Auditul performaţei

Scop, mod de organizare şi

exercitare
Ifrim Alexandru
Vacariu Ionuţ
Definiţie
În viziunea Standardelor Internaţionale de Audit INTOSAI,
auditul performanţei reprezintă o evaluare sau o examinare
independentă a măsurii în care o activitate, un program sau o
organizaţie funcţioneazã în mod eficient şi eficace.

SCOP
• Obiectivul principal al auditului performanţei, este acela de adăuga
valoare şi credibilitate opiniei exprimate în rapoartele de audit.

• Auditul performanței își propune să furnizeze informații noi, analize

sau cunoștințe și, dacă este cazul, recomandări de îmbunătățire.
Auditurile performanței livrează informații noi, cunoștințe sau
valoare adăugată astfel:
• prin furnizarea unor informații analitice noi
(analiză amplă sau aprofundată sau
perspective noi);
• făcând informațiile existente mai accesibile
diferitelor părți interesante;
• furnizarea unei opinii independente și
competente sau a unei concluzii bazate pe
probele auditului;
• prin furnizarea de recomandări bazate pe o
analiză a constatărilor auditului.

Auditul performanţei încearcă să ofere răspuns la

două întrebări:

S-a lucrat în mod corect?

Aceasta se referă în principal la furnizorul de

servicii şi interesează dacă deciziile strategice au
fost implementate corespunzător.
 Auditorul urmăreşte să cunoască dacă
managementul general a respectat reglementările şi
cerinţele strategiei stabilite sau operează în concordanţă cu
buna practică în domeniu.

S-a făcut ceea ce trebuia?

Atunci când, efectuând un audit al performanţei,

auditorul începe să se întrebe dacă un angajament public
este în totalitate fezabil, și el va trebui să dea dovadă de
precauţie, să nu-şi depăşească mandatul şi obiectivele
stabilite prin extinderea procedurilor de examinare în zona
politicului.
PRINCIPIILE AFERENTE PROCESULUI
DE AUDIT
Auditul performanței cuprinde următorii pași principali:
• Planificarea, și anume selectarea temelor, studiul preliminar și
planul de audit;

• Execuția, și anume colectarea și analizarea datelor și informațiilor;

• Raportarea, și anume prezentarea rezultatului auditului:

răspunsurile la întrebările auditului, constatările, concluziile și
recomandările utilizatorilor;

• Follow-up, și anume stabilirea măsurii în care acțiunile întreprinse

ca răspuns la constatări și recomandări au rezolvat cauzele
problemelor și/sau vulnerabilităților.

Acești pași se pot repeta. De exemplu, aflarea unor informații noi în

timpul procesului poate conduce la modificarea planului de audit, iar
elemente importante de raportare (ex. stabilirea concluziilor) pot fi conturate
sau chiar finalizate în faza de proces.
Semnificaţia

• Auditorii trebuie să aibă în vedere semnificația în

toate etapele procesului de audit. Trebuie analizate nu
doar aspectele financiare, ci și cele sociale și politice
ale subiectului, cu scopul de a aduce cât mai multă
plus valoare

• Semnificația privește toate aspectele auditurilor

performanței, precum selecția temelor, definirea
criteriilor, evaluarea probelor și a documentației și
gestionarea riscurilor de generare a constatărilor sau
rapoarte de audit neadecvate sau cu impact scăzut.
Aptitudini

• La nivel colectiv, echipa de audit trebuie să

aibă competențele profesionale necesare pentru a
realiza auditul. Acestea includ cunoștințe solide cu
privire la activitatea de audit, proiectarea activității de
cercetare, metode de sociologie și tehnici de
investigare sau evaluare, precum și aptitudini
personale precum cele analitice, de scriere și
comunicare.

• În domeniile de specialitate pot fi utilizați experți externi

care să vină în completarea cunoștințelor echipei de
audit. Auditorii trebuie să evalueze dacă și în ce
domenii este necesară expertiza externă și să facă
aranjamentele necesare.
Execuţia
Auditorii trebuie să obțină probe de audit
suficiente și adecvate pentru a determina constatările, a
trasa concluziile în raport cu obiectivele și întrebările
auditului și pentru a formula recomandări.

Auditul performanței presupune o serie de procese

analitice care evoluează treptat prin interacțiune
reciprocă, permițând ca întrebările și metodele folosite să
devină mai profunde și mai sofisticate.
Distribuirea raportului
Auditorii trebuie să facă eforturi pentru ca rapoartele
lor să fie larg accesibile, în conformitate cu mandatul SAI.

Auditorii trebuie fie conștienți de faptul că

distribuirea rapoartelor de audit la scară largă poate
promova credibilitatea funcției de audit. Rapoartele trebuie
să fie distribuite entităților auditate, organelor executive
și/sau legislativului și, dacă este relevant, să fie puse la
dispoziția publicului general în mod direct și prin mass-
media, dar și altor părți interesate.
FOLLOW-UP
Auditorii trebuie să urmărească constatările și
recomandările auditurilor anterioare, acolo unde este cazul.
Activitatea de follow-up trebuie raportată în mod corespunzător
pentru a permite feedback-ul organului legislativ împreună cu
concluziile și impactul tuturor acțiunilor corective relevante, dacă
este posibil.

Atunci când efectuează o activitate de follow-up a unui

raport de audit, auditorul trebuie să se concentreze pe
constatările și recomandările care sunt încă relevante la
momentul monitorizării și să aibă o abordare obiectivă și
independentă.
Bibliografie
• https://www.curteadeconturi.ro/
uploads/94587c86/1b6d0efe/2
89a6710/7b8bd346/be6d158e/
72d7ae42/cc22cce9/f4352f83/
9._ISSAI_300_Principiile_audit
ului_performantei.pdf

• https://mfinante.gov.ro/docume
nts/35673/4100872/Ghidauditu
lperformantei2021_RO.pdf