Managementul riscului

in firma viitorului
Gestionarea riscului in tranzactii internationale

Afaceri internationale, Grupa 3

Soare Diana Elena

Vlascianu Razvan Valentin
 Managementul riscului

• Atunci când se gândesc la Managementul riscului,

companiile trebuie să alinieze apetitul pentru risc cu
strategia prin îmbunătățirea deciziilor de răspuns la risc
care se realizează prin reducerea efectivă a surprizelor și
pierderilor operaționale.

• Modul în care companiile reușesc să mobilizeze eficient

resursele pentru a guverna deciziile de risc în îndeplinirea
obiectivelor lor este singurul avantaj competitiv.
● Managementul riscului vizează asigurarea unui control global al
riscului in cadrul unei companii și permite menținerea unui nivel
acceptabil al expunerii la risc cu costuri minime.

● Managementul riscului în afaceri presupune ca riscurile să fie

identificate și definite în raport cu obiectivele a căror realizare
este afectată de materializarea lor. Din această cauză, existența
unui sistem de obiective clar definite constituie premisa esențiala
pentru identificarea și definirea riscurilor.
 Managementul riscului în cadrul unei companii are la bază
următoarele ipoteze:

 riscul este prezent în orice activitate și influențează deciziile

companiei;
 atitudinea față de risc este diferită și depinde de doi factori:
mărimea impactului și probabilitatea de apariție.

 Sunt două modalități posibile de evaluare a riscului:

 prin metode calitative, când se va determina “utilitatea” rezultatelor

activității așteptate și influența pierderilor posibile asupra firmei;
 prin metode cantitative, când se va evalua impactul prognozat și
probabilitatea producerii acestuia.
Rezultatul îmbinării acestor elemente constă într-o matrice cu trei
rânduri şi trei coloane, determinând trei categorii de risc:
● risc mare;
● risc mediu;
● risc scăzut. risc concurential

risc de incapacitate
de plată

risc de cutremur
Managementul riscului la Grupul Renault
Grupul Renault are o politică activă de gestionare a riscurilor. Scopul este
de a anticipa şi controla pe cat posibil riscurile provenite din activităţile
sale şi dezvoltarea internaţională. Managementul riscului constă în
analiza şi maparea riscurilor inerente în toate activităţile industriale de
exemplu riscurile operaţionale, financiare şi juridice.

Strategia de gestionare a riscurilor Grupului Renault se bazează pe:

 O politică riguroasă de identificare a riscului care implică raportare,

monitorizare şi sisteme de control intern.
 O organizare eficienta precum şi resurse pentru gestionarea crizelor care
să permită oricaror riscuri care apar să fie tratate cat mai repede posibil.

*inerent - care prin natura sa este legat de ceva, care apartine in mod firesc la ceva.
 Grupul Renault face toate eforturile pentru a controla riscurile legate
de activităţile sale şi anume riscul operaţional, riscul financiar şi riscul
legal.

 Cu toate acestea pe masura ce grupul se extinde la nivel internaţional

intră în noi parteneriate si devine mai dependent de IT, riscurile
existente sunt agravate si totodata apar riscuri noi. Acesti factori pot
creste gradul de severitate al crizelor potentiale, precum si prejudiciul
pe care il pot provoca.
 Recomandari si propuneri
o Încurajarea discuţiilor deschise despre riscuri, fără a exista temerea că prin aceasta
managerii îşi vulnerabilizează poziţiile, este o sarcină de importanţă capitală pentru
conducerea organizaţiei.

o Este foarte important ca fiecare angajat să înţeleagă în mod corespunzător propriul rol,
strategia organizaţiei în domeniul riscurilor şi modul cum responsabilităţile individuale
specifice se încadrează în cadrul general al organizaţiei.

o Nici o organizaţie nu poate controla toate riscurile, şi nici nu este posibil, din perspectiva
costurilor/resurselor implicate. Important este să controleze ceea ce este cu adevărat
prioritar (riscurile semnificative/strategice).

o Este necesar să se asigure un cadru funcţional în care experienţele sunt învăţate şi

comunicate celor care pot beneficia de pe urma lor.

o Comunicarea cu entităţile publice partenere are aceeaşi importanţă, mai ales dacă entitatea
publică are în subordine alte instituţii.
 „O întreprindere în care nu există
ordine este incapabilă să
supravieţuiască, dar o întreprindere
fără dezordine este incapabilă să
evolueze.”
—Bernard Nadoulek