Contents

I. Introducere ....................................................................................................................................... 2

1.1. Aspecte privind estimarea şi managementul riscului ............................................................... 2

1.2. Scopul evaluării riscului de mediu ........................................................................................... 6

1.3. Obiectivele evaluării riscului de mediu .................................................................................... 7

1.4. Stadiul actual al cercetărilor conform literaturii de specialitateError! Bookmark not defined.

2. INFORMAŢII GENERALE ASUPRA UNITĂŢII ALESE CA STUDIU DE CAZ ..................... 8

3. DESCRIEREA PROCESULUI INDUSTRIAL / SITE POLUAT ............................................... 10

3.1. Descriere succintă a fazelor procesului .................................................................................. 10

3.2. Schema bloc a procesului, schema fluxului tehnologic ......................................................... 12

4. ESTIMAREA ŞI MANAGEMENTUL RISCULUI ÎN CADRUL UNITĂŢII ALESE CA

STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 13

4.1. Identificarea hazardelor .......................................................................................................... 13

4.2. Estimarea expunerii ................................................................................................................ 14

4.3. Evaluarea toxicităţii................................................................................................................ 16

4.4. Caracterizarea riscului ............................................................ Error! Bookmark not defined.

4.5. Evaluarea riscului conform Ordinului 184/1997 .................................................................... 21

4.5.1. Analiza calitativă a riscului ............................................................................................. 22

4.5.1. Analiza cantitativă a riscului ........................................................................................... 22

4.6. Estimarea şi managementul riscului prin aplicarea unei noi metodologiiError! Bookmark not defined

Concluzii ........................................................................................................................................... 24

Bibliografie........................................................................................................................................ 25

1
 I. Introducere

1.1. Aspecte privind estimarea şi managementul riscului

“Riscul poate fi privit ca reprezentând incapacitatea unei firme de a se adapta la timp şi

cu cel mai mic cost la modificările de mediu. Privit din acest punct de vedere, riscul care
afectează activitatea unei firme are ca principal sursă instabilitatea climatului de afaceri (element
exogen firmei) şi incapacitatea agentului economic de a contracara la timp şi fără costuri ridicate
efectele generate de această evoluţie continuă a mediului în care acţionează. În acest sens, o
activitate rentabilă în prezent poate deveni nerentabilă în viitor ca urmare a modificării
nefavorabile a condiţiilor de mediu. Rezultă, astfel, că riscul este o caracteristică permanentă a
activităţii unei firme, aceasta trebuind să implementeze mecanisme adecvate de gestionare a
riscului, care să evidenţieze rapid modificările apărute şi măsurile de intervenţie.
“Din punct de vedere probabilistic, riscul reprezintă variabilitatea profitului faţă de
media profitabilităţii din ultimii ani. Această accepţiune este foarte important în realizarea
previziunilor, în care “riscul se estimează ca variabilitate a profitului în raport cu speranţa de
rentabilitate”. În acest caz, drept criteriu de definire s-au ales oscilaţiile profitului faţă de o
medie, considerându-se că realizarea unor profituri viitoare mai mici decât nivelul mediu,
considerat ca nivel de referinţă, poate să conducă la apariţia unor situaţii de criză şi să afecteze
negativ activitatea economică” (Doltu, 2006).
Managementul riscului defineşte totalitatea metodelor sau mijloacelor prin care este
investigată incertitudinea, ca situaţie majoră a manifestării factorilor de risc, şi sunt prevenite
efectele acestora asupra stabilităţii procesului economic, în scopul îndeplinirii obiectivelor.
Managementul riscului, ca process al gestionării unei situaţii incerte, se aplică riguros la toate
nivelurile de desfăşurare a activităţii în cadrul organizaţiilor. Managementul de risc nu poate fi
considerat numai o parte componetă a managementului general ci, datorită complexităţii lui se
poate situa în categoria select a ştiinţelor de graniţă ce necesită în general exploatarea unor
informaţii din domeniile economic, tehnic, operaţional, statistic, juridic, social şi psihologic.
Managementul riscurilor într-o organizaţie este în primul rând responsabilitatea managerului şi a
conducerii executive care trebuie să îndeplinească obiectivele stabilite pentru organizaţie. În
coordonarea managementului riscurilor trebuie să se ţină seamade maximizarea profitului
organizaţiei dar, în acelaşi timp, trebuie să se aibă în vedere cerințele clienților si salariaților.
Conţinutul managementului riscului constă într-un proces sistematic de cunoaştere a
factorilor potenţiali ce ameninţă securitatea întreprinderii, măsurarea gradului de gravitate a

