Sinteza Curs EI Licenta

UNIVERSITATEA AUREL VLAICU
ARAD
FACULTATEA DE ŞTIINŢE
ECONOMICE
Specializare
Licență
Evaluarea Întreprinderii
- Suport de curs și Seminar -
Conf. Univ. Dr. Ec. Daniel Manaţe

REV, MRICS, M.A.A.E.I.
Evaluarea întreprinderii – Suport curs și Seminar
1. ACTIVITATEA DE EVALUARE
1.1 INTRODUCERE
Obiective:
După studiul acestui subcapitol, vei avea
cunoştinţe suficiente pentru a fi capabil să
înţelegi ce înseamnă activitatea de
evaluare.
Consideri importantă activitatea de evaluare?
Evaluarea reprezintă o activitate prin care se

estimează valoarea unor bunuri corporale sau
necorporale, mobile sau imobilizate, a unor afaceri,
participaţii în afaceri etc.
1
Subiectele acestui proces sau activitate pot fi

deci extrem de variate.
Din acest punct de vedere, adică după
obiectul evaluării, distingem următoarele domenii
principale:
1) Evaluări de obiecte, bunuri mobile
2) Evaluări de elemente necorporale sau
intangibile
3) Evaluări de proprietăţi imobiliare
4) Evaluări de active financiare
5) Evaluări de întreprinderi
Prin întreprindere, înțelegem, prin prisma

evaluării, orice activitate comercială, de producție,
servicii sau investiții.
Evaluarea se poate adresa fie întregii afaceri
sau unei participații de control ori majoritară în
afacere, fie unor active sau datorii ale afacerii sau
unor participații minoritare.
Evaluarea unei întreprinderi reprezintă actul

sau procesul prin care se estimează valoarea
întreprinderii sau a unei participaţii la aceasta,
fiind o operaţie complexă, derulată cu un scop şi
într-un context care trebuie precizate de
tandemul evaluator-client.
2
Utilitatea şi clasificarea evaluărilor de

întreprinderi
Aplicarea metodelor şi tehnicilor de evaluare pe
domeniile precizate mai sus, are loc în următoarele
situaţii distincte:
1) în vederea tranzacţionării titlurilor de
proprietate (acţiuni şi părţi sociale) emise
de întreprinderi, prin transfer parţial sau
total de capital social
2) ca suport în procesul investiţional pe
piaţa de capital;
3) ca parte a procesului de garantare a
împrumuturilor, prin evaluarea garanțiilor
sau ipotecilor;
4) în toate situațiile impuse de raportarea
financiară: ex. înregistrarea în situațiile
financiar-contabile de la finele perioadelor
de raportare, reevaluări, alocarea valorii de
achiziție a unor active sau a altor
întreprinderi pe părțile componente, fuziuni,
divizări, asocieri, aporturi în natură etc.;
5) în situaţiile dispuse de o autoritate publică,
ex. în situații de succesiune, partaj, litigii,
deschiderea procedurilor de insolvență,
lichidare etc.
3
Vom defini evaluarea unei afaceri, în

contextul investiţional al pieţei de capital, ca fiind
un complex de abordări, proceduri şi metode de
evaluare prin care se estimează un anumit tip de
valoare al afacerii analizate, în funcţie de scopul
şi sfera evaluării.
Temă de reflecţie:
Pe baza programei anterioare,

încearcă să identifici toate disciplinele
economice care sunt utile în procesul
evaluării unei afaceri.
La prima activitate tutorială, discutaţi

despre posibilele diferenţe între o
evaluare economică faţă de una
contabilă.
4
Test de autoevaluare:
Încearcă să rezumi în spaţiul de mai

jos situaţiile în care se utilizează
evaluările de afaceri:
Dacă analizăm Schema 1, prezentată în

continuare, concluzionăm că activitatea de evaluare
are la bază un cadru adecvat de funcționare al
profesiei de evaluator, reglementat sau liber, un etaj
median, definit de profesionalism, pregătire continuă
și etica corpului de experți, dublate de o asigurare
profesională adecvată.
În fine, apărarea intereselor tuturor părților
interesate în activitatea de evaluare (ex. clienți,
destinatari, experți, autorități, media etc.) este
asigurată prin raportarea activității de evaluare la un
set corespunzător de standarde profesionale.
5
Schema 1. Piramida Activității de evaluare
6
1.2 BENEFICIARII ŞI UTILIZATORII

EVALUĂRILOR
Obiective:
▪ După studiul acestui subcapitol, vei
avea cunoştinţe suficiente pentru a
cunoaşte beneficiarii şi utilizatorii
evaluărilor
Clasificarea din punct de vedere al utilizatorilor

evaluărilor:
(a) Publicul întreprinderilor doreşte şi aşteaptă
informaţii despre starea financiară, bonitatea,
valoarea şi reputaţia întreprinderii. Procesul de
transmitere a informaţiilor are loc prin ceea ce se
numeşte comunicare financiară.
(b) Managementul şi proprietarii întreprinderilor

percep evaluarea ca un instrument de apreciere
a momentului propice de a extinde sau restrânge
o afacere, precum şi de estimare a unei eventuale
plusvalori.
7
O perspectivă utilă pentru înțelegerea tipurilor

de interese întrețesute în jurul unei asociații
profesionale a evaluatorilor, cum este în România și
Asociația Națională a Evaluatorilor din România
(ANEVAR), înființată printr-o Ordonanța (24/2011)
care reglementează activitatea de evaluare precum
și modalitatea de organizare și funcționare a
profesiei de evaluator autorizat este dată de
schemele următoare:
Schema 2. Agenda de interes public
Să notăm că standardele profesionale concură

în cea mai mare măsură la respectarea agendei de
interese a publicului evaluărilor.
8
Schema 3. Agenda de interese a membrilor ANEVAR
În agenda de interese a membrilor avem

aspecte evidente, cum ar fi necesitatea protejării
oferite de ANEVAR, dar și cerințe legate de programe
de pregătire continuă și standarde profesionale
adecvate.
9
1.3 STANDARDELE DE EVALUARE.

NECESITATE ŞI APLICABILITATE
Obiective:
▪ După studiul acestui subcapitol,
vei înţelege utilitatea
standardelor de evaluare
În anul 1981 a fost fondat Consiliul Standardelor

Internaționale de Evaluare (International Valuation
Standard Council – IVSC), organism creat în scopul
armonizării standardelor naţionale de evaluare,
formularea unor standarde recunoscute şi aplicate
pe scară internaţională şi publicarea lor.
La acest organism aderă în prezent peste 50 de
asociații profesionale din 45 de ţări plus o organizație
globală care include și evaluatori, respectiv Royal
Institution of Chartered Surveyors (RICS).
Orice evaluator are un interes direct să aplice
standardele de evaluare în lucrările pe care le
execută, deoarece acestea reprezintă cea mai bună
practică în domeniul evaluării.
10
Pe de altă parte, standardele de evaluare sunt

şi un etalon sau nivel de referinţă faţă de care trebuie
să se situeze opiniile evaluatorilor de bunuri.
ANEVAR a adoptat, începând cu 2004,
Standardele Internaţionale de Evaluare
(International Valuation Standards – IVS) datorită
faptului că reprezintă cea mai bună practică în
domeniu şi că reflectă principalele direcţii de gândire
pe plan internaţional în abordarea valorii afacerilor,
proprietăţilor imobiliare sau a bunurilor mobile.
Totodată, standardele internaţionale conţin
definiţii standard ale valorii şi ale metodelor de
evaluare care asigură compatibilitatea şi înlătură
posibilele confuzii şi erori.
Standardele internaționale de evaluare
facilitează astfel obţinerea unei calităţi standard
privind cea mai bună practică într-un anumit context
sau referitor la condiţiile de validare şi recunoaştere
a calificării evaluatorului.
IVS reprezintă şi o referinţă de bază în analiza
economică a întreprinderii.
Scopul fundamental al standardelor

internaţionale de evaluare este de a asigura
instrumentarul şi metodologia optimă pentru
deservirea intereselor comunităţii internaţionale de
afaceri prin contribuţia la sistemul de raportare
financiară şi prin stimularea dezvoltării pieţelor
internaţionale bursiere, de capital de risc sau de
achiziţii şi fuziuni.
11
În activitatea de evaluare din România sunt

obligatorii și valabile, Standardele de Evaluare a
Bunurilor aprobate anual de Conferința Națională a
ANEVAR și publicate de ANEVAR în format tipărit
sau electronic.
Acestea includ atât standarde internaționale
de evaluare (IVS) sau standarde europene de
evaluare (EVS) cât și standarde naționale de
evaluare realizate sub formă de standarde propriu-
zise (SEV) și ghiduri de evaluare (GEV).
Consideri importante standardele de

evaluare pentru economie în general ?
Schema 4. Cerințele standardelor profesionale – sinteză
12
Ce interese au diferitele
categorii de public în privinţa
valorii unei afaceri?
TEMĂ DE CONTROL
Identificaţi principalele avantaje aduse de

standardizarea evaluărilor pentru dezvoltarea
economică generală.
Răspuns la testul de autoevaluare:
Publicul întreprinderilor doreşte şi aşteaptă

informaţii despre starea financiară, bonitatea,
valoarea şi reputaţia întreprinderii. Procesul de
transmitere a informaţiilor are loc prin ceea ce se
numeşte comunicare financiară.
Managementul şi proprietarii întreprinderilor

percep evaluarea ca un instrument de apreciere a
momentului propice de a extinde sau restrânge o
afacere, precum şi de estimare a unei eventuale
plusvalori.
13
2. DEFINIŢIILE VALORII CONFORM

