CAPITOLUL I ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE PRIVIND ANALIZA RISCURILOR N ACTIVITATEA ECONOMICO-FINANCIARA 1.1.

RISCUL CONCEPT SI TRASATURI SPECIFICE Riscul poate fi privit ca reprezentnd incapacitatea unei firme de a se adapta la timp si cu cel mai mic cost la modificarile de mediu. Privit din acest punct de vedere, riscul care afecteaza activitatea unei firme are ca principala sursa instabilitatea climatului de afaceri (element exogen firmei) si incapacitatea agentului economic de a contracara la timp sifara costuri ridicate efectele generate de aceasta evoluNie continua a mediului n care acNioneaza. n acest sens, o activitate rentabila n prezent poate deveni nerentabila n viitor ca urmare a modificarii nefavorabile a condiNiilor de mediu. Rezulta, astfel, ca riscul este o caracteristica permanenta a activitaNii unei firme, aceasta trebuind sa implementeze mecanisme adecvate de gestionare a riscului, care sa evidenNieze rapid modificarile aparute simasurile de intervenNie. Din punct de vedere probabilistic, riscul reprezinta variabilitatea profitului faNa de media profitabilitaNii din ultimii ani. Aceasta accepNiune este foarte importanta n realizarea previziunilor, n care riscul se estimeaza ca variabilitate a profitului n raport cu speranNa de rentabilitate . n acest caz, drept criteriu de definire s-au ales oscilaNiile profitului faNa de o medie, considerndu-se ca realizarea unor profituri viitoare mai mici dect nivelul mediu, considerat ca nivel de refer inNa, poate sa conduca la apariNia unor situaNii de crizasisa afecteze negativ activitatea economica. n definiNia data de OCDE (OrganizaNia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica), se apreciaza ca riscul este constituit din posibilitatea ca un fapt cu consecinNe nedorite sa se produca . Aceasta definiNie are la baza eventualitatea ca un eveniment (anticipat cu o anumita probabilitate sau neprevazut de decident) sa se materializeze sisa afecteze negativ anumite aspecte ale activitaNii

economice. Alaturi de acestea, mai existasi alte definiNii ale riscului, prin care se ncearc a gasirea de noi semnificaNii ale acestuia: gama larga de incertitudini privind activitatea viitoare a agentului economic; probabilitatea survenirii unui eveniment nedorit; variabilitatea probabila a rentabilitaNii viitoare a activului; variabilitatea rezultatului sub presiunea mediului; variabilitatea veniturilor sub influenNa mediului, implicnd eventualitatea produce rii unui eveniment nefavorabil; 1

variabilitatea rezultatului, afectnd rentabilitatea activelor si, n consecinNa, a capitalului investit; un element de incertitudine care poate afecta activitatea unui agent economic sau derularea unei operaNiuni economice; gradul de incertitudine al apariNiei unei pierderi din cauze fortuite, accidental e sau mprejurari neasteptate; Principalele caracteristici ale riscului sunt: a) riscul deriva din incertitudine; adoptarea deciziei are loc n prezent, iar punerea n practicasi rezultatele se vor produce n viitor. Incertitudinea provine din necunoasterea cu privire la care eveniment din cele identificate se va produce si la ce moment, care vor fi efect ele reale si amplitudinea producerii acestora; b) riscul implica ideea de pierdere potenNiala, indiferent de natura, generata de evoluNia unui factor n sens contrar asteptarilor decidentului; c) efectele riscului, odata produse, nu mai pot fi nlaturate; d) riscul apare att n procesul activitaNii economico-financiare, sociale, ct si n af ara acestuia, ca urmare a raporturilor dintre om si natura; e) asumarea riscului presupune o remunerare corespunzatoare a capitalului invest it; f) riscul reprezinta o incapacitate de adaptare a firmei la condiNiile de mediu; g) riscul este o masura a vulnerabilitaNii firmei, a probabilitaNii de apariNie a succesului sau esecului. Cunoscnd aceste trasaturi specifice noNiunii de risc, se poate acNiona n direcNia elaborarii unor politici moderne de prevenire a riscului, de ocrotire mpotriva riscului si de nlat urare a efectelor sale. Analiznd lucrarile stiinNifice scrise n ultimele decenii referitoare la problemati ca riscului, se evidenNiaza o evoluNie n aprecierea noNiunilor de risc si incertitudine, precum si manifestar ea a trei tendinNe principale n acest domeniu: 1.cresterea ntr-un ritm fara precedent a situaNiilor de risc si incertitudine, cauzate de extinderea fenomenului de internaNionalizare a activitaNilor, de externalizare a unei parNi a acestora, de diversificare a instrumentelor financiare, de crizele economice care capata

o amploare tot mai mare, de cresterea competiNiei etc.; 2.extinderea preocuparilor economistilor de a dezvolta cunostinNele stiinNifice n acest domeniu, prin apelarea la un numar mare de ramuri ale stiinNei (management, marketing, fi nanNe, statistica etc.) si prin identificarea, testarea si implementarea de noi instrumente de evaluare, prevenire si protecNie mpotriva riscului; 2

3.amplificarea si diversificarea consecinNelor pe care implementarea instrumente lor si tehnicilor de prevenire si protecNie mpotriva riscului le genereaza asupra mediului economic, social, natural. Cele trei tendinNe menNionate sunt interdependente, iar problematica riscului si a incertitudinii la nivelul unui agent economic devine tot mai complexa, mbogaNindu-se cu noi sensuri . n permanenNa, managerii trebuie sa cunoasca nivelul riscului fiecarui proiect de afaceri, precum si daca el este mai mare dect cstigul potenNial. n acelasi timp, n condiNiile economice si sociale ale t ranziNiei la economia de piaNa, stabilitatea si siguranNa agentului economic nu mai sunt dict ate numai de acNiunile proprii, ci de toNi participanNii la viaNa economica. n acest sistem complex al interdependenNelor se nscriu: -ntreprinderea, care acNioneaza pentru obNinerea unor rezultate care sa permita acoperirea cheltuielilor efectuate si nregistrarea de profit; -sistemul financiar, care, n cazul apariNiei riscului si a instabilitaNii, aloca, n anumite condiNii, fonduri banesti pentru asigurarea continuitaNii procesului de producNie; -statul, prin intermediul subvenNiilor acordate, dar si al impozitelor si taxelo r percepute; -consumatorii, care reprezinta clienNii firmei. AcNiunile constiente si inconstiente efectuate de toNi acesti participanNi la re alizarea activitaNii firmei pot determina apariNia unor efecte directe asteptate, corespunzatoare obi ectivelor fixate, dar si manifestarea unor efecte ntmplatoare, nedorite, pe care literatura de specialitate le defineste ca fiind riscuri. 3

