ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

MASTERAT MANAGEMENTUL PROIECTELOR

Tipuri de evaluare a proiectelor

Violeta GRIGORE
MPI, Anul II

11 Martie, 2018
 Tipuri de evaluare a proiectelor
Henry Cloud (1992) afirma că: ,,Răspunsul natural la evaluare este să te simți
judecat. Trebuie să ne maturizăm și să ajungem în punctul de a fi recunoscători pentru
evaluare și să iubim feedack-ul.”. Și în proiecte, evaluarea are un rol foarte important:
de a ne spune, într-o formă justificată și argumentată, dacă suntem pe drumul cel bun
spre obținerea rezultatelor dorite. De aceea trebuie să apreciem evaluarea, să nu o
privim sub nicio formă ca un mod de a fi judecați, ci ca o manieră de a fi ajutați să ne
dezvoltăm și să obținem proiecte de succes.
Evaluarea proiectelor poate fi definită că un proces de determinare a nivelului
de atingere a obiectivelor proiectului, dar și ca un instrument managerial și de decizii. În
cadrul evaluării, determinăm eficacitatea și eficiența proiectului, colectând date pe care
ulterior le analizăm și interpretăm; prin acest proces se ajunge la o îmbunătățire a
deciziilor, la evitarea greșelilor și a risipirii resurselor. (Savin&Ghițu, 2013, p. 84)
Conceptul de evaluare presupune, pe lângă determinarea eficacității și
eficienței proiectului, estimarea impactului, relevanței și durabilității activităților
proiectului. Acest proces este unul complex, repetitiv și presupune un consum ridicat de
resurse, dar este inevitabil și absolut necesar, prin faptul că este singura metodă eficace
de a măsură succesul implementării unui proiect. Informațiile furnizate prin evaluare
sunt credibile și utile în încorporarea lecțiilor învățate în procesul de luare a deciziilor.
(Deszy, 2016, p. 4)
În comparație cu monitorizarea, concept care a fost detaliat într-un eseu
anterior, evaluarea este realizată de entități externe, pentru a se aigura o perspectivă
obiectivă; totodată, evaluarea este o activitate periodică, despre care se poate spune că
este pregătită de către monitorizare - o activitate permanentă - prin analiza continuă a
activităților, resurselor și managementului proiectului. Cezar Scarlat (2003, p. 92)
susține, referindu-se la aceste două procese implicate de un proiect, următorul lucru:
,,Evaluare nu se suprapune monitorizării, nici în timp, nici că obiect de activitate”. Cât
despre evaluare, în comparație cu auditul, se poate afirma că evaluarea are un caracter
mai puțin sever decât auditul, care are în vedere verificarea atingerii obiectivului
general, a legalității proiectului și, în cazul în care apar neregularități, poate chiar să
solicite o restituire a fondurilor.

