CURS NR.

14
ANALIZA RISCURILOR ÎNTREPRINDERII

14.1. Generalități privind noțiunea de ”risc”

Riscul constituie una dintre cele mai mari si fascinante provocari din toate timpurile pentru
umanitate datorita omniprezentei acestuia in toate domeniile de activitate.
In acceptiunea teoriei clasice a deciziei, riscul este identificat drept un element incert dar
posibil, ce apare permanent in procesul activitatilor socio-umane, ale carui efecte sunt pagubitoare si
ireversibile.
Alte definitii pentru risc:
- Posibilitatea de a pierde;
- Incertitudinea care afecteaza rezultatul;
- Dispersia actuala a rezultatelor asteptate.
Riscul este practic amenintarea ca un eveniment sau o actiune sa afecteze abilitatea unei firme
de a functiona si/sau de a isi urmari indeplinirea obiectivelor sale strategice.
Procesul de adoptare a deciziilor pentru realizarea obiectivelor si proiectelor unei firme este
influentat in mod permanent de factori conjuncturali privind:
- lansarea pe piata a unui produs/serviciu nou;
- posibilitatea aparitiei mai devreme pe piata a unui produs similar realizat de o firma concurenta;
- eventuale probleme privind realizarea parametrilor tehnici si calitativi ai unui produs;
- dezvoltarea afacerii intr-o locatie noua;
- schimbarile legislative;
- aprovizionarea cu materii prime si materiale;
- impactul campaniei de promovare a produsului asupra volumului vanzarilor;
- nivelul costului de productie;
- gradul de absorbtie al produsului pe piata;
- ajustarea pretului in functie de cerere etc.
Daca nu sunt monitorizati in mod corespunzator, acesti factori pot determina aparitia riscului
si implicit, devierea rezultatului sau starii firmei de la situatia/starea dorita, pentru care s-au adoptat
decizii si s-au intreprins actiuni.
De exemplu, necunoasterea legislatiei sau chiar a culturii tarii in care o firma urmareste sa isi
extinda activitatea, conduce la neinregistrarea castigului asteptat sau chiar la esecul dezvoltarii afacerii,
indiferent daca produsele/serviciile oferite sunt de cel mai inalt standard din punct de vedere calitativ.
Daca nu este acordata importanta cuvenita riscului atunci cand se iau decizii, urmarile pentru
firma pot fi urmatoarele:
- poate intra in faliment;
- poate suferi o pierdere a imaginii;
- isi poate pierde clientii;
- isi poate reduce veniturile;
- nu mai poate valorifica oportunitatile pe care riscul i le ofera

14.2. Motivele si situatiile care duc la aparitia riscului in firma

Identificarea riscurilor in cadrul unei firme porneste de la cunoasterea influentelor mediului

intern dar si extern firmei care provoaca manifestarea acestor riscuri.
Efectul economic al adoptarii unei decizii depinde de un numar mare de variabile aleatoare
care pot perturba activitatea firmei de la rezultatul asteptat. Toate aceste variabile reprezinta
factori/surse/cauze ce determina aparitia si manifestarea riscului la nivelul firmei.
Cauzele care determina aparitia riscului:
- pot fi prevazute, neprevazute sau intamplatoare;
- pot fi interne sau externe firmei;
- se pot identifica pe baza informatiilor obtinute din cercetari sau pe baza inregistrarilor istorice (a
statisticii);
- pot fi descrise din punct de vedere al:
- intensitatii;
 - probabilitatii de producere;
- suprafetei/ariei de intindere pe care o cauza de risc poate actiona;
- duratei de actiune;
- managementul cauzelor de risc (mentinerea acestora sub control).

