COMPONENTII BETONULUI – AGREGATE PENTRU BETOANE

GENERALITĂŢI

Agregatele sunt materiale granulare naturale sau artificiale care se folosesc la

prepararea mortarelor şi betoanelor de ciment şi la alte lucrări de construcţii.

In general agregatele in starea for naturala, nu se pot folosi, decat la betoane de clase
inferioare si in nici un caz nu corespund conditilor tehnice si cerintelor standardizate. Pentru
betoane armate sau betoane precromprimate ele necesita o pregatire mai complexa. in functie
de calitatea sursei sau in functie de pretentiile betonului care se prepara.

Agregatele se pot obţine din roci naturale, în mod direct sau prin operaţiuni de sortare-
concasare (balast, nisip, pietriş, provenite din albiile râurilor şi lacurilor sau piatră spartă, prin
concasare ori prin procedee industriale – agregate de concasaj).
Agregatele ocupă cel puţin 75% din volumul betonului şi de aceea calitatea acestora
influenţează direct caracteristicile de rezistenţă şi durabilitatea betonului.
Toate agregatele sunt reactive, diferenţa dintre ele constând numai prin caracteristicile
reacţiilor la care participă (natură, intensitate, viteză, efect).
Agregatul este un material mult mai ieftin decât cimentul şi de aceea este avantajos să aibă o
pondere cât mai mare în compoziţia betonului. De asemenea, agregatul asigură betonului o mai mare
stabilitate a volumului şi o durabilitate ridicată. Proprietăţile unui agregat depind în totalitate de
proprietăţile rocii originale: compoziţie chimică şi mineralogică, caracterele petrografice, greutatea
specifică, durabilitate, rezistenţă, stabilitate fizică şi chimică, structura porilor etc. Pe de altă parte,
agregatul poate căpăta şi unele proprietăţi diferite de roca din care a derivat: forma şi dimensiunea
particulelor, textura, absorbţia etc. Toate aceste proprietăţi pot influenţa capital calitatea betonului fie
în stare proaspătă, fie în stare întărită.

Clasificări

Principalele criterii de clasificare ale agregatelor sunt următoarele:

a. după natură: agregate minerale sau organice (pentru betoanele obisnuite se vor lua in
consideratie doar agregatele minerale);

1
b. după provenienţă: agregate naturale şi artificiale (pentru betoanele obisnuite se vor lua in
consideratie doar agregatele minerale);

Agregate naturale:
 din roci eruptive: granit, granodiorit, sienit, bazalt, porfir, diorit, andezit, gabrou etc.;
 din roci sedimentare necimentate, rezultate prin degradarea şi sfărmarea naturală a
unor roci eruptive, metamorfice sau sedimentare;
 din roci sedimentare de cimentare: brecii, gresii, calcare, travertin, ori prin acumulări
de resturi organice: calcare cochilifere, diatomitul etc.;
c. după densitatea în grămadă:

Clasificarea agregatelor după densitatea în grămadă în stare afânată şi uscată

Densitatea în grămadă în stare afânată Clasificare după densitate
şi uscată (kg/m3)
≥ 2001 Foarte greu
1201-2000 Greu (utilizat în mod curent)
901-1200 Semigreu (cu densitate mijlocie)
601-900 Uşor
Sub 600 Foarte uşor

d. după forma granulelor: ovoidală, rotunjită, poliedrică, lamelară (plată, solzoasă, aşchioasă),
aciculară (alungită) etc.;

e. după mărimea granulelor, agregatele naturale se clasifică astfel:

 nisipuri (agregat fin); 0-7 mm, având sorturile (fracţiunile): 0-0,2; 0,2-1; 1-3; 2-5; 3-5;
3-7 (3-8) mm;
 pietrişuri 7-70 mm, având sorturile: pentru pietriş 7-16; 16-31; 31- 40; 40-71 mm;
 balasturi (amestecuri naturale de nisip şi pietriş) 0-31; 0-40; 0-63; 0-71;
 piatra sparta 5 - 63 mm, având sorturile: 5-10; 8-16; 10-20; 16-25; 20-40; 25-3; 40-
63 mm;
f. după gradul de rotunjire şi gradul de uzură:
 bine rotunjite, fără păstrarea suprafeţelor şi colţurilor iniţiale;
 rotunjite, cu suprafeţele iniţiale aproape şterse;
 subrotunjite, cu grad mare de uzură şi suprafeţe reduse ca dimensiuni;
 angulare, cu semne slabe de uzură.
2
g. după granulozitate:
 agregate cu granulozitate continuă, în care se găsesc toate sorturile (fracţiunile)
intermediare: 0-2; 0-3; 0-5; 0-7; 0-10; 0-20; 0-31; 0-71 mm;
 agregate cu granulozitate discontinuă, în care lipsesc unul au mai multe sorturi
(fracţiuni);
 agregate monogranulare, în care granulele au aceeaşi mărime sau mărimi foarte
apropiate: 3-5; 5-7; 7-10; 10-15; 15-20; 30-40; 40-60 mm.

h. din punct de vedere mineralogic, agregatele se împart astfel:

Clasificarea agregatelor naturale în funcţie de tipul de rocii B.S 812: 1967

Grupa bazaltului Grupa şisturilor Grupa gabroului
Andezit Fillit Diorit bazic
Bazalt Şist Gnais bazic
Porfirite bazice Ardezie Gabrou
Diabaz Alte roci şistoase Hornblendă (rocă)
Dolerit de tipuri diferite, Grupa Flintului Norit
inclusiv theralit şi teschenit Chert Peridotit
Epidiorit Flint (silice) Pierit
Şist hornblendic Grupa rocilor granulare Serpentină
Lamprofir Grosiere Grupa corneenelor
Dolerit curaţifer Aglomerat Roci alterate de contact de
Spiti Arkoză toate felurile cu excepţia
Grupa granitului Brecie marmurei
Gnais Greywacke Grupa cuarţului
Granit Grit Ganister (argilă refractară
Granodiorit Gresie bogată în silice)
Granulit Tuf Gresii cuarţitice
Pegmatit Grupa porfirului Cuarţite recristalizate
Diorit cuarţifer Aplit
Sienit Dacit
Grupa calcarului Felsit
Dolomit Granofir