STANDARDELOR DE EVALUARE
2.1. STRUCTURA STANDARDELOR DE

EVALUARE
Obiective:
După studiul acestui subcapitol, vei cunoaşte
utilitatea și structura standardelor
internaţionale de evaluare.
De ce există standarde internaţionale

de evaluare ?
Nu sunt suficiente cele naţionale ?
Standardele de Evaluare a Bunurilor - ANEVAR
(SEV) Ediția 2022 sunt compuse din ediţia 2021 a
Standardelor Internaţionale de Evaluare (IVS 2021)
la care se adaugă două Standarde Europene de
Evaluare (EVS 2020) și mai multe standarde și
ghiduri de evaluare ANEVAR.
14
Standarde generale
SEV 100 Cadrul general (IVS Cadrul general)
SEV 101 Termenii de referinţă ai evaluării (IVS 101)
SEV 102 Documentare și conformare (IVS 102)
SEV 103 Raportare (IVS 103)
SEV 104 Tipuri ale valorii (IVS 104)
SEV 105 Abordări și metode de evaluare
Standarde pentru active
Bunuri Imobile
SEV 230 Drepturi asupra proprietăţii imobiliare (IVS
400)
SEV 232 Evaluarea proprietăţii generatoare de
afaceri
SEV 233 Proprietatea în curs de construire (IVS 410)
SEV 340 Evaluarea bunurilor imobile și eficiența
energetică (EVIP)
GEV 500 Determinarea valorii impozabile a clădirilor
GEV 630 Evaluarea bunurilor imobile
Întreprinderi, fond de comerț, alte active
necorporale și datorii financiare
SEV 200 Întreprinderi și participații la întreprinderi
(IVS 200)
SEV 210 Active necorporale (IVS 210)
SEV 220 Datorii nefinanciare (IVS 220)
GEV 600 Evaluarea întreprinderii
15
Bunuri Mobile
SEV 300 Mașini, echipamente și instalații (IVS 300)
SEV 620 Stocuri (IVS 230)
GEV 620 Evaluarea bunurilor mobile de natura
mașinilor, echipamentelor, instalațiilor și stocurilor
Acțiuni și alte instrumente financiare
SEV 250 Instrumente financiare (IVS 500)
Standarde pentru utilizări specifice
SEV 310 Evaluări ale drepturilor asupra proprietăţii
imobiliare pentru garantarea împrumutului
SEV 400 Verificarea evaluării
SEV 430 Evaluări pentru raportarea financiară
SEV 450 Estimarea valorii de asigurare și a daunelor
(EVGN)
GEV 520 Evaluarea pentru garantarea împrumutului
Glosar 2022
Codul de etică al profesiei de evaluator autorizat
Legendă:
✓ Standardele care au în paranteză
notația IVS sunt preluate din
Standardele Internaționale de Evaluare
(IVS) cu acceptul Consiliului
Standardelor Internaționale de
Evaluare (IVSC);
16
✓ Standardele care au în paranteză

notația EVA sunt preluate din
Standardele Europene de Evaluare
(EVS) cu acceptul Organizației
Europene a Asociațiilor de Evaluatori
(TEGoVA);
✓ Standardele care nu au în paranteză
nici o notație sunt standarde naționale
realizate de ANEVAR în scopul
completării standardelor internaționale
și europene și pentru a facilita
înțelegerea aplicării acestor standarde
de către evaluatorii care acționează în
România precum și pentru a compensa
faptul că în anumite topici de interes
major în evaluarea bunurilor nu există
standarde internaționale sau europene
(ex. SEV 400 Verificarea evaluării).
Pe măsura apariţiei unor noi Standarde

Internaţionale de Evaluare (IVS) emise de IVSC,
precum și a unor noi Standarde Europene de
Evaluare, emise de TEGoVA, acestea vor fi preluate
selectiv de către ANEVAR, vor fi traduse şi puse la
dispoziţia membrilor Asociaţiei, urmând a face parte
din pachetul de Standarde de Evaluare a Bunurilor
care vor intra în vigoare în anul următor publicării.
17
Sunt suficiente standardele de

practică în evaluare pentru
finalizarea unei misiuni de
evaluare a unei afaceri ?
18
2.2 DEFINIŢIILE VALORII CONFORME CU

STANDARDELOR DE EVALUARE A
BUNURILOR1
Obiective:
avea cunoştinţe suficiente pentru a
înţelege principalele definiţii
(standarde) ale valorii
“Valoarea de piaţă este suma estimată pentru care

un activ sau o datorie ar putea fi schimbat(ă) la data
evaluării, între un cumpărător hotărât și un vânzător
hotărât, într-o tranzacție nepărtinitoare, după un
marketing adecvat și în care părțile au acționat
fiecare în cunoștință de cauză, prudent și fără
constrângere.”
Valoarea de piaţă este, pe scurt, preţul cel mai
probabil a fi obţinut în piaţă în condiţiile descrise mai
sus.
1 Ediția 2018
19
Crezi că utilizatorii rapoartelor de evaluare

ar putea fi interesaţi şi de alte valori decât de valoarea
de piaţă ?
Un tip al valorii este de fapt o precizare a ipotezelor

fundamentale de estimare a unei valori.
În continuare prezentăm alte tipuri de valoare diferite
de valoarea de piaţă – categorii de valori în afara
valorii de piaţă:
a) Valoarea de investiţie sau subiectivă

Valoarea de investiție este valoarea unui
activ pentru proprietarul acestuia sau pentru un
proprietar potențial, pentru o anumită investiție sau
pentru anumite scopuri de exploatare.
Valoarea de investiție este un tip al valorii
specific entității. Deși valoarea unui activ pentru
proprietarul acestuia poate fi egală cu suma de bani
care ar putea fi obținută din vânzarea lui către o altă
parte, acest tip al valorii reflectă beneficiile obținute
de o entitate din deținerea unui activ și, ca urmare,
nu presupune un schimb ipotetic.
Valoarea de investiție reflectă situațiile și
obiectivele financiare ale entității pentru care se face
evaluarea. Ea este deseori utilizată pentru
cuantificarea performanței investiției.
20
b) Valoarea sinergiei sau Valoarea din

comasare
Valoarea sinergiei reprezintă rezultatul creat în
urma combinării a două sau mai multe active sau
drepturi, atunci când valoarea rezultată în urma
combinării este mai mare decât suma valorilor
individuale.
Dacă sinergiile se obțin numai de către un
anumit cumpărător, atunci valoarea sinergiei este
diferită de valoarea de piață, deoarece valoarea
sinergiei reflectă caracteristicile speciale ale unui
activ, care au o valoare numai pentru un anumit
cumpărător.
Valoarea care depășește suma valorilor
individuale este cunoscută și sub numele de
„valoarea de comasare”.
c) Valoarea de lichidare
Valoarea de lichidare reprezintă suma care s-
ar realiza prin vânzarea unui activ sau grup de active
în mod individual (element cu element).
Valoarea de lichidare trebuie să ia în
considerare costurile necesare aducerii activelor în
starea de vandabilitate, precum și costurile generate
de cedarea lor.
Valoarea de lichidare se poate determina în
două ipoteze de evaluare diferite:
(d1) vânzarea ordonată, în urma unei
activități adecvate de marketing sau
21
(d2) vânzarea forțată cu o perioadă limitată

pentru activitatea de
marketing.
d) Valoarea echitabilă
Valoarea echitabilă este prețul estimat pentru

transferul unui activ sau a unei datorii între părți
identificate, aflate în cunoștință de cauză și
hotărâte, preț care reflectă interesele acelor părți.
Valoarea echitabilă este un concept mai larg
decât valoarea de piață. În multe cazuri, prețul care
este just pentru ambele părți va fi egal cu cel
obtenabil pe piață. Există însă și situații în care
estimarea valorii echitabile va presupune luarea în
considerare a unor aspecte cum ar fi anumite
elemente ale valorii sinergiei rezultate în urma
combinării drepturilor asupra proprietății.
Ce diferenţă există între valoarea

de piaţă şi valoarea subiectivă ?
22
TEME DE CONTROL
Subliniaţi diferenţele dintre preţ şi valoare.

Valoarea subiectivă sau de investiție este un tip al
valorii specific entității.
Este valoarea unui activ pentru proprietarul
acestuia sau pentru un proprietar potențial, pentru o
anumită investiție sau pentru anumite scopuri de
exploatare.
Prin contrast, valoarea de piaţă este preţul cel mai
probabil a fi obţinut în piaţă în condiţiile definiției
valorii de piață.
23
3. MISIUNEA EVALUATORULUI
3.1. DEFINIŢIA EVALUATORULUI ŞI POZIŢIA

EVALUATORULUI FAŢĂ DE CLIENT
Obiective:
După studiul acestui subcapitol vei
dobândi cunoştinţe privind definiţia
evaluatorului şi poziţia evaluatorului faţă
de client
Cine crezi că ar putea deveni

evaluator de întreprinderi?
Evaluatorul este o persoană care în afară de o bună

reputaţie, trebuie să îndeplinească o serie de condiţii
necesare intrării sale libere în cadrul profesiei de
evaluator.
24
Astfel, este necesar să demonstreze următoarele:

1. Calificare corespunzătoare, obţinută printr-o
formă de învăţământ recunoscută şi îndeplinirea
oricăror cerinţe legate de lucrările pe care le
execută (de natură etică, legală, contractuală
etc.);
2. Competenţă şi experienţă corespunzătoare în
domeniul în care este specializat şi în zona sa
geografică de acţiune;
3. Asigurare profesională adecvată
responsabilităţilor angajate.
De ce este importantă buna

reputaţie pentru o persoană care
aspiră să devină evaluator ?
În relaţia cu clienţii, evaluatorii pot avea una

din următoarele poziţii:
1. Consultant – în această calitate îşi oferă
uneia din părţile implicate într-o tranzacţie,
opinia sa calificată în privinţa valorii unei
afaceri, proprietăţi imobiliare, activ etc.,
constituind obiectul tranzacţiei.
25
2. Expert neutru (independent) - în această

situaţie evaluatorul va reflecta în evaluare
aşteptările investitorului mediu, interesele
subiective ale părţilor implicate nefiind luate în
considerare, iar rezultatul va fi o evaluare
independentă.
3. Arbitru – în această situaţie opinia sa este
oferită simultan partenerilor implicaţi în
tranzacţie şi va lua în considerare interesele
părţilor, chiar dacă sunt uneori contrare.
Un evaluator face un scenariu de evaluare în care

reflectă estimările clientului asupra perioadei
următoare.
Considerând că judecata clientului poate fi asimilată
cu cea a unui investitor mediu, credeţi că evaluatorul
acţionează de pe poziţia de consultant sau de
expert?
Dar în situaţia în care estimările clientului diferă
substanţial de judecata investitorului mediu?
26
3.2 ORGANIZAŢII PROFESIONALE
Obiective:
avea cunoştinţe despre organizaţiile
profesionale din domeniul evaluării
Crezi că utilizatorii rapoartelor de evaluare

ar putea fi interesaţi şi de alte valori decât de valoarea
de piaţă ?
Persoana care desfăşoară ocupaţia de evaluator

poate, în acelaşi timp, să fie membru cu drepturi
depline într-o asociaţie profesională a evaluatorilor.
În România, asociaţia profesionala a
evaluatorilor este, incepand cu 2011, Asociația
Națională a Evaluatorilor Autorizați din România
(ANEVAR).
27
Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizati

din România este o organizație înființată prin
Ordonanța 24/2011 privind unele măsuri în domeniul
evaluării bunurilor. OG 24/2011 reglementează
activitatea de evaluare precum și modalitatea de
organizare și funcționare a profesiei de evaluator
autorizat.
Asociația are sediul central în Bucureşti, având
reprezentare naţională prin intermediul filialelor
teritoriale, cu personalitate juridică, înființate în
diferite reședințe de județ.
Asociația este autoritatea competentă care
organizează, coordonează și autorizează
desfășurarea activității de evaluator autorizat în
România. Asociația reprezintă interesele profesiei de
evaluator autorizat la nivel național și internațional.
Evaluatorii autorizați, membrii ai Asociației, în
exercitarea independentă a profesiei, trebuie să fie
percepuți a fi liberi de orice constrângere care ar
putea aduce atingere principiilor de obiectivitate și
integritate profesională. Ei desfășoară, în principal,
următoarele activități:
a) Evaluări de întreprinderi;
b) Evaluări de bunuri imobile;
c) Evaluări de bunuri mobile;
d) Evaluări de acțiuni și alte instrumente
financiare;
e) Evaluări de fond de comerț și alte active
necorporale;
f) Verificări de rapoarte de evaluare.
28
Pe site-ul său, Asociația pune la dispoziţia

persoanelor fizice sau juridice interesate, informații
privind specializările, datele de identificare și contact
ale membrilor titulari pentru informare și comunicare
în vederea contractării de evaluări sau alte lucrări de
consultanţă managerială.
Asociația este afiliata la Consiliul Internaţional
pentru Standarde de Evaluare (IVSC) precum si la
Grupul European al Asociaţiilor de Evaluatori
(TEGoVA).
Recunoaștere
Sistemul de recunoaștere a evaluatorilor
europeni este menit sa mențină, să
îmbunătățească și să armonizeze standardele de
evaluare si profesia de evaluator in Europa.
Prin acordarea statutului de Evaluator
European Recunoscut - REVTM , aceasta schema
oferă evaluatorilor individuali din statele Uniunii
Europene un indicator bine definit al calității si
experienței.
Scopul urmărit este de a-i asigura pe
beneficiarii serviciilor de evaluare in privința
competentei profesionale a evaluatorilor care dețin
calificativul REV.
Schema REV oferă astfel o asigurare pan-
europeana pentru investitori, prin stabilirea unui
standard transparent si exigent de competenta si
experiența.
29
ANEVAR a obținut din partea Grupului

European al Asociațiilor de Evaluatori - TEGoVA
recunoașterea dreptului de a acorda statutul de
Evaluator Recunoscut European (Recognised
European Valuer - desemnat prin utilizarea marcii
REVTM) membrilor săi care îndeplinesc condițiile
necesare.
Standardele Internaţionale de Contabilitate
(IAS), prevăd în IAS-ul 16, Mijloace Fixe, ca
reevaluările mijloacelor fixe şi a terenurilor să se facă
la valoarea lor justă. IAS 16 recomandă în mod
specific în cazurile de reevaluare ca valoarea justă a
terenurilor şi clădirilor, care este de obicei valoarea
lor de piaţă, să fie determinată pe baza unor evaluări
efectuate de evaluatori autorizaţi.
Situaţiile financiare ale acestor întreprinderi
necesită auditare şi este de presupus că auditorii vor
solicita conducerilor să se conformeze pentru
cazurile de reevaluări şi de stabilire a valorilor juste
curente la cerinţele de folosire a unor evaluatori
autorizaţi, interni sau externi organizaţiei.
TEMĂ DE CONTROL
O bancă analizează o proprietate oferită ca şi

garanţie pentru obţinerea unui credit. Unul din
subalternii ofiţerului de credite este însărcinat cu
evaluarea proprietăţii.
Comentaţi această situaţie.
Sunt protejate astfel interesele băncii? Dacă nu
explicaţi de ce.
30

În primul caz acţionează ca expert iar în al doilea ca
şi consultant.
31
4. ABORDĂRI ÎN EVALUAREA
ÎNTREPRINDERILOR
Obiective:
După studiul acestui capitol vei putea
să particularizezi abordările
recunoscute de standardele
internaţionale de evaluare în estimarea
valorii unei afaceri.
Credeţi că investitorii ar accepta şi

abordări în evaluare în afara celor
recunoscute de standardele
internaţionale de evaluare ?
4.1. GENERALITĂŢI
Valoarea unei întreprinderi, definită de tipul valorii

adecvat, poate fi estimată prin utilizarea uneia sau a
mai multor abordări.
Orice abordare sau cale de estimare a valorii
are la bază principiile economice ale prețului de
echilibru, anticipării beneficiilor și ale
substituției.
32
În analiza valorii unei întreprinderi distingem

două nivele, constituite în două posibile baze de
evaluare: valoarea capitalurilor proprii (valoarea
fondurilor acţionarilor) şi valoarea întregii
întreprinderi, îndatorate.
Plecând de la aceste două baze de evaluare
putem deriva următoarele definiţii:
1) Valoarea fondurilor acţionarilor sau a
capitalurilor proprii (VCP): reprezintă suma
estimată pentru care capitalul propriu s-ar
tranzacţiona la data evaluării între un
cumpărător hotărât şi un vânzător hotărât
într-o tranzacţie nepărtinitoare, după un
marketing adecvat şi în care părţile
acţionează în cunoştinţă de cauză, prudent
şi fără constrângeri.
2) Valoarea întreprinderii (VI): reprezintă suma

estimată pentru care întreaga întreprindere,
inclusiv datoriile sale financiare sau
purtătoare de dobânzi s-ar tranzacţiona la
data evaluării între un cumpărător hotărât şi
un vânzător hotărât într-o tranzacţie
nepărtinitoare, după un marketing adecvat şi
în care părţile acţionează în cunoştinţă de
cauză, prudent şi fără constrângeri.
În raportul de evaluare trebuie precizată baza

de evaluare pentru care se estimează valoarea. În
funcţie de baza de evaluare se selectează fluxurile,
elementele situaţiilor financiare pro-forma şi ratele
cele mai adecvate bazei respective.
33
Standardele Internaţionale de Evaluare IVS, la

fel ca și Standardele de Evaluare a Bunurilor,
ANEVAR, ediția 2018, menţionează două tipuri
clasice de abordări în evaluarea întreprinderilor.
Este vorba de abordarea prin venit şi abordarea
prin piaţă.
Valoarea întreprinderii este de

obicei mai mare sau mai mică
decât valoarea capitalurilor
proprii ?
De ce este precizată baza de

evaluare în rapoartele de evaluare?
34
4.2 ABORDAREA PRIN VENIT
În abordarea prin venit cât de importante

sunt profiturile ? Dar pierderile ?
Definiţie2 şi metodologie:
“Abordarea prin venit oferă o indicație asupra
valorii prin convertirea fluxurilor de numerar viitoare,
într-o singură valoare a capitalului. Această abordare
ia în considerare venitul pe care un activ îl va genera
pe durata lui de viață utilă …”
Abordarea prin venit consideră, în baza principiului

anticipaţiei, că valoarea unei întreprinderi, unei
participaţii într-o întreprindere sau unui activ poate fi
estimată prin calcularea valorii prezente a beneficiilor
viitoare.
Totodată, un investitor raţional şi informat nu va
plăti mai mult pentru acţiunile întreprinderii decât
preţul la care pot fi obţinute pe piaţă alte instrumente
financiare de risc comparabil şi care oferă aceeaşi
remunerare.
Aceasta este ilustrarea principiului substituţiei
în abordarea pe baza veniturilor.
2 IVS 2013, ediția a zecea, în traducerea ANEVAR

35
În funcţie de tehnica de calcul a valorii prezente

există două categorii de metode financiare: bazate
pe actualizarea fluxurilor de numerar (engl. cash-
flow) sau a fluxurilor de dividende şi respectiv
capitalizarea unui flux de venit presupus a fi obţinut
în perpetuitate.
Sunt folosite două categorii de fluxuri
financiare: flux de numerar la dispoziţia acţionarilor
(CFDA) şi flux de numerar la dispoziţia întreprinderii
(CFDI).
Valoarea întreprinderii este definită în IVS 200,

