MANAGEMENTUL AFACERILOR

CURS 7
RISCUL ÎN MANAGEMENTUL AFACERILOR

Obiective:
• Cunoasterea cauzelor esecurilor in managementul afacerilor;
• Intelegerea notiunii de risc in afaceri;
• Delimitatea tiputilor de risc;
• Analiza principalelor caracteristici ale managementului riscului.

Concepte-cheie:
• succes managerial;
• risc managerial;
• managementul riscului in afaceri;
• masuri de prevedere a riscului in afaceri.

7.1. Riscul in managementul afacerilor

Riscul este privit ca posibilitatea apariţiei unei pierderi în cadrul unei tranzacţii economice, ca
rezultat al producerii unor evenimente imprevizibile. În accepţiunea cea mai răspândită,
majoritatea abordărilor se referă la riscul unei afaceri ca la posibilitatea apariţiei unui
eveniment care poate să influenţeze negativ realizarea obiectivelor propuse. Riscurile cu care
se confruntă managementul afacerilor sunt generate de anumite cauze, grupate astfel:
- cauze obiective, respectiv evenimente exterioare, imprevizibile şi care nu pot fi
imputate managerilor-decidenţi;
- cauze subiective, generate de incompetenţa sau reaua credinţă a decidenţilor.

7.2. Tipologia riscurilor în afaceri

Riscurile la care sunt expuse afacerile economice pot fi structurate astfel:
după natura şi conţinutul lor, riscurile de împart în:
• riscuri cu un conţinut neeconomic, care apar şi se dezvoltă în timp de război, blocadă
economică, embargou, schimbări ale regimului politic, calamităţi naturale ş.a.;
• riscuri cu un conţinut economic, care reflectă posibilitatea de apariţie a unor
evenimente mai puţin controlabile sau necontrolabile, cu acţiuni aleatoare, care pot
avea influenţe negative asupra operaţiunilor de afaceri. Riscurile economice pot fi:
- riscuri la nivel macroeconomic, care se manifestă la nivel regional sau global,
dar pot fi specifice şi fiecărei ţări. Ele se referă la riscurile valutare şi la riscurile
conjuncturale (dezastre, razboaie etc.);
- riscuri la nivel microeconomic.
după cauzele care le-au generat, riscurile pot fi:
• riscuri naturale;
• riscuri politice;
• riscuri de management în domeniul producţiei, apărute sub incidenţa unor
disfuncţionalităţi existente în activitatea de producţie;
• riscuri contractuale sau de nexecutare a obligaţiilor contractuale;
• riscuri de preţ, datorate instabilităţii preţurilor;
• riscuri financiar-monetare.

46
 după localizare, riscurile se clasifică în:
• riscuri interne, localizate în cadrul firmei;
• riscuri externe, cele care apar pe parcursul derulării operaţiunilor de afaceri şi
provin din mediul extern;

după raportarea lor la procesul decizional, riscurile pot fi delimitate în:

• riscuri pure, consecinţă a unor evenimente accidentale sau fortuite: riscuri fizice -
distrugeri datorate calamităţilor naturale, accidente; etc;
• riscuri speculative legate de deciziile ce se iau într-o firmă în legătură cu încercarea
de a obţine un profit mai mare (probabilitate de apariţie este cu atât mai mare cu cât
procesul de extindere a afacerii pe pieţele externe este mai amplu). Aceste
riscuri pot fi generate de cauze numeroase, care ţin de: strategii manageriale greşit
concepute, organizare defectuoasă, personal nespecializat, informaţii limitate,
modificarea nevoilor consumatorilor, atacul concurenţei etc.

