentare organogene

Rocile sedimentare organogene s-au format prin acumularea scheletelor minerale ale unor
specii marine.

Astfel s-au format:

 calcare cochilifere - rezultată prin depunerea unor cochilii de scoici, melci etc. pe
fundul mărilor şi oceanelor;
 diatomit - rocă compactă de natură silicioasă, rezultată prin depunerea scheletelor de
diatomee;
 tripoli - rocă poroasă de natură silicioasă, rezultată prin depunerea scheletelor de
diatomee.

Principalele utilizări sunt:

- ca materii prime pentru obţinerea unor lianţi, produse refractare etc.;

- realizarea de placaje şi detalii de arhitectură (aceste calcare, de obicei moi, se întăresc în timp).

Calcar organogen Calcar organogen-

secțiune microscopică

Piatra naturală Pag. 12

 Materiale de construcții-note de curs

2.2.3.Rocile metamorfice

Transformarea rocilor preexistente datorită modificării condiţiilor de temperatură şi presiune

faţă de momentul formării lor, a condus la modificarea structurii şi texturii iniţiale, rezultând
roci noi, rocile metamorfice.

Dacă modificările sunt produse de presiunea mărită, aşezarea cristalelor în roci se modifică şi
rocile omogene se transformă în roci stratificate sau şistoase. Acest tip de metamorfism poartă
denumirea de metamorfism de presiune.

Dacă modificările sunt produse de lava topită ce străbate straturi sedimentare, roca sedimentară
se topeşte şi în continuare, răcindu-se lent, formează o rocă cristalină. Acest tip de metamorfism
poartă denumirea de metamorfism de contact.

Rocile metamorfice prin presiune

- Gnaisurile - rezultă din metamorfoza rocilor magmatice. Au compoziţie asemănătoare

granitului, textura este şistoasă şi au aceleaşi utilizări.

- Micaşisturile - conţin mică şi cuarţ, se desfac în foi, se utilizează puţin în construcţii.

- Cuarţitele - rezultă prin metamorfoza gresiilor silicioase şi se folosesc ca materie primă pentru
produse refractare "SILICA" şi pentru alte materiale artificiale, dar și ca pietre de zidărie și
pentru drumuri.

- Ardezia - rezultă prin metamorfoza argilei, prezintă fenomenul de clivaj şi poate fi folosită sub
formă de foi ca material de învelitori, pentru placarea pereților.

Roci metamorfice prin contact

Marmura - rezultă prin metamorfoza calcarelor, are o structură cristalină şi rezistenţe mecanice
relativ mari, putând fi folosită la realizarea de plăci ornamentale, trepte de scări, coloane,
pardoseli.Există varietăţi de culori funcţie de impurităţi: albă, roşie, neagră etc.

Gneis Ardezie gri debitată manual Ardezie multicoloră

Piatra naturală Pag. 13

 Materiale de construcții-note de curs

Utilizări ardezie

Extragere argilă Extragere marmură

2.3. Materiale din piatră naturală folosite în construcţii

După mărimea granulelor deosebim:

 - bolovani de râu - agregat natural cu dimensiuni 71 - 160 mm şi este utilizat în betoane

masive (ciclopiene), executarea unor straturi la drumuri, material pentru concasaj,
consolidări și apărări de maluri, baraje. Cei cu dimensiuni mai mici se utilizează la
executarea benzilor de încadrare a îmbrăcăminților drumurilor și la unele pavaje.

 - pietrişul - agregat natural cu dimensiuni 8 - 71 mm, ce poate fi împărţit în mai multe

sorturi, astfel:

pietriş mărgăritar 8 - 16 mm / pietriş mărunt 16 - 31 mm / pietriş mare 31 - 71 mm.

Este alcătuit din punct de vedere mineralogic dintr-un amestec de cuarț, feldspat, cuarțite
și rareori calcar.

Piatra naturală Pag. 14

 Materiale de construcții-note de curs

Se utilizează la: - prepararea betoanelor cu ciment;

- prepararea mixturilor asfaltice;

- împietruirea drumurilor.