Întreprinderi şi participaţii la întreprinderi astfel:
„valoarea totală a capitalurilor proprii ale unei
întreprinderi plus valoarea creditelor sale sau a
datoriilor purtătoare de dobânzi, minus orice numerar
sau echivalente de numerar disponibile pentru a plăti
acele datorii”.
VI obținută printr-o metodă indirectă:
a) VI = VCP + VDPD – N3, conform definiției

din IVS 200
Valoarea întregii întreprinderi (VI), inclusiv a
obligaţiilor financiare ale acesteia = Valoarea
capitalurilor proprii + Valoarea datoriilor totale
purtătoare de dobânzi – Numerar şi echivalente de
numerar disponibile pentru plata datoriilor purtătoare
de dobânzi
3 Explicaţia scăderii numerarului şi echivalentelor de numerar

constă în faptul că acesta fiind preluat de noul proprietar după
achiziţia întreprinderii, diminuează de facto preţul pe care
trebuie să îl plătească.
36
Unde:
 VCP este valoarea de piață a capitalului
propriu;
 VDPD reprezintă valoarea de piață a
creditelor întreprinderii sau datoriilor sale
purtătoare de dobânzi4;
 N = numerar sau echivalente de numerar
disponibile pentru a plăti datoriile
purtătoare de dobânzi
VI obținută printr-o metodă directă:
b) VI rezultată direct prin actualizarea

fluxului de numerar la dispoziția
întreprinderii (atât acționari cât și
creditori), notat în continuare cu CFDI5,
cu o rată egală cu costul mediu ponderat
al capitalului6, notat în continuare “cmpc”
VCP obținută printr-o metodă directă, înscrisă în

abordarea prin venit:
4
Datoriile financiare sunt toate datoriile purtătoare de dobânzi,
fiind constituite, în general din credite bancare sau obligatare și
din obligații aferente leasingului financiar.
5 CFDI asigură remunerarea atât a acţionarilor cât şi a
creditorilor firmei
6 Ponderarea se face la proporțiile capitalului propriu /
împrumutat cu costurile aferente fiecărui tip de capital

37
a) VCP rezultată direct prin actualizarea fluxului

de numerar la dispoziția acționarilor, notat în
continuare cu CFDA7, cu o rată egală cu
costul capitalului propriu, notat în continuare
cu “k”
VCP obținută printr-o metodă indirectă, înscrisă
în abordarea prin venit:
b) VCP = VI – VDPD + N, unde

 VI este valoarea întreprinderii îndatorate
estimată, de regulă prin actualizarea
CFDI cu cmpc;
 VDPD reprezintă valoarea de piață a
datoriilor purtătoare de dobânzi;
 N = numerar și echivalente de numerar.
Aplicabilitate: Această abordare este în mod

special recomandată în cazul premisei valorii de
continuare a activităţii firmei în perioada viitoare.
Totodată este o metodă semnificativă pentru
investitorii pe piaţa de capital, interesaţi să-şi poată
estima câştigurile viitoare aduse de posesia titlurilor
achiziţionate.
7 CFDA asigură remunerarea acţionarilor, deținătorii

capitalurilor proprii
38
Care este diferenţa dintre CFDA

și CFDI ?

CFDA reprezintă fluxul de numerar la dispoziţia
acţionarilor. Actualizarea CFDA cu o rată de
actualizare egală cu costul capitalului propriu ne
oferă o indicație directă asupra valorii de piață a
capitalului propriu.
CFDI reprezintă fluxul de numerar la dispoziţia
întreprinderii. Actualizarea CFDA cu o rată de
actualizare egală cu costul mediu ponderat al
capitalului (capitaluri proprii / datorii financiare) ne
oferă o indicație directă asupra valorii de piață a
întreprinderii îndatorate.
Ca să ajungem la valoarea de piață a capitalului
propriu trebuie să deducem valoarea de piață a
datoriilor financiare și să adunăm numerarul și
echivalentele de numerar disponibile pentru plata
datoriilor financiare.
39
4.3 ABORDAREA PRIN PIAŢĂ
La ce se referă piaţa în abordarea prin piaţă

?
Abordarea prin piață oferă o indicație asupra valorii
prin compararea activului subiect cu active identice
sau similare, al căror preț se cunoaște.
Prin comparaţie considerăm că piaţa este cel
mai bun indicator al valorii unei întreprinderi, a unei
participaţii în întreprindere sau a unui activ.
Motivaţia este dată de faptul că un investitor nu
va accepta să plătească pentru o proprietate mai
mult decât costul unei proprietăţi de substituţie,
disponibilă pe piaţă.
Se compară obiectul evaluării cu altele identice
sau similare9, tranzacţionate recent pe piaţă şi pentru
care se deţin informaţii credibile. Sursele de
informaţii pentru comparaţii sunt reprezentate de:
- pieţele reglementate de capital în care
se tranzacţionează valori mobiliare
cotate,
8IVS 2013, ediția a zecea, în traducerea ANEVAR

9În lipsa acestora se vor folosi active comparabile în termeni
de risc și rentabilitate.
40
- de pieţele pe care se tranzacţionează în

ansamblu întreprinderi cotate sau
necotate prin achiziţii, preluări, fuziuni,
joint-ventures etc
- de tranzacţiile anterioare recente ale
obiectului supus evaluării.
În baza principiului substituţiei, un investitor

raţional nu va oferi mai mult pentru o întreprindere,
pentru o acţiune sau pentru un activ, mai mult decât
preţul curent cu care poate fi obţinută de pe piaţă o
investiţie de risc şi rentabilitate similare sau
comparabile.
Pentru a funcţiona principiul substituţiei,
întreprinderile comparabile trebuie să fie similare şi
relevante.
Practic, conceptul cu care ar trebui să se
lucreze este cel de întreprinderi comparabile cu cea
evaluată.
Comparabilitatea este dată de o serie de criterii
dintre care enumerăm:
- obiectul de activitate,
- dimensiunea,
- caracteristicile de rentabilitate şi risc etc.
41
Aplicabilitate: Această abordare este în mod

special recomandată în cazul pieţelor active de
capital, în care volumele de tranzacţii sunt
semnificative sau în cazul pieţelor globale în care au
loc achiziţii şi fuziuni iar informaţiile deţinute sunt
credibile şi provin din tranzacţii recente.
La nivelul activelor se recomandă în cazul
activelor ce au o piaţă secundară relevantă şi
dinamică, în care putem identifica tranzacţii multiple
cu active comparabile.
Utilizarea informaţiilor curente din

piaţă este particulară doar
abordării bazate pe comparaţie?
Explicaţi.
TEME DE CONTROL
Arătaţi diferenţa dintre valoarea întreprinderii şi

valoarea capitalurilor proprii.
42

Utilizarea informaţiilor curente din piaţă
caracterizează toate abordările în evaluare.
Astfel, valoarea de piaţă este rezultatul prelucrării
informaţiilor de piaţă privind costurile de recreere,
deprecierile de orice fel, ratele de rentabilitate ale
diferitelor proprietăţi, riscul aferent acestora, preţul
de tranzacţionare al afacerilor sau activelor identice,
similare sau comparabile etc.
43
4.4 ABORDAREA PRIN ACTIVE SAU BAZATĂ

PE ACTIVE
Ca să ajungem la o indicație a valorii de

piață a capitalului propriu în abordarea bazată pe
active, însumăm valoarea de piață a activelor și
scădem valoarea de piață a datoriilor.
Cât de importante considerați că sunt activele deținute
de întreprindere ? Dar datoriile ?
Însumarea activelor și datoriilor, denumită și

Abordarea prin active nu este propriu-zis o abordare
în evaluare, deoarece valoarea individuală a
activelor sau datoriilor poate fi determinată prin
oricare abordare adecvată descrisă în IVS Cadrul
general, respectiv piață, venit sau cost.
Abordarea prin cost este bazată pe principiul
economic conform căruia un cumpărător nu va plăti
mai mult pentru un activ, decât costul necesar
obţinerii unui activ cu aceeaşi utilitate, fie prin
cumpărare, fie prin construire.
10 IVS 2013, ediția a zecea, în traducerea ANEVAR

44
Metoda costurilor are la bază principiul

substituţiei, prin care valoarea unei proprietăți este
dată de suma costurilor de înlocuire a tuturor părţilor
sale componente.
Valoarea corectată a activelor se obţine
aplicând cele mai adecvate standarde (definiţii sau
categorii) de valori pentru fiecare categorie de active
în contextul dat al evaluării (valoarea de piaţă,
valoarea specială, valoarea de investiţie etc.).
Totodată definiţia adecvată se selectează
ţinând cont şi de premizele valorii. Dintre principalele
premize ale valorii care ar putea fi luate în
considerare în diverse ipoteze de lucru menţionez:
a) continuarea activităţii firmei,
b) oprirea temporară a activităţilor firmei,
c) valorificarea separată a activelor prin
vânzarea lor în ipoteza că activitatea firmei
nu va mai continua (ipoteză logică dacă
valorificarea separată a activelor ar genera
mai multă valoare decât cea rezultată din
continuarea activităţii)
d) valorificarea activelor firmei în condiţii de
lichidare prin vânzare forţată etc.
În acest scop, în bilanţul patrimonial, valorile

activelor înregistrate pe baza costurilor istorice sunt
înlocuite cu valorile curente adecvate, corectate
pentru a reflecta starea reală de depreciere (fizică,
morală sau funcţională, externă, strategică sau
datorată unor factori de mediu).
45
Aplicabilitate: Această abordare se aplică în

primul rând pentru evaluarea unor întreprinderi în
stadiu incipient (recent înființate) al căror profituri
și/sau flux de numerar nu pot fi determinate credibil
dar, în schimb, există disponibile suficiente informații
de piață credibile pentru activele și datoriile firmei.
Și la întreprinderile de tip holding sau de
investiții (ex. fonduri de investiții cum sunt SIF-urile
sau Fondul Proprietatea în România) această
abordare poate fi adecvată, fiind frecvent folosită de
analiști și investitori la acest tip de firme deoarece
fondurile de investiții au active extem de lichide –
care se pot transforma rapid în bani lichizi. Astfel de
active sunt depozitele bancare, titlurile de stat,
obligațiunile municipale cotate sau acțiunile cotate
pe diverse burse de valori.
În fine, abordarea se aplică și la orice firme
evaluate pe alte baze decât continuarea activităţii,
situație în care selectarea categoriilor de valoare
trebuie să ţină cont de acest lucru în funcţie de
premisele valorii.
Putem obține următoarele indicații ale valorii de
piață utilizând această abordare:
a) Valoarea de piață capital propriu =
𝑉𝑝𝐶𝑝 = ∑ 𝑉𝑎𝑙𝑜𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑝𝑖𝑎𝑡𝑎 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 −
∑ 𝑉𝑎𝑙𝑜𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑝𝑖𝑎𝑡𝑎 𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖
Obs.: echivalent cu actualizarea CFDA cu o
rată k = costul capital propriu
46
b) Valoarea de piață întreprindere = 𝑉𝑝𝐼 =