3
Calcar Keratofir
Marmură Microgranit
Porfir
Porfirit curaţifer
Riolit
Trachit

i. după tehnologia de prelucrare, agregatele se împart în:

 agregate neprelucrate (extrase direct din albiile râurilor şi lacurilor – de balastieră);
 agregate prelucrate (de concasaj): nisip de concasaj şi piatră spartă - cu granule
colţuroase, muchii vii şi suprafaţă rugoasă;

CONDIŢII DE CALITATE A AGREGATELOR MINERALE GRELE

Conditile tehnice si de control al calitatii agregatelor, utilizate la realizarea

betoanelor grele. compacte, sunt evidentiate in STAS 1667 - 76 si STAS 4606 - 80.
Agregatele minerale grele (naturale), pot fi utilizate în compoziţii de betoane dacă
îndeplinesc următoarele condiţii:
- Agregatele trebuie sa provina din roci stabile, care sa asigure granulelor o rezistenta
proprie mai mare decat a betonului:
Rag > 1,5 Rb

Rocile preferate sunt cele dure, in general cele eruptive; se admit agregate din roci `
sedimentare, cu conditia ca liantul sa fie calcaros si nu argilos (marnele sunt excluse). -
granulele de agregat trebuie sa fie bine conformate, adica:
b/a > 0,66; c/a > 0.33
in care:
a, b si c sunt dimensiunile pe trei directii rectangulare ale granulei, pentru betoane de
importanta redusa si clasa mica, se admit rapoartele:
b/a > 0,40; c/a > 0,25.
- suprafata rugoasa, asigura o aderenta mai buna la pialra de ciment (cazul granulelor
provenite din concasare), dar necesita o cantitate mai mare de apa si ciment, pentru
aceeasi lucrabilitate, (datorita suprafetei specifice mai mari). Se recomande ca la
4
utilizarea agregatelor concasate, acestea sa se combine cu nisip de rau, fractiunea
0...3) mm.
- marimea maxima a granulei, trebuie corelata cu dimensiunea minima a sectiunii transversale
a elementului de constructie si cu distanta dintre armaturi.

D < (a + 5) mm;
D < d / 3 pentru placi;
D < d / 6 pentru recipienti si monolitizari;
D < d / 5 pentru celelalte elemente de constructie;
1. Unde :
a. - este distanta libera intre armaturi, in mm
d. - este dimensiunea minima transversal a elementului de constructie
D. - diametru maxim al granulei agregatului, in
- stabilitate fizico – chimică; nu se alterează în prezenţa aerului, apei şi îngheţ-dezgheţului;
- nefavorizarea reacţiilor alcali – agregat;
- inexistenţa unor impurităţi în masa de agregate, care să influenţeze negativ procesele chimice şi
fizice din masa betonului: particule vegetale, cărbune, argile, mică etc.In anumite limite sunt
admise in masa de agregate urmatoarele impuritati: mica (1%), carbune (0,5%), humus galben,
argila (0,25-1,5%), parti levigabile (1-3%), saruri solubile (1,2%), etc. Nu sunt admise urmatoarele
impuritati: resturi animale sau vegetale, pacura, uleiuri, pelicule aderente de argila, materiale
aderente care izoleaza agregatul de liant, sulfati, sulfuri, etc.

GRANULOZITATEA AGREGATELOR ŞI MĂRIMEA GRANULELOR

Granulometria este operaţia de laborator prin care se determină granulozitatea (compoziţia

granulometrică) a agregatului în diferite sorturi (fracţiuni).
Prin granulozitate (sau compoziţia granulometrică) a unui agregat se înţelege compoziţia
procentuală (în greutate) a diferitelor sorturi ce alcătuiesc agregatul.
Granulozitatea agregatelor este caracterizată în principal de următorii factori:
- aria totală a granulelor;
- volumul relativ ocupat de agregat;
- conţinutul de parte fină şi de parte grosieră.