 - nisipul - agregat natural cu dimensiuni mai mici decât 8 mm putând fi împărţit în mai
multe sorturi, astfel:

nisip fin 0 - 1 mm / nisip mijlociu 1 - 4 mm / nisip grosier 4 - 8 mm.

Componentul principal al nisipului este cuarțul, dar sunt prezente și alte minerale de tip
mică, feldspat. Ca impurități , nisipul mai poate conține argilă, substanțe organice, etc.

O serie de nisipuri sunt numite după impuritățile principale pe care le conțin : nisip
calcaros, nisip argilos, nisip feruginos, nisip micafer, nisip metalifer.

Se utilizează la prepararea betoanelor și mortarelor de ciment, fundații pentru pavaje, degresant

în industria ceramică.

Partea fină se utilizează la prepararea betoanelor cu lianţi hidrocarbonaţi şi ca strat de protecţie la

cartoane şi pânze bituminate;

- balast - amestec natural de nisip şi pietriş folosit la realizarea pernelor de balast,

neciuruit la lucrări de drumuri şi ciuruit (0 - 31,5 mm şi 0 - 71 mm) la realizarea betoanelor de
mică rezistenţă.

În funcţie de modul de exploatare al pietrei naturale, materialele rezultate se împart în:

 - produse de balastieră - se extrag din depozite naturale de roci sedimentare detritice

necimentate;

 - produse de carieră - se obţin din masive prin extragere şi prelucrare ulterioară.

Produse de balastieră

Depozitele aluvionare de materiale granulare din piatră naturală care se găsesc de-a lungul
traseelor apelor curgătoare (sau albii părăsite) formează balastierele.

Depozitele de nisip din dune conţin materiale de calitate inferioară .

Extragerea materialului din balastiere se face mecanizat (cu excavatoare şi dragline) sub formă
de balast după care urmează operaţiile de spălare și sortare .

Se obțin agregate naturale grele / ρgrămadă = 1700 kg/m3.

Piatra naturală Pag. 15

 Materiale de construcții-note de curs

Se utilizează: ca agregat în mortare şi betoane cu lianţi minerali, ca material de masă la realizarea

de straturi rutiere, perne de balast etc.

Apărările cu gabioane sunt indicate în zonele lipsite de piatră mare și la cursurile de apă cu
scurgere intermitentă, unde nu se pot folosi fascine din cauză că sunt supuse uscării.

Gabioane
Produse de carieră

Carierele sunt exploatări descoperite aflate la suprafața pământului. La început se îndepărtează

straturile de pământ și eventualele părți de rocă alterată și apoi se trece la exploatarea propriu-
zisă a carierei.

Metode de extragere: - manuală; - mecanică; - cu explozivi.

În cariere piatra se prelucrează sub trei forme:

- produse brute (nefasonate) / produse concasate / produse fasonate.

Produse brute - se prezintă sub formă de bucăţi cu forma neregulată, aşa cum rezultă din
exploatarea carierelor sau cu o cioplire uşoară cu ciocanul.

Din categoria piatră brută fac parte:

- piatra brută pentru anrocamente. Se prezintă sub formă de blocuri mari (1-3) mc.
Asigură stabilitatea taluzurilor sub apă, prin greutate.

- piatra brută pentru pereuri . Are dimensiuni 30-50 cm. Protejează taluzurile împotriva
eroziunii produse de apă.

- piatra brută pentru pavaje . Are dimensiuni diferite în plan și înălțimea de 12-20 cm.
Se utilizează la lucrări de drumuri.

Piatra naturală Pag. 16

 Materiale de construcții-note de curs

Produse concasate (agregat natural sfărâmat).