În managementul afacerilor, practicienii restrâng clasificarea riscurilor, luând în

considerare, în special, următoarele categorii:
Riscul economic - este privit ca o consecinţă a lipsei de adaptare a firmei la variaţiile
mediului de afaceri (accentuarea concurenţei, turbulenţa pieţei, variaţia costurilor,
calitatea produselor etc.). Cadrul complex în care apare riscul economic face ca formele
sale de manifestare să fie foarte variate: riscurile în sfera producţiei, riscul investiţional,
riscul informaţional, riscul legat de dezvoltarea şi aplicarea strategiei firmei, riscurile
cauzate de nivelul insuficient de cunoştinţe ale managerului şi ale echipei sale, riscurile
de neexecutare, riscul de preţ etc.
Riscul financiar - este apreciat în funcţie de capitalul deţinut şi de evoluţiile
imprevizibile ale pieţei financiare. La nivelul economiei naţionale, riscul financiar este
generat de nesiguranţa valorificării capitalului investit pe pieţele financiare. Are în
vedere expunerea depunerilor în sistemul bancar şi a investiţiilor pe piaţa de capital şi
pe cea a asigurărilor. La nivelul firmei, riscul financiar se referă la incapacitatea acesteia
de a-şi achita datoriile la scadenţă. El este mai mare pe măsură ce creşte gradul de
îndatorare a firmei. Cele mai frecvente riscuri financiare sunt: riscul de insolvabilitate
şi riscul lipsei de lichiditate.
Riscul de faliment, denumit de unii analişti şi riscul de afaceri, reprezintă
probabilitatea ca firma să iasă din afaceri, ca o consecinţă a acumulării efectelor riscului
economic şi a celui financiar, sub presiunea factorilor de mediu. Cauzele generatoare
sunt numeroase şi se referă, îndeosebi, la: creşterea competiţiei pe piaţa internă şi
externă, pierderea unor clienţi importanţi sau falimentul unor furnizori, managementul
defectuos, lipsa de adaptare la noile solicitări ale clienţilor, reaua credinţă (deturnări de
fonduri, sabotaj), insuficienţa resurselor financiare, informaţionale, umane, calamităţi
naturale etc.
Riscul valutar, considerat riscul major cu care se confruntă firmele care operează pe
pieţele internaţionale, este generat de efectele negative pe care modificările cursului de
schimb le poate avea asupra afacerilor. Una dintre cauzele majore care determină
apariţia riscului valutar este inflaţia scăpată de sub control. O formă specifică de
manifestare a riscului valutar este riscul de transfer valutar, generat de condiţiile cu
caracter economic, financiar, valutar sau politic care pot împiedica transferul valutei
din ţara în care firma şi-a derulat afacerile.

47
 Riscul politic apare ca urmare a modificărilor produse în mediul politic din ţara gazdă
în care firma îşi derulează afacerile. Riscul politic este generat de incertitudinea legată
de anumite evenimente politice care produc instabilitate (război civil, revolte sociale),
precum şi de modificările care pot interveni în politicile economice promovate de
guvernele ţărilor gazdă şi care pot avea un caracter profund restrictiv pentru afacerile
companiilor străine. Riscul politic poate să apară sub diferite forme, şi anume:
- riscul restrângerii importurilor şi /sau exporturilor;
- riscul de transfer în situaţia în care guvernul ţării gazdă îngrădeşte repatrierea
capitalului investitorilor străini sau a profitului obţinut de aceştia;
- riscul confiscării activelor, fără acordarea de compensaţii;
- riscul exproprierii activelor;
- riscul naţionalizării activelor ;
- riscul operaţional generat de anumite constrângeri impuse de instituţiile
politice ale statului gazdă asupra managementul firmei;

