Curs 14 – Managementul Proiectelor

An IV – Inginerie Economică în Domeniul Mecanic

Etica evaluării

După ce s-au stabilit tehnicile corespunzătoare pentru strângerea de informaţii,

informaţiile trebuie strânse. Trebuie să se ţină seama de chestiunile de tehnică şi de etică.
Factorii etici care trebuie avuţi în vedere sunt prezentaţi mai jos:
Obţinerea aprobărilor şi permiselor necesare, inclusiv de la comitetele de etică
instituţională
Luarea în considerare a nevoilor şi sensibilităţilor respondenţilor
Verificaţi că cei care strâng datele sunt bine instruiţi şi vor lucra într-un stil obiectiv,
nedeformat
Provocaţi cât mai puţine tulburări în efortul continuu.
Înainte de a se strânge datele, trebuie să se obţină permisele şi aprobările necesare.
Multe grupuri, mai ales spitale şi universităţi, au un comitet de etică sau cel puţin un set de
proceduri pentru obţinerea aprobării în vederea strângerii de date de la oameni. Acestea pot
menţiona cine urmează să primească o copie a raportului, restricţiile în privinţa datelor care pot
fi strânse sau proceduri de respectare a intimităţii studenţilor şi profesorilor. Aflaţi care sunt
acestea şi ocupaţi-vă de ele cât mai curând, de preferinţă în cadrul procesului elaborării
propunerii iniţiale. Atunci când căutaţi colaborarea cuiva, este întotdeauna bine să oferiţi
feedback participanţilor cu privire la ceea ce s-a aflat.
Se recomandă adesea transmiterea feedback-ului personal sau în cadrul unui seminar la
care să poată fi discutate constatările. Dacă acest lucru ia prea mult timp, putem face copii după
raport sau sumare executive. Ideea principală este să se asigure stimulente pentru oameni sau
organizaţii ca să-şi rupă din timpul lor şi să participe la evaluarea făcută de dvs.
În al doilea rând, trebuie să se ţină seama de nevoile participanţilor. Faptul că fac parte
dintr-o evaluare poate să li se pară participanţilor foarte periculos. Participanţilor trebuie să li se
spună în mod cinstit ce fel de date sunt strânse şi în ce scop vor fi folosite. În cele mai multe
tipuri de studii de acest tip, se dau asigurări că din informaţiile prezentate de evaluator nu vor
rezulta nici un fel de repercusiuni şi, dacă este posibil, persoanele individuale şi răspunsurile lor
nu vor fi asociate în public cu nici un fel de raport. Această garantare a anonimatului este
diferenţa dintre un respondent cooperant şi unul recalcitrant. Uneori este însă necesară
identificarea respondentului, eventual pentru a se sublinia credibilitatea unei afirmaţii. În astfel
de cazuri, evaluatorul trebuie să obţină consimţământul în cunoştinţă de cauză al persoanei
respective, înainte de a prezenta o astfel de informaţie. Consimţământul în cunoştinţă de cauză
poate fi recomandat şi atunci când se raportează un comentariu delicat, care poate fi identificat
ca aparţinând unui anumit respondent, în pofida faptului că raportul în sine nu conţine nici un fel
de nume. Aici logica este fundamentală.

Procesul de evaluare: vedere de ansamblu

Indiferent dacă sunt sumative sau formative, evaluările au anumite faze fixe:
Elaborarea întrebărilor de evaluare
Corelarea întrebărilor cu tehnicile potrivite de obţinere a informaţiilor
Strângerea datelor
Analiza datelor
Furnizarea de informaţii publicului interesat
Toate aceste cinci faze sunt critice pentru furnizarea de informaţii utile. Dacă informaţia
obţinută nu este percepută ca valoroasă sau utilă (au fost puse întrebări greşite) sau informaţiile
nu sunt credibile sau fezabile (au fost utilizate tehnici greşite) sau raportul este prezentat prea
târziu şi este redactat în mod necorespunzător, atunci evaluarea nu va contribui la procesul de
luare a deciziei.
Curs 14 – Managementul Proiectelor
An IV – Inginerie Economică în Domeniul Mecanic

În secţiunile următoare vom oferi o vedere de ansamblu asupra fiecărei faze, descriind
activităţile care trebuie să aibă loc în fiecare din ele. Această privire de ansamblu doreşte să ofere
o înţelegere de bază a modului în care trebuie să se efectueze o evaluare, de la început până la
sfârşit.
Este important să reţinem că evaluarea trebuie să fie bine integrată în planificarea şi
implementarea proiectului şi nu trebuie să fie tratată ca o trăsătură externă, lipită la capăt.

