ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE

„NICOLAE BĂLCESCU“

Realizat de:
Stud. Horea Catalin
Stud. Buric Cristian Robert
An 2 LO.
 -2014-
1. RISCUL ȘI INCERTITUDINEA ÎN ORGANIZAȚII

Posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau

de suportat o pagubă; pericol posibil. Aceasta este definiția universal valabilă cu
ajutorul căreia putem contura riscul. Plecând de la definiția de mai sus, putem
spune că riscul, la nivelul unei organizații, reprezintă o posibilitate a apariției
unor consecințe grave prin declanșarea unui eveniment.
Din această perspectivă, riscul este expresia probabilităţii şi a impactului
unui eveniment care are potenţialul de a influenţa atingerea obiectivelor unei
organizaţii. Ceea ce au în comun toate aceste definiţii este acceptarea faptului că
riscul are două caracteristici:
• incertitudine- un eveniment se poate produce sau nu;
• efecte negative- un eveniment are consecinţe nedorite.
Numim risc nesiguranţa asociată oricărui rezultat. Nesiguranţa se poate
referi la probabilitatea de apariţie a unui eveniment sau la influenţa, la efectul
unui eveniment în cazul în care acesta se produce. Principalele motive ale
apariției riscului sunt :
ˇ un eveniment se produce sigur, dar rezultatul acestuia e nesigur;
ˇ efectul unui eveniment este cunoscut, dar apariţia evenimentului este
nesigură;
ˇ atât evenimentul cât şi efectul acestuia sunt incerte.
La baza înființării unei organizații există două concepte combinate cantitativ
diferit, acestea sunt incertitudinea și riscul.
Incertitudinea exprimă o stare de nesiguranță având ca sursă fie caracterul
obiectiv, impredictibil al unui proces, fie caracterul incomplet, aproximativ al
cunostințelor la un moment dat. Riscul exprimă posibilitatea descrierii unei legi
de probabilitate pentru determinarea rezultatelor scontate într-un proces prin
cunoașterea acestei legi de către factorii( structurile manageriale) interesați.
Orice proces decizional bazat pe analiza datelor statistice și pe calculul
probabilităților de producere a evenimentelor specifice acestuia, implică un grad
de incertitudine. Probabilitate arată în ce măsură este posibilă apariția unui
eveniment în condiții bine determinate.
În funcție de capacitatea de reflectare a situației specifice existente,
probabilitatea poate fi obiectivă sau subiectivă.
Probabilitatea obiectivă și riscul asociat acesteia, reflectă caracteristicile
complete specifice situației existente.
Pobabilitatea subiectivă și aprecierea subiectivă a riscului asociat acesteia
poartă amprenta personalității fiecărui individ, reflectând mentalitățile,
obiceiurile și implicit, măsura în care acestea se bazează pe intuiție sau,
dimpotrivă, pe observații minuțioase pentru luarea deciziilor.
 În situații deosebite, evenimentele imprevizibile pot provoca abateri
capabile să modifice fundamental cantitativ și calitativ datele problemei asupra
căreia factorii decidenți decid. Se poate aprecia că în timp ce pentru risc se pot
face anumite anticipări ale evenimentelor ce se pot produce cât si asupra
probabilităților asociate producerii lor, în cazul incertitudinii, decidentul nu
poate identifica toate sau chiar nici unul din evenimentele posibile a se produce
cu atât mai puțin să estimeze probabilitatea producerii lor. Deoarece gradul de
manifestare a riscului este dependent,în mod direct, de probabilitatea sa de
realizare, se poate construi o departajare a evenimentelor în funcţie de gravitatea
riscurilor astfel:
- evenimente cu grad de risc maxim - când probabilitatea de realizare a
acestora este foarte mare;
- evenimente cu probabilitatea de risc mediu - când probabilitatea de
realizare este moderată;
- evenimente cu grad de risc scăzut - când probabilitatea de realizare a
acestora este foarte scăzută;