1.2. TIPOLOGIA RISCULUI ACTIVITAlII AGENTULUI ECONOMIC Economia de piaNa implica, prin legile dupa care se conduce, apariNia unor riscuri si incertitudini specifice, care, coroborate cu caracteristicile activitaNii fiecarui agent econo mic, pot determina apariNia unor situaNii si stari conjuncturale nefavorabile. Necunoasterea riscurilor ce p ot aparea, a factorilor de cauzalitate siamasurilor de intervenNie n cazul materializarii poate avea conseci nNe negative pentru firma n cauza, putnd determina chiar falimentul ei. Din acest motiv, se impune cla sificarea riscurilor, n scopul cunoasterii mecanismului de acNiune al fiecaruia si al implementarii uno r instrumente adecvate de protecNie. n literatura de specialitate consacrata problematicii riscului ce afecteaza activitatea agentului economic, exista o multitudine de criterii de clasificare a riscurilor, astfel: 1.dupa nivelul la care este localizat, riscul poate fi: a)risc macroeconomic este rezultatul evoluNiei ntr-un anumit sens a condiNiilor m ediului de afaceri. Acesta este generat de acNiunea conjugata a unui numar variat de factori de natura economica, politica sau sociala,acaror evoluNie n timp trebuie luata n considerare de catre managementul firmei. Acest tip de riscuri poate fi cauzat de greve, convulsii sociale, razboaie civil e, schimbari de guverne, modificari de politica, recesiune economica, restricNii de convertibilitate a mo nedei naNionale n valuta, de transfer al fondurilor n strainatate, inflaNie, evoluNia nefavorabila a ratei dobnzii pe piaNa, sistemul juridic etc. Riscurile macroeconomice pot fi clasificate n riscuri de Nara, de tr ansfer, suveran, financiar, de inflaNie, operaNional, de implantare si juridic. b)risc sectorial este dat de caracteristicile sectorului n care firma si desfasoar a activitatea, fiind, mai departe, dependent de sistemul politic, de infrastructura, legislaNie , cultura, concurenNa etc.; c)risc microeconomic (specific firmei) ifici fiecarei ntreprinderi n parte. este determinat de factori endogeni, spec

Riscul se poate caracteriza prin asocierea unei legi de probabilitate pentru apa riNia fiecarui rezultat scontat. Probabilitatea arata n ce masura este posibila

producerea unui anumit eveniment n condiNii determinate. Deci, pentru fiecare eveniment exista o probabilitate de apariNie. Att probabilitatea, ct si riscul pot fi apreciate subiectiv si obiectiv. Probabilitat ea subiectiva apare cnd aprecierea riscului se face de catre un singur individ si reflecta mentalitaNile si gradul de documentare ale persoanei respective. Probabilitatea obiectiva intervine cnd aprecierea riscului se face de catre mai mulNi indivizi, pe baza evidenNei istorice a datelor statistice. 4

2.dupa posibilitatea de interpretare a legii de probabilitate, riscurile se pot clasifi ca n: a)riscuri subiective nformaNia sa; depind de aprecierile subiective ale fiecarui individ, de i

b)riscuri obiective inerente oricarei activitaNi caracterizate printr-o anumita probabilitate de variaNie a rezultatelor si sunt independente de individ. 3.dupa posibilitatea de previziune, riscurile pot fi: a)riscuri previzibile sunt provocate de factori ce pot fi prevazuNi nainte de des fasurarea unei operaNiuni sau activitaNi. Printre cauzele care provoaca acest tip de riscuri se numara decesele, maternitatea, batrneNea, modificarea brusca a temperaturii prin schimbarea anotimpurilor, fluctuaNiile valutare n condiNiile unei crize economice mondiale etc. Efectele acestor categor ii de riscuri pot fi eliminate sau reduse prin adoptarea din timp a unor masuri corespunzatoare. b)riscuri imprevizibile sunt provocate de factori imprevizibili, ntmplatori, ce nu pot fi prevazuNi nainte de nceperea derularii unei operaNiuni. Ele pot fi provocate de se ceta, inundaNii si alte calamitaNi naturale aparute n cadrul raporturilor dintre om si natura, precum si de evenimente fortuite n cadrul raporturilor dintre oameni, cum sunt razboaie, greve, naNionalizari, res tricNii valutare impuse de stat etc. n cazul acestor riscuri, se manifesta o tendinNa de crestere a ponderii a lor, precum si de majorare a costurilor pentru eliminarea sau reducerea pagubelor provocate. 4.dupa originea factorului care le genereaza, riscurile pot fi: a)riscuri interne sunt generate de factori care acNioneaza n interiorul unei ntreprinderi si se refera la defecNiuni ce pot aparea n funcNionarea mijloacelor fixe, fraude provocate de angajaNi, greve ale personalului, accidente de munca provocate de nerespectarea normelor de protecNie a muncii, penalitaNi platite partenerilor de afaceri ca urmare a nerespectarii contractelo r din motive subiective etc.; b)riscuri externe sunt determinate de cauze localizate n afara ntreprinderii si ca re afecteaza activitatea firmei n cauza. Se refera la majorarea impozitelor de catre stat, oscilaNii ale cursului valutar, modificari nefavorabile ale dobnzii bancare, calamitaNi naturale, pierde ri financiare provocate de partenerii de afaceri, etc.