7.3. Managementul riscurilor in afaceri

Conţinutul managementului riscurilor constă dintr-un proces sistematic de cunoaştere a
factorilor potenţiali ce ameninţă securitatea firmei, măsurarea gradului de gravitate a acestora,
reducerea efectelor prin prevenire şi protecţie şi în final transferul acestor efecte care nu pot fi
gestionate în interiorul firmei către unităţi specializate în gestiunea riscurilor. Scopul
managementului riscului este de a descoperi, analiza şi controla totalitatea cauzelor şi efectelor
riscurilor manifestate la nivelul firmei. Un management eficient al riscului nu se rezumă doar
la minimizarea riscurilor şi a efectelor produse de acestea asupra activităţii firmei. El
urmăreşte, atât diminuarea riscurilor, cât şi optimizarea atingerii obiectivelor firmei în termeni
de eficacitate şi eficienţă. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv standardele internaţionale
recomandă implementarea unui sistem integrat de managementul riscului la nivelul firmei, care
să răspundă următoarelor cerinţe:
- să aibă în vedere toate riscurile care ameninţă securitatea firmei;
- să fie un proces continuu integrat în strategia firmei;
- să traducă strategia anti-risc în obiective tactice şi operaţionale, cu responsabilităţi clar
stabilite, atât pentru manager, cât şi pentru fiecare salariat al firmei;
- să fie integrat în cultura organizaţională.
Analiza completă şi temeinic fundamentată a riscurilor presupune
- măsuri preventive, care permit reducerea costului riscurilor şi limitează realizarea şi
repetarea evenimentelor;
- măsuri previzionale, care vizează reducerea consecinţelor;
- transferarea efectelor riscurilor permite reducerea totală/aproape totală a consecinţelor
acestora, în condiţii de creştere pronunţată a costului.
Măsurile de diminuare a riscurilor permit reducerea costului riscului şi limitează producerea
şi repetarea evenimentelor prin următoarele acţiuni:
- diminuarea influenţei factorului timp prin programarea corectă a activităţilor solicitate
de buna desfăşurare a afacerii cu ajutorul graficelor-reţea;
- dezvoltarea capacităţii de înţelegere a necesităţii acţiunilor de gestiune a riscurilor la
nivelul întregului colectiv al firmei şi extinderea responsabilităţilor privind asumarea riscurilor;
- instruirea personalului executiv şi asigurarea securitaţii muncii;
- reproiectarea resurselor implicate în afacere.

48
Măsurile de transfer a riscurilor pot avea în vedere următoarele acţiuni:
- includerea în contract a unor clauze de acoperire a riscurilor. Aceste clauze urmăresc
asigurarea echitabilităţii prestaţiilor reciproce între părţi prin prevenirea şi eliminarea
pierderilor generate de riscuri. Cele mai utilizate clauze de acoperire a riscurilor sunt
următoarele:
- clauza de indexare - prevede legarea sumelor stabilite în contract de un
anumit etalon: o marfă de referinţă sau anumiţi indicatori sau indici;
- clauza preţului escaladat - se apelează la ea atunci când părţile implicate
în contract doresc să menţină echilibrul între preţul produsului finit şi cel al
factorilor de producţie implicaţi în realizarea acestuia;
- clauza de consolidare a preţurilor, folosită în contractele care au în
vedere livrările pe credit (rambursarea creditului urmând a se face în produse),
consolidează valoarea contractului prin precizarea expresă a preţurilor pe baza
cărora se vor realiza schimburile reciproce, scopul fiind stabilirea exactă a
cantităţilor de mărfuri ce se vor livra pe perioada derulării contractului;
- clauza de revizuire a preţurilor, prin care părţile contractante se obligă
să procedeze la o recalculare a preţului dacă se înregistrează o variaţie peste o
anumită limită a costului materiilor prime, materialelor, tarifelor de transport
etc.;
- clauza ofertei concurente - permite unei părţi (cumpărătorul, de regulă)
să beneficieze de condiţii mai favorabile decât cele prevăzute iniţial în contract,
sau similare cu cele dintr-o ofertă concurentă, în funcţie de schimbările produse
pe piaţă, ulterior încheierii contractului, care ar da posibilitatea unei
aprovizionări în condiţii mai avantajoase;
- clauza valutară - presupune legarea valutei în care se face plata de o
altă valută, considerată stabilă. Pentru acoperirea riscului valutar companiile
care activează pe pieţele internaţionale apelează frecvent la clauza
multivalutară (clauza coşului valutar).
- clauza de alegere a monedei de plată - stabileşte exprimarea creanţei în
mai multe monede, pe baza cursului din momentul încheierii contractului, iar la
scadenţă partenerul are dreptul să aleagă moneda de plată.
- clauza de impreviziune - oferă părţilor implicate posibilitatea de a cere
renegocierea totală sau parţială a contractului în cazul în care a intervenit un
eveniment exterior imprevizibil, care are drept consecinţă un dezechilibru major
în raporturile dintre părţi.
- transferarea riscurilor către terţi care pot să le suporte şi să le gestioneze mai bine,
prin încheierea unor contracte de asigurare (cu societăţile de asigurare) sau de partajare a
riscurilor (cu societăţi specializate în gestiunea riscurilor), astfel încât nivelul de risc pe care
firma îl va suporta în final să fie unul acceptabil.

49