2
acestora, reducerea efectelor prin prevenţie şi protecţie, transferul acelor efecte care nu pot
fi gestionate de întreprindere însăşi la societăţile specializate în gestiunea riscurilor.
Managementul riscului este procesul sistematic de identificare, de analiză de răspuns la riscul
potenţial al unui proiect. Managementul riscului este o abordare structural şi formală, focalizată
asupra paşilor necesari şi a acţiunilor planificate pentru a determina şi controla riscurile,
menţinându-le la un nivel acceptabil.
Scopul este de a maximiza probabilitatea de succes a unei activităţi acţiuni prin creşterea
şanselor de îmbunătăţire a performanţelor şi, în acela şi timp, diminuarea şanselor pentru evoluţii
neanticipate. Succesul unei activităţi înseamnă că acea activitate este fezabilă din punct devedere
economic şi tehnic (al consumului de resurse, modului de desfăşurare şi a programării acesteia
astfel ca să poată fi realizată cu bugetul stabilit şi în termenul stabilit). Riscurile pot fi variabile
cunoscute, adică riscuri care au fost identificate, evaluate şi cuantificate şi pentru care au fost
elaborate planuri. Totodată, riscurile pot fi variabile necunoscute, respectivriscuri care nu au fost
încă identificate sau sunt imposibil de prevăzut.
Un management al riscurilor performant trebuie să urmărească următoarele obiective:
- stabilirea unei definiţii comune acceptate a riscului şi a tipurilor de risc care să
alcătuiască o schemă de riscuri specifice pentru organizaţie;
- evaluarea cuprinzătoare a surselor existente şi potenţiale de riscuri interne şi externe;
- stabilirea unor responsabilităţi clare în domeniul managementului riscurilor (de sus în
jos în ierarhie) şi a sistemului de raportare (de jos în sus) pentru a se evita confuziile,
suprapunerea eforturilor sau pierderea din vedere a unor aspecte importante;
- proiectarea şi realizarea unui sistem cuprinzător de informare managerială care să
reţină, să analizeze şi să comunice atât câştigurile cât şi pierderile produse în organizaţie;
- elaborarea unui sistem de măsurare a performanţei economice care să i-a în considerare
pierderea prevăzută ( costul activiăţii), pierderea neprevăzută (măsurarea riscurilor) alocarea de
resurse pentru fiecare risc acolo unde este posibil şi realizările ajustate pentru fiecare risc
(rentabilitatea economică adaptatăla factorul de risc);
- evaluarea ratei minime a rentabilităţii şi limitarea creşterii organice a expunerilor la
risc;
- stabilirea preţurilor produselor şi serviciilor luând în considerare noile situaţiicare au
afectat performanţele organizaţiei;
- elaborarea unui cadru conceptual consistent, în cadrul căruia să se stabilească
obiectivele şi să se evalueze performanţele organizaţionale, produselor (serviciilor), relaţiilor cu
clienţii şi salariaţii;

3
 - instalarea în toate structurile organizaţiei a unor planuri de recuperare în caz de
dezastre sau a unor planuri de continuitate a activităţii, actualizarea şi testarea cu regularitate a
acestor planuri;
- analizarea permanentă a realizărilor şi eşecurilor sistemului de management şi ajustarea
în conformitate cu rezultatele instrumentelor de control;
- stabilirea unui control independent al riscurilor, separat de iniţierea şi derulare a
activităţii;
- asigurarea unui nivel profesional şi specializat al cunoştinţelor salariaţilor în domeniul
neutralizării şi controlului diferitelor tipuri de riscuri organizaţionale.
Companiile se comportă diferit în fața riscului; lipsa unui comportament adecvat într-o
situație riscantă a dus la apariția unor etape care ar trebui respectate (etape ale managemetului
riscurilor). Evaluarea riscurilor este una dintre aceste etape și cuprinde în principal două
activități legate între ele: identificarea și estimarea riscurilor.
Acțiunea de identificare a riscurilor nu are loc doar o singură dată; aceasta implica o
monitorizare continuă a mediului organizational cu sopul a detecta riscurile existente dar si cele
noi.
Estimarea riscurilor presupune conceperea unor metode de cuantificare a importanței
riscurilor pentru organizație, precum și aplicarea lor pentru riscurile identificate. Există două
dimensiuni ale expunerii la risc: frecvența și severitatea. Pentru evaluarea acestor dimensiuni
managerul de risc are nevoie de informații privid mărimea și frecvența pierderilor înregistrate
într-o perioadă, frecvența și mărimea out puturilor negative și pozitive. Precizia estimării
depinde de cantitatea de informații pe care o are managerul la dispoziție.
O metodă folosită de multe ori pentru estimarea frecvenței expunerii este calcularea probabilității
că un pericol dat să provoace o pierdere pe parcursul unui an. Richard Prouty, manager de risc
într-o corporație, a propus un sistem de exprimare a probabilităților, care nu folosește estimării
numerice:
- „aproape zero”- înseamnă că în opinia managerului evenimentul nu va avea loc
niciodată;
-„slab”- evenimentul, deși pare posibil, nu s-a întâmplat niciodată până în prezent și este
foarte improbabil să se întâmple în viitor;
-„moderat” - se referă la un eveniment care a avut loc din când în când în trecut și care ar
putea surveni și în viitor ;
-„sigur”- înseamnă că evenimentul s-a produs în trecut cu regularitate și este foarte
probabil să se producă și în viitor.

4
 O altă scală de exprimare a probabilităților, utilizată de managerii de risc, este pezentată
în tabelul nr.1.:

Tabel 1. Scala de estimare a probabilităților subiective în patru trepte

Atribut Explicaţie
Probabilitatea de producere este sub 10%; se crede
Foarte puţin probabil că evenimetul nu va surveni pe durata deviata a
echipamentului.
Probabilitatea de producere este între 10% și 40%;
Puţin probabil este greu de crezut că evenimentul va surveni pe
durata de viata a echipamentului.
Probabilitatea de producere este între 40% și 80%;
Probabil este posibil ca evenimentul să survină pe durata de
viață a echipamentului.
Probabilitatea de producere este de peste 80%;este
Foarte probabil foarte posibil ca evenimentul să survină pe durata
de viață a echipamentului.