Din punctul de vedere al masurilor pe care ntreprinderea le poate adopta pentru a se proteja mpotriva acestor riscuri, cele mai importante sunt riscurile interne, pentru aces tea firma avnd posibilitaNi mai mare de intervenNie. n privinNa riscurilor externe, agentul econ omic dispune de cai reduse de acNiune, mai important pentru el fiind identificarea acestor riscuri p entru a ncerca reducerea consecinNelor n cazul materializarii lor. 5

5.dupa natura lor, riscurile se mai pot gupa astfel: a)riscuri sociale sunt provocate de evenimente sociale previzibile sau imprevizi bile, precum boala, decesul, invaliditatea, reducerea nivelului de trai, somajul, maternitate a etc. ProtecNia mpotriva acestor riscuri depinde, n mare masura, de politica statului n domeniu, de nivelul de dezvoltare a economiei naNionale, calitatea sistemului educaNional. n general, se poate afirma ca statele moderne acorda o importanNa primordiala ocrotirii individului mpotriva riscurilor sociale, scopul fundamental al oricarui regim modern fiind acela de a proteja interesele indivizilor la nive l naNional, n condiNii de echitate si dreptate sociala. b)riscuri naturale provocate de calamitaNi naturale.

c)riscuri politice sunt determinate de evenimente politice majore, precum razboa ie, greve, embargo, naNionalizare, restricNii de export. Acoperirea riscurilor politice est e greu de realizat sau chiar imposibila, avnd n vedere consecinNele grave ale acestor tipuri de riscuri, declan sate de interesele majore ale statului, care, n asemenea situaNii, se opun intereselor individului s au ntreprinderilor. Riscul politic este inerent activitaNii unui agent economic, indiferent de Nara unde acNioneaza; el nu poate fi evitat, poate fi doar luat n considerare si estimat. PosibilitaNile de a tenuare sau de compensare a pagubelor n acest caz depind exclusiv de poziNia si atitudinea autoritaNilor st atale. d)riscuri economice sunt cele mai numeroase, iar dupa natura lor acestea pot fi: -riscuri pure, accidentale, asigurabile; mpotriva acestor riscuri, agenNii econom ici se pot asigura, cu un anumit cost. -riscuri speculative, n funcNie de care agenNii economici au att posibilitatea de a pierde, ct si posibilitatea de a cstiga. n scopul cunoasterii riscurilor provocate de propria structura organizatorica, activitatea firmei se poate diviza pe urmatoarele faze: cercetare-dezvoltare, aprovizionare, produc Nie si vnzare. n faza de cercetare-dezvoltare, riscurile speculative pot fi determinate de prote cNia gresita a unui brevet, efectuarea de investiNii neproductive sau obNinerea de produse fara cerere asigurata

pe piaNa. n etapa de aprovizionare, surse de risc pot fi condiNiile de achiziNie si cursul valutar al monedei naNionale. n faza de producNie prezenNa unor rebuturi, funcNionarea necor espunzatoare a mijloacelor fixe, ntreruperi nejustificate ale fluxului tehnologic, iar n faza de vnzare obNinerea unor preNuri de vnzare sub nivelul pieNei sau rezilierea unor contracte de vnzare. Si n cazul riscurilor pure se pot identifica unele surse interne care pot afecta grav desfasurarea activitaNii unei firme, precum incendiile, exploziile, scurgeri de informaNii, f raude, accidente etc. 6

6.din punct de vedere funcNional, riscul poate fi clasificat astfel: a)riscul de exploatare arata variaNia rezultatului de exploatare la modificarea condiNiilor de exploatare; numit si risc economic, se refera la variabilitatea sau nesiguranNa obNinerii unui anumit rezultat de exploatare. El exprima incapacitatea firmei de a se adapta la timp si cu cele mai mici costuri la variaNiile mediului economico-social si reflecta variabilitatea rezultatului economic sau a cash flow-ului de exploatare n funcNie de condiNiile de exploatare. b)riscul financiar exprima variabilitatea indicatorilor de rezultate ca urmare a modificarii structurii financiare a ntreprinderii. Acesta este asociat modului de finanNare a activitaNii firmei. Daca o ntreprindere apeleaza la mprumuturi, ea si asuma o obligaNie financiara fixa, reprezentata de cheltuielile financiare cu dobnzile, ceea ce face ca ndatorarea, prin marimea si c osturile ei, sa determine modificarea rezultatelor obNinute si a riscului financiar. Daca, n schi mb, finanNarea activitaNii se realizeaza numai pe seama resurselor interne, cum sunt profitul reinvestit si majorarile de capital social prin noi aporturi ale acNionarilor, aceasta nu presupune asumarea unor obligaNii de plata rigide. Cu ct obligaNiile cu costuri fixe (credite bancare, leasing) au o pondere mai ridicata n cadrul surselor financiare, cu att riscul financiar este mai ridicat. se manifesta c)riscul de faliment sau de insolvabilitate n cazul n care ntreprinderea nu poata achita la scadenNa datoriile faNa de furnizori, bugetul statului, banci etc. n activitatea practica, firmele se pot confrunta cu dificultaNi de plata, care pot fi temporare sau perm anente. n cazul existenNei unor dificultaNi permanente de plata a obligaNiilor faNa de terNi, se poate vorbi de o deteriorare a situaNiei financiare a firmei, cu consecinNe negative asupra solvabilitaNii ac esteia. Factorii care conduc o afacere la faliment variaza. MulNi economisti atribuie acest fenomen ratelor r idicate ale dobnzii, recesiunii economice sau datoriilor mari faNa de creditori. Totodata, specificul activitaNii si reglementarile juridice pot contribui la dificultaNile financiare ale unei compa nii. Studiile efectuate au aratat ca firmele mici, private si cele nou nfiinNate sunt mai vulnerabile dect cele mari si cu

experienNa pe piaNa. Dintre riscurile enunNate anterior, riscurile de exploatare sunt cele mai cuprin zatoare si se pot clasifica astfel: 1.riscul de organizare si conducere provine dintr-o structura organizatorica deficitara a firmei, n cadrul careia anumite compartimente funcNionale importante sunt inexist ente. Acest risc se poate diviza, mai departe, n: -riscul de recrutare a personalului; -riscul de dotare tehnico-materialasi financiara; -riscul de management (de conducere); 7