5
 Mărimea maximă a granulelor de agregat se stabileşte după mai mulţi parametrii (vezi
rezolvarea calitativă a compoziţiei betonului), dar în principal este influenţată de dimensiunile minime
ale elementului de construcţie, distanţa minimă dintre armături, înălţimea de turnare a betonului etc.
Un aspect important îl constituie suprafaţa specifică totală a volumul de agregat, care
influenţează direct cantitatea de apă necesară la amestecare, cu toate avantajele şi dezavantajele
care decurg din acestea.
Pentru un agregat dat şi o dimensiune maximă a granulei stabilită după criteriile din normative,
aria totală depinde de proporţiile fracţiunilor componente ale agregatului total. Proporţiile fracţiunilor
vor fi stabilite astfel încât să se obţină un volum minim de goluri.
Pentru fiecare dimensiune maximă a agregatelor sunt trasate câte patru curbe dar ţinând cont
de prezenţa unor fragmente de agregat mai mari sau mai mici decât intervalul de granulaţie folosit şi
de variaţia dimensională din fiecare fracţiune, granulaţia practică se va găsi în vecinătatea acestor
curbe. Astfel, exista “zone de granulometrie”, care se desfăşoară de la granulaţia cea mai fină până
la cea mai grosieră .
Incadrarea compozitiei granulometrice a unui agregat, in zonele generale de granulozitate, sau
in cele preferentiale, determine necesitatea fragmentarii pe sorturi a agregatului, obtinut din
zacaminte naturale, sau artificiale (prin concasare) si recompunerea lui, la prepararea betonului,
in proportie corespunzatoare curbei de granulozitate impuse, proces care se realizeaza prin
dozarea (masurarea cantitatilor corespunzetoare fiecarui sort), inainte de introducerea lor in
utilajul de amestecare a betonului.
Considerente economice, de utilizare integrala a agregatelor extrase din zacaminte naturale,
sau obtinute prin concasarea rocilor, determina necesitatea unei prelucrari complexe a agregatelor
prin sortare si concasare(eventual reconcasare), a granulelor a caror dimensiuni depasesc valoarea
"D" adoptata. In unele cazuri este necesara si spalarea agregatelor, care se combina de obicei
cu sortarea prin ciuruire, operatie care devine mai eficienta, daca se face sub jet de apa.
Cu toate acestea, la recompunerea agregatelor, pentru a corespunde curbelor de granulozitate
normate, apar uneori sorturi excedentare, in general sub 3 mm. si peste 16 mm. respectiv
deficitare intre 3 si 16 mm. Pentru utilizarea integrala a agregatelor produse, se poate lua in
considerare si o solutie mai pulin frecventa, dar acceptabila in anumite conditii, adica adoptarea
pentru agregate a unei granulozitati discontinue. Discontinuitatea curbei de granulozitate a
agregatelor trebuie realizata astfel incat, usual ele corespund fractiunii inferioare, sa se
incadreze in spaţiul ramas liber intre trei granule apartinand fractiunii grosiere, tangente intre
ele, in acelasi plan

6
Agregatele cu granulaţie discontinuă se pot utiliza pentru orice beton, dar ele dau rezultate bune în
două cazuri:
- pentru betoane coloidale (cu agregate preamplasate)
- pentru betoane cu agregat aparent.
In categoria betoanelor cu granulozitate intrerupta, se pot mentiona si betoanele
ciclopiene, cu granule de (200 – 300) mm. (bolovani) la care lipseste fractiunea (3I-200)
mm. Din lipsa lucrabilitatii total necorespunzatoare, aceste betoane nu se realizeaza prin
amestecarea tuturor fractiunilor de agregat cu cimentul si cu apa, ci prin inglobarea
directa a fractiunii (200 – 300) mm in betonul cu fracliunea de (0.2 – 31) mm, la punerea
lui in opera.
Pe o curbă granulometrică, granulaţia discontinuă se prezintă printr-o linie orizontală în
intervalele de dimensiuni care lipsesc.

Exemplu de
curbă de
granulozitate
discontinuă
pentru agregate
având dimensiuni
maxime de 31
mm

In normativele actuale, curbele de granulozitate sunt transpuse in tabele ce pot fi interpretate si

utilizate mai usor.

7
Granulozitatea optima a unui agregat este aceea care creeaza conditii pentru obtinerea unei
compactitati maxime si a unei bune lucrabilitati.

FORMA GRANULELOR ŞI TEXTURA ACESTORA

Forma granulelor modifică volumul de goluri dintre acestea. Granulele de formă neregulată
alungite şi aşchioase, conduc la un volum de goluri mai mare şi scad lucrabilitatea şi compactitatea
amestecurilor, fapt ce va influenţa negativ durabilitatea betonului întărit.
Principalele aspecte care sunt importante din punct de vedere al formei şi texturii agregatelor
sunt:
- gradul de rotunjire; se referă la angularitatea (inversul rotunjirii) muchiilor şi colţurilor granulei,
dictată de rezistenţa şi abraziune a rocii şi de uzură la care a fost supusă;
- sfericitatea; definită ca o funcţie a raportului dintre aria totală a suprafeţei granulelor şi volumul
agregatului; sfericitatea depinde în principal de stratificaţia rocilor din care au derivat granulele
agregatului;
- proporţia granulelor solzoase; (cu diametrul minim sub 0,6 din diametrul luat ca medie a ochiurilor
sitei la care se raportează fracţia);
- textura suprafeţei; (care influenţează considerabil rezistenţa betonului) depinde de dimensiunea
granulelor şi de caracteristicile rocii-mamă. În general, rugozitatea unui agregat poate fi apreciată
vizual, dar pentru o apreciere obiectivă există o clasificare:
8
Textura superficială a agregatelor după BS 12 -1967
Grupa Textura Caracteristici Exemple
superficială
1 Sticloasă Spărtură concoidală Silex (silice, cuart), zgură
sticloasă
2 Netedă Provenite din albii de rău sau din Pietriş sau nisip grosier, chert,
(lustruită) spargerea rocilor laminate sau fin- şist, marmură, unele riolite
granulare
3 Granulară Granule mai mult sau mai puţin Gresie, oolite
uniform rotunjite
4 Rugoasă Fragmente cu spărtura rugoasă Bazalt, felsit, porfir, calcar
(aspră) din roci cu granulaţie
fină sau medie, conţinând constituenţi
cristalini greu de distins.
5 Cristalină Conţinând constituenţi cristalini uşor Granit, gabrou, gnais
vizibili
6 Structură în Cu pori vizibili sau cu cavităţi Cărămidă, piatră ponce, zgură
fagure spumoasă, clincher, argilă a
expandată

În concluzie, se poate afirma că forma şi textura de suprafaţă a unui agregat influenţează

rezistenţa betonului. De asemenea, un agregat mai rugos măreşte forţa de aderenţă dintre granule şi
matricea de ciment, dar scade lucrabilitatea betonului.