Pentru estimarea severității expunerii la risc sunt folosite în general dauna maximă
posibilă și dauna maximă probabilă. Dauna maximă posibilă se referă la valoarea totală maximă
a daunei care se poate produce într-un anumit loc, asupra unui bun, însă aceasta se poate estima
și în absența evenimentului nefavorabil. Dauna maximă probabilă este acea valoare a daunei
considerată de managerul de risc ca fiind cea mai verosimilă. Dauna maximă probailă este, de
obicei, mai mică decât dauna maximă posibilă.
Pentru estimarea frecvenței și severității expunerii la risc sunt utilizate matricea
riscurilor. Matricea riscurilor, prezentată în figura nr.1., este foarte importantă deoarece de ea
depinde modul cum vor fi abordate și tratate riscurile.
Fig. 1. Matricea riscului

5
Unde:
I – frecvența mică, severitate redusă - riscurile din prima categorie pot fi acoperite ușor
de organizație;
II – frecvența mică, severitate ridicată - pentru aceste riscuri se recomandă cu deosebire
asigurarea, deoarece, materializarea lor ar avea un impact foarte puternic asupra organizației
(riscul de incendiu);
III – frecvența mare, severitate scăzută - se impun a fi aplicate tehnici de control al
riscului, în scopul de a reduce frecvența producerii pierderilor;
IV- frecvența mare, severitate ridicată - ar trebui evitate de către organizație.

1.2. Scopul evaluării riscului de mediu

Angajatorii au responsabilitatea generală de a asigura protejarea mediului înconjurător

din toate aspectele legate de producție. Scopul realizării unei evaluări a riscurilor de mediu este
de a permite angajatorilor să adopte măsurile necesare pentru a proteja mediul și de a preveni
poluarea.
Aceste măsuri cuprind:
- prevenirea riscurilor de accidente și poluare;
- implementarea unor noi proiecte privind protejarea mediului;
- schimbarea tehnologiei;
- instruirea lucrătorilor în privința preveniri poluări;

Asigurarea organizării şi a mijloacelor corespunzătoare pentru implementarea măsurilor

necesare.
În timp ce scopul evaluării riscurilor de mediu cuprinde prevenirea riscurilor de poluare,
acesta trebuind să fie obiectivul permanent, aceasta nu va putea fi întotdeauna pusă în practică.
În cazul în care nu este posibilă eliminarea riscurilor, acestea trebuie să fie reduse, iar riscurile
reziduale controlate. Într-o etapă ulterioară, ca parte din programul de revizuire, un astfel de risc
rezidual va fi reevaluat şi se poate reexamina posibilitatea de eliminare a riscurilor, poate în
lumina cunoştinţelor noi.
Evaluarea riscurilor ar trebui să fie structurată şi aplicată astfel încât să ajute angajatorii
în sensul următor:
- să identifice pericolele generate în companie şi să evalueze riscurile asociate cu aceste
pericole,
- să stabilească măsurile care trebuie luate pentru a proteja mediul, ţinând cont de cerinţele
legislative;

6
 - să evalueze riscurile pentru a face cea mai bine informată selecţie a echipamentelor de
lucru sau a tehnologiei, a substanţelor sau a preparatelor chimice folosite, dotarea locului
de muncă şi organizarea muncii;
- să verifice caracterul corespunzător al măsurilor puse în aplicare;
- să stabilească prioritatea activităţilor dacă, în urma evaluării, se descoperă că sunt
necesare şi alte măsuri;
- să îşi dovedească lor, autorităţilor competente, lucrătorilor şi reprezentanţilor lor că au
fost luaţi în considerare toţi factorii legaţi de muncă şi că s-a luat o hotărâre valabilă în
legătură cu riscurile şi măsurile necesare pentru protejarea mediului;
- să se asigure că măsurile de prevenire şi metodele de lucru şi de producţie, care sunt
considerate necesare şi puse în aplicare în urma unei evaluări a riscurilor, asigură
obţinerea de îmbunătăţiri la nivelul protecţiei mediului.

1.3. Obiectivele evaluării riscului de mediu

Evaluarea riscurilor de mediu are menirea de a identifica eventualele vulnerabilităţi de
protejarea mediului, cu scopul de a elabora planuri de prevenire a unor posibile evenimente
dăunătoare. Evaluarea riscurilor de mediu constituie etapa iniţială a politicii de protejare și
prevenire a mediului.
Evaluarea riscurilor de mediu presupune atât determinarea probabilităţii ca evenimentul
dăunător să se producă, cât şi stabilirea impactului evenimentului asupra firmei, angajaţiilor
şi/sau profitului firmei.
În plus, legislaţia actuală din domeniul protecției și peveniri mediului prevede obligaţia
angajatorilor de evaluare periodică a riscurilor. Pentru identificarea riscurilor la locul de muncă
nu există formule care se aplică. Unele riscuri fac parte din realitatea zilnică, în timp ce altele
devin o problemă numai în condiţii speciale. (Consultanță protecția muncii)