2.riscul de investiNii -poate rezulta din inutilitatea, utilitatea parNiala sau ineficienNa economica a unei investiNii si are efecte negative grave, uneori imprevizibile, cu conseci nNe ireparabile asupra activitaNii firmei. 3.riscul de aprovizionare este riscul de a nu putea aproviziona continuu procesu l de producNie cu materii prime, materiale, combustibil, energie. 4.riscul de fabricaNie orice proces de fabricaNie implica o serie de riscuri, ce pot fi cauzate de o multitudine de factori tehnici, economici, sociali, naturali. n aceasta categorie de riscuri se nscriu: modificarea la intervale scurte de timp a parametrilor tehnici ai sortimentelor, ca urmare a apariNiei unor produse concurente noi pe piaNa; rebuturi determinate de materiale necoresp unzatoare sau de forNa de munca insuficient calificata; defecNiuni tehnice ale utilajelor, care determina ntreruperea procesului de fabricaNie. 5.riscul de depozitare este legat de modul n care sunt asigurate spaNiile de depo zitare a produselor simarfurilor, de dimensiunile si caracteristicile tehnico-funcNionale ale acestora, de modul n care sunt amplasate si administrate aceste spaNii. 6.riscul de desfacere este riscul de apariNie a pierderilor n urma relaNiilor cu clienNii sau ca urmare a modificarii condiNiilor pieNei. Riscul de desfacere mai este denumit si risc comercial, fiind identificat, la modul general, cu riscul care apare n procesul realizarii bunuril or si serviciilor. 7.riscul valutar este generat de fenomene si procese specifice pieNei valutare, precum devalorizare, revalorizare, reglementarile privind transferurile valutare si con vertibilitatea, care au consecinNe deosebite asupra situaNiei economico-financiare a unei firme. 8.riscul creditului provine fie din incertitudinea creditorului cu privire la nca sarea creanNelor ca urmare a lipsei de bonitate a debitorului, fie din incertitudinea debitorului cu privire la posibilitatea achitarii la timp a datoriei, datorata nerealizarii veniturilor programate. 9.riscul de munca se manifesta n forme diferite, n funcNie de cauzele generatoare, si afecteaza locurile de munca sau nivelul salarizarii forNei de munca. 10.riscul de publicitate comerciala poate proveni fie din lipsa de publicitate, fie din publicitatea deformata.

11.riscul n contractele economice este riscul de crestere a preNului pe piaNa, n t imp ce ntreprinderea trebuie sa livreze produsele la preNuri inferioare, fixate prin contracte semnate anterior, sau riscul de deteriorare a preNului datorita fluctuaNiilor valutare. 12.riscul licitaNiilor se refera la pagubele pe care le pot avea fie firma organizatoare a licitaNiei, fie firma participanta. 8

13.riscul tehnologic se refera la pierderile pe care le poate suporta ntreprinderea datorita neimplementarii celor mai noi tehnici si tehnologii. 14. riscul de transport se refera la pierderile materiale sau financiare pe care ntreprinderea le poate suporta ca urmare a efectuarii transportului materiilor prime, material elor, produselor, marfurilor n condiNii improprii sau cu ntrziere. 15.riscul ratei inflaNiei inflaNia afecteaza rentabilitatea unei firme, din acest motiv ntreprinderea trebuie saNina seama de deprecierea monetara n ncheierea contractelor si n ntocmirea situaNiilor financiare. Standardele InternaNionale de Contabilitate abordeaza problematica riscului n IAS 32, intitulat Instrumente financiare: prezentare si descriere , care se refera la instrumentele financiare utilizate de catre firmasi la riscurile financiare aferente tranzacNiilor efectuate cu ace stea. n acest sens, IAS 32 defineste urmatoarele categorii de riscuri: 1) riscul de preN este riscul ca valoarea unui instrument financiar sa varieze n timp si poate mbraca mai multe forme, respectiv: a) riscul valutar este riscul ca valoarea unui instrument financiar sa fluctueze n timp datorita modificarii cursului valutar; b) riscul ratei dobnzii este riscul ca valoarea unui instrument financiar sa se modifice ca urmare a variaNiei ratei dobnzii bancare; c) riscul de piaNa este riscul ca valoarea unui instrument financiar sa varieze datorita modificarii preNurilor titlurilor de pe piaNa, indiferent de cauzele acestor sch imbari. 2) riscul de credit este riscul ca una din parNile implicate de instrumentul fin anciar sa nu-si execute obligaNia asumata, cauznd celeilalte parNi o pierdere financiara; 3) riscul de lichiditate se refera la imposibilitatea de a vinde rapid pe piaNa un activ financiar la o valoare apropiata de cea reala sau justa. Se mai numeste si risc de finanNare, ntruct firma poate avea dificultaNi n procurarea fondurilor necesare pentru ndeplinirea angajamentelo r asumate. 4) riscul fluxului de numerar erar generate de un instrument financiar sa fluctueze. este riscul ca valoarea fluxurilor viitoare de num

Alaturi de criteriile prezentate anterior, mai pot exista si alte criterii de cl

asificare a riscurilor, pe care managerii unei ntreprinderi le pot lua n considerare, n funcNie de riscuril e care sunt estimate sa apara n activitatea lor. Se reNine, nsa,ca n viaNa unui agent economic orice risc este posibil sa apara atunci cnd conjunctura l favorizeaza. El nu va putea fi eliminat n totalitate din a ctivitatea economica a unei firme. Important pentru agentul economic este sa determine nivelul de risc pe care 9

este dispus sasi-l asume n condiNiile obNinerii unui anumit nivel al profitului s isa adopte masuri de atenuare a pierderilor n cazul materializarii acestuia. 1.3. FACTORII DE RISC CONCEPT SI CLASIFICARE Factorii de risc sunt forNele motrice care, n anumite condiNii, pot conduce la pr oducerea unor evenimente generatoare de pierderi pentru agenNii economici. Factorii de risc po t fi clasificaNi dupa mai multe criterii, astfel: 1.n funcNie de locul acNiunii factorii de risc pot fi: a) factori externi sunt factori legaNi de caracteristicile economiei naNionale s au ale sectorului de activitate n care activeaza firma, de sistemul politic sau social al Narii. Ei nu pot fi influenNaNi de catr e manageri si afecteaza n acelasi mod toate ntreprinderile. b) factori interni economic. sunt legaNi de caracteristicile intrinseci ale fiecarui agent

2.dupa natura factorii de risc pot fi: a) factori economici; b) factori sociali; c) factori politici. 3.dupa posibilitatea de previzionare factorii de risc sunt: a) factori previzibili (cerNi sau determinabili); b) factori imprevizibili (incerNi sau aleatori); 4.n funcNie de efortul propriu al firmei factorii de risc pot fi: a) factori dependenNi de efortul propriu; b) factori independenNi de efortul propriu. 5.dupa nivelul la care acNioneaza factorii de risc pot fi: a) factori macroeconomici; b) factori sectoriali; c) factori microeconomici.

