EVALUAREA PROIECTULUI

Evaluarea unui proiect reprezintă analizarea în baza unor criterii definite a rezultatelor şi
impactului general al proiectului în contextul obiectivelor enunţate iniţial.
Scopul evaluării este:
 de a învăţa din experienţă ce a avut succes şi ce nu;
 de a afla dacă proiectul ar fi putut fi creat şi implementat mai bine;
 de a verifica dacă obiectivele generale şi imediate ale proiectului au fost atinse;
 de a furniza material documentar, în cazul apariţiei unor dispute între partenerii contractuali ai
proiectului cu privire la îndeplinirea obiectivelor;
 de a estima ce probleme rămân şi ce acţiuni trebuie întreprinse în continuare. Aceste observaţii
trebuie comparate apoi cu prima etapă a unui nou ciclu al proiectului.
În general, evaluarea trebuie realizată de o parte independentă, nu de către contractor, beneficiar
sau autoritatea contractantă. În cadrul programului Phare, sunt contractate echipe de evaluare
speciale. În funcţie de nevoi, evaluatorul independent poate fi numit de către destinatar.
Criterii de evaluare

Setul de criterii de evaluare este foarte important pentru măsurarea performanţelor unui proiect.
Cel mai des folosite criterii sunt următoarele:
 Relevanţa reprezintă măsura în care obiectivele sunt potrivite problemei la care au fost
raportate şi nevoilor beneficiarilor, la fel şi mediului social, economic, fizic şi politic în care
a fost derulat proiectul.
 Designul este evaluat prin supunerea unei analize a logicii şi coerenţei proiectului:
legăturile dintre obiective, output-uri, activităţi şi input-uri, precum şi a sistemului
proceselor designului de proiect.
 Eficienţa este evaluată prin compararea inputurilor şi resurselor folosite cu rezultatele
obţinute. Sunt de asemenea examinate viteza şi eficienţa managerială în obţinerea
rezultatelor.
 Eficacitatea este evaluată prin măsurarea contribuţiei rezultatelor proiectului la atingerea
obiectivelor imediate. Posibilităţile şi riscurile sunt evaluate de asemenea în sensul
impactului pe care l-au avut asupra rezultatelor proiectului.
 Impactul este criteriul după care este evaluat efectul proiectului asupra mediului şi
contribuţia la obiectivele generale.
 Sustenabilitatea măsoară contribuţia pe care proiectul a adus-o la asigurarea unor beneficii
de durată şi permanente. Acest lucru este analizat în termenii diferitelor aspecte precum
susţinere socio-culturală sau susţinere tehnică, conservarea mediului şi creşterea capacităţii
instituţionale.

Principalele faze ale evaluării:

 identificarea obiectivelor generale şi imediate;

 identificarea indicatorilor rezultatelor ce trebuie obţinute;
 calcularea efectelor care ar putea avea impact indiferent dacă proiectul a fost implementat, în
sensul că ar putea împiedica furnizarea de beneficii;
 compararea beneficiilor prevăzute cu beneficiile reale.
 Obiectele evaluării

