TEMA: STUDIUL RELATIEI DINTRE PERFORMANTELE FINANCIARE SI

RISCURILE FIRMEI

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. NOȚIUNI TEORETICE UTILIZATE ÎN ELABORAREA LUCRĂRII

1.1. RELATIA DINTRE PERFORMANTA SI RISC LA NIVEL DE FIRMA
1.2. INDICATORI DE PERFORMANATA LA NIVEL DE FIRMA
1.3. RISCUL DE EXPLOATARE STRUCTURAL SI PRAGUL DE RENTABILITATE.
INDICATORI ASOCIATI PRAGULUI DE RENTABILITATE
1.4. RATELE DE RENTABILITATE SI LEVIERUL FINANCIAR

CAPITOLUL 2. STUDIU DE CAZ PRIVIND RELATIA DINTRE

PERFORMANTELE FINANCIARE SI RISCURILE FIRMEI PE EXEMPLUL
……………………….....................................……… PENTRU PERIOADA 2020-2022
2.1. PREZENTAREA GENERALA A FIRMEI ANALIZATE
2.2. ANALIZELE EFECTUATE, REZULTATELE ESTIMATE, EVOLUȚIA
UNOR INDICATORI ECONOMICI
2.2.1. CALCULAREA SI INTERPRETAREA SOLDURILOR
INTERMEDIARE DE GESTIUNE
2.3.2. DETERMINAREA PRAGUL DE RENTABILITATE
2.3.3. ANALIZA RENTABILITATII
2.3.2.1. RATELE DE RENTABILITATE COMERCIALA
2.3.2.2. RATELE DE RENTABILITATE ECONOMICA
2.3.2.3.RATELE DE RENTABILITATE FINANCIARA
2.3.2.4. EFECTUL DE LEVIER FINANCIAR

CONCLUZII ŞI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
A N E X E
ANEXA 1 BILANŢUL CONTABIL AL FIRMEI ……………………….….. PENTRU
PERIOADA 2020-2022
ANEXA 2 CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE AL FIRMEI ……………… PENTRU
PERIOADA 2020-2022

1
 INTRODUCERE

Scopul raportărilor financiare este de a oferi utilizatorilor informaţii folositoare; utilitatea

informaţiilor se defineşte prin caracteristici calitative (fundamentale şi amplificatoare). Criza
financiară a accentuat limitele raportării financiare, care nu a fost în măsură să prevină
investitorii asupra riscurilor pe care le aveau de înfruntat. Datorită schimbărilor recente
petrecute în mediul de afaceri, managerii au fost foarte motivaţi în a regândi şi îmbunătăţi
filosofia, procesele şi metodologiile de guvernanţă a riscului. Lipsa de calitate, lipsa furnizării
informaţiilor actualizate şi lipsa sistemelor adecvate pentru a surprinde, a raporta şi a
cuantifica informaţiile corecte în cadrul organizaţiei reprezintă provocări fundamentale pentru
punerea în aplicare şi susţinerea tuturor aspectelor de management eficace al riscurilor.
Începând cu anii ’80, investitorii au devenit mai interesaţi de informaţiile explicative cu
caracter narativ (din notele la situaţiile financiare) decât de rapoartele principale (care relevă
poziţia financiară şi performanţa). În această cercetare ne propunem să identificăm dacă
entităţile care oferă servicii profesionale de contabilitate prezintă în situaţiile lor financiare
informaţii privind riscul. Pentru a realiza acest demers am elaborat un model de regresie
pentru a analiza legătura dintre mărimea, rentabilitatea, gradul de îndatorare şi raportarea
riscului de către entităţile care oferă servicii de fiscalitate şi contabilitate.
Riscul a fost definit în mod tradiţional ca posibilitatea de pericol, pierdere, rănire sau alte
consecinţe adverse posibile (Dionne, 2013; Lupton, 1999). În contabilitate şi finanţe, riscul
este abordat prin intermediul noţiunilor de arbori decizionali, distribuţii de probabilitate,
analiza cost-volum-profit, flux monetar actualizat, modelele CAPM (Capital Asset Pricing
Model) şi tehnici de hedging. Managementul riscului este procesul prin care organizaţiile
abordează metodic riscurile asociate activităţilor realizate pentru urmărirea obiectivelor
organizaţionale şi raportat la întregul portofoliu de activităţi pe care le desfăşoară (ISO 9001).
Managementul eficient al riscului implică: aprecierea riscului, evaluarea riscului, tratarea
riscului şi raportarea riscului. Managementul riscului evidenţiază faptul că supravieţuirea unei
entităţi depinde în mare măsură de capacitatea sa de a anticipa şi de cea de a se pregăti pentru
schimbare, mai degrabă decât de a aştepta schimbarea şi a reacţiona la aceasta. Ar trebui să se
înţeleagă faptul că managementul riscului nu are obiectivul de a preveni sau interzice
asumarea de riscuri, ci de a se asigura că riscurile sunt asumate în mod conştient, pe bază de
cunoştinţe detaliate şi o bună înţelegere a acestora, astfel încât să poată fi evaluate, iar
consecinţele lor – diminuate. Un principiu-cheie al unui management de risc performant este