In contextul economic actual, riscul la nivelul unei firme este determinat de o multitudine de
factori precum:
- modificari in mediul social ce pot determina schimbari in preferintele consumatorilor;
- largirea spatiului de desfacere, accesul la pietele internationale;
- agresivitatea concurentei;
- schimbari in domeniul economic si sistemul politic;
- schimbari legislative cu impact asupra conditiilor economice si a mediului de afaceri - modificarea
sistemelor de impozitare si taxare;
- interventii ale statului in politica monetara;
- fluctuatii ale ratei inflatiei;
- fluctuatii ale ratelor de schimb valutar;
- modificari in rata dobanzii;
- modificari ale preturilor de pe piata;
- decizii organizatorice si de structura a firmei (organizare, restructurare, externalizare, fuziune,
absorbtie);
- strategii gresite si decizii adoptate in mod eronat ce conduc la invalidarea experientei anterioare;
- erori de analiza tehnica sau economica;
- atitudinea optimista sau pesimista a echipei de analiza;
- schimbari in tehnologie (aparitia unor noi brevete si inovatii);
- factori naturali asociati mediului inconjurator - variatii anormale de temperatura si clima, cutremure,
alunecari de teren, furtuni, inundatii, incendii, explozii;- etc.

Enumerarea anterioara nu este limitativa si cuprinde atat cauze de natura umana - interne
firmei (invalidarea experientei anterioare, atitudinea optimista sau pesimista a echipei de analiza, erori
de analiza tehnica sau economica etc), cat si cauze externe firmei, dar proprii domeniului economic si
mediului de activitate caruia ii apartine.
Toate aceste cauze pot conduce la un moment dat la aparitia si manifestarea riscului in cadrul
unei firme. Acesta poate trece neobservat sau poate avea ca efect extrem chiar falimentul firmei in
cauza si scoaterea sa de pe piata. Determinanta in aceasta ecuatie este insa dimensiunea riscului.
In mediul de afaceri specific economiei de piata, activitatea unei firme este in mod direct si
permanent conectata la activitatea si actiunile celorlalti participanti din zona economica, tehnica,
sociala, politica careia ii apartine.
In aceste conditii, este important ca firma sa cunoasca care este si cat este riscul la care este
expusa precum si raportul dintre acesta si castigul/profitul asteptat. In cazul in care riscul identificat
este mai mare decat castigul/profitul asteptat sunt necesare schimbari ale strategiei firmei, uneori chiar
reorientari ale activitatii acesteia. Daca riscul identificat nu este mai mare decat castigul/profitul
asteptat, se vor identifica actiuni de control si tratare a acestuia.
Trebuie mentionat faptul ca, indiferent de metoda de analiza utilizata, riscul nu va putea fi
eliminat in totalitate din activitatea unei firme, ramanand intotdeauna la un anumit nivel ireductibil.
Stabilirea nivelului acceptabil al riscului unei firme se realizeaza de regula de catre
managementul acesteia, deoarece personalul de conducere este cel care are responsabilitatea de a se
asigura de atingerea obiectivelor firmei si de indeplinirea misiunii acesteia.

14.3 Analiza riscului

Activitatea întreprinderii este supusă în orice moment riscului. În linii generale, riscul
constituie probabilitatea ca un eveniment nedorit să se producă. În funcţie de poziţia sa pe piaţă, de
situaţia economică şi financiară, de mediul economic, respectiv climatul în care îşi desfăşoară
activitatea, o societate poate suporta mai greu sau mai uşor riscurile la care este supusă. Practic nu
există activitate economică în care să nu intervină riscul la un moment dat. Intensitatea acestuia poate
fi însă diferită în funcţie de domeniu, de tendinţele pieţei, de imaginea ţării în contextul mondial etc.
 Tipuri de riscuri:

Riscul de Este generat de incompetenta managementului (conducerii) firmei si se poate

management manifesta cel mai agresiv
Pentru prevenirea acestui risc si diminuarea impactului pe care l-ar putea avea
manifestarea sa este necesara descentralizarea puterii de decizie, aceasta masura
contribuind si la cresterea operativitatii in activitate.
Riscul de brand si Vizeaza imaginea firmei atat pe piata specifica in care isi dezvolta activitatea cat
reputatie si in mediul economic si social in care activeaza.
Riscurile de brand si reputatie sunt critice pentru orice firma in conditiile
economice actuale. Ele rezulta de regula in urma unei strategii de marketing gresit
realizate care duce la o scadere a reputatiei si care afecteaza imaginea firmei, dar
se pot datora si comportamentului (inadecvat) al angajatilor sau al altor persoane
asociate firmei in cauza.
Riscurile de brand si reputatie pot fi generate de manifestarea unui risc
derivat, riscul de publicitate comerciala, risc care se manifesta sub doua
forme: lipsa de publicitate si antipublicitatea.
Lipsa de publicitate da nastere fenomenului de neinformare corecta a clientelei
cu privire la firma, la obiectul acesteia de activitate precum si cu privire la
produsele/serviciile firmei.
Prin lipsa de publicitate se poate intelege si o publicitate insuficienta ca arie de
raspandire sau ca diversitate de mijloace folosite, aceasta fiind in fapt publicitatea
omului neavizat, incapabil sa previna riscul de necunoastere a noului produs
lansat pe piata.
Antipublicitatea este o publicitate deformata, fie plina de exagerari neconforme
cu realitatea, fie saraca in continut. Aceasta este nociva, generatoare a unei suite
de riscuri agresive si distructive.
Riscul Este rezultatul influentei exercitate de concurenta asupra afacerii firmei.
reprezentat de Succesul sau esecul firmei pe piata depinde, in mare parte, de deciziile strategice
concurenta ale concurentilor. Concurenta consta in sursele de alternative prezente si viitoare
ale diversificarii bunurilor si serviciilor oferite de firma.
Riscul generat de Se manifesta ca efect al dependentei directe a incasarilor firmei de un anumit
clientelă numar/segment de clienti. Modalitatea de a identifica daca firma este expusa
manifestarii acestui risc este ca aceasta sa raspunda la urmatoarele intrebari:
- produsele vandute/serviciile prestate de firma se adreseaza in exclusivitate unui
anumit segment de clientela?
- exista clienti care asigura o cota semnificativa (> 65%, de exemplu) din
incasarile firmei?
- exista clienti care determina sau asigura supravietuirea firmei?
- este dependenta de schimbarea preferintelor unui anumit segment de clienti?
Riscul indus de Riscul indus de furnizori - se manifesta ca urmare a dependentei aprovizionarii
furnizori firmei de la un anumit numar/tip de furnizori.
Modalitatea de a identifica daca firma este expusa manifestarii acestui risc este ca
aceasta sa raspunda la urmatoarele intrebari:
- produsele/serviciile achizitionate de firma se gasesc facil pe piata de desfacere?
- produsele/serviciile necesare firmei pentru realizarea activitatii sale, pot fi
achizitionate in mod liber si concurential de la mai multi furnizori sau firma este
dependenta de un anumit furnizor?
- exista furnizori care aprovizioneaza firma cu produsele/serviciile de care aceasta
are nevoie intr-o cota semnificativa (> 55%, de exemplu)?
Riscul de Riscul de faliment adica riscul de insolvabilitate - apare atunci cand firma nu mai
faliment este in masura sa onoreze platile ajunse la scadenta ca efect al manifestarii
celorlaltor riscuri cu care se confrunta.
Riscul comercial Este generat de raporturile contractuale existente intre firma si parteneri (clienti
sau furnizori de produse/ prestatori de servicii/executanti de lucrari).
 Acest risc se poate manifesta sub forma:
- neintelegerilor intre partenerii de contract si nerespectarea obligatiilor asumate.
Efect al acestora, este posibil ca firma sa se confrunte cu urmatoarele situatii:
- livrare intarziata sau necorespunzatoare din punct de vedere al termenilor
contractuali;
- standarde de calitate nerespectate pentru produsele furnizate sau serviciile
prestate.
La baza aparitiei acestui tip de risc stau elemente cum sunt corectitudinea,
punctualitatea, seriozitatea si spiritul de echitate al partenerului de contract
precum si aparitia unor evenimente ce conduc la imposibilitatea indeplinirii
obligatiilor contractuale sau intarzierea executarii lor.
- erorilor de planificare si de realizare a strategiei de marketing.
Ca efect al producerii acestora se poate intampla ca:
- produsele/serviciile lansate pe piata sa nu corespunda solicitarilor
clientilor/consumatorilor;
- comportamentul segmentului de piata ales sa fie in mod eronat anticipat;
- locatia sau momentul ales pentru lansarea produselor/serviciilor sa nu fie
oportun.
Acest risc este asociat cu pozitia pe piata a firmei, dezvoltarea afacerii si
extinderea firmei, diversificarea paletei de produse/servicii oferite si asigurarea