7
 2. INFORMAŢII GENERALE ASUPRA UNITĂŢII ALESE CA
STUDIU DE CAZ
Berea a fost cunoscută din cele mai vechi timpuri şi primii fabricanţi de bere au fost
egiptenii. De la aceştia au luat obiceiul de a face bere evreii, iar mai tarziu arabii, grecii şi
romanii. Industria berii a fost la început o industrie casnică. A trecut apoi în mănăstriri că și abia
prin secolul al XVIII-lea încep a se construi fabrici şi de aici începe dezvoltarea acestei industrii.
Începând cu secolul al XIX-lea, în urma cercetărilor ştiinţifice, s-au pus bazele ştiinţifice ale
acestei industrii, înfiinţandu-se instituții de cercetări şi studii, astfel încât fabricarea berii a ajuns
să fie o industrie de sine stătătoare, individuală.
Potrivit celui mai recent raport privind rezultatele sectorului european al berii făcut
public luna aceasta de către organizația Berarii Europei, România a ocupat în 2017 locul opt în
rândul țărilor mari producătoare de bere din spațiul UE. Astfel, cu o producție de 16,05 milioane
hl, România a succedat anul trecut Cehia, la doar un loc distanță, reușind să devanseze însă
Italia. În ceea ce privește volumul consumului, cu 16,11 milioane hl, România a ocupat în 2017
locul al șaptelea, depășind trei dintre țările cu tradiție în fabricarea și consumul berii în Europa:
Cehia, Austria și Belgia.
În ceea ce privește volumul importurilor de bere în România, acesta și-a păstrat și în 2017
ponderea de doar 3% din consumul intern, sectorul local al berii păstrându-și nealterat caracterul
său profund național. Marea Britanie rămâne țara cu cea mai mare cantitate de bere importată,
care atinge 10,06 milioane hl și reprezintă cca. 23% din consumul intern, fiind urmată de Franța,
cu o cantitate importată de 7,69 milioane hl și care are o pondere de cca. 35% în consumul
intern, și de Germania, cu o pondere a importurilor atingând cca. 8% din consum, ceea ce
corespunde unei cantități importate de 6,74 milioane hl.
“Sectorul local al berii este parte a marii familii a berarilor europeni. Eforturile pe care
producătorii de bere le fac la nivel local, de a genera valoare adăugată și de a crea locuri se
muncă pe întreg lanțul de activități conexe, au un impact pozitiv și dincolo de granițe, plasând
România pe un loc de cinste în rândul țărilor UE. Sectorul berii reprezintă în egală măsură un
motor de creștere atât pentru economia României, cât și pentru cea a Europei, iar asigurarea
predictibilității fiscale și a unui context economic stabil la nivelul fiecărei țări membră UE
rămâne factorul determinant pentru conservarea echilibrului piețelor și asigurarea unei dezvoltări
locale durabilă”,(a declarat Julia Leferman, Director general Asociația Berarii României).
Aproximativ 266 milioane de europeni în vârstă de peste 15 ani consumă zilnic cantităţi
reduse sau moderate de alcool (de până la 40 grame la bărbați și 20 grame la femei), iar 58
milioane (15% din europeni) depăşesc acest prag. Aproximativ 20 milioane de persoane (6% din

8
europeni) consumă mai mult de 60 grame de alcool la bărbați sau 40 grame la femei (consum
dăunător, excesiv, de risc), 23 milioane de persoane sunt dependente de alcool (5% din bărbații 4
Europei și 1% din femei). (European Commission, 2006:3; Furtunescu et al, 2013) Nouă din 10
persoane dependente nu primesc tratament. (Rehm et al cit. Furtunescu et all, 2013) În toate
regiunile, bărbaţii sunt mai frecvent consumatori de alcool, experimentează de patru ori mai
frecvent episoade de consum excesiv. (WHO, 2011:X-XII) Ultimele două decenii au adus
schimbări semnificative în comportamentul europenilor față de alcool, având un impact decisiv
asupra poverii bolilor și mortalității atribuibile alcoolului. Tendința descrescătoare a consumului
de alcool a început din anul 1990, țările mediteraneene înregistrând o reducere cu mai mult de o
treime a volumului de alcool consumat, iar țările central și vest europene cu aproape un sfert. În
țările est și sudest europene consumul s-a menținut la un nivel constant. (Shield et al, 2016:11)

