PIATRA DE CONSTRUCŢII

I.Noţiuni generale. Tipuri de roci

I.1 Mineralele
Mineralele sunt substanţe naturale, în general solide, omogene din punct de vedere fizico-
chimic, care se formează în interiorul sau la suprafaţa scoarţei terestre.
În natură mineralele apar cu structură:
-         cristalină (particulele constituiente sunt aranjate conform unor reguli de simetrie);
-         amorfă (particulele constituienta sunt dispuse dezordonat).
Mineralele principale care intră în componenţa rocilor sunt: cuarţul (SiO2), feldspaţii,
micele, silicaţii feromagnezieni, calcitul, magnezitul, dolomitul, 525e47f ghipsul
I.2.Rocile
Rocile sunt asociaţii de minerale şi constituie scoarţa terestră.
II.Clasificare
Se pot clasifica după:
a) geneză: - roci magmatice sau eruptive;
-         roci sedimentare;
-         roci metamorfice;
b) structură: - holocristalină (complet cristalizate);
-         hemicristalină (parţial cristalizate şi amorfe);
-         amorfă (minerale amorfe);
c) textură (modul de aranjare în spaţiu): - neorientată (masivă);
-         stratificată (straturile fiind alcătuite din aceleaşi minerale);
-         şistoasă (straturi din minerale diferite).
a1) Roci magmatice. S-au format în urma solidificării magmei. Funcţie de adâncimea la
care s-a produs solidificarea magmei, aceste roci se clasifică astfel:
-         roci intrusive (de adâncime). Datorită solidificării lente a magmei se caracterizează printr-o
structură holocristalină formată din cristale mari şi textură masivă neorientată. Din această grupă
fac parte: granitele, granodioritele, sienitele, dieritele, gabrourile.
-         roci filoniene (de mică adâncime). Au luat naştere prin răcirea mai puţin uniformă a magmei în
apropierea suprafeţei litosferei. Din această cauză sunt alcătuite din amestecuri de cristale de
diferite mărimi. Reprezentativ pentru aceste roci este porfirul.
-         roci efuzive (de suprafaţă). Din cauza vitezei de răcire mari a magmei se caracterizează printr-o
structură hemicristalină (parţial cristalizate şi amorfe) sau numai prin structură amorfă.
Principalele roci efuzive sunt: riolitele, dacitele, andezitele, bazaltele.
În timpul erupţiei vulcanilor datorită răcirii bruşte a lavei şi a degajării de gaze şi vapori se
formează roci cu structură vitroasă şi foarte poroasă, cum sunt: lavele vulcanice, piatra ponce,
cenuşele şi tufele vulcanice. Aceste roci se utilizează ca materiale de izolare termică, ca agregate
uşoare sau ca adaosuri hidraulice.
a2) Roci sedimentare. După geneză se împart în:
-         roci detritice. Sunt formate prin depunerea materialului rezultat în urma dezagregării şi alterării
altor roci preexistente. Sub acţiunea unor agenţi fizici (variaţii de temperatură, vânt, îngheţ),
chimici şi biologici rocile preexistente se fisurează şi se sfărâmă. Bucăţile de rocă astfel rezultate
pot fi transportate şi sedimentate în timpul transportului. În acest mod se formează depozite de
granule necimentate între ele rezultând roci sedimentare necimentate:
·        grohotişuri (granule cu muchii vii);
·        prundişuri (granule cu muchii rotunjite);
·        nisipuri (granule cu diametrul sub 8mm);
·        prafuri (granule cu diametrul sub 0.05mm);
·        argile (roci obţinute din degradarea feldspaţiilor).
Prin golurile depozitelor de granule pot să pătrundă ape cu diverse substanţe dizolvate sau în
suspensie, care să precipite în goluri şi să lege granulele, să le cimenteze, rezultând roci
sedimentate cimentate:
·        breciile (din cimentarea grohotişurilor), pot fi utilizate ca piatră de ornament;
·        conglomeratele (din cimentarea prundişurilor);
·        gresiile (cimentarea nisipurilor), folosite ca piatră spartă, plăci pentru pavarea construcţiilor,
pavaje;
·        loessul (din cimentarea malurilor, prafurilor).
-         roci de precipitaţie. S-au format prin cristalizări şi depuneri de soluţii saturate. Au compoziţie
mineralogică simplă, predominant dintr-un mineral. Tipuri:
·        ghips, folosit pentru fabricarea ipsosului sau ca adaos la cimentul Portland;
·        anhidrit (cristalizări din bazine marine în urma evaporării apei), folosit pentru fabricarea
cimentului;
·        calcare, folosite pentru fabricarea varului, cimentului, ca piatră de construcţii, placări,
împietruiri, ca agregate;
·        travertin, folosit ca plăci pentru placări exterioare şi interioare;
·        dolomit, folosit ca agregat pentru fabricarea produselor refractare;
·        magnezit, folosit la fabricarea produselor refractare.
-         roci organogene. Sunt rezultate în urma depunerilor organice (vegetale, animale). Rocile
organogene sunt:
·        calcare cochilifere, se folosesc ca agregate uşoare pentru lucrări de ......;
·        diatomitul, folosit ca adaos hidraulic la prepararea lianţilor;
·        tripoli, ca adaosuri hidraulice la prepararea lianţilor şi la fabricarea materialelor izolatoare.
a3) Roci metamorfice rezultă prin transformarea rocilor sedimentare şi magmatice
(eruptive) care la un moment dat se află în condiţii cu totul deosebite celor în care s-au format.