Cei mai mulNi dintre factorii de risc care acNioneaza la nivelul unei entitaNi economice nu depind de efortul propriu al managementului, ci, n cea mai mare masura, sunt sub control ul administraNiei centrale. De asemenea, majoritatea acestor factori are caracter conjunctural si acNioneaza din afara ntreprinderii. Dintre informaNiile folosite de catre agenNii economici, cele care privesc facto rii de risc au o importanNa deosebita. Cu ct acesti factori sunt mai bine cunoscuNi de catre decidenNi, cu att riscul 10

afacerii va fi mai redus. Practic, calitatea informaNiilor influenNeaza decisiv calitatea analizei riscului. n procesul decizional, managerii se confrunta, nsa, cu o serie de probleme legate de disponibilitatea acestor informaNii, calitatea lor, promptitudinea obNinerii, actualitatea, exact itatea, costul etc. DificultaNile procurarii de informaNii pertinente provin, n primul rnd, din divers itatea si complexitatea elementelor componente ale mediului de afaceri, printre care pot f i amintite: -numarul mare de agenNi economici care activeaza pe piaNa; -cadrul legal-instituNional complex sau birocratic; -mediul economico-social; -politica economica, financiarasi sociala a guvernului. n al doilea rnd, aceste elemente nu sunt constante n timp, ci se afla ntr-o continua evoluNie si schimbare, conducnd la cresterea situaNiilor de risc si incertitudine. Pentru a a tenua aceasta instabilitate a mediului, este important ca firmele sa dispunasisa utilizeze un numar ct mai mare de informaNii pertinente. Totodata, trebuie remarcata necesitatea procurarii unor informaNii de calitate. Calitatea informaNiilor depinde de profesionalismul personalului din compartimentele de an aliza ale ntreprinderii, de existenNa unor instituNii publice, a cabinetelor de consultanNa ,abancilor, care pot furniza informaNii pertinente sub forma de studii, rapoarte, informari etc. Veridicitatea informaNiei poate avea de suferit daca nu sunt utilizate caile adecvate de transmitere. De multe ori, aceste cai sunt ntmplatoare si complexe, implicnd riscul distorsionarii informaNiei ca urmare a acNiunii subiective a culegatorilor de informaNii si a c elor care le transmit sau le utilizeaza. PertinenNa informaNiei depinde si de cultura de afaceri dintr-o anum itaNara. De regula, se obNin mai usor date veridice ntr-un stat cu o cultura superioara dect n unul aflat n situaNia opusa. O alta problema se refera la gestionarea volumului de informaNii, privita n sensul accesului

ct mai rapid la informaNii pertinente. Aceste informaNii risca sa fie incluse ntr-un volum mare de informaNii n continua crestere sisa nu li se mai acorde importanNa necesara. Pentru evitarea acestei probleme, se pot utiliza sisteme informatice performante de gestiune a informaNi ilor. InformaNiile, ct mai numeroase si mai detaliate, sunt absolut necesare n analiza r iscului. Exista, nsa, o diferenNa evidenta ntre informaNiile de care o firma are nevoie si cele pe care le poate culege si utiliza. Costul informaNiilor difera de la o sursa la alta, cele mai ieftine fiind cele obNinute din sursele publicate. La costul informaNiilor se adauga timpul si resursele umane implicate n culegerea si prelucrarea lor. Utilizarea unei game variate de proceduri si mijloace de tratar e a informaNiilor reduce semnificativ timpul de reacNie a firmei la schimbarile de mediu. 11

n condiNiile n care la baza deciziilor economice sta o baza informaNionala tot mai larga, verificarea si validarea informaNiei sunt condiNii indispensabile pentru reducer ea incertitudinii si pentru adoptarea unor decizii eficiente. InformaNiile corecte si complete contribuie la realizarea unei analize de calitate a riscului si ofera, astfel, managerului posibilitatea de a fundamen ta ct mai bine strategia de dezvoltare a firmei. AcNionnd ntr-un mediu dinamic, informaNiile numeroase, lim itele acestora, costul, riscul, cstigurile potenNiale devin o provocare adresata managerilor firmei. 1.3.1. FACTORII MACROECONOMICI Sunt factori externi si au o importanNa covrsitoare asupra nivelului de risc al unei firme, luarea n considerare a acestora n mecanismul decizional necesitnd o buna nNelegere de catre decident a mediului economic general, a vulnerabilitaNilor economiei naNionale, a relaNiilo r structurale ale acesteia, a calitaNii sistemului politic si instituNional al statului. Dupa natura lor factorii externi se pot grupa n: a) factorii economici: a1) starea economiei naNionale; a2) dimensiunea pieNei interne; a3) situaNia financiara interna; a4) factorii geografici. Materializarea factorilor economici duce la apariNia evenimentelor de natura economica, acestea putnd afecta grav rezultatele ntreprinderii. Printre cele mai importante e venimente economice ce pot influenNa negativ activitatea firmei se numara scaderea economica sau diminuarea cresterii economice, cresterea rapida a costurilor de producNie ca urmare a ratei ridicate a inflaNiei sau a importurilor masive de produse energetice, combustibili etc., apariNia deficitel or comerciale sau bugetare, a dezechilibrelor balanNei de plaNi, diminuarea venitului naNional etc . Toate acestea determina deteriorarea climatului general de afaceri si restrng oportunitaNile de afaceri a le ntreprinderilor. b) factorii sociali -se refera la structura sociala, diferenNele ntre nevoi si aspiraNii, valorile spirituale ale populaNiei, tradiNiile acesteia. Ei se pot grupa n urmatoarele cat egorii:

b1) forNa de muncasi ocuparea; b2) populaNia si veniturile; b3) cultura. Cele mai importante evenimente sociale care pot conduce la materializarea riscul ui sunt conflictele interetnice sau de natura religioasa, greve, revolte si demonstraNii mpotriva regimului 12

