MANAGEMENTUL AFACERILOR

CURS 2
MANAGEMENTUL AFACERILOR ȘI PROCESUL MANAGERIAL ÎN AFACERI

Obiective:
• Înţelegerea conceptului și conținutului managementului afacerilor;
• Clarificarea raportului dintre știință și artă în managementul afacerilor și cunoașterea
principalelor opinii privind acest raport;
• Deprinderea principalelor trăsături ale managementului afacerilor;
• Înţelegerea conceptului și conținutului procesului managerial în afaceri;
• Cunoașterea funcțiilor procesului managerial;
• Însușirea principiilor generale și a celor specifice managementului afacerilor.

Concepte-cheie:
• managementul afacerii;
• managementul ca știință;
• managementul ca artă;
• procesul managerial;
• funcţiile managementului ;
• principiile manageriale generale;
• principiile specifice managementului afacerilor.

2.1. Delimitări conceptuale și trăsături ale managementului afacerilor

Managementul afacerilor reprezintă ansamblul activităţilor, metodelor şi tehnicilor care

înglobează sarcinile organizării, gestiunii şi conducerii afacerilor, având rolul de a menţine
organizația într-o stare de echilibru dinamic în cadrul mediului competitiv. Conţinutul său se
referă la procesul adoptării unor decizii eficiente privind dezvoltarea afacerii şi de punere în
valoare a resurselor firmei pentru realizarea obiectivelor vizate. De modul în care este condusă
afacerea, din momentul demarării şi pe tot parcursul dezvoltării sale, depinde consolidarea
poziţiei firmei în mediul competitiv în care operează.

Managementul afacerilor între știință și artă

În privinţa raportului dintre ştiinţă şi artă în management, opiniile sunt destul de controversate.
O clasificare a ideilor referitoare la raportul dintre ştiinţă şi artă în management are in vedere
urmatoarele categorii:
a) cei care manifestă rezerve în privinţa utilizării noţiunii de „artă” a managementului,
deoarece prin aceasta s-ar refuza recunoaşterea bazelor ştiinţifice ale managementului;
b) o altă grupă de specialişti potrivit opiniei cărora managementul este atât artă, cât şi
ştiinţă. Ca ştiinţă, managementul reprezintă un ansamblu coerent şi organizat de cunoştinţe:
concepte, principii, metode, tehnici prin care se explică în mod sistematic fenomenele şi
procesele care se produc în conducerea organizaţiilor, iar domeniul care se referă la artă are în
vedere, în principal, măiestria managerului, experienţa şi priceperea sa de a aplica în situaţii
diferite, în condiţii de eficienţă, cunoştinţele ştiinţifice;
c) o a treia categorie de autori consideră procesul managerial ca ştiinţă şi artă, cu
menţiunea că în viitor, pe măsura sistematizării informaţiilor în management, ştiinţa va ocupa
locul artei. Abordat din perspectivă ştiinţifică, managementul afacerilor presupune stabilirea

4
unor principii, metode şi tehnici de lucru cu caracter general, a căror folosire să asigure
utilizarea eficientă a potenţialului uman, material şi financiar al firmei în scopul îndeplinirii
obiectivelor de afaceri propuse. În ceea ce priveşte opinia potrivit căreia managementul este o
formă de artă, aceasta este susţinută de măiestria şi priceperea cu care managerii aplică în
practica de afaceri cunoştinţele ştiinţifice. Tratat ca artă, managementul afacerilor presupune
adaptarea creativă a principiilor şi metodelor ştiinţifice la condiţiile concrete din practica de
afaceri şi perfecţionarea lor continuă în funcţie de realităţile şi cerinţele mediului în care firma
operează.

Trăsături ale managementului afacerilor

Printre trăsăturile managementului afacerii se numara urmatoarele:

o se raportează la firma economică și urmarește realizarea obiectivelor organizației,
raportate scopului maximizării profitului;
o are în vedere modul specific de comunicare în afaceri, bazat pe legile pieței;
o ține seama de natura complexă a mediului în care se dezvolta întreprinderea;
o se bazează pe continuitatea în dezvoltarea cunoştinţelor, observarea riguroasă a
organizării şi desfăşurării procesului managerial;
o este un produs al logicii de maximizare a profitului.

2.2. Procesul managerial în afaceri

Procesul managerial reprezintă totalitatea fazelor şi etapelor prin care se clarifică obiectivele
organizației şi ale subsistemelor sale organizaţionale, se stabilesc procesele de muncă necesare
şi preconizate pentru atingerea lor, se repartizează sarcinile pentru îndeplinirea obiectivelor
propuse.