ADERENŢA AGREGATULUI LA PASTA DE CIMENT

Aderenţa dintre agregat şi pasta de ciment influenţează direct, în special, rezistenţa la

încovoiere a betonului, prin gradul de interpătrundere a pastei de ciment între rugozităţile suprafeţei
agregatului.

Suprafeţe neregulate (specifice agregatelor de concasaj), împreună cu o natură moale şi

eterogenă a rocilor, conduc la o aderenţă sporită cu pasta de ciment.
Există de asemenea, influenţe asupra acestei aderenţe, legate de proprietăţile fizico – chimice
ale agregatelor, compoziţiei mineralogice ale rocilor şi caracteristicile electrostatice a suprafeţei
granulelor.

9
 În general, într-o epruvetă de beton spart, trebuie să se observe o predominare a granulelor
smulse din masa de beton, în raport cu cele sfărmate.

GREUTATEA SPECIFICĂ ABSOLUTĂ ŞI ÎN GRĂMADĂ

Greutatea specifică absolută se referă la volumul de material solid, excluzând porii.

Greutatea specifică aparentă a unor tipuri de roci
Roca Greutatea specifică medie Kg/dmc
Bazalt 2,80
Silice 2,54
Granit 2,69
Gresie grosieră 2,69
Corneene 2,82
Porfir 2,73
Cuarţit 2,62

Greutatea specifică aparentă este raportul între greutatea agregatului uscat în etuvă conform
normativelor şi greutatea apei care ar ocupa un volum egal cu al solidului (incluzând porii
impermeabili). Cu alte cuvinte, greutatea specifică aparentă a agregatului depinde de greutatea
specifică a mineralelor componente şi de volumul golurilor.
La dozarea volumetrică, este necesară cunoaşterea greutăţii agregatului ce va ocupa un
volum dat. Acesta se numeşte greutate specifică în grămadă şi depinde de gradul de îndesare al
agregatului, în funcţie de forma granulelor şi compactitatea obţinută astfel.

POROZITATEA ŞI ABSORBŢIA AGREGATULUI

Porozitatea şi absorbţia agregatului influenţează direct aderenţa granulelor de pasta de

ciment, rezistenţa betonului la îngheţ-dezgheţ şi rezistenţa la abraziune.
Porii agregatului variază ca dimensiune şi pot fi repartizaţi fie numai în interiorul granulelor, fie
cu deschidere spre suprafaţa granulelor, fie cu ambele cazuri.
Când toţi porii agregatului sunt umpluţi se spune că acesta este saturat şi uscat la suprafaţă.
Este necesar să se cunoască umiditatea agregatului înainte de introducerea lui în procesul de
prepararea a betonului, altfel vor apărea fenomene de inconstanţă a lucrabilităţii acestuia, mai ales în
primele 15…30 min după preparare (după primele 15 min. absorbţia se reduce sau se opreşte, ca
urmare a „învelirii” granulelor de către pasta de ciment).

10
UMIDITATEA ŞI ÎNFOIEREA AGREGATULUI

Un agregat expus precipitaţiilor reţine o cantitate considerabilă de umiditate pe suprafaţa

granulelor şi păstrează această umiditate în interiorul haldei, un timp îndelungat. Acest fenomen este
preponderent în cazul agregatului fin (nisipuri). Agregatul grosier reţine apă în cantităţi mult mai
reduse decât nisipul.
În cazul nisipului apare şi fenomenul “înfoierii”. Acest fenomen constă în creşterea în volum a
nisipului (raportată la unitatea de greutate). Cauza “înfoierii” este constituită de peliculele de apă care
fac ca particulele de nisip să se distanţeze între ele.
Gradul de “înfoiere” depinde de procentul de umiditate din nisip şi de fineţea acestuia (de
exemplu la 5…8% umiditate, se produce o “înfoiere” de 20…30%).
La agregatele grosiere, creşterea de volum în prezenţa apei este neglijabilă, fiindcă grosimea
peliculei de apă este foarte mică comparativ cu dimensiunea granulelor.

Descreşterea volumului
real al nisipului datorită
înfoierii (pentru un volum
constant de nisip umed).

Coeficientul de înfoiere
pentru nisipuri cu diferite
conţinuturi de umiditate.

IMPURITAŢI ÎN AGREGAT

Sunt trei categorii de materiale dăunătoare care pot fi întâlnite în agregat:

- 1. Impurităţi, care perturbă reacţiile de hidratare a cimentului.
- 2. Depuneri pe granule, care reduc aderenţele agregat-pastă de ciment.
11
- 3. Particule fără rezistenţe sau instabile ca volum.

Impurităţi organice. Materia organică din masa agregatului apare din descompunerea substanţelor
organice (în principal taninul şi derivaţii săi), sub formă de humus şi sol organic. Aceste impurităţi se
regăsesc de obicei în nisipuri, agregatele grosiere fiind spălate mai uşor.

Argila şi mâlul. Argila apare în agregat sub formă de învelişuri ale granulelor, având efecte nocive
de rupere a aderenţei între agregat şi pasta de ciment şi deci modificând în sens negativ rezistenţele
şi durabilitatea betonului.
Mâlul este constituit din particule fine (până la 0,02 mm), prin alterări naturale. Poate forma
pelicule peste granulele agregatelor sau poate acţiona în particule liber.

Praful de concasare. Rezultă din procesul de sfărmare a rocilor la dimensiunile stabilite prin
concasare.
Acţionează ca şi mâlul, prin pelicule peste granulele de agregat sau în suspensie de particule.
Prin fineţe, perturbă cantitatea de apă în amestec, având suprafeţe specifice totale ce nu pot fi
neglijate.