9
 3. DESCRIEREA PROCESULUI INDUSTRIAL / SITE POLUAT

3.1. Descriere succintă a fazelor procesului

Procesul de fabricare
Asa cum am vazut in capitolul despre istoria berii, procesul de fabricare al acestei bauturi
naturale se bazeaza, inca de pe vremea anticilor, pe un principiu simplu: fermentarea naturala a
zaharurilor si extractia cerealelor maltificate cu ajutorul apei fierbinti. In zilele noastre, intreg
procesul este complex, desfasurat sub un control strict al standardelor de calitate.
Coordonatorul procesului
Procesul tehnologic de fabricare al berii se desfasoara in sistem complet inchis, folosind
echipamente din inox. Acesta este complet automatizat, urmarit si comandat din „camera de
comanda si control “. Calculatoarele de proces contin toate programele conform carora se
desfasoara tehnologia de fabricare a berii. Pe monitoare, se urmaresc toti parametrii tehnologici.
Orice abatere de la nivelele stabilite este semnalizata atat optic cat si sonor, astfel devine
imposibila omiterea sau neinregistrarea acesteia, in vederea corectarii imediate. Toate
informatiile legate de desfasurarea proceselor sunt inregistrate si pastrate, asigurandu-se o
trasabilitate perfecta.
Producerea mustului de bere
Maltul este macinat printr-o moara cu valturi si amestecat cu apa rezultand „ plamada “.
In cazanul de plamadire-zaharificare plamada este supusa unui proces de incalzire la temperaturi
foarte bine defi-nite, in intervale de timp exacte, astfel incat, amidonul din malt este transformat
in zaharuri cu molecule mai usor metabolizabile de catre drojdie.
In cazanul de filtrare se realizeaza separarea fazei lichide de cojile ramase din boabele maltului.
Echipamentul este prevazut cu un sistem de site fine cu ajutorul carora se realizeaza filtrarea pla-
mezii.
Mustul limpede de malt se colecteaza in cazanul de fierbere cu hamei. In acest
echipament este adaugat hameiul. Un rol important al acestui echipament este acela de a steriliza
mustul inainte de insamantarea drojdiei. Prin racitorul cu placi, mustul fierbinte este racit la
aprox 10 grade.
Multiplicarea celulei de drojdie
Pura de drojdie este pastrata in conditii sterile si se realizeaza multiplicarea ei pana la
cantitatea necesara unei sarje de bere. Dupa fermentare, drojdia se recupereaza din fermentator,
se pastreaza in 27 conditii speciale de temperatura si presiune in alte vase sterile. Ea se

10
refoloseste pentru o noua sarja. Zilnic, se verifica conditiile microbiologice ale drojdiei si
viabilitatea celulelor.
Fermentarea
Plamada este fermentata in niste vase uriase, complet inchise, mustul transformandu-se in
bere pe parcursul a 14 – 21 zile. Fiecare fermentator este prevazut cu 3 zone de racire, prin care
se regleaza in mod automat temperatura conform prescriptiilor tehnologice. Dupa fermentare,
drojdia se extrage prin partea inferioara a fermentatorului. Acesta este prevazut cu sistem
automat de recuperare a dioxidului de carbon.
Filtrarea
Toate resturile de celule de drojdie, resturi proteice aglutinate sau alte particule fine se
indeparteaza din bere prin filtrare, obtinandu-se berea limpede, stralucitoare.
Filtrarea se realizeaza in filtrul cu sute de placi orizontale. Berea este pompata cu
presiune prin acest strat filtrant care are rolul de a retine orice eventuala particula.
Procesul este permanent controlat printr-un aparat care masoara gradul de limpiditate al
produsului finit, permitand trecerea berii numai daca aceasta corespunde nivelului stabilit de
puritate.
Tancuri de linistire
Berea filtrata este depozitata in rezervoare uriase unde are loc procesul de linistire si
maturare. Dupa efectuarea analizelor obligatorii, berea poate fi trimisa catre imbuteliere: la
sticla, cutie sau butoi.
Fig. 2. Procesul de producer a berii

11
3.2. Schema bloc a procesului

Fig. 3. Schema bloc a procesului tehnologic de obtinere a berii

12
 4. ESTIMAREA ŞI MANAGEMENTUL RISCULUI ÎN CADRUL
UNITĂŢII ALESE CA STUDIU DE CAZ

4.1. Identificarea hazardelor

Hazardul se identifică cu orice situatie cu potențial de producere a unui accident.

Identificarea hazadrelor implica:
- analiza atenta si responsabila a surselor punctuale de emisii de poluanți in aer, surse
punctuale cu evacuări de poluanţi în ape, zone cu produse toxice, cu terenuri
contaminate, drumuri sau reţele de transport (inclusiv aeroporturi şi gări); scopul acestei
analize este identificarea tuturor potenţialelor surse de poluare prin desfăşurarea de
activităţi antropice diverse;
- localizarea lor pe hartă;
- delimitarea unor zone tampon în jurul surselor majore de poluare, în care se resimt
efectele activităţii lor poluatoare, cu condiţia ca hazardul să nu fie atât de periculos încât
să domine asupra tuturor hazardelor tehnologice inventariate şi să implice conturarea
unei alte arii tampon în jurul ei; urmează evaluarea din punctul de vedere al greutăţii,
fiecare zonă tampon delimitată căpătând greutatea cu valoarea 1;
- suprapunerea hărţilor zonelor afectate cu greutăţile aferente va permite conturarea
arealului cel mai vulnerabil din punctul de vedere al hazardelor tehnologice, areal a cărui
greutate va însuma greutăţile ariilor suprapuse.

Pentru monitorizarea calitatii AERULUI

In cadrul fabricii au fost efectuate urmatoarele analize:
Analize la imisii de poluanți, penttru compusii organici (COVNM), pulberi in suspensie,
pulberi sedimentabili, Emisii de CO2, emisii ne NaOH.
Nu s-au inregistrat depasiri a concentratiilor maxime admise prevazute in autorizația
integrata de mediu.
Emisiile de COVNM din faza de plamadire (zaharificare) s-a determinat prin probe prelevate
si analizate in laborator.
Emisiile de la staţia de preepurare de NaOH. nu s-au inregistrat deoarece aspiraţia gazelor se
efectuează cu ajutorul unui exhaustor Q = 7000 m3/h iar refulare gazelor se efectuează printr-un
coş de dispersie metalic, cu H = 18 m, D = 300 m. Cu ajutorul unui dispozitiv montat la partea
superioară a coşului de dis persie, gazele purificate sunt dirijate în direcţia predominantă a
vântului din acel moment, pentru a favoriza dispersia.