2.TIPOLOGIA RISCURILOR

Activităţile socio-economice se desfăşoară sub acţiunea permanentă a

riscurilor care, in funcţie de nivelul la care acţionează, se pot clasifica astfel:
a) La nivel microeconomic (firmă)
Riscul pur - este de natură accidentală, neintenţionată şi se referă numai la
posibilitatea agenţilor economici de a pierde;
Riscul speculativ este acela care oferă agenţilor economici posibilitatea de
a pierde cât şi posibilitatea de a câştiga;
Riscul de neplată apare în condiţiile unei firme susceptibile de a da
faliment. În aceste condiţii profitul scontat a fi obţinut de către investitorul de
capital trebuie să includă un premiu suficient pentru a acoperi riscul de faliment;
Riscul pentru inovaţie conduce la obţinerea aşa-numitului profit
inovaţional.
b) La nivel macroeconomic se pot manifesta următoarele tipuri de risc:
Riscul social este cel provocat de evenimente sociale majore, cu impact
puternic asupra vieţii oamenilor. Acest tip de risc este cu atât mai agresiv cu cât
nivelul general de dezvoltare economico-socială a ţării este mai scăzut. Riscul
social depinde foarte mult de: structurile organizatorice, politicile sociale
existente,strategiile economice aplicate,contextul social general etc.
Riscul politic este determinat de evenimentele politice de semnificaţie
majoră cum ar fi: războiul, criza de autoritate politică, corupţia la nivelul
administraţiei centrale etc. Riscul economic este generat de factorii care
destabilizează macroeconomia cum ar fi inflaţia.
c) La nivelul economiei mondiale se manifestă riscul de ţară care poate
avea o exprimare economică sau una politică. Riscul de ţară, prin numărul mare
al indicatorilor care servesc la aprecierea lui, cumulează şi comprimă în mod
sintetic totalitatea riscurilor care se manifestă într-o economie.
3 MANAGEMENTUL RISCULUI IN CADRUL
ORGANIZATIEI

Motivul existenței și implementării managementului riscului la nivelul

organizației este acela de a consolida și implementa informații asociate
riscurilor.
Managementul riscului defineşte totalitatea metodelor sau mijloacelor prin
care este investigată incertitudinea, ca situaţie majoră a manifestării factorilor de
risc, şi sunt prevenite efectele acestora asupra stabilităţii procesului economic, în
scopul îndeplinirii obiectivelor. Managementul riscului, ca proces al gestionării
unei situaţii incerte, se aplică riguros la toate nivelurile de desfăşurare a
activităţii în cadrul organizaţiilor. Managementul de risc nu poate fi considerat
numai o parte componentă a managementului general ci, datorită complexităţii
lui se poate situa în categoria selectă a ştiinţelor de graniţă ce necesită în general
exploatarea unor informaţii din domeniile economic, tehnic, operaţional,
statistic, juridic, social şi psihologic.
Managementul riscurilor într-o organizaţie este în primul rând responsabilitatea
managerului şi a conducerii executive care trebuie să îndeplinească obiectivele
stabilite pentru organizaţie. În coordonarea managementului riscurilor trebuie să
se ţină seama de maximizarea profitului organizaţiei dar, în acelaşi timp, trebuie
să se aibă în vedere cerinţele clienţilor şi salariaţilor.
Un management al riscurilor performant trebuie să urmărească
următoarele obiective:
 Stabilirea unei definiţii comune acceptate a riscului şi a tipurilor de
risc care să alcătuiască o schemă de riscuri specifice pentru
organizaţie;
 Evaluarea cuprinzătoare a surselor existente şi potenţiale de riscuri
interne şi externe;
 Stabilirea unor responsabilităţi clare în domeniul managementului
riscurilor (de sus în jos în ierarhie) şi a sistemului de raportare (de
jos în sus) pentru a se evita confuziile, suprapunerea eforturilor, sau
pierderea din vedere a unor aspecte importante;
 Proiectarea şi realizarea unui sistem cuprinzător de informare
managerială care să reţină, să analizeze şi să comunice atât
câştigurile cât şi pierderile produse în organizaţie;
 Elaborarea unui sistem de măsurare a performanţei economice care
să ia în considerare pierderea prevăzută (costul activităţii),
pierderea neprevăzută(măsurarea riscurilor) alocarea de resurse
pentru fiecare risc acolo unde este posibil şi realizările ajustate
 pentru fiecare risc (rentabilitatea economică adaptată la factorul de
risc);
 Evaluarea ratei minime a rentabilităţii şi limitarea creşterii organice
a expunerilor la risc;
 Sabilirea preţurilor produselor şi serviciilor luând în considerare
noile situaţiicare au afectat performanţele organizaţiei;

Cu toate că multi dintre noi avem impresia că managementul riscului este

o activitate complexă, în realitate sunt 6 pași care trebuie urmați pentru un
management al riscului eficace.

1. Identificarea riscurilor.

În teoria modernă sunt cunoscute 4 etape ce trebuie parcurse în procesul

identificării riscurilor organizaţionale:
I. Realizarea unei liste a riscurilor posibile. Realizarea unui profil de risc;
II. Stabilirea dimensiunii riscurilor pe baza experienţelor precedente;
III. Compararea riscurilor cu cele survenite în cadrul proiectelor similare;
IV. Stabilirea riscurilor ce pot surveni în derularea activităţilor şi a bugetului
alocat pentru fiecare
Identificarea şi definirea riscurilor face parte integrantă din planificarea
strategică a organizaţiei care va asigura vizibilitatea necesară şi focalizarea
strategică.

