T.14.

Noțiuni generale despre riscuri:

14.1. Definirea și clasificarea riscurilor;
14.2. Surse de risc;
14.3. Necesitatea managementului riscului.

1.4.1 Definirea și clasificarea riscurilor

O definiție sintetică a riscului se poate exprima astfel: ” posibilitatea de a pierde ceva sau de a
suferi prejudicii”.
Raportându-ne la obiectivele pe care le are de îndeplinit o organizație/ structură, putem să
definim riscul ca pe ”un eveniment sau o situație care nu a apărut încă, dar care poate să apară în
viitor, caz în care, obținerea rezultatelor în prealabil fixate, este amenințată sau potențată”. Din
ultima parte a definiției, putem observa că riscul este privit atât ca amenințare, cât și ca oportunitate.
Din punct de vedere al managementului riscului, este necesar să cunoaștem următoarele aspecte
ale noțiunii de risc:
a) Riscul inerent, reprezentat de riscul care periclitează îndeplinirea obiectivelor în situația în
care conducerea organizației/ structurii nu adoptă măsuri pentru reducerea probabilității de
manifestare sau a impactului acestuia;
b) Riscul rezidual, reprezintă riscul ce afectează îndeplinirea obiectivelor organizației/ structurii,
după stabilirea și implementarea răspunsului la risc;
c) Riscul operațional, este riscul ce poate afecta capacitatea unui compartiment de a-și atinge
obiectivele specifice.
d) Riscul semnificativ, reprezentat de riscul major, reprezentativ, care poate afecta capacitatea
entității de a-și matinge obiectivele, risc care ar putea avea un impact și o probabilitate ridicată
de manifestare și care vizează entitatea în întregimea ei.

Concepte utilizate în managementul riscului:

 Entitate publică: Autoritate publică, instituție publică, companie/ societate națională, regie
autonomă, societate comercială la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar
majoritar, cu personalitate juridică, care utilizează fonduri publice și/ sau administrează
patrimoniul public.
 Evaluarea riscului: Evaluarea impactului materializării riscului în combinație cu evaluarea
probabilității de materializare. Evaluarea riscului este reprezentată de valoarea expuneri la risc.
 Expunerea la risc: Consecințele sub forma combinației dintre probabilitate și impact pe care le
poate resimții o entitate publică în raport cu obiectivele prestabilite în situația în care riscul se
materializează.
 Gestionarea riscului: Măsurile intreprinse pentru diminuarea probabilității de apariție a
riscului și/sau de diminuare a consecințelor asupra obiectivelor stabilite în cazul in care riscul
se manifestă. Gestionarea riscului înseamnă diminuarea expunerii la risa, dacă aceasta este o
amenințare.
 Impactul: Consecința/ efectele la nivelul obiectivelor asumate, dacă riscul s-ar manifesta. În
funcție de reprezentarea riscului – amenințare sau oportunitate, consecințele sunt negative,
respectiv pozitive.
 Limita de toleranță la risc: Nivelul de expunere la risc ce este asumat de entitatea publică,
prin decizia de neimplementare a măsurilor de control al riscurilor.
 Managementul riscurilor: Procesul care vizează identificarea, evaluarea, gestionarea și
constituirea unui plan de măsuri de atenuare a riscurilor, revizuirea periodică, monitorizarea și
stabilirea responsabilităților.
 Materializarea riscului: Translatarea riscului din domeniul incertitudinii (posibilului) în cel al
certitudinii (al faptului împlinit). Riscul materializat se transformă dintr-o amenințare posibilă
în problemă, dacă riscul este reprezentat de un eveniment negativ sau într-o situație favorabilă,
dacă riscul este o oportunitate.
 Măsuri de control: Acțiuni stabilite pentru gestionarea riscurilor și monitorizarea permanentă

1
 sau permanentă sau periodică a unei activități, situații etc.
 Obiective generale: Enunț general asupra a ceea ce va fi realizat și a îmbunătățirilor ce vor fi
intreprinse; un obiectiv descrie un rezultat așteptat sau un impact și rezumă motivele pentru
care o serie de acțiuni au fost intreprinse.
 Obiective specifice: Derivate din obiectivele generale și care descriu de regulă, rezultate și
efecte așteptate ale unor activități care trebuie a desfășurate pentru ca obiectivul general
corespunzător să fie îndeplinit; acestea sunt exprimate descriptiv sub formă de rezultate și se
stabilesc la nivelul fiecărui compartiment din cadrul entității publice; obiectivele specifice
trebuie astfel definite încât să răspundă pachetului de cerințe SMART (specifice, măsurabile,
adecvate, realiste, cu termen de realizare).
 Primul nivel de conducere: conducătorii compartimentelor din interiorul unei entități publice
aflate sub directa coordonare a conducătorului entității.
 Probabilitatea de materializare a riscurilor: Posibilitatea sau eventualitatea ca un risc să se
materializeze. Reprezintă o măsură a posibilității de apariție a riscului, determinată apreciativ
sau prin cuantificare, atunci când natura riscului și informațiile disponibile permit o astfel de
evaluare.