politic, conflicte ale personalului cu conducerea firmei. Cu ct gradul de cultura , civilizaNie, educaNie si de dezvoltare al unei naNiuni este mai ridicat, cu att probabilitatea producerii unor astfel de evenimente este mai mica. La nivel de firma, cele mai multe evenimente de natura sociala care pot provoca pierderi provin din insuficienta motivare a personalului, atitudinea ost ila a salariaNilor faNa de manageri sau faNa de schimbare, gradul scazut de calificare. c) factorii politici -urmaresc calitatea liderilor politici si a partidelor poli tice, puterea relativa a guvernului si eficienNa instituNiilor statului. Se pot grupa n doua mari categorii: c1) mediul politic; c2) mediul legal-instituNional. Factorii politici de risc, atunci cnd se manifesta, provoaca pierderi mult mai mari dect evenimentele economice, mergnd pna la falimentul firmei sau naNionalizarea bunurilor acesteia. Cele mai importante evenimente de natura politica sunt razboaiele, actele teroriste, conflictele regionale, revoltele. Toate aceste evenimente sunt determinate, de cele mai multe ori, de a cNiunea conjugata a factorilor politici si a celor sociali si au un impact major, n primul rnd, asupra economiei naNionale, apoi se repercuteaza asupra activitaNii fiecarei firme. ConsecinNele unor astfel de evenimente sunt controlate si eliminate cu mare dificultate de catre puterea politica. Cea mai mare parte a informaNiilor referitoare la componenta socio-politica a riscului este destul de greu de evaluat si interpretat. n acelasi timp, riscul activitaNii unui agent economic mai este influenNat si de alNi factori socio-politici externi, precum aderarea la tratate le si convenNiile internaNionale, gradul de acces la resurse financiare externe, conflictele regio nale. Si n cazul acestor factori exista o mare dificultate legata de obNinerea informaNiilor necesare, de cuantificarea si aprecierea lor obiectiva. 1.3.2. FACTORII SECTORIALI Sunt factori externi si influenNeaza n mod considerabil rezultatele activitaNii oricarei ntreprinderi. Se refera, n general, la piaNa pe care activeaza o firmasi cuprinde urmatorii factori mai

importanNi: furnizorii, clienNii si concurenNii. a)Principalul obiectiv al activitaNii de aprovizionare se concretizeaza n asigurarea completa a resurselor materiale corespunzatoare cantitativ si calitativ cu necesitaNile fir mei, la locul si termenele solicitate. n aceste condiNii, contractele de aprovizionare ncheiate cu furnizorii trebuie sa urmareasca obNinerea unor costuri minime cu materiile prime si materialele cumparate, dar s i desfasurarea ritmica a fluxului de producNie n cadrul ntreprinderii. Principalele evenimente nedorite c e pot aparea sunt 13

legate de nerespectarea de catre furnizori a condiNiilor specificate n contracte, de majorarea preNurilor de vnzare a materialelor, falimentul unui furnizor important, riscul ca firma sa nu poata achita furnizorii ca urmare a unei crize de lichiditaNi. Pentru reducerea riscului, se impune ca firma sa ncheie contracte de aprovizionare cu mai mulNi furnizori sisa prevada preNuri ferme de livrare, precum sio gestionare adecvata a patrimoniului sau. Trebuie precizat ca, n cadrul furnizorilor, se includ si instituNiile financiare care pun la dispoziNie firmei resurse financiare sub forma de mprumuturi. Referitor la acestea, apar aceleasi riscuri ca si n cazul furnizorilor de materii prime si materiale, la care se mai adauga, nsa, si alte categorii de riscuri, legate de penalitaNile platite n cazul nerambursarii la tim p mprumutului, refuzul creditorilor de a mai mprumuta firma ca urmare a neonorarii la timp a obligaNiilo r financiare sau a unei structuri financiare precare etc. b)ClienNii se manifesta ca un factor de risc pentru ntreprindere daca prezinta un grad mare de concentrare. Daca n cazul falimentului unui furnizor, activitatea firmei nu este, de regula, afecta ta foarte grav, agentul economic putnd gasi alte surse de aprovizionare, dispariNia unui client poate pune probleme deosebite ntreprinderii, mai ales daca acesta are o pondere mare n cifra de afaceri a companiei. Si n cazul consumatorilor, evenimentele nedorite pot fi provocate de n erespectarea termenilor contractuali, pierderea unor clienNi neurmata de gasirea altora, impunerea unor condiNii dezavantajoase pentru firma sau solicitarea unor avantaje financiare atunci cnd clienNii deNin o situaNie privilegiata. De menNionat ca, n cazul clienNilor, riscurile sunt mai reduse atun ci cnd acestia nu sunt beneficiarii finali ai produselor. c)PiaNa pe care activeaza o ntreprindere cuprinde, alaturi de furnizori si clienNi, si firmele concurente. Succesul sau esecul unei firme pe piaNa depinde, n mare masura, de deciziile concurenNilor. n aceste condiNii, firma trebuie sa se informeze n permanenNa cu privire la nivelul investiNiilor ntreprinderilor concurente, la nivelul productivitaNii muncii acest ora, al capacitaNilor de producNie, al strategiei lor comerciale. Rivalitatea ntre firmele din cadrul aceluiasi sector are ca principale forme de m

anifestare razboiul preNurilor, campaniile de publicitate, serviciile post-vnzare oferite cl ienNilor etc. Multe din aceste forme de concurenNa, n special reducerea preNurilor, au ca efect reducerea rentabilitaNii n cadrul sectorului, ceea ce afecteaza negativ toNi agenNii economici. n mod evident, nivelul concurenNei influenNeaza dimensiunea riscului operaNional, genernd, cel mai adesea, reduceri sau limitari ale preNului de vnzare sau ale cantitaNilor vndute. 14