13
 Monitorizarea calitatii APEI
Sursele de emisie: Sursele de formare a apelor uzate sunt următoarele:
- Utilizarea apei în scopuri igienico-sanitare din care rezultă ape uzate menajere provenite
de la grupurile sanitare din pavilionul administrativ şi filtrele sanitare.
- Ape uzate tehnologice rezultate de la spălarea
- dezinfecţia utilajelor şi a conductelor, condensul de la instalaţia de recuperare a căldurii
la fierbere, eluatul de la deshidratarea şi condiţionarea drojdiei reziduale, a borhotului, a filtrului
de nămol de la staţia de preepurare, spălarea pardoselilor în hale.
Monitorizarea calitatii SOLULUI
Surse posibile de poluare a solului
- scurgerile accidentale de materii prime, materiale,
- eventualele pierderi de ulei şi produse petroliere din transportul auto,
- deversări accidentale de materiale, materii prime şi auxiliare, produse finite şi depuneri
necontrolate de deşeuri pe sol.
Monitorizarea calitații ZGOMOTULUI ŞI VIBRAŢIILOR
Surse de zgomot şi vibraţii
- utilajele din hala de producţie;
- staţia de compresoare;
- sisteme de ventilaţii;
- suflantele instalaţiei de preepurare a apelor uzate;

4.2. Estimarea expunerii

In aceasta etapa se identifica conditiile prin care oamenii, respectiv receptorii ecologici
pot ajunge in contact cu substantele chimice identificate in cadrul etapei 1, identificarea
hazardelor.
Din punct de vedere al estimarii riscului expunerea se poate produce in trei moduri:
a. ingerare: consumul de alimente ce provin de pe soluri contaminate, sursele de apa
provenite din surse contaminate;
b. inhalare: inhalarea de aer contaminat, praf contaminat (pulberi);
c. absorbtie: se poate produce prin contactul la nivelul pielii sau imersie in apa
contaminata;
Prin urmare estimarea expunerii se realizeaza prin determinarea dozei medii zilnice unde:
ADD = doza medie zilnica (mg/kg/zi)
ADD= concentratia reziduala a pesticidului x rata de consum (mg/kg/zi) / reutatea corporala
(kg).

14
 Tabel 2. Concentratia pesticidelor depistate in bere.

Table 3. Expunerea pe termen scurt (acut) pe categorii de varstă

15
 Table 4. Expunerea pe termen lung (cronic) pe categorii de varstă

4.3. Evaluarea toxicităţii

- în această etapă se examinează toxicitatea, gradul de periculozitate pentru fiecare
substanţă chimică găsită pe amplasamentul analizat.
Estimarea toxicitatii: se estimeaza toxicitatea sau gradul de periculozitate pentru fiecare
substanta chimica de pe amplasamentul studiat. O masura a evaluarii toxicitatii pentru receptorul
uman este reprezentat de valoarea dozei de referinta. Doza de referinta estimeaza cantitatile
zilnice patrunse in organism si presupune existent unui prag pentru efecte toxice.
ADD
Caz acut HQ=
ARfD

16
 Table 5. Caracterizarea riscului caz acut pe categorii de varstă

ADD
- Caz cronic HQ=
ADI
Table 6. Caracterizarea riscului caz cronic pe categorii de varstă

17
4.4. Caracterizarea riscului

Tabel 7. Analiza calitativă a riscului

NR Agent Pericol Sursa Cale Țintă Atingerea Importanța Necesitatea
. poluant sursei, caii, riscului lucrarilor de
țintei remediere
1 Acetamiprid Fitotoxic Halda de Dizolvare Sanatate Da Mica Nu
filtrare Extras prin radacina umana
2 Ametoctradin Fungicid, Fierbere, Dizolvare Sanatate Nu Mica Nu
cancerigen Filtrare, Extras prin radacina umana
Macerare,

3 Azoxystrobin Fungicid, Fierbere Dizolvare Sanatate Nu Mica Nu

necancerigen Extras prin radacina umana
4 Boscalid Fungicid, Fierbere Absorbit prin frunze Sanatate Da mica nu
Potential cancerigen umana
5 Bupirimate Fungicid, Fierbere Dizolvare Sanatate Nu Mica Nu
Non-toxic umana
6 Bifenazate Insecticid Fierbere, Absorbit prin radacina Da Mare Nu
Cancerigen Filtrare,
Macerare,

7 Dimethomorph (E) Fungicid, Fierbere, Dizolvare Sanatate Da Medie Nu

Potential mutagen Filtrare, Extras prin radacina umana
Macerare,

8 Clothianidin Insecticide Fierbere, Dizolvare Sanatate Nu Mica Nu

Filtrare, Extras prin radacina umana
Macerare,

9 Flonicamid Fungicid, Fierbere, Dizolvare Sanatate Nu Mica Nu

Nepericulos pentru om Filtrare, Extras prin radacina umana
Macerare,

18
10 Fludioxonil Toxic la ingerarea unor Fierbere, Dizolvare Sanatate Nu Mica Nu
cantitati mari Filtrare, Extras prin radacina umana
Macerare,