succesului comercial. Depinde deasemenea, de viabilitatea comerciala a
produselor/serviciilor oferite, de formarea si fidelizarea partenerilor de afaceri
precum si de pastrarea si cresterea in timp al numarului de clienti de pe piata.
Riscul Este determinat de constatarea ineficientei efortului investitional facut de catre
investitional firma pentru achizitia unui activ fix sau a unui activ financiar (actiuni).
Ineficienta investitiei se poate dovedi atunci cand activul achizitionat nu asigura
recuperarea costului investitional realizat.
Acest tip de risc poate fi prevenit prin realizarea unor calcule economice
previzionale bazate pe materiale documentare, studii, experimentari si cercetari
care sa fundamenteze necesitatea investitiei.
De asemenea, sunt necesare raspunsurile la o serie de intrebari, precum:
- investitia realizata va conduce la cresterea numarului de produse vandute/servicii
prestate de firma?
- investitia realizata va conduce la cresterea portofoliului de clienti?
- investitia facuta creaza un avantaj competitiv vis-a-vis de concurenta?
- investitia realizata va conduce la cresterea productivitatii firmei?
- investitia realizata va conduce la reducerea costului de fabricatie a produselor
firmei?
- activele financiare achizitionate au potential de crestere si de generare de
dividende in perioada urmatoare?
Riscul de Este o notiune complexa care se refera la potentialele pierderi induse de catre cele
personal mai valoroase "active" ale unei firme - oamenii care lucreaza in acea firma.
Ca si celelalte active insa, angajatii unei firme pot fi si o sursa de risc.
Acest tip de risc se manifesta in forme diferite, afectand deopotriva angajatul si
angajatorul, in functie de natura surselor care le-au generat.
Astfel, putem vorbi de categorii de risc:
- la care este expus angajatul: riscul pierderii locului de munca ca urmare a
pierderii capacitatii fizice sau intelectuale de munca sau ca rezultat al
concedierilor colective;
- la care este expus angajatorul:
- riscul generat de pierderea resurselor umane - reflecta migrarea fortei de munca
instruita si calificata la locul de munca catre alte firme, datorita atractivitatii
pachetelor salariale si conditiilor de munca oferite de acestea;
- riscul generat de neindeplinirea la timp si corecta a sarcinilor, ceea ce determina
intarzieri in executarea lucrarilor, aparitia penalitatilor, rezilierea contractelor,
afectarea imaginii firmei, etc.
Riscul tehnologic Se refera la pierderile pe care le poate cauza ramanerea in urma a firmei din punct
de vedere tehnic, tehnologic.
Acest tip de risc se manifesta de cele mai multe ori in coexistenta cu riscul
reprezentat de concurenta, afectand profitul firmei prin cresterea costului de
productie si reducerea productivitatii, si generand avantaj competitiv firmelor
concurente.
E-Riscul Se refera la pierderile la care este expusa firma din cauza sistemelor si a
tehnologiilor informatice pe care le foloseste.
Informatizarea si automatizarea activitatii economice a firmelor atrage
posibilitatea pierderilor cauzate de deficienta sistemului informatic. Pe langa
riscul propriu-zis de cadere a sistemelor, de pierdere a datelor, riscuri datorate
hacker-ilor, mai exista si unele riscuri mai greu de depistat, legate de relatia dintre
sistem si planul de afaceri al firmei.
Riscul valutar Consta in posibilitatea ca firma sa inregistreze pierderi ca efect al variatiei ratei de
schimb valutar. Generat de fenomene specifice pietei valutare: devalorizare,
revalorizare, reglementari de convertibilitate, riscul valutar are consecinte vizibile
asupra situatiei economice a unei firme, cu atat mai mult cu cat aceasta are
disponibilitati in valuta sau are credite contractate intr-o moneda straina.
Riscul ratei Reflecta posibilitatea ca banii investiti in prezent sa aiba o putere de cumparare
inflatiei mai mica in viitor. El consta atat in diminuarea fluxurilor de lichiditati viitoare ca
efect al inflatiei sau deflatiei cat si in posibilitatea ca rentabilitatea investitiilor
efectuate sa nu acopere nivelul deprecierii monetare.
Riscul ratei Reflecta impactul fluctuatiilor ratei dobanzii asupra profitabilitatii activitatii
dobanzii firmei. Aceste fluctuatii pot afecta afacerea firmei in dublu sens, astfel:
- prin cresterea ratei dobanzii peste nivelul estimat, atunci cand firma are
contractate imprumuturi de la banci sau institutii finantatoare, conducand la:
- cresterea cheltuielilor cu dobanzile;
- ingreunarea capacitatii firmei de rambursare a creditului;
- reducerea profitului firmei;
- reducerea rentabilitatii creditului primit.
Acest tip de risc se manifesta de regula in situatia in care activitatea firmei este
dependenta de fondurile imprumutate.
Riscul de credit Cunoscut si sub numele de risc de contrapartida sau risc de nerambursare - consta
in posibilitatea ca o contraparte sa nu fie in masura sau sa refuze sa isi
indeplineasca obligatiile financiare asumate.
Riscul financiar