2. Analiza și evaluarea riscurilor

Analiza şi evaluarea riscurilor trebuie să fie un proces continuu. Chiar dacă la

început va fi identificat un număr mare de riscuri, unele dintre ele sunt mai
importante decât altele. Este important a se analiza şi evalua care dintre
expunerile la risc au potenţialul de a împiedica compania să-şi atingă
obiectivele.
Analiza se face prin:
• identificarea tuturor situaţiilor care pot genera o pierdere financiară
• elaborarea scenariilor de pierdere pe pentru evenimentele identificate
• alocarea diferitelor expuneri de risc pentru fiecare element identificat
• se analizează frecvenţa istorică în care s-au produs riscuri identice sau
asemănătoare
• se compară frecvenţa cu mărimea riscului• se face agregarea nivelului de
risc pentru fiecare produs sau operaţie identificată
•Atunci când se lansează un nou serviciu sau produs, se analizează riscul
acestuia din punct de vedere al cererii de pe piaţă, al costului, al modului de
promovare

3. Controlul riscurilor

Reprezintă a patra componentă distinctă a procesului de management al

riscului în cadrul organizaţiei şi cuprinde activităţile de monitorizare şi control al
riscurilor. Aceste activităţi includ identificarea dimensiunilor de producere a
riscurilor pe baza calculelor probabilistice, înregistrarea acestora şi urmărirea
periodică a evoluţiei lor pe baza controalelor de rutină. În elaborarea unui
asemenea sistem de monitorizare a riscurilor managerul trebuie să-şi ia unele
măsuri printre care menţionăm:
- Să se asigure (să numească) o persoană responsabilă pentru fiecare
categorie de risc;
- Să alcătuiască fişa de evidenţă a riscurilor din care să rezulte severitatea
acţiunii acestora şi probabilitatea de apariţie; se poate efectua o ierarhizare a
riscurilor (o clasificare) şi în funcţie de acestea se pot stabili strategii adecvate
de răspuns;
- Să actualizeze permanent sistemul de gestionare a riscurilor pe baza
controalelor de rutină în scopul desemnării evoluţiei factorilor de risc în diferite
etape ale procesului managerial.
 In managementul riscurilor e necesară o abordare unică, centralizată,
sistemică. Din literatura de specialitate se desprinde idea că atitudinea faţă de
risc depinde frecvent de temperament, în acest sens identificându-se diferite
atitudini de asumare a riscurilor:
• atitudini fataliste, ce e de întâmplat să se întâmple
• conservatoare, riscurile se pot petrece doar după scenariile cunoscute
• active, riscurile se analizează pe fiecare produs, piaţă, concurenţă

4. Monitorizarea riscurilor
La aceasta etapă responsabilizarea este critica pentru un program de
management eficace al riscului la nivel organizational . Organizatia este
protejata, iar valoarea asteptată este obținută, doar daca pasii definiti in Pasul 3
sunt implementati, monitorizati si actualizati in mod eficace.

5. Îmbunătățirea managementului de risc

Prin analiza invațămintelor trase pe durata primilor 4 pași, putem eficientiza
si imbunatăți procesul de management si cultura de risc

6. Raportarea progresului
Raportarea sistematică ne permite sa discutam progresele si rezultatele cu
managementul executiv si alte grupuri de interes. Practica de succes este sa
conectam raportarea de ciclul ședințelor de management, astfel incat informatia
necesara sa fie disponibila in formatul adecvat la momentul potrivit. Crearea
unui sistem de raportare ne asigura ca putem răspunde credibil intrebărilor
spontane ale managementului.
Managementul riscului este eficace atunci când devine parte din cultura
companiei si angajații sunt cointeresați prin intermediul indicatorilor cheie de
performanta la aplicarea lui. Contractorii si furnizorii importanti trebuie sa fie
deasemenea implicati in proces si trebuie sa implementeze aceleasi procese de
risc in organizatiile lor. Managementul eficace al riscului este un scenariu Win-
Win, in care toate parțile – management, angajați, grupuri de interes, parteneri si
clienti – vor beneficia de imbunatățirea performantelor si relațiile mai stranse si
mai eficiente.
BIBLIOGRAFIE:

1 http://www.scribd.com/doc/70050525/Riscurile-
Organizationale accesat pe 11.12.2014, ora 20.04
2 http://www.exelo.ro/blog/190-6-pasi-simpli-pentru-
managementul-riscului-in-organizatii.html accesat pe
10.12.2014, ora 22.30