Textura rocilor este şistoasă. Principalele roci metamorfice sunt:
-         gnaisurile (formate prin metamorfozarea rocilor eruptive), sunt utilizate la placări de ziduri.....,
la pavaje, ca agregate;
-         cuarţite (formate prin metamorfozarea gresiilor), folosite la fabricarea produselor refractare;
-         marmuri (prin metamorfozarea calcarelor), folosite la placări interioare şi exterioare, scări,
pardoseli, mozaic etc.;
-         ardeziile (formate prin metamorfozarea argilei), folosite pentru acoperişuri.
III.Extragerea pietrei naturale
Procedeele de extragere depind de: natura rocii, forma zăcământului, modul de utilizare.
După formă se împart în:
-         masive (roci eruptive, metamorfice şi sedimentare); extragerea se face manual, pentru roci
stratificate, mecanic sau cu explozibil;
-         depozite granulare(balastiere), extragerea se face cu excavatoare sau hidromecanizat.
Piatra extrasă din carieră poate fi folosită în construcţii sub formă brută sau după prelucrare.
IV.Materiale de construcţii din piatră naturală
Piatra naturală are o largă utilizare în construcţii folosindu-se ca agregate pentru obţinerea
mortarelor şi betoanelor, ca matrial de zidărie la lucrări de finisaje interioare şi exterioare, la
lucrări de drumuri, căi ferate, etc. Pentru umpluturi (prismuri descărcătoare), pentru paturi de
fundare, pentru filtre.
După modul de exploatare materialele din piatră naturală se împart în două mari grupe:
a) produse de balastieră. Se extrag din depozite naturale de roci sedimentare necimentate. Se
prezintă sub formă de granule de diferite marimi care se folosesc ca atare sau după o prealabilă
sortare pe fracţiuni şi spălare.
În mod curent produsele de balastieră sunt denumite agregate naturale grele, având densitatea în
grămadă în stare afânată şi uscată la minim 1200kg/m3.
În funcţie de mărimea granulelor se clasifică în:
-         nisip – compus din granule 0/8mm; (nisip fin: 0/1mm, nisip mijlociu: 1/2mm, nisip grăunţos:
2/4mm; 4/8mm), se utilizează la prepararea betoanelor şi mortarelor, ca strat filtrant etc.;
-         pietriş – compus din granule 8/63mm; poate fi sortat în sorturi: 8/16; 16/31,5; 31,5/63mm; se
utilizează la prepararea betoanelor şi mortarelor, la lucrări de drumuri;
-         bolovani – compus din granule 63/160mm;
-         balast – în sorturile 1/31; 0/63mm, folosit la betoane de clase inferioare.
b) produse de carieră
Din categoria produselor de carieră fac parte:
-         piatra brută – se foloseşte sub formă de bucăţi aşa cum rezultă din exploatarea carierelor; se
foloseşte la executarea zidăriilor, zidurilor de sprijin, fundaţiilor;
-         piatra prelucrată:
·        moloane – blocuri prelucrate pe feţele văzute, folosite pentru zidărie;
·        piatră de talil – blocuri de formă regulată cu toate feţele prelucrate; se utilizează pentru zidării
monumentale;
·        plăci de piatră – utilizate la pardoseli şi placaje;
·        detalii de arhitectură – blocuri pentru socluri, trepte, scări;
·        pietre destinate îmbrăcăminţilor şi încadrărilor rutiere: pavele, calupuri, benduri;
-         piatra spartă: este agregat natural sfărâmat artificial; se obţine prin concasarea rocilor; în
funcţie de mărimea granulelor deosebim:
·        filer – mărime maxim 0,09 mm, folosit pentru masticuri, betoane asfaltice;
·        nisip de concasare - mărime maxim 8 mm, folosit pentru betoane asfaltice, lucrări de drumuri;
·        savură (0/8 mm) – pentru lucrări de drumuri;
·        split (8/40 mm) – pentru lucrări de drumuri;
·        criblură (4/40 mm) – rezultată din dubla concasare a rocilor; se livrează în patru sorturi: 4/8
mm, 8/16 mm, 16/25 mm, 25/40 mm; se foloseşte pentru betoane asfaltice, lucrări de drumuri;
·        piatra spartă – 25/40 mm, 40/63 mm, 63/90 mm; se foloseşte pentru betoane asfaltice, lucrări de
drumuri, pentru paturi de fundaţie şi prismuri descărcătoare;
·        piatra de mozaic (0/31,5 mm).
V. Condiţii de calitate impuse pietrei de construcţii
Rocile din care provin şi se extrag materialele de construcţie trebuie să satisfacă următoarele
caracteristici:
-         să prezinte structură uniformă şi compactă (examinare petrografică conform normativului SR
EN 12407-2002);
-         să fie omogene din punct de vedere al compoziţiei mineralogice, să nu prezinte tendinţe de
alterare chimică sau degradare (examinare petrografică conform normativului SR EN 12407-
2002);
-         să aibă absorbţie de apă redusă; să aibă capacitate de prelucrare uşoară;
-         să aibă rezistenţă la uzură mare şi uniformă în toată structura.
La piatra naturală se determină următoarele caracteristici:
-         densitatea, densitatea aparentă, compactitatea, porozitatea (conform SR EN 1936/2000);
-         absorbţia de apă (conform SR EN 1925/2000);
-         rezistenţa la compresiune şi rezistenţa la strivire (conform SR EN 1926/2000);
-         rezistenţa la gelivitate (conform SR EN 12371/2002).