Conținutul procesului managerial

Conţinutul procesului managerial depinde de problemele şi sarcinile organizației şi poate fi

abordat sub următoarele aspecte:
- sub aspect metodologic, procesul managerial presupune detaşarea a patru etape succesive:
- definirea scopului;
- analiza situaţiei actuale;
- determinarea problemei;
- adoptarea deciziei.
- din punct de vedere funcţional, procesul managerial se conturează în patru etape:
- planificarea;
- organizarea și coordonarea;
- antrenarea;
- controlul și evaluarea.
- sub aspect economic, procesul managerial poate fi exprimat în patru etape logice, care
urmăresc relaţia nevoi-resurse, şi anume:
- identificarea necesităţilor economice necesare dezvoltării afacerii;
- analiza resurselor de care dispune firma;
- repartizarea resurselor;
- folosirea resurselor.
- din punct de vedere organizaţional, procesul managerial include totalitatea regulilor,
normelor şi principiilor de funcţionare a firmei, care stau la baza bunei desfăşurări a activităţii,
şi anume:

5
 - ansamblul reglementărilor şi normelor;
- metodele de instruire;
- principiile de repartizare a responsabilităţilor;
- ansamblul relaţiilor de cooperare între compartimentele firmei.
- sub aspect social, procesul de management pune în evidenţă rolul factorului uman în
activitatea firmei.
- din punct de vedere informaţional, procesul managerial se exercită prin următoarele etape:
- identificarea surselor de informaţie;
- completarea şi dezvoltarea informaţiei;
- prelucrarea informaţiei;
- transmiterea informaţiei către factorii de decizie.

Trăsăturile procesului managerial

Complexitatea procesului managerial este subliniată şi de trăsăturile sale caracteristice, și

anume:
- dinamismul;
- stabilitatea;
- caracterul contextual;
- continuitatea şi consecvenţa;
- ciclicitatea.

Etape ale procesului managerial

Conceput şi tratat ca proces, managementul afacerilor presupune succesiunea următoarelor

etape:
- identificarea resurselor materiale şi umane;
- stabilirea obiectivelor în funcţie de resursele disponibile;
- elaborarea strategiilor;
- coordonarea activităţilor subiacente;
- evaluarea rezultatelor şi operarea unor corecţii;
- proiectarea unei noi obiective.

Funcţiile managementului

Funcţia de planificare - constă în ansamblul proceselor prin care se determină, pe de o parte,

obiectivele firmei, rezultatele vizate, iar pe de altă parte, resursele necesare a fi alocate pentru
atingerea acestora şi mijloacele practice de acţiune. Odată cu accentuarea competitivităţii
mediului de afaceri funcţia de previziune capătă noi valenţe, care se manifestă pe următoarele
planuri:
- previziunile ce stau la baza deciziilor manageriale trebuie să se bazeze, tot mai mult,
pe gândirea strategică şi să integreze în analizele lor tendinţa reprezentată de globalizarea
mediului de afaceri;
- dezvoltarea conţinutului obiectivelor organizației prin fixarea lor astfel încât
dimensiunea lor cantitativă (economică) să fie potenţată de cea calitativă (socială şi ecologică);
- accesul global (teoretic, cel puţin) la resurse şi posibilitatea apelării la cele mai
moderne şi eficiente mijloace şi procedee de acţiune în vederea atingerii obiectivelor firmei –
graţie globalizării pieţelor şi posibilităţilor de informare în timp real.

6
Funcţia de organizare-coordonare - vizează conceperea cadrului organizatoric optim care
să permită desfăşurarea proceselor de muncă în condiţii de eficacitate maximă, precum și
asigurarea armonizării deciziilor şi acţiunilor personalului firmei şi ale subsistemelor sale
conform previziunilor şi cadrului organizatoric stabilite anterior. Această funcție desemnează
ansamblul proceselor prin care:
- se determină, se grupează şi se structurează activităţile solicitate de îndeplinirea
obiectivelor propuse;
- se stabilesc şi se atribuie rolurile ce derivă din gruparea şi structurarea activităţilor;
- se desemnează responsabilităţile de grup şi cele individuale în vederea atingerii
rezultatelor;
- se alocă resursele materiale şi financiare necesare derulării activităţilor;
- se trasează regulile şi sistemele detaliate de lucru, inclusiv cele privind comunicarea,
luarea deciziilor şi rezolvarea situaţiilor conflictuale.