Comunicarea rezultatelor evaluării

Stadiul final al evaluării proiectului este raportarea constatărilor. Raportarea poate fi
gândită ca simpla creare a unui document scris, dar o raportare reuşită se bazează pe o gândire
atentă în ceea ce priveşte crearea şi prezentarea informaţiilor. În realitate, deşi de regulă agenţiile
finanţatoare cer un raport scris, cele mai multe proiecte recurg la strategii suplimentare pentru
comunicarea rezultatelor constatării.
Comunicarea constatărilor evaluării presupune mai mulţi paşi:
• Furnizarea de informaţii pentru publicul ţintă
• Personalizarea rapoartelor şi a celorlalte prezentări pentru a le face
convingătoare
• Furnizarea rapoartelor şi a celorlalte prezentări în timp util pentru a fi
folositoare
Furnizarea de informaţii despre evaluare nu trebuie să fie o problemă, dacă evaluarea a
fost reuşită până acum şi dacă au fost respectaţi anumiţi paşi. Trebuie să se acorde o atenţie
specială factorilor interesaţi şi rolului constructiv pe care îl pot juca. Specificarea întrebărilor şi
selectarea tehnicilor de obţinere a datelor trebuie să-i fi implicat deja pe factorii interesaţi în aşa
fel încât informaţiile să fie relevante şi importante pentru ei. Prin implicarea factorilor de decizie
şi la sfârşitul studiului, se va mări probabil atenţia acordată constatărilor evaluării şi utilitatea
acestora. O modalitate de realizare a acestui lucru este printr-o difuzare preliminară a raportului
la anumiţi reprezentanţi ai factorilor interesaţi.
O astfel de sesiune oferă o ocazie importantă pentru discutarea constatărilor, pentru
rezolvarea problemelor finale care pot apărea şi pentru pregătirea terenului în vederea
următorilor paşi ce vor trebui făcuţi ca urmare a succesului sau eşecului pe care îl vor demonstra
datele.
În al doilea rând, informaţiile trebuie furnizate atunci când este nevoie. Uneori nu se ştie
exact când vor fi utilizate informaţiile; dar de cele mai multe ori momentul luării deciziei este
fixat şi informaţiile care sosesc prea târziu sunt inutile. Nu este nimic mai frustrant pentru un
cercetător principal decât să i se spună de către o agenţie de finanţare sau de un grup comunitar:
„O, ce păcat că n-am ştiut aceasta acum două luni! Exact atunci a trebuit să iau anumite
decizii cu privire la proiectele pe care urmează să le sprijinim anul viitor.”
Discuţia noastră de mai înainte a subliniat cât de important este să ne punem de acord
dinainte asupra a ceea ce este necesar şi când trebuie satisfăcute necesităţile. Când se efectuează
evaluarea, este important să respectăm un grafic de timp prestabilit.
În sfârşit, informaţiile trebuie să fie furnizate într-un mod şi un stil corespunzător, plăcut
şi convingător pentru persoana care trebuie să fie informată. De exemplu, un tabel numeric
detaliat cu rezultate ale testelor statistice s-ar putea să nu fie cea mai bună modalitate de a
prezenta membrilor unui Comitet de sănătate datele referitoare la ameliorarea sănătăţii. Şi s-ar
putea să fie nevoie de un raport scris pentru diverse categorii de public. Cele mai multe evaluări
includ anumite produse scrise, dar şi alte alternative se bucură de tot mai multă popularitate.
De notat că discuţiile despre comunicarea rezultatelor studiilor, de regulă, se opresc în
acest punct cu prezentarea raportului final asupra constatărilor, există importanţi paşi adiţionali
care ar trebui avuţi în vedere. Atunci când un produs sau o practică nouă se dovedesc a fi reuşite,
aşa cum o arată evaluarea atentă, diseminarea ei reprezintă un pas următor important.
Curs 14 – Managementul Proiectelor
An IV – Inginerie Economică în Domeniul Mecanic

Sumarul paşilor pentru evaluarea proiectului

1. Elaborarea întrebărilor de evaluare

© Clarificarea scopurilor şi a obiectivelor evaluării
© Identificarea şi implicarea factorilor cheie şi a publicului
© Descrierea intervenţiei care trebuie evaluată
© Formularea întrebărilor potenţiale pentru evaluare care prezintă interes pentru
factorii interesaţi şi public
© Stabilirea surselor disponibile
© Stabilirea priorităţilor şi eliminarea unor întrebări
2. Corelarea întrebărilor cu tehnicile corespunzătoare de strângere a
informaţiilor
© Selectarea abordării metodologice generale
© Stabilirea surselor de date care vor furniza informaţiile necesare
© Selectarea tehnicilor de strângere a informaţiilor care vor obţine datele dorite
de la sursele identificate
3. Strângerea datelor
© Obţinerea acordurilor şi a permiselor necesare
© Luarea în considerare a nevoilor şi sensibilităţilor respondenţilor
© Verificarea dacă cei care strâng datele sunt instruiţi şi vor opera într-un mod
obiectiv, nedeformat
© Provocarea de cât mai puţine perturbări ale efortului continuu
4. Analiza datelor
© Verificarea datelor brute şi pregătirea lor pentru analiză
© Efectuarea analizei iniţiale pe baza planului de evaluare
© Efectuarea analizelor adiţionale pe baza rezultatelor iniţiale
© Integrarea şi sintetizarea constatărilor
5. Furnizarea de informaţii către categoriile de public interesat
©. Furnizarea de informaţii pentru publicul ţintă
© Înaintarea rapoartelor şi a celorlalte prezentări în timp util pentru a fi
folositoare
© Personalizarea rapoartelor şi a celorlalte prezentări
Curs 14 – Managementul Proiectelor
An IV – Inginerie Economică în Domeniul Mecanic