2
transparenţa riscului, atât în termeni de raportare internă a riscurilor, cât şi în termeni de
raportare externă a lor.Abilitatea de a genera rapoarte mult mai frecvent, zilnic sau chiar în
timp real, ar face ca managementul riscului să fie un instrument mult mai flexibil, puternic şi
valoros pentru manageri. Un studiu realizat de Association of Chartered Certified Accountants
(ACCA,2012) a demonstrat faptul că profesioniştii contabili înţeleg riscul şi consideră că pot
aduce o contribuţie majoră în procesul de management al riscului. De asemenea, studiul a
demonstrat că profesioniştii contabili înţeleg corect termenul de risc.
Există o convergenţă a părerilor celor care studiază economia şi, mai ales, a celor care
activează în acest domeniu, potrivit căreia riscul în afaceri este ceva normal. Este o
componentă firească şi de neînlăturat din lumea afacerilor. Dispariţia lui creează derută,
ineficienţă şi generează comportamente nefireşti ale întreprinderilor, cum s-a constat în
sistemele totalitare. Atunci, riscul sa diminuat, adesea chiar a dispărut, fiindcă economia a fost
condusă prin pârghii de comandă de sorginte administrativă.

CAPITOLUL 1. NOȚIUNI TEORETICE UTILIZATE

ÎN ELABORAREA LUCRĂRII

1.1. RELATIA DINTRE PERFORMANTA SI RISC LA NIVEL DE FIRMA

În ultimii ani, constatăm tot mai mult o mișcare spre un concept mai modern de
Conducere pe baza rezultatelor. Este o legătură cu stabilirea clară a țintelor, instrumentelor de
măsură, indicatorilor de performanță și de asemenea cu coordonarea programelor și
proiectelor. Planurile strategice ale organizațiilor din sectorul public urmează să refl ecte
contribuția pe care o va aduce pentru a obține rezultatele dorite. Planurile respective trebuie să
refl ecte performanța care este cerută din partea organizației, în constituirea și în utilizarea
fondurilor pe baza principiilor economicității, efi cienței și efi cacității. Se urmărește
îmbunătățirea modului de conducere și gestionare a creșterii productivității muncii, în general,
prin defi nirea mai exactă a realizărilor. În aceelași timp vor fi luate în considerare riscurile ce
pot periclita atingerea obiectivelor prin conceperea și implementareaunui regim de control
pentru gestionarea riscurilor. Se pleacă de la logica de a pune accent pe instrumentele de

3
control și dacă se reduce posibilitatea producerii riscului sau se diminuează impactul pe care
riscul îl va avea, în cazul în care se materializează, când obiectivul va fi atins

Evaluarea nu trebuie limitată la un singur an. De obicei, cel mai bine este să oferi o
imagine de ansamblu, care să acopere trei sau mai multe perioade consecutive pentru a
identifica tendințele. Evaluarea ar trebui să fie corespunzătoare industriei tale, asigurând
compararea poziției tale în raport cu cea a concurenților.

Analiza indicatorului poate fi utilă pentru a prezice performanța viitoare a unei afaceri. La fel,
problemele critice pot fi identificate în domenii în care indicatorii sunt considerați insuficienți.

Multitudinea factorilor, care generează riscul afacerilor, determină manifestarea acestuia în

diferite ipostaze:

1. Riscul de piaţă- Orice studiu al pieţei ar efectua o firmă, nu poate afla cu precizie
dacă tot ce va produce se va şi vinde. Cererea faţă de produsele unei firme este, de
regulă, mai mult elastică decât stabilă, deoarece preferinţele şi orientările
consumatorilor, nivelul preţului şi mărimea ofertei competitorilor sunt imprevizibile.
Aşa că, instabilitatea cererii, a vânzărilor, a preţului, determină apariţia riscului în
viaţa întreprinderilor.
2. Riscul economic (de exploatare)-Activitatea întreprinderilor diferă de la o ramură la
alta, firmele confruntându-se cu situaţii diferite datorită interacţiunii unor factori, cum
ar fi:
- variabilitatea cererii, care face încasările nesigure, ca de altfel şi posibilităţile de
plată a furnizorilor şi de extindere a afacerii;
- fluctuaţia preţurilor de achiziţie a factorilor de producţie utilizaţi influenţează
nivelul costurilor şi mărimea profitului firmei;
- calitatea activităţii de marketing, care poate influenţa sau nu firma să adopte
modificările impuse de conjunctura pieţei;
- competenţa managerilor, reflectată în oportunitatea deciziilor luate, de care depinde
ulterior succesul sau eşecul afacerii.
Riscul economic este legat de structura costurilor de exploatare (în fixe şi variabile) şi
depinde în mod direct de ponderea mai mare sau mai mică a cheltuielilor fixe în totalul
cheltuielilor.
Pentru estimarea riscului de exploatare şi a riscului financiar, practica afacerilor
utilizează un instrument de analiză cunoscut sub denumirea de pragul de rentabilitate.