1.4.2. Surse de risc

Sursele de risc se pot afla în exteriorul sau în interiorul organizației, ca atare putem clasifica
sursele de risc în:
a) externe;
b) interne.

Sursele de risc externe pot fi reprezentate de legislația specifică domeniului de activitate al

organizației prin anumite neajunsuri, erori de conținut , abordări generale ce pot da naștere la diverse
interpretări etc. Principala caracteristică a surselor externe este aceea că nu pot fi controlate din
interiorul organizației, datorită faptului acestea sunt de nivel superior organizației..

Sursele de risc interne se află în interiorul organizație, ele fiind datorate specificului activităților,
angajaților, procesului tehnologic, procedurilor deficitare etc. Aceste surse de risc pot fi controlate din
interiorul organizației.

1.4.3. Necesitatea managementului riscurilor

Managementul riscului este o activitate extrem de importantă pentru organizație, deoarece, un

management performant al riscului, duce la îndeplinirea tuturor obiectivelor propuse.
Managementul riscului reprezintă un proces complex de identificare, analiză și răspuns la
posibile riscuri ale entității publice, printr-o abordare documentată, care utilizează resurse umane,
materiale și financiare pentru atingerea obiectivelor, vizând reducerea expunerii la pierderi a acestora.

Pentru bunul mers al activităților proprii, fiecare organizație are următoarele obligații minimale
în domeniul managementului riscurilor:
a) să analizeze sistematic, cel puțin o dată pe an, riscurile specifice activităților sale;
b) să stabilească tipul de răspuns la risc;
c) să numească responsabili cu riscurile;
d) să actualizeze registrul riscurilor.

Un management coerent al riscurilor, necesită:

a) analiza prealabilă a tuturor expunerilor la risc/ identificarea surselor de risc;
b) identificarea riscurilor ce pot afecta eficiența și eficacitatea activităților aferente obiectivcelor
specifice;

2
 c) definirea nivelului de toleranță la risc/ nivelul acceptat de expunere la risc;
d) evaluarea posibilității de materializare a riscului, stabilirea impactului și a expunerii la risc;
e) stabilirea tipului de răspuns la risc.

Managementul riscurilor trebuie să fie un management proactiv, adică un management care să

evite materializarea riscurilor posibile.

Managementul riscurilor la nivelul unei entităţi publice, solicită:

1. Abordarea unui stil de management proactiv
 un bun conducător trebuie să anticipeze evenimentele posibil să apară, care ar putea
afecta atingerea obiectivelor, înaintea materializării riscurilor;
 un astfel de stil nu va permite materializarea riscurilor inerente şi va limita efectele
directe şi indirecte generate de riscuri.

2. Un cadru organizaţional eficient şi eficace în atingerea obiectivelor entităţii publice

 identificarea şi ierarhizarea riscurilor vor determina o prioritizare în alocarea
resurselor entităţii în urma unei analize „efort depus – rezultat obţinut”;
 eforturile convergente pentru atingerea obiectivelor asumate de către entitatea
publică şi analizarea sistematică a riscurilor identificate implică o realocare
periodică a resurselor şi modificarea unor priorităţi.

3. Exercitarea unui control intern managerial solid

 Managementul riscurilor este un mijloc important prin care se
implementează la nivelul entităţii publice un sistem de control intern
managerial eficient şi eficace;
 Există o legătură directă între planul de acţiune (asociat cu activităţile
derulate pentru atingerea obiectivelor asumate de către entitatea
publică) şi planul de măsuri elaborat pentru gestionarea riscurilor.

VERIFICAREA CUNOȘTINȚELOR:

1. Definiți: riscul inerent, riscul rezidual, riscul operațional și riscul semnificativ;

2. Ce înțelegeți prin ,,evaluarea riscului”?
3. Clasificați și caracterizați sursele de risc;
4. Care sunt obligațiile minimale ale organizațiilor cu privire la managementul riscurilor?
5. Ce înțelegeți prin ,,abordarea unui stil de management proactiv al riscurilor”?