11 Fluopicolide Fungicid, Fierbere, Dizolvare Sanatate Da Medie Nu

Toxicitate moderata, Filtrare, Extras prin radacina umana
Macerare,

12 Imazalil Probabilitate Fierbere, Dizolvare Sanatate Nu Mica Nu

cancerigena Filtrare, Extras prin radacina umana
Macerare,

13 Mandipropamid Fungicid, Fierbere, Dizolvare Sanatate Nu mica Nu

Hepatotoxic Filtrare, Extras prin radacina umana
Macerare,

14 Metalaxyl Potential cancerigen, Fierbere, Dizolvare Sanatate Nu Mica Nu

poate provoca tumori Filtrare, Extras prin radacina umana
tiroidiene, suprarenale Macerare,
hepatice.
15 Methoxyfenozide Toxicitate moderata Fierbere, Dizolvare Sanatate Nu Mica Nu
Filtrare, Extras prin radacina umana
Macerare,

16 Myclobutanil Toxititate redusa Fierbere, Dizolvare Sanatate Da Medie Nu

Filtrare, Abrorbit prin radacina umana
Macerare,

17 Penconazol Toxititate redusa pentru Fierbere, Dizolvare Sanatate Nu mica Nu

om Filtrare, Extras prin radacina umana
Macerare,

18 Pirimicarb Ne toxic Fierbere, Dizolvare Sanatate Da Mica Nu

Filtrare, Extras prin frunze umana
Macerare,

19
19 Propamocarb Ne toxic Fierbere, Dizolvare Sanatate Nu Mica Nu
Filtrare, Extras prin frunze umana
Macerare,

20 Propiconazole Usor toxic pentru Fierbere, Dizolvare Sanatate Nu Mica Nu

mucoasa gastrica in Filtrare, Extras prin radacina umana
cantitati mari Macerare,
21 Spiroxamine Cancerigen, Fierbere, Dizolvare Sanatate Nu Mica Nu
Neuro tixic, Filtrare, Extras prin frunze umana
Macerare,

22 Tebuconazole Usor periculos, Fierbere, Dizolvare Sanatate Nu Mica Nu

Posibil cancerigen, Filtrare, Extras prin radacina umana
Perturbari endocrine Macerare,

23 Tebufenozide Insecticide, Fierbere, Dizolvare Sanatate Nu Mica Nu

Ne cancerigen Filtrare, Extras prin frunze umana
Macerare,

24 Thiabendazole Fungicide, Fierbere, Dizolvare Sanatate Da Mica Nu

Usor toxic la expunere Filtrare, umana
directa Macerare,

25 Triadimenol Neurotoxic Fierbere, Dizolvare Sanatate Da Mica Nu

Filtrare, Extras prin frunze umana
Macerare,

26 Metrafenone Usor toxic Fierbere, dizolvare Sanatate Nu Mica Nu

Filtrare, umana
Macerare,

20
 In urma analizei calitative nici un pesticit depistat in bere nu are efecte daunatoare asupra
sanatatii umane. Chear daca unele cantitati ale pesticidelor depistate in bere depasesc CMA-ul,
aceste sunt nesemnificative la cantitatea de bere consumata annual. Cantitatea anuala de bere
consumata pe cap de coluitor este de 100 L, insa rezultatele noastre arata ca ar trebui sa
consumam o cantitate de 30-50 L/zi de bere o perioada mai indelungata pentru ca aceste
pesticide sa isi faca efectul.
Tabel 8. Analiza cantitativa a riscului

Urmarind resultatele din Tabelul 8, referitoare la analizele cantitative a riscului, putem

observa ca Boscalidul are rezultatul cel mai mare notat cu 9, urmat de Bifenazat cu 6, apoi notati
cu 4 sunt : Clothianidil, Flidioxonil, Miclobutanil si asa mai departe.
Pesticidele mentionate mai sus au fost notate astfel din cauza toxititatii acestora si
urmarilor care ar putea avea loc la o cantitate mai mare inhalata.

4.5. Evaluarea riscului conform Ordinului 184/1997

Conform Ordinului 184/1997 evaluarea riscului implică estimarea (incluzând

identificarea pericolelor, mărimea efectelor și probabilitatea unei manifestări) și calcularea
riscului (incluzând cuantificarea importanței pericolelor și consecințele pentru persoane și/sau
pentru mediul afectat). Metodologia generală pentru evaluarea riscului presupune analiza
calitativă dar și cantitativă a riscului.

21
4.5.1. Analiza calitativă a riscului

Conform Ordinului 184/1997 evaluarea calitativă a riscului va lua în considerare

următorii factori:
1. Pericol/sursă – se referă la poluanții specifici care sunt identificați sau presupuși a
exista pe un amplasament, nivelul lor de toxicitate și efectele particulare ale acestora.
2. Calea de acționare – reprezintă calea pe care substanțele toxice ajung la punctul la care
au efecte dăunătoare, fie prin ingerare directă sau contact direct cu pielea, sau prin migrare prin
sol, aer sau apă.
3. Țintă/Receptor – reprezintă obiectivele asupra cărora acționează efectele dăunătoare
ale anumitor substanțe toxice de pe amplasament, care pot include ființe umane, animale, plante,
resurse de apă și clădiri (sau fundațiile și folosințele acestora). Acestea sunt numite în termeni
legali obiective protejate.
Gradul riscului depinde atât de natura impactului asupra receptorului, cât și de
probabilitatea manifestării acestui impact.
Identificarea factorilor critici care influențează relația sursă-cale-receptor presupune
caracterizarea detaliată a amplasamentului din punct de vedere fizic și chimic.
Pe baza informațiilor prezentate în capitolele 1-3 se analizează fiecare agent poluant în
raport cu căile sale potențiale de acțiune asupra receptorilor specificați și se va decide dacă există
o relație cauzală sau este posibil să existe. Importanța riscului fiecărui receptor poate fi apoi
evaluată, identificând acele riscuri la care se impune o formă de remediere – aceasta reprezintă
estimarea riscului.