14.4. Scopul si obiectivele managementului riscului

Scopul urmarit prin managementul riscului este cresterea valorii firmei. Corect inteles,
proiectat si implementat, managementul riscului poate reprezenta cadrul eficient de decizie pe care
managerii il cauta.
Existenta unui management eficient al riscului in cadrul unei firme, conduce la:
- cresterea eficientei capitalului prin fixarea bazelor obiective de alocare a resurselor;
- reducerea cheltuielilor alocate riscurilor imateriale si exploatarea avantajelor naturale;
- sprijinirea procesului de luare a deciziilor prin depistarea zonelor cu potential impact advers;
- identificarea si exploatarea acelor decizii care prezinta avantaje economice;
- construirea increderii investitorilor prin stabilirea unui proces care sa normalizeze rezultatele
contabile prin protejarea acestora de influentele externe si prin demonstrarea unui sistem proactiv de
asistenta la risc.

Managementul riscului urmareste urmatoarele obiective in cadrul unei firme:

- determina nivelul necesar de capital de risc pentru firma;
- indica metodele eficiente de plasament al capitalului si de crestere a profitului firmei;
- permite alocarea favorabila de capital catre sectoarele afacerii, crescand performanta acestor
segmente;
- ajuta managementul firmei sa evalueze structurile alternative de capital care genereaza profit;
- furnizeaza o metoda care sa asigure actionarilor firmei profit pe masura gradului de risc asociat;
- ajuta la stabilizarea veniturilor prin identificarea si gestionarea riscurilor cu cea mai mare volatilitate;
- ghideaza dezvoltarea unei strategii optime de management pentru diferitele tipuri de riscuri
identificate;
- furnizeaza informatii de detaliu, care cresc transparenta in dialogul cu partile interesate de activitatea
firmei.
Obiectivele managementului riscului pot suferi modificari, fiind adaptate in permanenta la necesitatile
de conjunctura sau de moment ale unei firme.