4
 Pragul de rentabilitate reprezintă volumul de activitate numit volum critic, la care
veniturile echilibrează cheltuielile, la punctul mort rezultatul fiind egal cu zero.
3. Riscul financiar- Întreprinderile se confruntă în permanenţă cu un risc economic
deoarece nu au un control mulţumitor asupra veniturilor viitoare. Dar, alături de acest
risc, intervine încă unul suplimentar, ori de câte ori apelează la împrumuturi, care
implică cheltuieli financiare pentru remunerarea datoriilor (dobânzi) şi influenţează
rentabilitatea întreprinderii – riscul financiar.
4. Riscul datorat schimbărilor în tehnologie -evoluţia tehnologiei are un rol atât de
important în activitatea concurenţială, anticiparea schimbărilor în acest domeniu poate
îmbunătăţi poziţia unei firme pe piaţă. După cum orice ezitare, întârziere sau eroare în
previzionarea evoluţiei tehnologiei sau în achiziţionarea celor mai adecvate realizări în
domeniu, poate aduce prejudicii nebănuite întreprinderilor. Cine nu descoperă şi nici
nu ajunge să cunoască caracteristicile ramurii, care determină particularităţile evoluţiei
tehnologiei, va pierde.
5. Riscul valutar-intreprinderile, care folosesc devize pentru desfăşurarea activităţii lor,
se expun riscului valutar. Acesta se manifestă sub forma posibilităţii înregistrării unor
pierderi, fie ca urmare a păstrării sau încasării unei valute, fie datorită efectuării, sau
numai a proiectării realizării de operaţiuni de schimb valutar, la o dată ulterioară
predeterminată. Modificarea cursului de schimb la valuta deţinută sau la cea folosită
într-un contract de credit în devize sau de import-export produc efecte diferite la
părţile implicate, în funcţie de noul raport dintre valutele tranzacţionate. Astfel, dacă
valuta respectivă se depreciază, proprietarul ei şi creditorul înregistrează o pierdere, în
timp ce debitorul obţine un câştig. Acesta se expune la un risc de schimb şi pierde,
dacă până la scadenţa datoriei lui, moneda în care se exprimă obligaţia de plată se
apreciază.
Într-o situaţie identică ajunge şi cel care investeşte în altă ţară, în care rata dobânzii şi
perspectivele de câştig sub forma profitului sunt mai înalte, dacă scade cursul de
schimb al valutei în care şi-a plasat capitalul în străinătate. Riscul de schimb valutar
afectează într-un mod asemănător şi rezultatele financiare ale întreprinderilor dintr-o
ţară, când ele îşi convertesc, în momentul decontării, preţul din contract, exprimat în
moneda naţională, într-o valută străină. Se expun la un astfel de risc de translaţie şi
firmele care lucrează pe diferite pieţe, când transferă, în vederea încheierii bilanţului şi
a întocmirii declaraţiei de venituri ale acţionarilor, rezultatele financiare ale filialelor,