1
 În realizarea evaluării trebuie să se țină cont de o anumită rigoare
metodologică; aceasta presupune ,,o serie de elemente care, în combinație, determină
încrederea în concluziile rezultate în urmă unei evaluări: proiectarea evaluării, definirea
conceptelor utilizate și a strategiilor de măsurare, încadrarea în timp și integritatea
programului. Rigoarea metodologică implică: evaluatorii/echipele de evaluatori, părțile
implicate în evaluare și codurile etice aplicabile.”(Dezsy, 2016, p. 7) Ceea ce este
important de reținut în cazul rigorii metodologice a evaluării este că acest proces trebuie
realizat într-un mod responsabil, documentat, bine definit, astfel încât să ajute proiectul,
iar nu să consume în mod inutil resurse și să fie o simplă activitate care trebuie bifată.
Rigorii metodologice i se adaugă o abordare participativă, care înseamnă că evaluarea
trebuie să aibă un suport de discuții în faza de pregătire, trebuie să se bazeze pe o
selecție atentă a tehnicilor de cercetare și de luare a interviurilor și, ceea ce este
definitoriu pentru abordarea participativă, implicarea unui număr cât mai mare de
reprezentanți ai părților interesate.
Evaluarea se efectuează în mai multe etape. Într-un site de specialitate din
domeniul managementului de proiect, se explică următoarele aspecte: ,,Prin evaluare se
înțelege “a estima mărimea, valoarea și calitatea unui lucru”. Etapele evaluării unui
proiect sunt: identificarea obiectivelor/identificarea nivelului rezultatelor (beneficiilor)
brute/separarea “masei inertiale” (a efectelor care ar fi apărut oricum) și a efectelor de
dislocare și de multiplicare, pentru a obține beneficii nete adăugate/analiză efectelor
indirecte.” (smeprojects.ro) Dintr-o perspectiva mai operațională, etapele evaluării sunt:
colectarea datelor (date primare precum: documente ale proiectului, rapoarte elaborate
de managerul de proiect, documente financiar contabile; alte tipuri de informații:
obținute în urmă interviurilor, chestionarelor și observației sau culese din diferite reacții
în spațiul media), sinteza informațiilor colectate, elaborarea raportului de evaluare.
În procesul de evaluare, ,,stabilirea unor obiective și rezultate clare ajută la
stabilirea unor indicatori de performanță ușor de măsurat. Caracteristicile principale ale
indicatorilor pot fi rezumate astfel: măsurabilitate - trebuie exprimați într-o formă
măsurabilă; validitate/disponibilitate - accesibili în raport cu scopurile măsurate sau în
raport cu timpul disponibil; realism - formulați în mod realist, asemănător obiectivelor;
planificarea în timp - pe o anumită durată sau perioadă; claritate - interpretarea lor să fie
simplă; fiabilitate/precizie - măsurarea să fie de încredere.”(UBB, 2010, pp. 10-11) E de
reținut că documenele pe care se bazează evaluarea și rapoartele pe care le generează

2
trebuie să aibă o formulare clară, concretă, astfel încât să rezulte o analiză exactă a
proiectului, ușor de interpretat și cu măsuri ușor de pus în practică.
Evaluarea trebuie să se bazeze pe anumite criterii și principii. Dintre criterii
amintim: ,,relevanța obiectivelor proiectului față de problematica pe care ar fi trebuit să
o abordeze; eficiența - dacă rezultatele au fost obținute cu costuri rezonabile și dacă
resursele au fost convertite în activități în termeni de calitate, cantitate și timp;
eficacitatea - evaluarea contribuției rezultatelor la scopul proiectului; impactul - efectul
proiectului și contribuția acestuia la îndeplinirea obiectivului general; durabilitatea -
capacitatea proiectului de a continuă după expirarea surselor de finanțare alocate din
exterior.”(Dezsy, 2016, p. 19) Aceste criterii au rolul de a genera o evaluare a
proiectului utilă părților interesate. De exemplu, pentru finanțatorul proiectului este
important să cunoască cât de eficient și eficace au fost utilizate resursele, iar pentru
beneficiarii proiectului contează în ce măsură rezultatele vor fi cele așteptate.
Principiile evaluării se bazează pe ideea că o evaluare trebuie să inspire
încredere și să asigure credibilitate. De aceea, evaluarea trebuie să fie imparțială și
independentă, iar aceste aspecte sunt asigurate prin externalizarea procesului. În același
timp, evaluarea trebuie să fie realizată de experți, atât în managementul proiectului, cât
și în domeniul privit de activitățile proiectului care se doresc a fi evaluate, iar
respectarea acestei regului are rolul de a conferi credibilitate evaluării. Participarea
actorilor implicați are rol în obținerea unei evaluări pertinente, utile, dar și de asigurare
a unei comunicări eficiente în cadrul proiectului. Evaluarea trebuie să fie obiectivă,
tocmai de aceea este realizată de specialiști, din exterior, utilizându-se documente și alte
informații din interior necesare, dar și suficente pentru a genera rezultate specifice ale
evaluării. De exemplu, dacă evaluarea se face în baza unui grafic de timp, a unor
documente ale bugetului sau în baza altor documente de tip financiar, se vor obține
rezultate obiective și oneste. Un alt pricipiu al evaluării se referă la confidențialitate.
Este un aspect important deoarece evaluarea, fiind externă, există riscul ca informații
despre proiect să fie distribuite către alte părți din exterior, de exemplu către concurența
din domeniu în care proiectul este implementat, iar acest lucru trebuie să fie evitat.
Ca instrumente ale evaluării putem preciza: inspecțiile, prin care sunt verificate
produsele sau alte livrabile; fișele de control, mai exact grafice în care sunt reprezentate,
în funcție de timp și avându-se în vedere diferite criterii, rezultatele proiectului;
diagrama Pareto - ,,grafic specializat ce evidenţiază frecvenţa relativă a diferitelor
probleme sau caracteristici (rebuturi, defecte, reclamaţii, greşeli, erori, reparaţii, etc.) -