Particule cu volum instabil. Există două categorii de particule cu volum instabil:

- particule care nu îşi menţin integritatea;
- particule care se dilată şi se “sparg” la efectul îngheţ-dezgheţului.
Cele mai des întâlnite particule cu caracteristicile de mai sus sunt: marno-argilele, bulgării de
argilă, lemn şi cărbune. Ele favorizează coroziunea şi oxidarea şi influenţează negativ rezistenţele
betonului prin dilatare.
Mica acţionează defavorabil asupra reacţiilor de hidratare a cimentului şi influenţează
cantitatea de apă din compoziţie şi deci rezistenţa betonului.

REACŢIILE DINTRE ALCALII ŞI AGREGAT

Cele mai frecvente reacţii chimice dintre agregat şi pasta de ciment este produsă între constituenţii
activi ai silicei din agregat şi alcaliile din ciment.
Reacţiile debutează cu atacul hidroxizilor alcalini din ciment asupra mineralelor silicioase din
agregat şi formează un gel care are proprietatea de a se dilata foarte mult prin absorbţie de apă.
12
 De asemenea, cantitatea de apă neevaporată din pasta de ciment şi permeabilitatea aceleiaşi
paste, influenţează desfăşurarea reacţiilor alcalii-agregate.
Expansiunea determinată de reacţiile alcalii-agregat poate fi redusă sau neutralizată prin
adăugarea în beton a silicei fine reactive (trasuri de tip pyrex sau cenuşă de termocentrală)

PRELUCRAREA SI INOBILAREA AGREGATELOR

Pentru a corespunde conditiilor de calitate cele prevazute de standarde, agregatele

provenite din surse naturale, sau produse artifcial, trebuie supuse in general prelucrarii. sau
innobilarii.
Prelucrarea si inobilarea agregatelor, se poate face pe cale manuala, sau mecanizata.
Prelucrarea manuala a agregatelor, duce in general la o productivitate scazuta, din care
cauza se foloseste foarte rar si la lucrari de mica importanta.
De aceea, in continuare se va trata in extenso, numai prelucrarea si inobilarea mecanizata a
agregatelor, care cuprinde activitati tehnologice de concasare, sortare si spalare a agregatelor.

SORTAREA AGREGATELOR

Sortarea. este operatia prin care un amestec de agregate de dimensiuni variate, este
impartit in fractiuni avand dimensiunile indicate, pentru prepararea betonului.
Fractionarea agregatelor pe sorturi, este necesara atat pentru eliminarea granulelor ce
depasesc dimensiunea maxima admisa, in functie de dimensiunile minime ale sectiunii
transversale ale elementului de beton, cat si de distanta libera dintre armaturi, pe de o parte,
precum si pentru recompunerea lor ulterioara in proportia necesara, pentru obtinerea
granulozitatii dorite.

Sortarea agregatelor este necesara, chiar atunci cand curba amestecului natural este
corespunzatoare. din punct de vedere al granulozitatii, dar raportul dintre dimensiunea maxima
si minima este mare, intrucat in procesul de manipulate si transport (desarcare prin cadere
libera), granulele se separa in mod natural dupa marime. cele de dimensiuni mari (si grele)
grupundu-se la baza gramezii, iar cele de dimensiuni mici (si usoare) ramanand la partea ei
superioara.
PROCEDEE DE SORTARE.

Dupa modul de executie sortarea agregatelor poate fi facuta:

- manual. sau
13
- mecanizat.
Sortarea manuala fiind neproductiva, este folosita numai in cazul unor cantitati foarte mici
de materal sortat.
Sortarea mecanizata, se poate executa prin urmatoarele procedee:
- ciuruire;
- separate hidraulica;
- separate hidro - mecanica.
Dupa modul cum se face ciuruirea, se deosebesc:
- ciuruirea prin trecere, in care trecerea agregatului se face succesiv. prin ciururi cu
ochiuri din ce in ce mai mici, fig 4.6.a;
- ciuruirea prin refuz, in care trecerea agregatelor se face succesiv prin ciururi cu
ochiuri din ce in ce mai mari, fig. 4.6.b;
- ciuruirea mixta. care reprezinta, o combinatie a primelor doua metode. fig.4.6.c.

Din punct de vedere al starii de umezeala a agregatelor, sortarea se poate face prin:
- ciuruire uscata;
- ciuruire umeda, (ciuruire sau clasare hidraulica);
Agregatele se ciuruie in conditii optime, atat din punct de vedere al calitatii, cat si al
productivitatii, atunci cand este foarte uscat, sau foarte umed, intrucat la umiditati

14
intermediare (2 - 5)%. granulele fine sunt retinute pe suprafaţa celor grosiere. Ciuruirea
uscata devine neeconomica, in cazul cand necesita uscarea prealabila a agregatului. In
schimb, ciuruirea masei de agregat sub un jet de apa sub presiune, favorizeaua
desprinderea particulelor fine de agregat, inclusiv a particulelor de argila. care sunt
antrenate odata cu apa, rezultand hidromasa.

CIURUIREA AGREGATELOR.

Ciuruirea este procedeul de baza, pentru sortarea agregatelor. Ciururile folosite, dupa
principiul de functionare, pot fi de doua feluri:
- ciururi cilindrice rotative si
- ciururi plane vibratoare.
Ciururile cilindrice rotative, sunt masini de sortat, in forma de tambur, prevazute cu
ochiuri de ciur rotunde, (fig. 4.6.); ele sunt alcatuite in general, dintr-un tambur interior si
altul exterior, fig 4.6.a, iar uneori pentru a reduce lungimea tamburului, se folosesc ciururi
cilindrice telescopice, (fig. 4.6.b.) In interiorulul ciurului, trece de la un capat la altul, un
arbore fixat pe lagare, care roteste intregul ansamblu.