Produsele concasate rezultă prin mărunţirea blocurilor de rocă în concasoare (cu ciocane, cu
fălci sau conice) şi mori (cu valţuri, cu bile) şi separarea prin ciuruire după dimensiuni, se obţin
următoarele produse concasate:

- grupa piatră spartă - material granular rezultat dintr-o singură concasare în care raportul
dimensiunilor a:b:c este 1:0,5:0,25 şi cuprinde:

 piatra spartă - cu sorturile: 8-16; 16-31; 31-71;

 savura - sort 0 - 8;
 split - cu sorturile: 8 - 16; 16 - 25; 25 - 40;
 piatra spartă pentru drumuri - sort: 40 - 63; 63 – 90.

- grupa cribluri - materialul granular concasat şi granulat (deci o dublă concasare) astfel încât
raportul dimensiunilor este 1:0,66:0,33 şi cuprinde:

 nisip - sort 0 - 8 pentru betoane şi 0 - 4 pentru drumuri;

 criblură - cu sorturile: 4 - 8; 8 - 16; 16 - 25.

- grupa filere - material granular rezultat prin măcinare în mori cu bile şi cu dimensiunea
maximă mai mică decât 0,071 mm (la cerere < 0,09 mm). Se obţine din roci bazice (calcare,
dolomită) şi se folosesc în compoziţia chiturilor şi a mixturilor asfaltice.

Produse fasonate

Se obţin prin prelucrarea pietrei brute până la realizarea unor forme regulate fie numai a uneia
din feţe, sau a tuturor feţelor .

Se disting următoarele produse după domeniul de utilizare:

Piatră pentru zidărie - cuprinde:

 moloanele. Sunt blocuri din piatră cu o față ( fața văzută) plană, finisată, iar fețele
laterale cioplite sau lucrate „la echer" pe adâncimi de (3...7) cm și având coada cel puțin
egală cu înăltimea feței văzute. Fața văzută are , de regulă, formă poligonală (regulată sau
neregulată), realizându-se zidăriile de tip mozaic sau tip "opus incertum".
 piatra de mozaic. Granule poliedrice, rezultate din prelucrarea rocilor dure, folosite la
realizarea mozaicurilor decorative, interioare sau exterioare.
 piatra de talie. Reprezintă bucăți de formă regulată, având cel puțin 4 fețe prelucrate și cu
care se realizează zidării cu rânduri uniforme (în asize) cu ambele fețe văzute.
 plăci din piatră . Sunt plăci de grosimi mici, cu fața văzută de formă poligonală, cu laturi
egale.
 bolţari . Sunt bucăți de piatră folosite la realizarea bolților, având forma acestora și
putând fi : -bolțar cheie;-bolțar contracheie;-bolțar de naștere.
Piatra naturală Pag. 17
 Materiale de construcții-note de curs

 plăci pentru placaje şi detalii de arhitectură. Sunt plăci de mică grosime, cu fața văzută
finisată prin șlefuire sau lustruire, iar fețele adiacente acesteia prelucrate "la echer",
pentru a se realiza rosturile închise.Fața nevăzută se prelucrează cu rugozități pentru o
mai bună aderență la stratul suport.

Piatra naturală Pag. 18

 Materiale de construcții-note de curs

Piatra naturală Pag. 19

 Materiale de construcții-note de curs

Piatra pentru pardoseli şi lucrări de drumuri cuprinde:

 dale de piatră pentru pardoseli şi pavări de alei, trotuare . Plăci dreptunghiulare sau
poligonale (cu laturile neegale), cu grosimi mai mari de 3 cm și laturile mai mari de 40
cm, cu fața văzută prelucrată (netedă, cu muchii regulate).
 pavele pentru îmbrăcăminţi rutiere de două tipuri:
- de tip dobrogean 18 x 12 x 13 cm
- de tip transilvănean 17 x 17 x 13 cm
- abnorme 12-16 x 8-11 x 10-13 cm
 calâpuri – pavele cu forma aproape cubică şi latura de 9±1 cm; sunt fabricate industrial
(mecanic)
 butise - piese de închiderea ,la bordură, a pavajului și decalarea rosturilor între pavele ;
 borduri - blocuri de piatră ce servesc la încadrarea trotuarelor sau a părţii carosabile a
drumurilor.