3
prezintă informaţii în ordine descendentă, de la aceea cu frecvenţa cea mai mare, la
aceea cu frecvenţa cea mai mică” (Boca, 2013); eșantionarea statistică - prelevarea
datelor pentru a formă eșantioane.
Evaluarea este clasificată în funcție de mai multe criterii: în funcție de
momentul evaluării, această poate fi: ex-ante (inițială, pre-evaluare) - acest tip de
evaluare este realizată înainte de implementarea proiectului, ca parte a planificării, și are
un dublu scop: să verificare dacă fiecare parte a proiectului este prezentată clar și
rezonabil și dacă planul proiectului este clar formulat și există șanse reale că obiectivele
să fie atinse. Evaluarea ex-ante este utilă finanțatorului. Tot în funcție de momentul
evaluării, evaluarea poate fi și intermediară - această este realizată pe parcursul
desfășurării proiectului și urmărește dacă proiectul este implementat conform
planificării, succesul înregistrat până în momentul evaluării, dar indică și cauzele
eventualelor probleme apărute și îmbunătățirile care pot fi aduse. Este poate că cea mai
importantă evaluare din proiect, deoarece există posibilitatea unor revizuiri. De aceea
trebuie ales și un moment potrivit pentru realizarea acestui tip de evaluare. De exemplu,
finalizarea unei activități importante, după care urmează activități a căror reușită
depinde de calitatea activității anterioare, reprezintă un moment potrivit de realizare a
unei evaluări. Există și o evaluare finală, care este folosită în general pentru a evalua
sustenabilitatea efectelor proiectului și impactul. Acest tip de evaluare este importantă și
pentru extragerea unor lecții învățate și pentru documentarea acestora. Ultimul tip de
evaluare în funcție de momentul evaluării este cea ex-post și verifică dacă rezultatele
obținute prin proiect continuă și după un timp de la implementarea acestuia.
Un alt criteriu de clasificare este cel al poziției evaluatorului. Astfel, există
evaluare internă - realizată de structurile responsabile de implementarea proiectului și
având că scop îmbunătățirea activității de management și asigurarea succesului
proiectului - și evaluare externă - inițiată și controlată de finanțator, prin contract,
susținută de personalul proiectului, dar realizată de persoane independente, neimplicate
în proiect.
În funcție de scop, evaluarea poate fi formativă sau sumativă. Evaluarea
formativă este orientată asupra implementării conform planificării inițiale, măsoară
progresul, examinează procesele din implementare, oferă feedback pe parcurul
proiectului și are drept scop îmbunătățirea activităților. Cea sumativă evaluează
rezultatele și beneficiile proiectului, succesul acestuia, colectează informații despre
procese, impacturi și rezultate, ajută în procesul de luare de decizii pentru activitatea de