15
Ciururile vibratoare, (fig. 4.8.a. si 4.8.b.) sunt alcatuite, in principiu, dintr-o rama metalica fixa, pe care
reazema, printr-un sistem oscilant, un cadru metalic, pe care sunt fixate sitele in ordinea ochiurilor, de
jos in sus.
Sitele au ochiuri patrate, sau circulate si sunt realizate din bare, sau din impletitura de
sarma cu ochiuri variabile, in functie de marimea ochiului.
Pentru a se asigura o sortare corecta, este necesar ca latura conturului ochiului, (golului),
sa fie mai mica decat diametrul nominal al granulelor, asa cum se prezinta in tab.47

Dimens. nominala Latura ochiului sitei

3 2,5
7 5,6
16 12,5
31 25,0

In functie de sistemul constructiv, se intalnesc, in general, doua tipuri de ciururi:

- ciururi plane inclinate, fig. 4.8.a.
- ciururi orizontale, fig. 4.8.b.
Ciururile plane inclinate, au productivitate mai mare, sunt cu oscilatie rectilinie, perpendiculara pe
planul sitei, , sau cu oscilatie circulara, intr-un plan vertical.
Cele mai des folosite, pe santierele de constructii, sunt ciururile inclinate, cu oscilatie in plan vertical

16
Ciururile plane vibratoare, sunt cele mai eficace masini de sortat agregate. Directia de vibrare si
inclinarea ciurului plan au o mare influenta asupra calitatii sortari materialului si a productivitatii
ciururilor

Fata de ciururile cilindrice rotative, ciururile plane vibratoare, prezinta o serie de avantaje, cum
sunt:
- folosirea intregii suprafeje a sitei, in timp ce la ciururile cilindrce, lucreaza numai (1/5 - 1/4 )
din intreaga suprafata;
- o mai bună ciuruire, datorita vibrarii materalului:
- greutate si gabarit mai redus:
- pentru aceeasi productivitate, ciururile vibrante folosesc o cantirate de energie, de cateva ori
mai mica decat energia folosita de cele cilindrice:
- la ciururle plane, fabricarea si inlocuirea sitelor, este mult mai simpla:

17
- spalarea materialului. este mult mai completa, la ciururile plane.

SPALAREA AGREGATELOR

Agreatele n-au voie sa contina impuritati peste limitele prescrise de normele tehnice,
adica peste 2%. Daca agregatele nu corespund, din acest punct de vedere ele
trebuiesc spalate cu apa. Spalarea agregatelor este necesara, pentru indepartarea
partilor levigabile si a altor corpuri straine, care depasesc proporliile admise de
prescriptiile tehnice. Este necesara deasemenea spalarea, pentru indepartarea argilei
aderente la suprafata granulelor, chiar daca cantativ, aceasta nu depasete limita de
proportie admisa. Spalarea agregatelor, se realizeaza in foarte bune conditii, odata
cu ciuruirea (sortarea) umeda a lor, p rin procedeele descrise anterior dar si ca
operatiune separata
Operatia de spalare propriuzisa se poate face:
a) - prin spalare manuala;
b) - prin spalare mecanizata.

Spalarea manuala a agregatelor se admite numai la lucrari de mica importanla, volum mic de
agregate si la betoane de clasa inferioara. Se poate face prin:
- spalarea agregatelor in jgheaburi asezate terasat si agregatul este lopatat in
contracurentul apei de spalare
- spalarea in spalaror prevazute cu sicane,

18
Spalarea mecanizata a agregatelor, in acest caz, se pot folosi spalatoare cilindrice rotative la care,
antrenarea agregatului. se face cu ajutorul unei benzi metalice elicoidale, fixate pe fata interioara a
tamburului rotativ, inaintarea facandu-se in sens contrar suvoiului de apa de spalare. In
cazul nisipului provenit din sortarea in clasoare hidraulice, se impure o spalare suplimentar intr-un
jgheab metalic. inclinat cu un unghi de 10°, prevazut la interior cu doi melci elicoidali,

CONCASAREA AGREGATELOR

Concasarea. este operatia prin care agregatele de dimensiuni mari, sunt sfaramate si reduse la
dimensiunile cerute pentru prepararea betonului, operatie realizata cu ajutorul concasoarelor
Concasarea este necesara, atat pentru producerea agregatelor din roci, cat si pentru valorificarea

refuzului, de pe sita de dimensiunea máxima la sortarea produselor de balastiera

O caracteristica de baza a concasoarelor, o reprezinta gradul de sfaramare a pietrei,
care reprezinta raportul dintre diametrul maxim al pietrei introduse in concasor si
diametrul maxim al pietrei concasate:

19
 Marimea Ks este in functie de natura agregatului si de tipul de concasor folosit, astfel:
- pentru concasor cu falci Ks = 6
- pentru concasoare giratorii Ks = (5-10)
- pentru concasoare cu ciocane Ks = (10-15). Pentru concasare primara, respectiv
Ks = (30-40) pentru concasarea secundara
-pentru concasoare cu valturi Ks = 4 pentru materiale dure
Ks = (5-10) pentru roci moi

Calitatea concasarii se controleaza prin:

- forma granulelor rezultare,stiind ca nu trebuie sa fie plane, sau de forma
aciculara;
- dinensiunea maxima a granulei;
- proportia in care rezulta diferite fractiuni;
- proporlia de prat rezultatd din concasare (D < 0,2 mm)

Toate aceste conditii, depind de roca din care provine materialul ce se

concaseaza Aceasta, pe langa alte calitati necesare, pentru a putea fi folosita ca agregat
pentru betoane, trebuie sa nu fie sfarmicioasa si sa nu se sparga sub forma de placi. (sa
nu cliveze).