∑ 𝑉𝑎𝑙𝑜𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑝𝑖𝑎𝑡𝑎 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒
Obs.: echivalent cu actualizarea CFDI cu o
rată cmpc = costul mediu ponderat al
capitalului
Care sunt principalele ipoteze de

lucru în abordarea bazată pe
active?
47
5. METODE ÎNSCRISE ÎN ABORDAREA PRIN

ACTIV NET
Obiective:
După studiul acestui capitol vei putea
aplica abordarea prin activ net într-o
versiune condensată, urmărind
rezultatele agregate fără evaluarea
distinctă pe grupe de active.
Ce active valoroase ar putea avea o

întreprindere ?
5.1. GENERALITĂŢI
Metodele înscrise în abordarea prin active oferă o

imagine asupra a ceea ce reprezintă firma la un
moment dat, plecând de la premisa că valoarea
capitalului propriu al unei întreprinderi este egală cu
valoarea de piață însumată a activelor sale din care
se deduce valoarea de piață a tuturor dtoriilor
(obligaţiilor) sale.
48
Prin active, înţelegem resurse achiziţionate sau

realizate de întreprindere în trecut, controlate de
întreprindere în prezent şi de la care se aşteaptă
generarea unor venituri economice în viitor.
Din punct de vedere metodologic, în cazul în

care se evaluează un pachet de control sau majoritar
şi există acces complet la situaţia întreprinderii, este
recomandabil să se clasifice activele în cele
necesare exploatării şi cele în afara exploatării.
Ultimele se împart în:
1. Active auxiliare – constau în active utilizate
în activităţi auxiliare, în afara exploatării; un
exemplu posibil este un elicopter la o firmă
de construcţii, care este folosit uneori
pentru agrement, realizând venituri şi
cheltuieli distincte, în afara obiectului
principal de activitate.
2. Active redundante – care constau fie în

active în surplus faţă de posibilitatea de
desfacere a firmei, neutilizate din acest
motiv, cum sunt active şi capacităţi de
producţie suplimentare, fie în active
“sociale”, cum ar fi cantină, dispensar etc.,
fie active deţinute în scop investiţional
(participaţii la alte întreprinderi şi alte tipuri
de valori mobiliare sau plasamente
monetare).
49
În condiţiile unei pieţe imobiliare

complet ilichide şi cu acces
îngreunat la finanţare pentru noi
dezvoltări mai pot constitui
terenurile libere active valoroase
pentru întreprinderile moderne ?
50
5.2 ACTIVUL NET CONTABIL
Activul net contabil (ANC) reprezintă excedentul

tuturor bunurilor şi a drepturilor din activ asupra
tuturor datoriilor faţă de terţi (pasive exigibile).
Din punct de vedere contabil, activul net
contabil reprezintă valoarea capitalurilor proprii (CP)
ale firmei, rezultată din deducerea din valoarea
contabilă a activelor totale (AT) a valorii contabile a
datoriilor totale (DT).
a) Metoda substractivă
ANC = AT – DT
b) Metoda aditivă
ANC = suma componentelor capitalurilor

proprii
51
5.3. ACTIVUL NET CORECTAT
Valorile contabile sunt întotdeauna egale cu

valorile curente de piaţă ?
Activul net corectat (ANC) reprezintă diferenţa dintre

activele totale corectate (ATC) şi datoriile totale
corectate (DTC), conform metodologiei descrise la
punctele anterioare.
a) Metoda substractivă
ANC = ATC – DTC

b) Metoda aditivă
ANC = suma componentelor capitalurilor

proprii  diferența din reevaluare
ANC = ATC – DTC  DR
Această metodă este mare consumatoare de

timp şi resurse, necesitând o echipă complexă de
specialişti în diferite domenii, care să cunoască
caracteristicile mijloacelor fixe din dotarea
întreprinderii, piaţa secundară a acestora şi capabilă
să estimeze credibil gradul de depreciere a
mijloacelor fixe.
52
Diferenţele din reevaluare pot include şi

active necorporale neînregistrate în bilanţ ?
Activul contabil este de 2 milioane lei
iar datoriile totale sunt de 1 milion lei.
Capitalul social este de 400 mii lei,
rezervele sunt de 600 mii lei.
Calculaţi Activul net contabil prin
metodele aditivă şi substractivă.
53
CAPITOLUL 6 – METODE DE EVALUARE

BAZATE PE VENITURI
Obiective:
După studiul acestui capitol vei putea să
aplici abordarea bazată pe venituri, pe
cele două metode distincte: actualizarea
şi capitalizarea, prezentate în forma lor
simplificată.
Cât de importante sunt pentru valoarea

unei afaceri veniturile pe care le poate genera în
viitor afacerea ?
Dar profiturile viitoare ?
54
6.1. METODE CARE FOLOSESC TEHNICA

ACTUALIZĂRII
Metoda fluxurilor de numerar actualizate

(Metoda Cash-flow)
n
CFi VRn
VC P =  +
i =1 (1 + a) i (1 + a) n
Analizând relaţia (6.1.1), notăm că:

➢ CFi sunt fluxurile de numerar anuale luate
în calcul, generate de titlul evaluat, şirul
fluxurilor având în general un caracter
discontinuu în perioada explicită datorită
inegalităţii CFi anuale;
➢ “a” este rata de actualizare a fluxurilor
anuale şi a valorii reziduale, aferentă
perioadei de previziune;
➢ VRn = valoarea reziduală a firmei în anul n,
exprimă valoarea firmei în perioada de
previziune ne-explicită şi are un caracter
continuu.
Dacă urmărim estimarea valorii capitalurilor
proprii (VCP) ale întreprinderii, fluxurile de numerar
folosite sunt cele aferente capitalurilor proprii,
denumite şi cash flow la dispoziţia acţionarilor
(CFDA):
FNi = CFDA şi  VCP
55
Dacă urmărim estimarea valorii întreprinderii

(VI), inclusiv a datoriilor financiare ale acesteia,
fluxurile de numerar folosite sunt cele aferente
capitalului investit, denumite şi cash flow la dispoziţia
capitalului investit (CFDI).
FNi = CFDI şi  VI .
Relaţia dintre cele două valori, a fondurilor

acţionarilor şi a întreprinderii este:
VCP = VI – DPD+N ,
Unde:
 DPD reprezintă datoriile purtătoare de
dobânzi;
 N numerarul și echivalentele de numerar
disponibile pentru plata DPD
În cazul întreprinderilor îndatorate VI  VCP.

STRUCTURA SITUAŢIEI PREVIZIONATE A CFDA
1) Profit Net normalizat11

2) + Amortizare şi alte Cheltuieli non cash
3)  FRN (variaţia fondului de rulment net de la un
an la altul, cu regula: creşterea se ia cu minus şi
scăderea cu plus)
4) – Cheltuieli de capital
11Prin normalizare se corectează contul de profit din anul de

bază al previziunilor la intrările, respectiv ieșirile din firmă care
nu sunt la valori curente de piață.
56
5)  CI (variaţia capitalului împrumutat, cu regula:

creşterea se ia cu plus şi scăderea cu minus)
6) Cash Flow Net la Dispoziţia Acţionarilor =
(1+2+3+4+5)
STRUCTURA SITUAŢIEI PREVIZIONATE A CFDI

1) CFDA
2) + Ch. Financiare/Dobânzi x (1 – T)
3) - CI (minus creşterea netă a capitalului
împrumutat)
4) Cash Flow Total la Dispoziţia Întreprinderii = (1
+ 2 + 3)
Perioada explicită şi valoarea reziduală

Perioada explicită, este caracterizată de
posibilitatea de a face previziuni credibile pe baza
unei cantităţi semnificative de informaţii relevante de
care dispune evaluatorul. Mărimea duratei de
previziune explicită se alege în funcţie de:
➢ cantitatea, calitatea şi relevanţa informaţiilor
despre mediul extern şi intern al întreprinderii
(informaţii complete şi relevante – durata );
➢ predictibilitatea evoluţiei mediului extern al
firmei şi al activităţii acesteia (mediu şi
activitate uşor predictibile – durata );
➢ ciclurile de viaţă ale produselor/serviciilor
întreprinderii (cicluri lungi – durata );
57
➢ rata de înnoire a tehnologiilor şi dinamica

sectorului de activitate (rată scăzută –
durata)
A doua perioadă, ne-explicită este caracterizată

fie de date şi informaţii esenţiale care sunt
indisponibile, fie sunt puţin credibile.
Durata sa este de la ultimul an al perioadei
explicite la infinit.
Estimarea valorii reziduale (sau terminale)
înlătură necesitatea unor previziuni detaliate în
perioada ne-explicită care, în cazul unor intervale
mari de timp, sunt problematice din punct de vedere
al predictibilităţii factorilor mediului general extern al
întreprinderilor, cât şi dificultăţilor de estimare a
factorilor interni şi a rezultatelor viitoare ale firmelor.
Estimarea VR:
A. În premisa valorii de continuare a activităţii

firmei şi după finele perioadei explicite:
a) Capitalizarea fluxului de numerar din anul

n+1 (CFn+1) cu o rată adecvată tipului de
valoare pe care o estimăm (VCP sau VI)
CFn +1
VR = (6.1.2),
k−g
58
Unde:
 CFn+1 este fluxul de numerar din anul
(n+1), primul an al perioadei ne-
explicite;
 “g” este rata medie anuală de creştere
(descreştere) a profitului net (respectiv
a dividendelor) în perioada de
previziune ne-explicită;
 “k” este rata de actualizare
b) Multiplicarea profitului net anual din ultimul

an cu un multiplicator (multiplu sau rată de
evaluare) adecvat pe baza analizei ratelor de
evaluare ale sectorului din care face parte
firma evaluată
VR = CFn  Madecvat (6.1.3),
Unde:
 CFn este Cash Flow-ul din ultimul an de
previziune;
 Madecvat este un multiplu adecvat
extrapolat fie din sectorul de activitate
din care face parte firma fie în urma
analizei ratelor de evaluare ale unui
eșantion de firme similare și relevante cu
subiectul evaluării, și, eventual a ajustării
multiplicatorilor acestor firme pentru
diferențele notabile dintre Subiect și
comparabile.
59
Ajustările pot viza rata de creștere la

perpetuitate – g, riscul asociat investiției
în întreprindere – rata de actualizare a
fluxului folosit în evaluare (k – CFDA
respectiv cmpc – CFDI) sau alte aspecte
relevante, cum ar fi diferențe notabile
între capitalul de lucru net al subiectului
VS cele ale unor comparabile etc.
B. În premisa valorii, de stopare a activităţii

firmei la finele perioadei explicite, se poate estima
valoarea netă de realizare a activelor nete
reziduale la finele perioadei explicite, printr-o
abordare prin active, adecvată ipotezelor de lucru
(însumarea valorii de piaţă sau a valorii de
lichidare a activelor, după scăderea costurilor
aferente vânzării acestora şi stopării activităţii).
Avantaje ale metodei cash flow:

➢ Avantajul principal este legat de gradul
ridicat de analiză a factorilor ce compun
fluxurile financiare;
➢ Metoda Cash Flow poate fi aplicată şi în
cazul unor situaţii în care profitabilitatea
este neconcludentă;
➢ Metoda permite analiza detaliată a
investiţiilor perioadei explicite şi a
impactului lor asupra veniturilor.
60
Recomandări de aplicare
➢ Determinarea valorii în cazul cumpărării
întregii întreprinderi, a unui pachet majoritar
sau de control;
➢ În cazul unor întreprinderi în dificultate, dar
redresabile;
➢ La întreprinderi intens capitalizate, cu
amortizare mare;
➢ La afaceri în care la baza rezultatelor stau
activele necorporale;
➢ În cazul afacerilor în perioada de creștere,
înainte de a ajunge la un stadiu de creștere
stabilă, când datorită investițiilor diverse,
fluxurile anuale sunt inegale și nu au o regulă
de creștere identificabilă.
Ce impact are valoarea reziduală

asupra valorii întreprinderii şi de ce
elemente depinde?
61
6.2. METODE CARE FOLOSESC TEHNICA

CAPITALIZĂRII
O SINGURĂ PERIOADĂ DE CREŞTERE
Modelul de creştere cu o singură perioadă sau într-

un stadiu, presupune o singură rată de
creştere/descreştere “g”, constantă la perpetuitate,
aplicabilă fluxului de venit reprezentativ considerat în
evaluare.
CREŞTERE 0
CFDA
VAO = [6.2.1]
k
CFDI
VCI = [6.2.2] ,
cMPC
Unde:
 CFDA = Cash Flow net la dispoziția
Acţionarilor
 CFDI= Cash Flow net la dispoziția
Întreprinderii
 k = costul capitalului propriu
 cMPC = costul mediu ponderat al
capitalului
62
CREŞTERE  0
CFDA0 (1 + g ) CFDA1
V AO = = [9.2.3]
k−g k−g
CFDI0 (1 + g ) CFDI1
VCI = = [9.2.4]
cMPC − g cMPC − g
unde:
 CFDA0 = Cash Flow net disponibil pentru
Acţionari în anul de bază al evaluării,
 CFDA1 = CFDA0 x (1+g) şi este Cash
Flow net disponibil pentru Acţionari în
anul următor anului de bază
 k = costul capitalului propriu, respectiv
rata de actualizare a CFDA,
întotdeauna trebuie să fie superioară
lui “g” !
 CFDI0 = Cash Flow net disponibil pentru
Investitori în anul de bază al evaluării,
 CFDI1= CFDI0 x (1+g) şi este Cash Flow
net la dispoziția Întreprinderii în anul
următor anului de bază
 cMPC = costul mediu ponderat al
capitalului, respectiv rata de actualizare
a CFDI, întotdeauna trebuie să fie
superioară lui “g” !
63
 g = rata medie de creştere (descreştere)

la perpetuitate a fluxului considerat
(CFDA sau CFDI, după caz),
întotdeauna trebuie să fie inferioară
lui “k” sau “cMPC”
Mărimea creşterii sustenabile “g”,
caracteristice perioadei de stabilitate, este
considerată de regulă la nivelul creşterii economiei
sau cel mult la nivelul creşterii caracteristice
sectorului de activitate al firmei.
Ce diferenţă este între VI şi VCP??
Teste de autoevaluare:
1. Ce valoare are o acţiune care
distribuie un dividend anual de 1.000
RON la o rată adecvată de
capitalizare de 20 %?
2. Ce valoare are aceeaşi acţiune la o
rată adecvată de capitalizare de 40
%?
3. Ce valoare are capitalul propriu unei
firme ce distribuie la data evaluării un
dividend total anual de 1.000.000
RON dacă dividendele au o rată
anuală aşteptată de creştere “g” de
3% la perpetuitate iar rata adecvată
de actualizare este 18%?
64
TEME DE CONTROL
Ce se întâmplă când rata de actualizare este mai

mică decât rata de creştere perpetuă ?

Problema 1
1.000
VA = = 5.000 RON
0,2
Problema 2
1.000
VA = = 2.500 RON
0,4
Să observăm că, pentru aceeaşi rată de capitalizare,
dublarea dividendului perpetuu anual înseamnă
dublarea valorii acţiunii.
Totodată, dublarea mărimii ratei de capitalizare
conduce la înjumătăţirea valorii acţiunii, chiar dacă
dividendul rămâne neschimbat.
Problema 3
1.000 .000 (1 + 0,3)

VA = = 6.866 .667 RON
0.18 − 0,3
65
CAPITOLUL 7 – ABORDAREA EVALUĂRII PE

BAZA MULTIPLILOR DE PIAŢĂ
Obiective:
După studiul acestui capitol vei putea să
aplici abordarea pe baza multiplilor de piaţă,
particularizată pe multiplii: PER, PBV,
EI/EBITDA, EI/EBIT.
Este piaţa cel mai bun indicator privind

valoarea unei proprietăţi ?
7.1 GENERALITĂŢI
Tranzacţiile curente de pe pieţele reglementate de
capital, analiza indicatorilor bursieri ai firmelor cotate
şi analiza indicilor bursieri permit evaluatorilor să
construiască o serie de rate de evaluare (engl.
valuation ratios) extrase din piaţă.
Aceste rate sunt denumite şi multipli sau
multiplicatori (engl. multiples sau multipliers).
Vom utiliza în continuare, interschimbabili în
material, termenii de rate de evaluare sau multipli.
66
În domeniul activelor financiare, mai specific

al acţiunilor, sursele de informaţii pentru analize şi
comparaţii sunt reprezentate de:
 pieţele reglementate de capital în care

se tranzacţionează valori mobiliare de
tipul acţiunilor (ex. bursele de valori),
 pieţele de fuziuni & achiziţii (engl.

mergers & acquisitions), unde se
tranzacţionează în ansamblu
întreprinderi cotate sau necotate prin
fuziuni sau preluări (achiziţii ale
pachetului de control sau majoritar),
 tranzacţiile anterioare recente ale

acţiunilor analizate.
Sunt multiplicatorii echivalentul

cotaţiilor bursiere ?
Dar a ratelor de capitalizare?
67
7.2 EVALUAREA CAPITALULUI ACŢIONARILOR
7.2.1 MULTIPLICATORI DE PREŢ/PROFIT
Un indicator Preț/Profit ne va da o indicație asupra

valorii de piață a capitalului propriu. Forma generală
a multiplicatorilor de Preţ/Profit este:
Valoare de piata capital propriu

𝑀P/P =
O formă adecvată de Profit
Această rată este un număr care arată preţul

solicitat de piaţă pentru achiziţionarea unei unităţi de
profit.
Este evident că, cu cât acest preţ este mai
ridicat acţiunea este mai scumpă, piaţa solicitând o
investiţie mai mare pentru cumpărarea unei unităţi de
profit.
Caracteristicile mărimilor care compun
multiplul sunt următoarele:
 Mărimile de la numărător şi numitor pot fi
unitare (per acţiune) sau mărimi totale, ex.
cotaţia acţiunii vs capitalizarea bursieră,
profitul pe acţiune (EPS) vs profitul net total,
etc.;
 Aceste mărimi se aleg în funcţie de obiectul
evaluării, ex. pentru evaluarea unei acţiuni
ordinare se selectează la numărător cotaţia şi
la numitor profitul net per acţiune (EPS);
68
 Numărul de acţiuni folosit pentru calculul EPS

este cel corespunzător capitalului social al
firmei la data evaluării;
 Tipul de preţ selectat care este folosit în mod
uzual în construcţia ratei este preţul de
închidere al zilei considerate ca dată a
evaluării din Secţiunea de Piaţă Regular.
Cel mai utilizat multiplu de câştiguri în

evaluarea capitalului acţionarilor este Raportul
Preţ/Profit net, notat prescurtat PER sau P/E (engl.
Price earnings ratio sau Price per earnings).
Este un număr care rezultă prin împărţirea
cursului bursier (preţului) acţiunii la profitul net pe
acţiune (EPS) şi se interpretează ca fiind preţul unei
unităţi de profit.
Nu este aplicabil în cazul întreprinderilor cu
pierderi. Dacă apar niveluri anormale sau diferite ale
ratei de impozitare se poate utiliza multiplul
Preţ/Profit brut, în care profitul brut îl înlocuieşte pe
cel net.
La numitor, pentru câştiguri se foloseşte
profitul net aferent acţiunilor ordinare, este
profitul rămas după plata dividendelor aferente
acţiunilor preferenţiale (dacă astfel de acţiuni au fost
emise de firma respectivă).
69
Pa
Modul de calcul: PER = P/E = ,
PNa
unde:
 Pa este preţul acţiunii la data
evaluării,
 PNa este profitul net pe acţiune,
curent, decalat sau viitor, în funcţie de
tipul de multiplu dorit a fi estimat,
obţinându-se astfel PER curent,
decalat sau viitor.
RELAŢIA CU ALTE ELEMENTE ASOCIATE