5
 exprimate în diferite monede, în contul societăţii mamă. Dacă în timp au loc
modificări ale raportului de schimb dintre monedele folosite de filiale şi valuta ţăriii de
origine a societăţii mamă, pot să apară pierderi în urma acestor convertiri. Mărimea
riscului valutar, generat de operaţiunile de translaţie a valorii activelor şi pasivelor, a
veniturilor şi cheltuielilor înregistrate de subunităţile firmelor cu activitate
transnaţională, este influenţată de rata de schimb folosită în conversie. Dacă se
utilizează rata de schimb curentă, elementele valorice supuse conversiei ajung să fie
expuse la risc, iar, dacă se recurge la rata iniţială, numită istorică, valoarea activelor şi
pasivelor nu va fi periclitată de acest risc. Astfel, dacă activele unei filiale, măsurate în
monedă străină, depăşesc valoarea pasivelor, exprimate în aceeaşi valută, atunci
deprecierea acesteia va avea ca rezultat o pierdere, iar deprecierea ei va conduce la un
câştig pentru societatea mamă.
6. Riscul de faliment (insolvabilitate)-Un obiectiv major al diagnosticului financiar în
aprecierea stării de sănătate financiară a întreprinderii îl constituie evaluarea riscurilor
ce îi însoţesc activitatea, din care unele semnalează vulnerabilitatea, iar altele
prefigurează falimentul (insolvabilitatea) ce ameninţă supravieţuirea.
Mărimea riscului activităţii economico-financiare interesează nu numai întreprinderea
care apelează la credite, ci mai ales băncile creditoare, care consideră că pentru a
beneficia de un credit, întreprinderea trebuie să prezinte o bonitate financiară, care să
exprime o garanţie a gestionării sănătoase a activităţii la toate nivelurile, de la cel
operaţional la cel strategic. În acest sens, evaluarea completă a stabilităţii întreprinderii
şi a posibilităţii de a înregistra pierderi care să anticipeze degradarea situaţiei
financiare, până la riscul de faliment, se poate realiza prin intermediul indicatorilor ce
exprimă calitatea activităţii economico-financiare: - solvabilitatea patrimonială
exprimă gradul în care capitalurile proprii asigură acoperirea obligaţiilor pe termen
lung şi a creditelor prin elemente patrimoniale. Aceasta trebuie să aibă valori peste 0,3
şi o evoluţie ascendentă. O valoare sub 0,3 este un semnal de prudenţă deosebită ce
impune o alertă crescută din partea băncii finanţatoare, întreprinderea fiind
falimentară. - lichiditatea exprimă capacitatea de achitare la termen a obligaţiilor pe
termen scurt din resursele băneşti disponibile. Lichiditatea trebuie să aibă valori
supraunitare pentru a arăta existenţa unui supliment de resurse care să facă faţă
incidentelor ce pot apărea în mişcarea capitalului circulant. - trezoreria constituie
partea care rămâne din resursele stabile după ce au fost finanţate imobilizările şi

6
 necesarul de fond de rulment şi exprimă aptitudinea întreprinderii de a se finanţa din
resursele stabile. O trezorerie negativă implică recurgerea la credite bancare de
trezorerie pentru plăţile curente, ceea ce arată dificultăţi financiare pe termen scurt. -
rata rentabilităţii financiare reflectă capacitatea întreprinderii de a obţine profit net prin
utilizarea capitalurilor proprii şi este favorizată de recurgerea la împrumuturi în cazul
unui efect de levier financiar pozitiv. Prin sistemul de rate şi de echilibru financiar,
diagnosticul financiar permite evidenţierea punctelor tari şi a punctelor slabe ale
gestiunii financiare, respectiv a performanţelor şi a riscului economic şi financiar, dar
nu oferă posibilitatea evaluării evaluării riscului de faliment care ameninţă
continuitatea întreprinderii aflate în dificultate. Cauzele care pot conduce la faliment
sunt numeroase şi vizează: - reducerea activităţii; - reducerea marjelor şi ratelor de
rentabilitate; - apariţia şi amplificarea problemelor de trezorerie, de management, -
falimentul unor clienţi, reducerea pieţelor de desfacere, blocajul în lanţ, etc.

1.2. INDICATORI DE PERFORMANATA LA NIVEL DE FIRMA

Analiza performanței financiare și înțelegerea indicatorilor de bază

Pentru a determina performanța financiară, ar trebui să știi cum să citești situațiile financiare
și să extragi informații cheie pentru a preciza nivelul vânzărilor, rentabilității, lichidității,
solvabilității și eficienței.     

Cele trei rapoarte financiare de bază descrise sunt esențiale pentru analiza raportului financiar:

- Situația de profit și pierdere te va ajuta să evaluezi performanța financiară a unei afaceri

într-o anumită perioadă de timp.

- Bilanțul te va ajuta să determini ce datorezi și ce deții și îți va spune unde se află afacerea la
o anumită dată.

- Situația fluxului de numerar îți spune dacă numerarul intră sau iese. Acest lucru te poate
ajuta să observi modificări ale fondului de rulment, investiții și activități de finanțare.

Indicatorii financiari compară elementele din aceste trei situații financiare pentru a dezvălui
cât de bine îți gestionezi afacerea și cât de puternică este poziția ta financiară.

7
http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820063/28.pdf

https://cig.ase.ro/wp-content/uploads/2021/09/MOCANU-Studiu.pdf

https://www.utgjiu.ro/ecostudent/ecostudent/pdf/2013-01/2_Stan%20constantin.pdf

http://revista.cafr.ro/temp/Articol_9474.pdf

8
9