Piatra naturală Pag. 20

 Materiale de construcții-note de curs

2.4. Degradarea pietrei naturale

2.4.1. Acţiuni distructive asupra pietrei naturale de construcţie

Piatra folosită în construcţii, este supusă acţiunii distructive a unor agenţi din mediul exterior,
cum ar fi:

1. Agenţi fizici

Din categoria agenţilor distructivi de natură fizică, fac parte:

 variaţiile de temperatură combinate cu acţiunea apei şi a vântului ce acţionează asupra

pietrei naturale după mecanismul descris la formarea rocilor sedimentare;
 îngheţ-dezgheţul produce dezagregări prin mărirea volumului apei (9-10%) din porii
pietrei de construcţie;
 acţiunile mecanice - uzura, eroziunea, conduc la dezagregarea elementelor de construcţie
din piatră.

2. Agenţi chimici

Din categoria agenţilor distructivi de natură chimică, fac parte:

 apa încărcată cu săruri provoacă exfolieri şi eflorescenţe în reacţie cu componenţii

agregatelor;
 aerul atmosferic este încărcat cu CO2 şi SO2 rezultate din procese industriale în
prezenţa umidităţii, aceste gaze au o acţiune acidă, care duce la solubilizarea unor
componenţi ai pietrelor (mai ales calcare) astfel:

CaCO3 +CO2 +H2O --> CaH(CO3)2 solubil

SO2 +H2O --> H2SO3

CaCO3 +H2SO3 --> CaHSO3 (solubil) +H2CO3

3. Agenţi biologici

Agenţii biologici ce acţionează asupra elementelor de construcţie din piatră se clasifică după cum
urmează:

 microorganismele vegetale (licheni, ciuperci) care se pot dezvolta pe un strat subţire de

pământ depus pe suprafeţele orizontale adăpostite ale construcţiilor, prin descompunere
formează acizi humici care distrug piatra naturală;
 plantele ce îşi găsesc loc de creştere pe piatra naturală pot provoca distrugerea prin
acţiune mecanică când dezvoltarea se produce în fisurile din piatra de construcţie.

Piatra naturală Pag. 21

 Materiale de construcții-note de curs

2.4.2.Măsuri de protecţie a pietrei naturale de construcţie

Pentru evitarea distrugerilor în urma acţiunilor anterior prezentate se iau următoarele măsuri:

1 - de ordin constructiv - au ca scop protejarea elementelor de construcţii odată cu realizarea

acestora şi se referă la:

 a. - construcţiile să nu prezinte suprafeţe orizontale ce pot înlesni depuneri de argilă, praf

şi care pot fixa plante;

 b. - se prevăd lăcrimare care împiedică scurgerea apei pe faţade;

 c. - la fundaţii se prevăd hidroizolaţii.

2 - tratamente de protecţie - au ca scop colmatarea porilor deschişi ai pietrei împiedicând

pătrunderea agenţilor agresivi şi cuprind:

 a. - vopsirea cu uleiuri sicative .

Uleiul se aplică fierbinte, ca să pătrundă în porii pietrei. El formează – sub acțiunea

oxigenului din aer - o peliculă impermeabilă ce împiedică pătrunderea apei. Dezavantajul
uleiurilor este că se întunecă cu timpul la culoare, modificând aspectul pietrei astfel
protejate.

 b. - tratarea cu BaCl2 .

In regiuni industriale, cu atmosferă bogată în bioxid de sulf se poate trata piatra cu o

soluție apoasă de clorură de bariu care, sub acțiunea bioxidului de sulf, se transformă în
sulfat de bariu insolubil . Acesta astupă bine porii pietrei, protejând superficial.

 c. - tratarea cu fluaţi .

Fluații, compuși complecși ai diverselor fluoruri metalice cu fluorura de siliciu, în soluție

apoasă, intră în combinație cu elementele componente ale pietrei dând produse insolubile
ce se depun în porii acesteia. Constituie cel mai eficace tratament de protecție a pietrei,
nu aduce nici o modificare a culorii.

 d. - tratarea cu răşini siliconice .