1.3.3. FACTORII MICROECONOMICI Sunt factori interni si acNioneaza n mod direct asupra nivelului riscului si al performanNelor activitaNii unui agent economic. Cuprind urmatoarele categorii mai importante: p otenNialul uman, potenNialul tehnico-material si potenNialul financiar. PotenNialul uman Desfasurarea corespunzatoare a activitaNii ntr-o ntreprindere presupune utilizarea de forNa de munca adecvata sub aspect cantitativ, structural si calitativ. De aceea, se impune o analiza atenta a personalului angajat si a modului n care acesta corespunde cerinNelor structurii organizatorice, a stabilitaNii salariaNilor, a eficienNei utilizarii timpului de lucru al acestora si a productivitaNii muncii, a calitaNii managementului. Gestiunea eficienta a resurselor umane previne riscul de migrare a personalului, al declansarii grevelor sau conflictelor de munca, al apariNiei ac cidentelor de munca, al manipularii defectuoase a echipamentelor, al rebuturilor etc. Materializarea ace stor riscuri are consecinNe nefavorabile asupra volumului producNiei obNinute, asupra calitaNii p roducNiei obNinute, asupra modului de respectare a contractelor ncheiate cu clienNii, asupra performa nNelor firmei si imaginii sale pe piaNa. PotenNialul tehnico-material Viabilitatea unei firme ntr-un mediu concurenNial depinde si de resursele materia le de care aceasta dispune si pe care le foloseste n procesul de producNie. Resursele materi ale utilizate de catre firma cuprind activele imobilizate si activele circulante. Cantitatea, structura si ca litatea acestora trebuie sa fie conforme cu nivelul si calitatea activitaNii pe care firma doreste sa o desfasoare. Principalii factori de risc legaNi de echipamentele utilizate se refera la utilizarea necorespunzatoare a acestora, neefectuarea la timp a reparaNiilor capitale si cu rente, ntreNinere neadecvata, toate acestea putnd provoca defecNiuni si ntreruperi n funcNionarea mij loacelor fixe, realizarea de produse rebutate, eficienNa scazuta n exploatare. Pentru prevenirea apariNiei acestor riscuri, se impune dimensionarea mijloacelor fixe n raport cu nivelul si structur a producNiei ce trebuie realizata, respectarea programului de reparaNii capitale si curente, urmarirea f olosirii eficiente din

punct de vedere extensiv si intensiv a echipamentelor, prevenirea apariNiei prem ature a uzurii fizice si morale. Referitor la materiile prime si materialele utilizate, riscurile pot aparea n toa te n fazele circuitului economic. Astfel, n faza de aprovizionare, riscurile se refera la neefectuarea la timp a aprovizionarii sau n cantitaNi insuficiente, pierderi pe timpul transportului, ne corelarea programului de aprovizionare cu cel de producNie, care conduce la imobilizarea de resurse banes ti n stocuri materiale 15

pentru producNie. n timpul depozitarii, principalele riscuri provin ca urmare a d epozitarii n spaNii neadecvate, manipularii necorespunzatoare, evidenNei deficitare a stocurilor. La utilizarea materiilor prime si materialelor, ntreprinderea se poate confrunta cu riscul depasirii norme lor de consum, al nerespectarii standardelor de fabricaNie sau a caietelor de sarcini, al gradului scazut de valorificare productiva a materialelor. Toate aceste riscuri, odata materializate, afecteaza negativ volumul producNiei, calitatea produselor obNinute, rezultatele firmei, modul de respecta re a contractelor ncheiate cu beneficiarii. PotenNialul financiar Fiecare agent economic are o anumita structura financiara, care se poate identifica din bilanNul contabil. Structura financiara este un element care diferenNiaza firmele din punct de vedere al performanNelor. Alegerea unei structuri financiare inadecvate poate genera costu ri foarte mari, ceea ce creeaza premisele apariNiei riscului financiar sau chiar de faliment. Decizia n privinNa structurii financiare trebuie sa conduca la un raport optim ntre finanNarile prin credite si cele prin capitaluri proprii, astfel nct costurile de finanNare sa fie minime. Daca firma are un volum foarte mare de credite contractate, ea se confrunta cu riscul de a nu putea plati ratele scadente si dobnzile aferente n cazul n care nivelul dobnzii nregistreaza o crestere foarte mare. Rata dobnzii este un factor de origine externa, asupra caruia managerii nu pot ac Niona direct, nivelul sau depinznd de politica monetara promovata de banca naNionala, de conjunctura economica generala etc. Managerii au, nsa, posibilitatea sa aleaga mai multe surse de finanNare, n funcNie de costurile pe care le genereazasi de restricNiile financiare la care este supusa ntreprinderea. n acest fel, alegerea unei structuri financiare adecvate poate conduce la reducerea costului capitalului si a riscului financiar. Date fiind caracteristicile diferite ale diverselor categorii de activitaNi, pro ducerea evenimentelor ce conduc la materializarea riscului poate avea consecinNe diferite asupra acest

ora. Cu ct gradul de complexitate a activitaNii desfasurate este mai mare, cu att numarul evenimentelo r posibile generatoare de riscuri este mai mare si, implicit, gradul de risc este mai mare. 16

1.4. METODE DE IDENTIFICARE A RISCURILOR InformaNiile pentru identificarea riscurilor pot fi obNinute prin: cercetare la masa de lucru: studierea documentelor, planurilor elaborate de organ izaNie, a rezultatelor concurenNilor, a bazelor de date comerciale, informaNii deNinute de persoane implicate n afaceri similare, descrieri ale derularii unor afaceri/proiecte asemanatoare. Principalele documente ce pot fi studiate sunt: -rapoartele anuale (tipuri de activitaNi, raspndirea geografica a organizarii, sursele importante de profit, zonele ce pot fi dezvoltate etc.); -documentele financiar -contabile, situaNia activelor imobilizate; -planul locului, fotografii, materiale descriptive despre incinta n care se derul eaza activitatea beneficiarului de proiect si unde va fi amplasat produsul realizat prin proiect, materialele promoNionale despre organizaNie, documentaNiile tehnice, reviste de specialitate , publicaNiile privind asigurarea protecNiei, condiNiile de elaborare a contractelor, a documentelor de nchiriere, nregistrari privind asigurarile organizaNiei etc.; vizite la faNa locului: acestea permit discuNia cu cei expusi la risc, crearea un ei reNele informaNionale de contacte necesare managerului de risc pentru a-si mbunataNi rap oartele. Utilizarea experienNei intuitive a managerilor s-a dovedit o tehnica nesatisfacatoare n trecut datorita faptului ca acestia se bazeaza n identificarea riscurilor doar pe propria experienNa si specializare. Totusi utilizarea acestei metode poate fi asociata cu alte modalitaNi ce vor fi enumerate n continuare. ExperNii din companie pot identifica un numar redus de riscuri datorita implicarii lor n foarte multe proiecte si a cresterii astfel a ncrederii de a rezolva orice problema potenNiala referitoare la derularea proiectului. Acestia evita n numeroase cazuri sa discute riscurile cu membrii altor departamente ale companiei considerndu-le o problema proprie si neglijnd astfel impactul posibil asupra celorlalNi. Metoda este recomandabila n companiile cu o cultura ce propaga asumarea riscurilor si utilizeazasi alte metode de identificare. Realizarea unor chestionare standard completate de persoanele implicate n derular

ea proiectului este o metoda eficienta daca acestea sunt adaptate fiecarui proiect. Asemanatoare chestionarelor sunt listele de control a riscurilor . Acestea cuprind surse pote nNiale de risc, cum ar fi: -cadrul n care se desfasoara activitatea; -personalul care participa la realizarea acesteia; -estimari eronate ale bugetului si termenului de execuNie; 17