4.5.2. Analiza cantitativă a riscului

În general, evaluarea cantitativă a riscului cuprinde cinci etape:

- descrierea intenției;
- identificarea pericolului;
- identificarea consecințelor;
- estimarea mărimii consecințelor;
- estimarea probabilității consecințelor.
Calcularea/cuantificarea riscului se poate baza pe un sistem simplu de clasificare unde
probabilitatea și gravitatea unui eveniment sunt clasificate descrescător, atribuindu-le un punctaj
aleatoriu.

22
 Tabel 9. Cuantificarea riscului pe baza unui sistem simplu de clasificare conform Ordinului
184/1997
Clasificarea probabilității Clasificarea gravității
3 = mare 3 = majoră
2 = medie 2 = medie
1 = mică 1 = ușoară

Riscul se poate calcula apoi prin înmulțirea factorului de probabilitate cu cel de gravitate,
pentru a obține o cifră comparativă, cum ar fi, 3 (mare) x 2 (serioasă) = 6. Aceasta va permite
efectuarea unor comparații între diferite riscuri. Cu cât rezultatul este mai mare, cu atât mai mare
va fi prioritatea care va trebui acordată în controlarea riscului. Această tehnică de bază poate fi
dezvoltată pentru a permite analize mai serioase prin mărirea gamei punctajelor de clasificare și
includerea mai multor definiții perfecționate a ceea ce ar trebui considerat a fi de gravitate
majoră, probabilitate mare, etc.

23
Concluzii

Consumul de bere continua sa creasca de la an la an, tot odata cu acestea creste si

numarul de fabrici artizanale care produc berea sunt tot mai numeroase, astfel si reteta acestora
difera in fabricarea berii, uni ifolosesc cantitati mai mari de hamei in bere altii cantitati mai mici.
De aici si cantitatea de pe pesticide determinate in bere difera de la o fabrica la alta. Cantitatea
de pesticide determinate in bere se datoreaza si felului in care este folosit hameiul in forma de
granule, in forma intreaga sau folosesc hameiul verde ori uscat si cu o umiditare ridicata in
procesul de preparare.
Cercetatorii din Universitatea din Washington si California au descoperit ca utilizarea
hameului cu o umiditate ridicata sau verde contribuie la depunerea in bere a unor cantitati mai
mari de reziduu de pesticide.
Rezultatele acestora arata la fel ca si in cazul nostru concentratii ridicate depistate la
Bifenazat, Boscalid, Clothianidin, Fludixonil, Miclobutanil, Thiabendazole.
In urma calculelor la expunerea pe termen scurt (acut) si termen lung (cronic), putem
observa ca nici o categorie de varsta nu va avea efecte negative in urma consumului de bere
deoarece valorile obtinute racordate la perioada ce consum (1an) si la ADI –ul fiecarui pesticide,
nu afecteaza organismal uman.
La caracterizarea riscului am obtinut cele mai mari rezultate în:
Caz acut:
- Bifenazat- 4, 06 mg/l, pentru varsta de 18-65 ani;
- Fludioxonil- 2,25 mg/l, pentru varsta 18-65 ani si 2,19 mg/l, pentru varsta de 65-75 ani;
- Boscalid- 1,96 mg/l , pentru varsta de 18-65 ani si 1,90 mg/l, pentru varsta de 65-75 ani;
- Thiabendizole- 1,75 mg/l, pentru catedoria de varsta 18-65 ani.

Caz cronic:
- Ametoctradin- 38,16 mg/l , pentru varsta 65-75 ani;
- Clothirnidin- 14,89 mg/l , pentru varsta 18-65 ani si 21,05 mg/l, pentru varsta de 65-75
ani;
- Myclobutanil- 13,53 mg/l, pentru varsta 18-65 ani si 19,74 mg/l, pentru varsta de 65-75
ani;
- Boscalid- 10,82 mg/l, pentru varsta te 18-65 ani.

Toate aceste cantitati au fost obtinute la un hectolitru (100L) de bere consumata intr-un an.

24
 Astfel in urma acestor rezultate ar putea avea loc o intoxicare cu urmatoarele pesticide care
ar fi egale sau mai mari decat ADI-ului admis zilnic: Ametoctradin, Miclobutanil si Boscalid,
aceste pesticide pot provoca:
- Boscalidul este un fugicid potential cancerigen,
- Ametoctradin este un pesticid cancerigen,
- Myclobutanil are o toxicitate redusa.

Din toate aceste trei pesticide cel mai periculos este Ametrocadin-ul care este cancerigen in
cazul consumului in cantitati mai mari de bere/zi.
In cazul celorlalte pesticide care nu depasesc ADI-ul zilnic admis, ca sa fie periculoase
pentru sanatatea umana ar trebui sa se consume zilnic pe cap de locuitor cu aproximatie 20-30
litri de bere.

Bibliografie
http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2018/06/ANALIZA-DE-SITUATIE-
ALCOOL-2018.pdf

25