TITLULUI
Multiplul preţ/profit depinde direct de rata de

distribuţie a dividendelor rD, de rata de creştere a
dividendelor şi este indirect proporţională faţă de rata
de actualizare k.
(1 + g )
P / E = rD
k−g
70
7.2.2 MULTIPLICATORI PREŢ/VALOARE

CONTABILĂ
Valoarea contabilă, în accepţiunea acestui multiplu,

reprezintă diferenţa rămasă la dispoziţia acţionarilor
după deducerea din valoarea bilanţieră a activelor
totale a tuturor datoriilor.
Valoarea contabilă astfel construită permite
inclusiv estimarea unei valori de piaţă a capitalului
propriu.
Această valoare reflectă costurile istorice
plătite pentru constituirea activelor firmei, spre
deosebire de valoarea de piaţă a firmei care reflectă
capacitatea activelor de a genera fluxuri viitoare şi
respectiv profituri.
Problema este că în timp, valoarea de piaţă a
activelor poate diferi semnificativ faţă de valoarea
contabilă.
În ideea de a captura această diferenţă şi de
a o folosi în detectarea eventualelor imperfecţiuni în
evaluarea titlurilor de pe pieţele de capital, a fost
creat unul din multiplii cei mai folosiţi în evaluările
relative: Preţ/Valoare contabilă, notat PBV (engl.
Price to book value).
𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑒 𝑝𝑖𝑎𝑡𝑎 𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢

𝑃𝐵𝑉 =
𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑎𝑏𝑖𝑙𝑎 𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢
𝑃 𝑃0
𝑃𝐵𝑉 = 0 =
𝑉𝐶0 𝐴𝑁𝐶0
71
Unde
 P0 este Cursul bursier sau Prețul pe

acțiune la data evaluării,
 VC0 este Capitalul propriu contabil pe
acţiune sau Activul net contabil pe
acțiune ANC0 la data evaluării
RELAŢIA CU ALTE ELEMENTE ASOCIATE

TITLULUI
𝑃0 1+𝑔 𝑅𝐹1
𝑃𝐵𝑉 = = 𝑟𝐷 × 𝑅𝐹0 × = 𝑟𝐷 ×
𝐶𝑃0 𝑎−𝑔 𝑎−𝑔
Unde
 rD este rata de distribuţie a
dividendelor,
 CP0 este capitalul propriu contabil pe
acţiune la data evaluării,
 g este rata medie anuală de creştere a
profitului şi dividendelor,
 RF0 este rentabilitatea financiară la data
evaluării,
 RF1 este rentabilitatea financiară
aferentă anului viitor
72
7.3 EVALUAREA ÎNTREPRINDERII
Pentru a obține direct o indicație privind valoarea de

piață a întreprinderii îndatorate se folosesc doi
multipli, primul este al EBITDA și cel de al doilea este
al EBIT:
7.3.1 MEBITDA = Valoare de piață
întreprindere (VpI) / EBITDA
7.3.2 MEBIT = Valoare de piață întreprindere
(VpI) / EBIT
Unde
 VpI = Valoarea de piață a Capitalului
propriu (VpCp12) + Valoarea de piață a
datoriilor financiare sau purtătoare de
dobânzi (VpDF)
 EBIT = Rezultatul din exploatare sau
Profit înainte de dobânzi și impozite
 EBITDA = Profit înainte de dobânzi,
impozite și amortizare13 (EBITDA =
EBIT + A)
12 La întreprinderile cotate pe piețe organizate de valori

mobiliare sau burse de valori (ex. BVB), VpCp este chiar
Capitalizarea bursieră, sau produsul dintre cursul bursier al unei
acțiuni și numărul de acțiuni aflate în circulație.
13 EBITDA = EBIT + Amortizare
73
Care sunt sursele de informaţii pentru

analize şi comparaţii în domeniul acţiunilor?
Teste de autoevaluare:
1.Se dau următoarele date

pentru întreprinderile W şi Q:
W: PER = 3,7; k = 25 %; g = 5
%; rD = 75 % şi
Q: PER = 5; k = 34 %; g = 9 %;
rD = 25 %.
Apreciaţi dacă piaţa evaluează
corect titlurile.
2. Se dau următoarele date
pentru întreprinderea W:
PBV = 0,64; k = 25 %; g = 5 %;
rD = 50 %; RF0 = 25 %
Apreciaţi dacă piaţa evaluează
corect acest titlu ştiind că PBV
mediu sectorial este de 0,3 şi
rentabilitatea financiară medie
este de 9 %.
TEME DE CONTROL
Cum este influenţată valoarea de piaţă a unei

întreprinderi de către eventualele obligaţii de
mediu?
74

Problema 1
(1 + g )
Folosind relaţia P / E = rD , calculăm PER
k−g
pentru cele 2 firme.
PERW = 3,93 , PERQ = 1,09.
Putem afirma că este posibil ca acţiunile W să fie
foarte uşor subevaluate (PER estimat fiind de 3,93
faţă de PER efectiv de 3,7) dar trebuie investigate şi
alte aspecte cum ar fi evoluţia în timp a PER şi a
EPS, PER relativ al sectorului etc.
În schimb este aproape sigur că acţiunile Q sunt
supraevaluate (PER estimat fiind de 1,09 faţă de
PER efectiv de 5), în viitorul apropiat, dacă investitorii
realizează această supraevaluare, existând o
probabilitate ridicată ca preţul lor să scadă.
Problema 2
1+ g
Folosind relaţia PBV = rD  RF 0  , calculăm PBV
k−g
pentru firmă.
PBVW = 0,65 fiind foarte apropiat de cel efectiv, 0,64.
Titlul W este probabil corect evaluat de piaţă,
multiplul PBV la care se tranzacţionează 0,64 fiind
mai mare decât PBV mediu al sectorului de 0,3
datorită percepţiei favorabile a investitorilor legată în
primul rând de rentabilitatea financiară mult mai
ridicată a firmei W faţă de sectorul său economic.
75
8. RAPORTUL DE EVALUARE.
OPINIA EVALUATORULUI
Obiective:
După studiul acestui capitol, vei dobândi
cunoştinţe privind conţinutul minim al
raportului de evaluare şi cerinţele
principale legate de raport, răspunderea
evaluatorului şi beneficiarului, opinia
evaluatorului.
.
Conţinutul unui raport de evaluare ar

trebui standardizat sau nu ?
76
8.1. CONŢINUTUL MINIM AL RAPORTULUI

DE EVALUARE
Raportul de evaluare reprezintă un document scris,

clar formulat, argumentat logic, bazat pe investigaţii
complete şi destinat comunicării către client sau altă
persoană a opiniei evaluatorului privind o problemă
de evaluare.
Redactarea raportului de evaluare trebuie să
ţină cont atât de prevederile Standardelor de
Evaluare relevante în privinţa conţinutului
rapoartelor, cât şi de practica înregistrată în piaţă şi
de necesităţile obiective ale clientului.
Vom trece în revistă un set minim de elemente
care necesită să fie cuprinse, definite sau explicate
într-un raport complet de evaluare:
➢ Destinaţia şi scopul evaluării: precizarea
beneficiarului şi a tematicii evaluării, a cerinţelor
şi instrucţiunilor clientului sau a părţii care a dat
tematica cât şi a utilităţii pentru care este
destinată evaluarea (transfer de proprietate,
lichidare, constituire de garanţii, ipoteci sau gajuri
etc.).
➢ Obiectul şi sfera evaluării: respectiv activul,
proprietatea sau drepturile de proprietate supuse
evaluării (mărimea pachetului – minoritar,
semnificativ, de control sau majoritar) şi
elementele ataşate – privilegii, opţiuni,
oportunităţi, restricţii (în special cele de deţinere
şi tranzacţionare) etc.
77
➢ Data evaluării: se precizează data redactării

evaluării, data inspectării proprietăţii sau afacerii
şi perioada în care consideraţiile prezentate sunt
considerate valabile de către evaluator.
➢ Baza evaluării:
 definiţiile valorii şi standardele de evaluare
utilizate, corespunzătoare contextului
evaluării;
 se va preciza dacă evaluarea se face pe baza
valorii de piaţă sau se aplică alte standarde
(valoarea specială, valoarea de investiţie
etc.);
 metodele de evaluare adoptate;
 ipotezele şi condiţii limitative de la baza
evaluării (protejează evaluatorul, informează
şi protejează clientul şi alţi utilizatori);
 ratele şi coeficienţii folosiţi în evaluare, cu
explicitarea modului de calcul sau construcţie.
➢ Descrierea subiectului evaluării şi furnizarea unor

elemente de identificare:
 caracteristici, amplasament, istoric,
 perspective, produse, servicii, clienţi, furnizori,
concurenţi, management,
 aspecte juridico-legale;
 documentele şi informaţiile utilizate, sursele
acestora şi gradul lor de credibilitate,
verificarea informaţiilor (dacă este cazul) etc.
78
➢ Determinanţii principali şi colaterali ai valorii în

contextul evaluării:
 factori funcţionali interni legaţi de potenţialul
afacerii sau al proprietăţii, constituiţi în puncte
tari şi slabe;
 factorii externi care influenţează afacerea sau
proprietatea;
 alte interese speciale şi influenţele acestora
asupra valorii;
 posibile efecte de sinergie în contextul
evaluării;
 starea activelor proprietăţii sau afacerii;
 precizarea aspectelor problemelor de mediu.
➢ Liniile tehnologice, echipamentele şi maşinile:

trebuie precizat modul de tratate a acestora,
inclusiv a echipamentelor aflate în leasing sau cu
plata în rate.
➢ Riscul evaluării: trebuie explicitat în special în

situaţii specifice cum sunt evaluările pentru
constituirea de garanţii, gajuri şi ipoteci, când
evaluatorul va preciza adecvarea subiectului ca
garanţie în condiţiile propuse de acordare a
creditului şi va aprecia influenţele asupra valorii
datorate volatilităţii pieţei proprietăţii respectiv
afacerii.
79
➢ Moneda raportului: dacă evaluarea se face în altă

monedă decât cea naţională se va preciza valuta
la care se raportează evaluarea şi baza de
conversie aferentă.
➢ Impozitarea: explicitarea ipotezelor de lucru

privind obligaţiile fiscale reale sau teoretice legate
de transferul proprietăţii.
➢ Declaraţia de conformitate ar trebui să conţină:

 Precizarea că evaluarea a fost efectuată
respectând codul deontologic şi standardele
internaţionale de evaluare;
 Existenţa sau inexistenţa unui interes asupra
proprietăţii evaluate;
 Condiţionarea sau lipsa de condiţionare a
onorariului de anumite aspecte ale raportului;
 Precizarea îndeplinirii cerinţelor adecvate de
calificare profesională;
 Precizarea nivelului de experienţă în privinţa
localizării şi a tipului de proprietate evaluată;
 Precizarea dacă a fost sau nu efectuată
inspecţia proprietăţii;
 Precizarea că nu există şi alte persoane decât
cele numite în raport care i-au acordat
asistenţă profesională la întocmirea
raportului;
80
 Precizarea că faptele prezentate în raport

sunt corecte şi derivate din elementele
cunoscute de evaluator;
 Precizarea că analizele şi concluziile
raportului sunt limitate la ipotezele şi condiţiile
enumerate în raport.
➢ Diverse anexe, care susţin metodele de
evaluare aplicate şi concluziile evaluatorului.
Care ar fi în opinia dumneavoastră

principalii determinanţi ai valorii în
cazul unei firme producătoare de
îmbrăcăminte de lux pentru femei,
categorii de vârstă cuprinse între 18-
30 de ani?
Dar în cazul în care grupul ţintă este

constituit de pensionare cu venituri
extrem de scăzute?
81
8.2 RECONCILIEREA VALORILOR. OPINIA

EVALUATORULUI
După cum am arătat pe larg, conform diverselor
metode aplicate de evaluator, se pot obţine o serie
de valori pentru aceeaşi întreprindere, care
constituie aşa numita “plajă de valori”.
Concluziile din raport, în care se prezintă opinia
evaluatorului asupra valorii obiectului analizat, au la
bază definiţia sau definiţiile valorii utilizate în raport,
premisele valorii, scopul şi intenţia beneficiarului de
utilizare a raportului şi desigur toate datele şi
informaţiile relevante şi semnificative, de care
dispune autorul raportului la data evaluării.
Totodată, opinia asupra valorii estimate va lua
în considerare toate valorile obţinute prin aplicarea
diferitelor abordări, triate şi selectate pe baza logicii
şi experienţei evaluatorului în privinţa importanţei pe
care o va aloca fiecărei metode şi a rezultatelor
aferente.
Astfel, în cazul rezultatelor care contrastează
puternic cu majoritatea rezultatelor din plaja de
valori, se admit corecţii argumentate în sensul
îndepărtării acestora sau considerării lor cu o
importanţă redusă în formularea opiniei finale.
În aceste cazuri, se recomandă investigarea
gradului de adecvare a aplicării diverselor metode,
rate şi coeficienţi de evaluare folosiţi în obţinerea
rezultatelor respective, în ideea de a depista
eventuale erori sau omisiuni ori de a explica mai bine
diferenţele.
82
O regulă acceptată în practica actuală

internaţională şi recomandată pe plan intern de
ANEVAR:
Opinia evaluatorului este un rezultat al
reconcilierii rezultatelor obţinute prin metodele
aplicate şi, în nici un caz, prin utilizarea unei
formule empirice de ponderare (mediere) a
valorilor obţinute prin metodele aplicate.
Aţi întocmit un raport de

evaluare pentru o bancă în vederea
acordării unui credit în care se
garanta cu activele principale ale
firmei evaluate. Aţi predat raportul
băncii care a acordat creditul
clientului său. După trei luni sunteţi
solicitaţi să furnizaţi o copie a
raportului de către:
a) Clientul băncii, pentru a
vedea valoarea evaluată de
dumneavoastră pentru
activele firmei sale;
b) Judecătorie, pentru un proces
în care este implicat clientul
băncii cu un furnizor la care
nu i-a achitat contravaloarea
prestaţiilor şi care a cerut în
instanţă lichidarea firmei;
83
c) Furnizorul care a cerut

declanşarea lichidării.
Ce veţi face şi ce precizări veţi

aduce în fiecare caz?
TEMĂ DE CONTROL
Cum este formulată opinia evaluatorului ?

Se va proceda conform obligaţiilor contractuale
cuprinse în contractul de prestări servicii de evaluare
şi conform angajamentelor asumate în raportul de
evaluare. Practica uzuală din piaţă în cadrul
evaluărilor pentru garantarea împrumuturilor permite
predarea unei copii a raportului şi clientului băncii,
dacă instrucţiunile din contractul de evaluare nu
prevăd altceva.
A nu se confunda “clientul” al raportului, adică cel
care plăteşte serviciul de evaluare14, cu persoana
fizică sau juridică “client” al băncii, care în cazul de
faţă nu este nici solicitant nici beneficiar al serviciilor
de evaluare.
Dacă Tribunalul solicită oficial o copie a raportului,
aceasta va fi predată, anunţându-se şi banca
beneficiară a lucrării de evaluare.
Furnizorul va fi îndreptat spre beneficiarul lucrării,
banca finanţatoare.
14 Aici fiind şi destinatar (în cazul de faţă chiar banca).

84
BIBLIOGRAFIE
[1] Manaţe Daniel – Evaluarea întreprinderii, Editura

UAV, Arad, 2008, ISBN 978-973-752-281-8
[2] Cernuşcă L., Mateş D., Manate D. coordonatori,
Evaluarea, Reorganizarea si Lichidarea societăților
comerciale, Editura Gutenberg Univers 2011, Arad,
ISBN 978-606-8204-42-0
[3] Deaconu Adela, Manațe D., coordonatori, Studii
de caz pentru evaluarea proprietăților, Editura
RISOPRINT 2013, Cluj-Napoca, ISBN 978-973-53-
0947-3
[4] Stan S., Anghel I., coordonatori – Evaluarea
întreprinderii, Editura IROVAL, Bucureşti, 2016,
ISBN 978-606-8316-32-1
[5] Standardele de Evaluare a Bunurilor, editate de
ANEVAR, București, ediția 2022, ISBN 978-973-0-
35877-3
[6] ANEVAR, Broșura Bazele evaluării, București,
2022
[7] ANEVAR, Revista Valoarea oriunde este ea,
Editura ANEVAR - IROVAL, București, ISSN 2344 –
6250, ISSN-L 2344 – 6250
85

Sinteza Curs EI Licenta

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sinteza Curs EI Licenta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA AUREL VLAICU

Conf. Univ. Dr. Ec. Daniel Manaţe

Consideri importantă activitatea de evaluare?

Evaluarea reprezintă o activitate prin care se

Subiectele acestui proces sau activitate pot fi

Prin întreprindere, înțelegem, prin prisma

Evaluarea unei întreprinderi reprezintă actul

Utilitatea şi clasificarea evaluărilor de

Vom defini evaluarea unei afaceri, în

Pe baza programei anterioare,

La prima activitate tutorială, discutaţi

Încearcă să rezumi în spaţiul de mai

Dacă analizăm Schema 1, prezentată în

Schema 1. Piramida Activității de evaluare

1.2 BENEFICIARII ŞI UTILIZATORII

Clasificarea din punct de vedere al utilizatorilor

(b) Managementul şi proprietarii întreprinderilor

O perspectivă utilă pentru înțelegerea tipurilor

Schema 2. Agenda de interes public

Să notăm că standardele profesionale concură

Schema 3. Agenda de interese a membrilor ANEVAR

În agenda de interese a membrilor avem

1.3 STANDARDELE DE EVALUARE.

În anul 1981 a fost fondat Consiliul Standardelor

Pe de altă parte, standardele de evaluare sunt

Scopul fundamental al standardelor

În activitatea de evaluare din România sunt

Consideri importante standardele de

Schema 4. Cerințele standardelor profesionale – sinteză

Identificaţi principalele avantaje aduse de

Răspuns la testul de autoevaluare:

Publicul întreprinderilor doreşte şi aşteaptă

Managementul şi proprietarii întreprinderilor

2. DEFINIŢIILE VALORII CONFORM

2.1. STRUCTURA STANDARDELOR DE

De ce există standarde internaţionale

Codul de etică al profesiei de evaluator autorizat

✓ Standardele care au în paranteză

Pe măsura apariţiei unor noi Standarde

Sunt suficiente standardele de

2.2 DEFINIŢIILE VALORII CONFORME CU

“Valoarea de piaţă este suma estimată pentru care

Crezi că utilizatorii rapoartelor de evaluare

Un tip al valorii este de fapt o precizare a ipotezelor

a) Valoarea de investiţie sau subiectivă

b) Valoarea sinergiei sau Valoarea din

(d2) vânzarea forțată cu o perioadă limitată

Valoarea echitabilă este prețul estimat pentru

Ce diferenţă există între valoarea

Subliniaţi diferenţele dintre preţ şi valoare.

Răspuns la testul de autoevaluare:

3.1. DEFINIŢIA EVALUATORULUI ŞI POZIŢIA

Cine crezi că ar putea deveni

Evaluatorul este o persoană care în afară de o bună

Astfel, este necesar să demonstreze următoarele:

De ce este importantă buna

În relaţia cu clienţii, evaluatorii pot avea una

2. Expert neutru (independent) - în această

Un evaluator face un scenariu de evaluare în care

3.2 ORGANIZAŢII PROFESIONALE

Crezi că utilizatorii rapoartelor de evaluare

Persoana care desfăşoară ocupaţia de evaluator

Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizati

Pe site-ul său, Asociația pune la dispoziţia