Rezultă suprafețe neaderente , bune protectoare. Ele nu modifică deloc aspectul pietrei și,
datorită caracterului neaderent al suprafeței astfel tratate, fac ca praful și funinginea să
poată fi cu ușurință înlăturate prin spălare cu furtunul sau chiar prin simpla acțiune a
vântului și a apei de ploaie.

Piatra naturală Pag. 22

 Materiale de construcții-note de curs

2.5. Conținutul de impurități

Este reprezentat de diverse substanțe care, prezente în cantități mici în masa agregatului, pot avea
acțiuni defavorabile privind realizarea structurii și a caracteristicilor mecanice ale betoanelor și
mortarelor alcătuite cu aceste agregate.

Prin spălarea agregatului, cea mai mare parte din impurități se îndepărtează ( cu excepția
bucăților mari constituite de resturi vegetale sau animale care creează în structurile compozite
discontinuități) , restul tipurilor de impurități din agregate se limitează sub formă de procente
față de masa agregatului.

2.5.1.Conținutul de cărbune

Are o influență nefavorabilă asupra betonului deoarece, pe de o parte conține sulf care produce o
expansiune a pietrei de ciment și, pe de altă parte, granulele de cărbune absorb apa și, în caz de
îngheț își măresc volumul ducând la distrugerea betonului prin exfoliere. Determinarea se
efectuează numai dacă se constată vizual prezența cărbunelui. Se calculează cu formula:

%C=(m / m0 ) x100 în care:

m0= masa inițială a agregatului uscat, în grame;

m= masa cărbunelui separat, în stare uscată, în grame.

Nu se acceptă în pietriș, în nisip se acceptă max 0,5%.

2.5.2. Conținutul de argilă din nisip

Agregatele au limitat conținutul de argilă din nisip datorită influenței negative a acestuia asupra
rezistențelor mecanice ale compozitelor pe care le alcătuiesc. Se referă la argila aderentă la
suprafața granulelor de nisip.

2.5.3. Conținutul de săruri solubile

Agregatele grele folosite la prepararea betoanelor nu trebuie să prezinte săruri solubile datorită
efectelor negative pe care le produc: eflorescențe, eventuale reacții necontrolate.

2.5.4. Determinarea părților levigabile

Acestea sunt particule foarte fine de materiale anorganice (fragmente de roci, argilă, etc) care
aderă foarte bine pe suprafața granulelor mari și care rămân un timp foarte scurt în suspensie în
apă. Conținutul în părți levigabile se calculează astfel:

Pl=𝑚𝑚−𝑚1 1 x 100 [ %] în care: m- masa probei uscate înainte de spălare , în g ;

m1- masa probei uscate după spălare, în g.

Piatra naturală Pag. 23

 Materiale de construcții-note de curs

2.5.5. Determinarea conținutului de humus

Humusul este alcătuit din substanțe organice foarte fine care pot reacționa defavorabil cu lianții
și împiedică legătura agregat-liant. Determinarea constă în evidențierea conținutului de humus
prin reacția cu hidroxidul de sodiu și formarea de produși de reacție colorați. Se admit agregatele
cu conținut de humus care după determinare dau culorile:Nr.1-incolor și Nr.2- galben deschis.

2.5.6. Determinarea conținutului de mică liberă din nisip

Agregatele grele destinate preparării betoanelor și mortarelor pe bază de ciment au limitat

conținutul de mică liberă din nisip, datorită influenței negative pe care o manifestă asupra
aderenței matrice-agregat. Determinarea se efectuează numai dacă se constată vizual existența în
nisip a lamelelor de mică. Cantitatea de mică liberă care se compară cu valorile normate se
calculează cu relația:

% mică= 𝑚 1+𝑚
𝑚
2
x 100 în care:

m1 = cantitatea de mică separată din sorturile 2-3 mm și 3-7 mm, în grame;

m2 = cantitatea de mică mai mică decât 2 mm, în grame;

m = masa inițială a probei, în grame.

Piatra naturală Pag. 24