Dupa principiul lor de functionare, exista patru tipuri clasice de concasoare:

a) Concasoarea cu falci, la care piatra este sfaramata intre doua placi (falci) una
fixa si alta mobila, prevazute cu nervuri. Falca mobila se misca catre falca fixa, cu oscilatie
simpla (miscare de basculare insotita de o miscare de translatie), caz in care poarta
numele de concasor granulator. Concasoarele cu falci, se intrebuinteaza atat pe santiere,
cat si in instalatiile fixe de de concasare a pietrei.
b) Concasoarele giratorii (conice), la care piatra este sfaramata intre doua
trunchiuri de con, dintre care cel exterior este fix, iar cel interior este mobil, executind o
miscare circulara pendulara. Concasoarele giratorii se folosesc mai ales in statiile fixe de
concasare a pietre

20
 c) Concasoarele cu valturi, la care piatra este frecata si concasata intre doua valtuti,
dispuse orizontal, care se rotesc in sens contrar, unul fata de celalalt. Concasoarele cu
valturi, se folosesc pentru a se obtine agregate cu granule mici.
d) Concasoare cu ciocane, sunt acelea la care pietrele sunt zdrobite prin lovirea lor cu
ajutorul unor ciocane, fixate articulat de un arbore care se roteste. Se folosesc pentru a obtine
granule mici, din roci moi precum si din zgura

Tipuri de concasoare : a) concasor cu falci ; b) concasor giratoriu ; c) concasor cu ciocane ; d) concasor cu valturi

TEHNOLOGII PENTRU EXTRAGEREA SI PRELUCRAREA AGREGATELOR

Balastiere

Zacamintele de balast s-au creat, in general, in decursul mileniilor, din aluviunile aduse si
depozitate de rauri de-a lungul albiilor minore sau majore ale acestor. In conditiile tarii
noastre, pe raurile mai importante, se gasesc zacaminte, care contin rezerve. ce se cifreaza la
zeci de milioane de metri cubi, comasate de obicei intre meandrele raurilor, in special pe
cursul inferior al acestora.
In majoritatea cazurilor, stratul de balast se gaseste preponderent sub nivelul panzei. freatice
si are grosimi de (4 = 20) m. Adeseori, zacamintele suns acoperite de terenuri vegetale, (mai
ales cele din albiile majore).
21
Dupe cum, rezervoarele sunt depozitate catre cursul superior sau inferior al raurilor, si
compozitia granulometrica a materialelor depozitate, in zonele din amonte fiind mai bogate in
bolovsnis. iar catre aval find mai bogate in nisip si parti fne.
Pentru amplasarea unei balastiere, trebuie sa se tins seama de cateva criterii mai mportante
si anume:
1. - distanta de la balastiera, pana la santier, unde se vor folosi agregatele produse de
balastiera, sa fie sub 20 km, dace transportul se face cu mijloace auto si de peste 20 km.
pentru transportul cu funicularul sau pe calea ferata;
2. - volumele de agregate, pe care le produce in mod natural o balastiera, sa acopere
necesitstiile santierului si sa asigure o durata de exploatare de min. 15 ani pentru exploatarile
dotate cu miljoace fxe;
3. - sa permita obtinerea sorturilor de agregate necesare, cu minimum de efort, pentru sortare
si prelucrare;
4. - sa evite scoaterea din circuital agricol. a terenurilor cultivate sau impadurite
5. - continutul in corpuri straine, (lemne, humus, etc), sa fie in conformitate cu standardele in
vigoare si cu caietele de sarcini
6. - adancimea de exploatare să corespundă utilajelor existence şi să nu aiba
intercalatii de roci, (marne, argile, etc.), care pot afecta calitatea betoanelor;
7. - sa nu fie in zona de inundatii frecvente, sau in terenuri mlastinoase, astfel incat
lucrarile de consolidare si aparare a malurilor cursurilor de apa sa fe minime;
8. - sa necesite lucrari minime de decopertare;
9. - sa necesite lucrari minime pentru executarea drumurilor de acces. de la santier la
balastiera, sau de racordare la retelele de energie si de cale ferata;
10. - sa existe in zona platforme pentru amplasarea si amenajarea unor facilitati
tehnologice, necesare exploatarii balastierei, cum sunt: coloana auto, statie de sortare,
ateliere pentru reparatii utilaje, etc.

Alegerea tipului de utilaje pentru exploatare (dragline, excavatoare cu lant cu cupe, dragi cu cupe,
dragi refulante, screepere cu cablu), depinde in mare masura de grosimea, precum si de amplasa-
mentul zacamintului de exploatat
La acelasi zacamant, sunt posibile adesea, mai multe amplasamente:
- fie in terasa imediat in vecinata albiei minore;
- fie intre bratele raului

22
 - fie chiar in albia minora,
Tehnologia extragerii agregatelor de balastiere presupune, de regula, trei faze si anume:
.- defrisarea si decaparea balastierei
- exploatarea balastierei
- crearea depozitului primar
Transportul din depozitul primar la statia de sortare se poate efectua cu mijloce auto, pe
calea ferata, cu benzi transportoare, sau grin pompare, in cazul hidromasei.