14.5. Stabilirea criteriilor de evaluare a riscurilor

In cadrul primei etape a procesului de management al riscului, firma trebuie sa isi stabileasca
criteriile pe care le va utiliza in aprecierea riscului. In functie de acestea, un risc poate fi catalogat
drept major sau minor, cu impact semnificativ sau neimportant.
Criteriile se aleg in functie de activitatea firmei, obiectivele acesteia, natura
produselor/serviciilor furnizate/prestate, resursele utilizate. De asemenea, o serie de criterii pot fi
impuse sau derivate din acte normative, prevederi legislative sau reglementari ale unor organisme sau
asociatii la care firma este afiliata.
Criteriile alese trebuie sa fie in concordanta cu strategia de management al riscului adoptata de
catre firma. Ele se stabilesc la inceputul procesului de management al riscului si sunt actualizate in
mod continuu.
Factorii luati in considerare la definirea criteriilor necesare in evaluarea riscurilor:
- natura si tipul consecintelor ce pot aparea ca efect al producerii riscurilor;
- modul de evaluare/cuantificare a efectelor inregistrate;
- modul de definire a nivelului de risc produs;
- probabilitatea de aparitie a riscului inregistrat;
- frecventa de aparitie a riscului manifestat;
- nivelul acceptabil al riscului;
- nivelul de la care riscul trebuie tratat;
- considerarea aparitiei de riscuri multiple;
- considerarea manifestarii unei combinatii de riscuri

Analiza riscului de exploatare

Riscul de exploatare (denumit şi risc economic) poate fi definit ca reprezentând incapacitatea

întreprinderii de a se adapta la timp şi cu cel mai mic cost la variaţiile mediului. În activitatea de
exploatare, riscul depinde în mare măsură de modul de gestionare a factorilor interni şi în principal, de
evoluţia preţurilor de vânzare, de raportul cost-preţ, calitate-preţ de modificarea structurii cheltuielilor
în raport cu volumul de activitate.
Prin implicaţiile pe care le poate genera asupra activităţii, riscul de exploatare prezintă interes
în primul rând pentru următoarele două categorii de participanţi la viaţa economică a întreprinderii:
- managementul întreprinderii, care urmăreşte stăpânirea riscului în vederea asigurării unei maximizări
a profitului şi a creşterii averii acţionarilor
- investitorii externi, care urmăresc un plasament cât mai bun al capitalului, plasament care îi va
satisface atunci când va fi asigurat un nivel suficient de mare al retribuirii a capitalului investit, în
condiţiile unui grad de risc pe care îl consideră acceptabil.
Pentru determinarea nivelului riscului de exploatare ce caracterizează o anumită activitate, se
utilizează în general două metode:
- metoda pragului de rentabilitate
- metoda elasticităţii rezultatului exploatării.
Utilizând modalităţi distincte de cuantificare a riscului de exploatare, cele două metode se
completează reciproc, astfel încât îmbinarea lor duce la obţinerea unor informaţii mai complete.

Analiza riscului financiar

Riscul financiar exprimă variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidenţa structurii

financiare a întreprinderii (proporţia între capitalul propriu şi datorii) şi decurge strict din gradul de
îndatorare al întreprinderii.
Îndatorarea întreprinderii realizată fie pe calea creditului obligatar fie pe calea creditului
bancar are implicaţii asupra gestiunii financiare a întreprinderii. Datorită faptului că sarcinile
financiare determinate de împrumuturi şi concretizate în dobânzi şi comisioane nu sunt legate de profit
(ele sunt considerate fixe) diferenţa dintre rata mai mare a randamentului utilizării capitalurilor şi
costul împrumutului rămâne întreprinderii. Ca atare orice scădere a randamentului utilizării capitalului
provoacă riscul micşorării sau anulării profitului.
Riscul financiar depinde de patru factori principali:
 riscul economic;
 gradul de îndatorare;
 evoluţia ratei dobânzii;
 fiscalitatea.
Riscul financiar poate fi evaluat pe baza pragului de rentabilitate financiar sau a efectului de
levier.