Evaluarea şi etapele sale urmează structura cadrului logic din designul de proiect. Acest lucru
uşurează simţitor evaluarea în cadrul proiectelor create pe baza metodologiei managementului
ciclului de viaţă al proiectului.
O evaluare nu reprezintă o formă de audit; nu este o verificare în urma căreia să fie modificate
procedurile formale. Este mai degrabă sansa de a decide daăa un proiect, prin activităţile pe care le
desfaşoară, a reuşit să îşi atingă obiectivele generale şi pe cele imediate. În acest sens, evaluarea,
prin indicatorii aleşi, poate fi atât calitativă, cat şi cantitativă. Principalele domenii evaluate sunt:
Costurile
Sunt analizate variaţiile dintre costurile estimate şi costurile reale, precum şi structura şi
momentul folosirii sumelor şi impactul lor asupra calităţii rezultatului. În general evaluatorul se
bazează pe rapoartele de progres şi pe declaraţiile financiare care au fost deja create în timpul
implementării proiectului.
Activităţile
Variaţiile dintre activităţile planificate şi cele reale face de asemenea obiectul evaluării dat fiind
efectul pe care l-ar fi putut avea asupra proiectului şi rezultatelor sale. Dacă au existat întârzieri,
justificarea şi efectele acestora sunt analizate. Şi pentru această procedură sunt folosite rapoartele,
iar uneori se poate impune ca necesară intervievarea părţilor interesate.
Output-urile
Rezultatele activităţilor proiectului şi conformitatea lor cu indicatorii reuşitelor sunt examinate.
Indicatorii reuşitelor pot fi calitativi, precum dezvoltarea unei noi curricula. Rezultatele pot fi de
asemenea cuantificabile, cum ar fi numărul de persoane instruite.
Pentru examinarea rezultatelor activităţilor proiectului sunt folosite fracţii. Input-urile sunt
comparate cu output-urile prin raportare matematică unele la celelalte, cum ar fi media costurilor
instruirii pe participant la instruire. Dacă de exemplu trainingul reprezintă o parte integrantă a
proiectului, costurile medii interne pentru diferite programe pot fi comparate pentru a fi identificate
scăpările, eşecurile în atingerea nivelului dorit sau îmbunătăţirile. În aceeaşi măsură, costurile medii
pot fi comparate de la un proiect la altul sau pot fi raportate la normele naţionale şi internaţionale.
Şi pentru evaluarea output-urilor se folosesc rapoartele şi uneori interviurile cu părţile interesate.
Obiectivele imediate
Măsura în care au fost atinse obiectivele unui proiect este supusă de asemenea evaluării.
Dacă scopul proiectului nu a fost atins, este posibil ca evaluatorul să fie nevoit să examineze dacă
această situaţie se datorează dificultăţilor de implementare sau dacă problema ţine de designul
proiectului sau de posibilităţile identificate. În afară de rapoarte, evaluatorul ar putea să folosească
interviurile, statisticile şi studiile pe care le are la dispoziţie.
Susţinerea financiară şi organizaţională
Este analizată măsura în care beneficiarul are suficiente resurse financiare, suficiente
abilităţi şi resurse umane pentru a putea continua şi după încheierea proiectului păstrarea şi
dezvoltarea schimbărilor obţinute.
Obiectivul general
Cum fiecare proiect este de obicei parte a unui program mai mare într-un anumit domeniu
sau sector, evaluarea obiectivului general este realizată în general în legatură cu analiza generală a
regiunii şi dezvoltării sectorului. Prin urmare, evaluarea obiectivului general poate fi realizată doar
în situaţia în care toate celelalte proiecte având acest obiectiv au fos încheiate. Pentru evaluarea
implementării obiectivelor generale se impun de obicei analize şi studii statistice.
Folosirea rezultatelor evaluării
Rezultatele evaluării sunt folosite în principal în două scopuri. Pe de o parte, pentru a stabili
dacă efortul derulării proiectului a avut succes şi justifică resursele folosite, iar pe de altă parte
pentru a folosi rezultatele ca bază în crearea de noi proiecte şi programe. În altă ordine de idei, dacă
rezultatele evaluării nu sunt pozitive, vor putea reprezenta baza pentru a decide că investiţiile în
anumite măsuri sau sectoare nu sunt rentabile.
 Tipuri de evaluare
Tipul de evaluare ales depinde în mare măsură de proiect şi de modul în care vor fi folosite
rezultatele sale. Iată câteva tipuri de evaluare:
Evaluare calitativă şi evaluare cantitativă
Una dintre deciziile ce trebuie luate în privinţa metodelor de evaluare este alegerea între a
baza evaluarea pe indicatori calitativi, pe indicatori cantitativi sau pe ambele tipuri. Evaluarea
cantitativă este mai obiectivă, cu rezultate greu de combătut şi foloşeste indicatori şi rapoarte
statistice.
Acest lucru nu presupune că trebuie eliminaţi factorii calitativi dacă sunt consideraţi importanţi. De
exemplu, în cursuri de instruire, este uşor de stabilit numărul celor instruiţi (evaluare cantitativă),
dar este extrem de relevant să se stabilească dacă programul de training a avut succes (evaluare
calitativă). În acest sens, trebuie evaluată măsura în care cursanţii au dobândit cunoştinţele
transmise şi măsura în care consideră aceste noi cunoştinţe relevante şi aplicabile. Acest lucru poate
fi realizat prin obţinerea de feedback din partea participanţilor sau prin observarea performanţelor
acestora ulterior instruirii. Metodele calitative sunt de obicei mai putin obiective, necesită mai
multă muncă şi deci sunt mai scumpe. Metodele folosite includ, în afară de analizarea rapoartelor,
interviuri şi studii.
Evaluare parţială şi evaluare finală
În al doilea rând, metodele de evaluare sunt influenţate de momentul desfaşurarii lor.
Evaluarea parţială este fezabilă pentru proiectele pe termen lung.
O evaluare parţială la jumătatea unui proiect poate fi realizată pentru a se verifica dacă proiectul
respectiv se desfaşoară corect şi dacă există schimbări ale posibilităţilor. O astfel de evaluare
trebuie:
 să fie rapidă, deoarece poate produce întârzieri proiectului în derulare
 să identifice exact care este problema, pentru a putea fi luate măsuri de soluţionare
O astfel de evaluare ar trebui să beneficieze de participarea activă a echipei de proiect şi nu trebuie
să fie asumată exclusiv de un evaluator extern.
O evaluare finală trebuie să măsoare impactul proiectului şi lecţiile ce pot fi învăţate din acesta
pentru viitor. Principala sa orientare este către ceea ce urmează, pentru că este prea târziu pentru
acţiuni de corectare asupra proiectului încheiat. O astfel de evaluare trebuie să fie:
 completă şi de ansamblu
 foarte analitică, pentru a permite tragerea concluziilor generale şi concentrarea asupra lecţiilor
învăţate.
Evaluarea finală trebuie sa fie realizată de o persoană/organizaţie independentă şi din afara
proiectului.