Cariere de piatra

Cariera de piatra, este o exploatare miniera la zi, de unde se extrage piatra de diferite
dimensiuni, pentru a putea fi folosita in constructii. Este arnplasata pe un versant stancos.
cu material bun pentru constructii, de tipul granite, gresii. sau calcare. cu material compact,
fare falii si fara zone alterate. Cariera se va amplasa la max. 3 km. de statia de sortare a
agregatelor. astfel incat transportul sa fie economic si agregatele sortare sa nu devina prea
scumpe.
Pentru exploatare, cariera va fi mai intai defrisata si descopertata, apoi se pregateste prin
terasare in trepte de exploatare, de unde prin impuscare cu explozivi, (derocare). piatra este
incarcata si transportata la stalia de sortare, pentru a fi trecuta prin concasoare si ciururi, in
vederea obtinerii sorturilor necesare.
Fazele necesare pentru amplasarea. deschiderea si exploatarea unei cariere. sunt
urmatoarele:
1. - studiu de amplasament, pentru alegerea carierei;
2. - amplasarea carierei;
3. - dimensionarea carierei;
4. - executarea lucrarilor de deschiderea carierei;
5. - exploatarea carierei.

Deschiderea carierelor. comporta urmatoarele operatii si constructii:

1 - defrisarea, executata de formatii specializate, ale silviculturii;
2. - descoperta;
3. - drum principal in cariera;
23
4. - bretele de acces la treptele carierei;
5. - platforme tehnologice;
6. - atelier pentru reparatii utilaje;
7. - racord electric si post trafo;
8. - depozit pentru materiale explozive;
9. - statie pentru electro sau moto compresoare;
10. - relele pentru aer comprimat gi ape tehnologice; 1 1. - retele pentru
iluminat in cariera;
12. - instalatii de semnalizare si de avertizare.
Conditiile, pe care trebuie sa le indeplineasca amplasamentul pentru o cariera. necesara
producerii de agregate sortate. sunt urmatoarele:
- sa fie la maximum 3 km. de statia de sortare, dar nu mai aproape de 500 m.
de zona de siguranta, pentru explozii;
- sa fie amplasata in amonte de etapa de sortare, pentru a circula cu basculanta
plina. la vale;
- roca sa indeplineasca toate condiliile fzico - chimice si mecanice, impuse de
caietul de sarcini;
- sa fie legata de drumurile principale din zona si sa se poata executa usor
drumul de acces, la statia de sortare;
- muntele pe care se amplaseaza cariera, sa aiba creasta sau versantul, lung
de min. 200 m, astfel incat prima treaptă, sa aiba lungimea de min. 200 m, iar spre
baza. treptele inferioare sa ajunga la min. (400 - 500) m. pentru a se putea folosi
utilaje de capacitate mare;
- cariera sa aibe pante de peste (30 - 40)°, pentru ca materialul sa curga
singur:
- sa aiba halda in apropiere, la max. 1 km.;
- rezervele de material util sa fe suficiente, cu o acoperire de min. 25 %, fata
de volumul necesar calculat;
- materialul ce se va rebuta din cariera, sa fe sub 10 %;
- stratul de descoperta sa fie sub 3 m:
- in apropiere de cariera, la max. 1km, sa existe o platforme naturale sau una
usor de amenajat, pentru amplasarea construcţiilor de deservire a carierei;
- la distanla de max. 1 km, sa se poata amplasa depozitul de dinamita;
24
 - sa existe in apropiere izvoare de apa, sau un pariu pentru alimentarea carierei
cu apă;
- versantul sa permita dezvoltarea, la marginea carierei, a drumului de acces in
cariera. precum si a bretelelor de acces.

In principal, tehnologia de extragere a rocilor din cariere, consta in urmatoarele operatii:

1. - perforarea, care se executa cu foreze rotopercutante, montate pe senile: se dau gauri cu
diametrul de (67 - 102) mm;
2. - impuscarea, care se face cu dinamita, introdusa in containere si azotat de
moniu, aprinderea cu fitil detonant, sau capse electrice. detonate de un explozor:
3. - adunarea materialului impuscat, care se face cu buldozere tip S-1500;
4. - incarcarea rocilor impuscate, care se face cu excavatoare pe senile de 5

sau 10 mc
5. - transportul, din cariera la stalia de prelucrare, se executa cu autobasculante de (30 - 50) t.

TRANSPORTUL SI DEPOZITAREA AGREGATELOR PENTRU BETOANE

Organizarea depozitelor de agregate, se realizeaza in functie de volumul anual de

agregate folosite si de specificul local.
In toate cazurile, depozitarea se face pe sorturi, pe platforme curate, de obicei
betonate. Dupa rolul for si locul de functionare, depozitele de agregate sunt de doua
feluri:
1 . depozite la producatori, utilizate de balastiere sau de cariere;
2. depozite la consumatori, utilizate de statiile de betoane.

La transportul si depozitarea agregatelor nu sunt necesare masuri speciale, acest material nefiind
sensibil la factorii atmosferici. Se vor asigura totusi cateva conditii lagate de impiedicarea introducerii
unor impuritati in masa agregatului, amestecarea sorturilor si segregarea agregatelor la descarcare.
Transportul agregatelor la distante mari se realizeaza cu mijloace specifice auto sao CF, basculante.
Pentru distante scurte se folosesc benzi transportoare, elevatoare cu cupe, incarcatoare, tomberoane,
roabe, etc.
Depozitarea agregatelor se organizeaza in functie de capacitatea si necesitatea de utilizare a acestui
depozit. Astfel, cele mai simple depozite constau in amenajarea unor platforme din balast cilindrat, pe
care se pozitioneaza gramezile de agregate pe sorturi.
25
Depozitele sectoriale au platforme din beton sau din balast cilindrat si se folosesc la statiile de betoane
demontabile. La statiile de betoane mari si la fabricile de prefabricate se organizeaza depozite cu
estacada, complet mecanizate. In unele cazuri, agregatele pot fi depozitate si in buncare specifice.

Descarcarca prin buncar,(depozit de primire) si transportul cu benzi, in depozitul de baza si la staţia

de preparare.

26