Analiza riscului de faliment

Desfăşurarea unei activităţi viabile care să asigure perenitatea întreprinderii este o condiţie
esenţială ce implică multe eforturi şi totodată o atenţie permanentă asupra evoluţiei mediului intern şi
extern specifice domeniului de activitate. Falimentul este ultima etapă în existenţa economică a unei
întreprinderi. În literatura de specialitate, deseori termenul de eşec este considerat echivalentul celui de
faliment.
În România în anul 2006, Legea Falimentului a fost abrogată şi înlocuită cu Legea
Insolvenţei1. Riscul de faliment (sau de insolvabilitate) se defineşte ca fiind posibilitatea de apariţie
a incapacităţii de onorare a obligaţiilor scadente ale firmei, născute din angajamente anterioare
contractate, din operaţii curente, determinabile pentru continuarea activităţii, prelevări obligatorii.
Insolvenţa, pe de altă parte, se defineşte ca fiind acea stare a patrimoniului firmei debitoare
care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile, pentru plata datoriilor exigibile.

Cauzele care determină falimentul

Cauzele falimentului sunt diverse:

 Managementul neperformant, care pare a sta la baza a peste 50% din totalul
falimentelor. Principalele erori manageriale ar fi:
- consultanţă financiară greşită;
- lipsă de comunicare cu angajaţii;
- pierderea controlului asupra costurilor;
- politici de marketing inadecvate;
- supracapacitate de producţie etc.

1
Legea 85 din 5 aprilie 2006, privind procedura insolventei
  Disfuncționalităţi interne:
- forţa de muncă necalificată;
- pierderea unor proiecte importante;
- degradarea imaginii;
- fraude;
- rebuturi peste nivelul maxim admis;
 Factori externi:
- concurenţa;
- ciclul de viaţă al întreprinderii; este cunoscut faptul că toate produsele, serviciile şi
chiar întreprinderile au o durată de viaţă limitată;
- recesiune economică;
- calamităţi etc.

Riscul de faliment poate fi analizat din mai multe puncte de vedere. Astfel, se poate realiza o
analiza statică a riscului de faliment prin compararea mărimilor principalelor elemente de activ şi de
pasiv, şi prin determinarea ratelor de solvabilitate şi de structura financiară a pasivului. Pe această bază
se obţin informaţii despre evoluţia fondului de rulment ai întreprinderii, respectiv despre durata medie
de realizare a activelor circulante şi durata medie de rambursare a datoriilor pe termen scurt.
Se apreciază că riscul de faliment se diminuează odată cu creşterea fondului de rulment şi
atunci când, la termen, activele circulante transformate în lichidităţi depăşesc valoarea datoriilor
curente.
De asemenea, concluzii pertinente cu privire la faliment se pot desprinde şi dacă se realizează
o analiză funcţională a riscului, prin studierea corelaţiei Fond de rulment – Necesar de fond de rulment
- Trezorerie netă.
O importanţă deosebită în analiza riscului de faliment o are „metoda scorurilor”, utilizată
foarte frecvent de către instituţiile creditoare cu scopul de a se asigura împotriva riscului de
insolvabilitate a clienţilor.

Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor

Scorul constituie o metodă de diagnostic extern care constă în măsurarea şi interpretarea

riscului la care se expune investitorul, creditorul întreprinderii, dar şi întreprinderea ca sistem în
activitatea viitoare. El se bazează pe formularea unor judecăţi de valoare care combină liniar un grup
de rate (în principal financiare) semnificative.