Funcţia de antrenare - încorporează ansamblul acţiunilor prin care personalul firmei este atras
şi stimulat să contribuie la realizarea obiectivelor stabilite, prin luarea în considerare a
factorilor care-l motivează. Procesele de schimbare care efectează firma modernă determină,
în relaţie cu funcţia de antrenare a managementului, o serie de mutaţii:
- schimbarea opticii de abordare a antrenării personalului, prin cunoaşterea motivaţiilor
reale care susţin implicarea acestuia în viaţa organizaţiei;
- operaţionalizarea unor sisteme flexibile de stimulare şi a unor mecanisme adecvate de
cointeresare, prin care să fie impulsionată participarea salariaţilor la realizarea obiectivelor
firmei şi asumarea de către aceştia a responsabilităţilor pentru îndeplinirea sarcinilor ce le
revin;
- redefinirea parametrilor relaţiei dintre motivare şi succes managerial, prin asimilarea
şi operaţionalizarea conceptului de optim motivaţional, în strânsă corelaţie cu transformările
ce au loc în privinţa conţinutului muncii şi a motivaţiei individuale;

Funcţia de control-evaluare - finalizează ciclul procesului managerial şi constă în ansamblul

proceselor prin care se realizează următoarele acţiuni:
- măsurarea şi compararea performanţelor actuale ale firmei cu obiectivele şi
standardele stabilite iniţial;
- identificarea abaterilor de la obiectivele şi standardele stabilite şi a cauzelor care le-
au generat;
- eliminarea deficienţelor constatate şi adoptarea măsurilor corective.
Pusă în relaţie cu activitatea tot mai complexă desfăşurată în cadrul firmei, exercitarea funcţiei
de control-evaluare va trebui să conducă la:
- elaborarea şi implementarea unui sistem eficient de control-evaluare;
- capacitatea sistemului de control-evaluare de a asista managerii în rezolvarea unor
probleme complexe;
- creşterea eficienţei activităţii manageriale prin realizarea evaluărilor axate pe relaţia
cauză-efect şi un control activ;
- implementarea conceptului de prevenire activă a disfuncţionalităţilor.

7
Principii generale ale managementului

Principul managementului participativ constă în implicarea salariaţilor în exercitarea actului

decizional în funcţie de competenţele de care aceştia dispun. În contextul accentuării
complexităţii mediului de afaceri, consecinţele aplicării sale se vor regăsi în:
- extinderea gradului de participare a salariaţilor la viaţa organizaţiei;
- crearea climatului de cooperare la nivelul firmei;
- fundamentarea conceperii şi exercitării proceselor şi relaţiilor manageriale din firmă,
pe baza luării în considerare a intereselor stakeholderilor;
- promovarea unui stil de conducere, a unui leadership şi a unei culturi organizaţionale
de tip participativ.

Principiul motivării exprimă necesitatea identificării şi utilizării acelor stimulente materiale

şi morale care asigură îmbinarea armonioasă a intereselor tuturor părţilor implicate în buna
desfăşurare a activităţii firmei. Mutaţiile produse în aplicarea principiului motivării vizează, în
principal, următoarele aspecte:
- diversificarea formelor de motivare materială ;
- îmbinarea componentei materiale cu cea non-financiară;
- creşterea rolului motivării cognitive a angajaţilor, axată pe satisfacerea nevoilor de
cunoaştere, informare, inovare ;
- aplicarea principiului motivării trebuie să se facă diferenţiat;
- implicarea angajaţilor în stabilirea obiectivelor firmei şi în luarea deciziilor privind
modul de realizare a acestora;
- creşterea gradului de responsabilizare a salariaţilor printr-o redefinire a postului;
- crearea unui climat organizaţional care favorizeze nevoia de realizare profesională şi
de creştere a performanţelor individuale.

Principiul creşterii continue a eficienţei are în vedere maximizarea efectelor economico-

sociale (cuantificabile şi necuantificabile) ale firmei în condiţiile minimizării efortu- rilor
(cheltuielilor), prin folosirea unui instrumentar modern de metode şi tehnici manageriale, bazat
pe analiza ştiinţifică a realităţilor din practica de afaceri.

Principiul asigurării concordanţei dintre parametrii sistemului de management al firmei,

caracteristicile sale esenţiale şi cele ale mediului ambiant are ca fundament dinamismul
dezvoltării societăţii contemporane în toate laturile sale, ceea ce face ca variabilele endogene
şi exogene de management să-şi modifice rapid parametrii, determinând schimbări în
conţinutul proceselor de management.

Principii specifice ale procesului managerial al afacerilor

Alături de principiile generale ale managementului pot fi formulate o serie de principii specifice
managementului afacerilor, și anume:
- a elabora obiective, strategii şi planuri de acţiune clare şi a le revedea în mod sistematic;
- a produce şi a livra bunuri/servicii pe care oamenii şi le doresc;
- a crea şi a păstra clientela;
- a realiza beneficii importante în scopul atragerii potenţialilor investitori şi a-i păstra pe cei
existenţi;
- a oferi recompense materiale şi morale care să motiveze resursele umane;
- a considera clientul ca cel mai important element în ecuaţia unei afaceri;
- a promova respectul şi normele de etică profesinală la nivelul organizaţiei.