4
dezvoltare ulterioară și viitoare și se petrece în momentul în care toate activitățile sunt
încheiate, deci concluziile trase sunt mult mai exacte.
Se mai poate face și o evaluare a managementului, care are în vedere: echipa
de proiect, comunicarea, informația, calitatea, timpul, resursele, și riscurile. Un alt tip de
evaluare poate să privească participanții, iar aici este vorba despre o abordare
subiective, realizată de o persoană experimentată, care să analizeze stakeholderii și să
genereze informații utile acestora. Nu trebuie uitată nici evaluarea calității rezultatelor
proiectului, care se referă la atingerea obiectivelor respectând termene, costuri și criterii
de calitate, satisfacerea cerințelor exprimate de client, dacă rezultatele proiecului pot
genera proiecte viitoare și dacă, după încheierea proiectului, organizația care l-a
implementat își poate continuă activitatea în mod obișnuit. (Dezsy, 2016, pp. 31-48)
O altă perspectiva în ceea ce privește tipologia evaluării proiectelor expune
două mari abordări utilizate în Evaluarea de Program Operațional: ,,1. Abordarea de tip
teoretic - abordare ce urmează logică intervenției și răspunde întrebărilor de
ce? și cum?. Această abordare se bazează pe metode de tipul analizei procesuale și
utilizează mijloace precum: analiză litereaturii și datelor, sondaje, interviuri, focus-
grupuri, etc. 2. Abordarea/Evaluarea de tip contrafactual, posibilă în intervenții de tipul:
trainingul, proiecte de dotare a companiilor cu echipamente, etc. Evaluarea
contrafactuală necesită grupuri clar identificabile și efecte/rezultate care să poată fi
atribuibile finanțării sau proiectului respectiv.” (A.N.F.P., pp. 82-83)
Raportul misiunii de evaluare trebuie să aibă o anumită structură, pe care o voi
enunță în eseul de față, dar o voi detalia și folosi în proiectul final - pe echipe: sumar
executiv, introducere, descrierea evaluării și constatărilor, concluzii, recomandări, lecții
învățate, anexe. Utilizarea acestei structuri în rapoartele de evaluare ale proiectului
asigura procesului evaluării claritate, caracter susținut, argumentat, dar și o arhivare
facilă a informațiilor din proiect.
La finalul evaluării, există următoarele opțiuni decizionale (Dezsy, 2016, p.
71): ,,continuarea implementării proiectului conform planificării, continuarea
implementării proiectului restructurat, stoparea implementării proiectului (evaluarea
interimară), modificarea proiectelor viitoare în conformitate cu lecțiile învățate
(evaluarea ex-post).” Se înțelege că impactul evaluării este unul foarte important,
deoarece poate schimbă cursul proiectului, de la mici modificări până la stoparea
implementării.

5
 Putem concluziona prin ideea că evaluarea este un proces complex, lucru
dovedit de multiplele tipuri de evaluare, de tehnicile și de instrumentee folosite, de
criteriile și de principiile de care trebuie să se țină cont atunci când se evaluează un
proiect. Respectarea metodologiei evaluării ajută în mod definitoriu proiectul, așa cum
am precizat încă din introducere și cum este întărit și în afirmația următoare: ,,Deşi unii
oameni au sentimentul că evaluarea este o activitate împotriva proiectului, dacă este
făcută bine, ea este în realitate în favoarea proiectului.” (Marinakou, 2005)

6
 BIBLIOGRAFIE

Boca, G.D. (2013) Bazele calității managementului în afaceri. Cluj: Risoprint

Cloud, H. (1992) Limite. Editura: Life

Dezsy, S. (2016) Evaluarea și auditul proiectelor – Curs 4-5-6. București

Marinakou, M. (2005) Metode de evaluare și instrumente SSIB. Sinaia: Social Services

Institution Building în România

Rectorat UBB (2010) Ghid de monitorizare și evaluare. Cluj: Universitatea Babeș-Bolyiai

Cluj Napoca

Savin, V. & Ghițu, V. (2013) Managementul proiectelor. Monitorizarea și evaluarea

proiectelor. Bălți: Tipografia din Bălți

Scarlat, C. (2003) Managementul proiectelor și resurselor umane. București: Editura Bren

Smeproject.ro (2006) Evaluarea proiectului. Articol disponibil la adresa web:

http://www.smeprojects.ro/index.php? page=faq&pag=9

Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Expert monitorizare, evaluare, impact și

sustenabilitate a proiectului - Suport de curs