Etapele de determinare a funcţiei scor

Din punct de vedere tehnic, determinarea scorului necesită parcurgerea următoarelor etape de
lucru:
 alegerea unui eşantion de întreprinderi, care să cuprindă două grupuri, de exemplu,
întreprinderi falimentare sau aflate în dificultate şi societăţi care nu întâmpină probleme financiare;
 compararea întreprinderilor din cele două grupuri pe parcursul unui interval de timp, prin
utilizarea unor indicatori consideraţi cei mai semnificativi;
 selectarea indicatorilor care realizează cea mai bună discriminare (prin testare statistică se reţin
indicatorii consideraţi cu acţiune permanentă şi puternică asupra eşantioanelor cercetate);
 elaborarea prin tehnica analizei discriminante a unei combinaţii liniare Z a indicatorilor
semnificativi, Xi;
Z = al Xl + a2 X2 +...+ an Xn

Situaţia economico-financiară se va reduce la un singur rezultat matematic care va permite

încadrarea societăţii analizate în unul din grupurile considerate;
 stabilirea unor puncte de inflexiune care să realizeze clasificarea predictivă a întreprinderilor
în cele două grupuri;
 analiza apriori a ratei de succes a scorului Z prin compararea clasificării predictive cu situaţia
cunoscută a întreprinderilor din eşantion;
  analiza aposteori a ratei de succes a funcţiei Z prin investigarea gradului de relevanţă pentru
un alt eşantion de firme.
Între modelele cele mai cunoscute amintim: modelul Altman, modelul Canon-Holder, modelul
Băncii Centralei Franţei, modelul „F” al economiei româneşti.

MODELUL este modelul cel mai des folosit în ţările dezvoltate

ALTMAN
funcţie: Z = 3,3x1 + x2 + 0,6x3 +1,4x4 +1,2x5

X1 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡 𝑖𝑛𝑎𝑖𝑛𝑡𝑒𝑎 𝑖𝑚𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡𝑎𝑟𝑖𝑖

(𝑟𝑎𝑡𝑎 𝑟𝑒𝑛𝑡𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑖𝑖 𝑒𝑐𝑜𝑛𝑜𝑚𝑖𝑐𝑒)
𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙
X2 𝑐𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
(𝑣𝑖𝑡𝑒𝑧𝑎 𝑑𝑒 𝑟𝑜𝑡𝑎𝑡𝑖𝑒 𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑢𝑙𝑢𝑖)
𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙
X3 𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑏𝑢𝑟𝑠𝑖𝑒𝑟ă
(𝑎𝑢𝑡𝑜𝑛𝑜𝑚𝑖𝑎 𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛𝑐𝑖𝑎𝑟ă)
î𝑚𝑝𝑟𝑢𝑚𝑢𝑡𝑢𝑟𝑖
X4 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑟𝑒𝑖𝑛𝑣𝑒𝑠𝑡𝑖𝑡
(𝑟𝑎𝑡𝑎 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑟𝑒𝑖𝑛𝑣𝑒𝑠𝑡𝑖𝑡)
𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙
X5 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑙𝑎𝑛𝑡
(𝑟𝑎𝑡𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑙𝑎𝑛𝑡𝑒)
𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙
situaţii: o Z < 1,81 => întreprinderea este insolvabilă
o 1,81 < Z ≤ 2,90 => întreprinderea se găseşte în dificultate
o Z > 2,90=>întreprinderea poate fi considerată sănătoasă din punct de vedere
economic.

MODELUL
CANON-
HOLDER
funcţie: Z = 16x1 + 22x2 − 87x3 −10x4 + 24x5
X1 rata lichidităţii rapide
X2 rata stabilităţii financiare
X3 rata cheltuielilor financiare
X4 ponderea cheltuielilor cu personalul în valoarea adăugată
X5 ponderea excedentului brut din exploatare în valoarea adăugată.
situaţii: Z ≤ −5⇒situaţie catastrofală
− 5 < Z ≤ 4⇒situaţie nefavorabilă
4 < Z ≤ 9⇒situaţie incertă
9 < Z ≤ 16⇒situaţie favorabilă
Z > 16⇒situaţie foarte bună.
Probabilitatea Scor Probabilitate
falimentului Negative >80%
0 - 1,5 75% - 80%
1,5 - 4,0 70% - 75%
4,0 - 8,5 50% - 70%
8,5 - 9,0 35%
9,0 - 10,0 30%
10,0 - 13,0 25%
13,0 – 16,0 15%
Peste 16 Sub 15%