-schimbari n legislaNie sau economie etc. Se porneste de la o lista standard care este apoi adaptata fiecarui proiect, dar exista pericolul ca acestea sa devina foarte laborioase ceea ce ngreuneaza prelucrarea informaNiei. Asemanator listelor de control este tabelul riscurilor care structureaza informaNia n patru cadrane, respectiv: ameninNari, resurse, consecinNe, factori prin care se poate acNiona pentru a modifica efecte le nedorite ale evenimentelor. Tabelul riscurilor AmeninNari Resurse ConsecinNe Factori modificaNionali Pericole care ameninNa proiectul: incendii, furturi, cutremure, datorii, defecNiuni n exploatarea utilajelor, etc. Cladirile, echipamentele, materialele, personalul, furnizorii, clienNii etc. utilizate de organizaNie pentru a-si asigura existenNa si proprietatea. Efectele nedorite ale evenimentelor neprevazute asupra resurselor organizaNiei (ntreruperea producNiei, retragere produs de pe piaNa etc.) Factori ce pot modifica impactul pe care situaNiile neprevazute le-ar avea asupra resurselor (ex. echipamente de rezerva, alternative pt. furnizori, sisteme de prevenire a incendiilor etc.) Metoda arborele logic al hazardului pune n evidenNa cauzele si pierderile unui eveniment particular, apoi cauzele posibile ale cauzelor s.a.m.d., pna la relevarea tuturor surselor posibile. Metoda arborelui defectelor porneste tot de la un eveniment ce produce pierderi, dar se prezinta condiNiile care sunt necesare, fie individual, fie n combinaNie ca sa determine evenimentul respectiv. Pune n evidenNa situaNii care uneori nu prezinta riscuri prin ele nsele, dar n combinaNie devin periculoase pentru proiect si pentru organizaNie.

Utilizarea arborilor hazardului si defectelor are mare aplicabilitate n identific area riscurilor pure. Sistemele expert sunt metode foarte moderne de identificare a riscurilor, dar re alizarea si menNinerea lor este foarte costisitoare, iar utilitatea lor este ridicata n cazul riscurilor comune pentru numeroase proiecte si pentru care managementul organizaNiei si al proiectului di spune de o experienNa considerabila. Interviurile structurate au fost folosite o perioada ndelungata pentru a obNine informaNii dela consultanNi si personalul firmelor, precum si de managerii de proiect si/sau man agerii de risc pentru a identifica riscurile associate proiectelor. Structura interviului este pregatita n avans, iar derularea sa se realizeaza ntr-o atmosfera relaxanta. DiscuNiile pot fi ntre un intervievator si unul sau mai mulNi intervievaNi, iar timpul consumat trebuie dozat cu mare atenNie. 18

Brainstorming-ul: este tehnica cel mai des utilizata pentru identificarea riscului. Scopul metodei este de a obNine o lista ct mai completa a riscurilor proiectului, lista care va fi folosita ulterior n procesele de analiza calitativasi cantitativa a riscului. Pentru brainstorming se organizeaza o reuniune cu participarea experNilor, avnd un caracter multidisciplinar. n timpul s edinNei, care este condusa de un moderator, sunt generate idei despre riscurile proiectului. ntlnirea se desf asoara fara ntreruperi sifara a se exprima judecaNi sau critici ale ideilor interlocutorilor, indiferent de po ziNia lor ierarhica n cadrul organizaNiei. Sursele de risc sunt identificate n sens larg si sunt afisa te pentru a fi examinate de toNi participanNii. Riscurile identificate sunt apoi clasificate si caracteristicile lor sunt detaliate. Tehnica Delphi: este o modalitate de a obNine consensul experNilor asupra riscul ui proiectului. ExperNii sunt identificaNi, dar participa la analiza anonim, fara a se ntlni faNa n faNa. Responsabilul cu identificarea riscului utilizeaza un chestionar prin care solicita idei despre cele mai importante riscuri ale proiectului. Riscurile astfel identificate sunt transmise apoi experNilor pe ntru analizasi comentarii. Consensul asupra principalelor riscuri ale proiectului poate fi obNinut prin ctev a iteraNii ale acestui proces. Interviul: riscurile pot fi identificate si prin intervievarea managerilor de pr oiect cu experienNa sau a experNilor n domeniu. Responsabilul n identificarea riscului alege persoanel e cele mai potrivite pe care le informeaza pe scurt asupra proiectului, furnizndu-le informaNii despre structura activitaNil or si ipotezele de lucru. Analiza SWOT: aceasta tehnica permite examinarea proiectului din perspectiva punctelor tari, forte, a oportunitaNilor si a ameninNarilor, pentru a mari aria de analiza a riscurilor considerate; Utilizarea specialistilor/consultanNilor externi este foarte recomandata, dar ne

cesita timp pentru ca acestia sa se familiarizeze cu proiectul, organizarea, procedurile utilizate, iar experienN a acumulata pleaca odata cu ei. Rezultatele identificarii riscurilor se concretizeaza n: descrierea surselor de risc, ce trebuie sa includa estimari referitoare la: probabilitatea de apariNie a evenimentelor determinate de acea sursa, momentul estimativ al produc erii evenimentului sau evenimentelor, frecvenNa anticipata de apariNie a evenimentelor generate de acea sursa; potenNialele evenimente nedorite -care au o probabilitate sau o magnitudine a pie rderii relativ larga ; simptomele de risc -manifestari indirecte ale evenimentelor actuale; soluNiile posibile pentru diverse situaNii riscante. 19

Pentru a permite formalizarea procedurilor de managementul riscului, este indica t ca toate informaNiile obNinute prin metodele enumerate sa fie structurate ntr-un format care sa permita stocarea n baze de date accesibile si care pot fi usor consultate la derularea oricarui pr oiect. Identificarea riscurilor trebuie realizata n mod regulat, pe toata durata de realizare a unui proiect si este necesar sa ia n considerare att riscurile interne, ct si riscurile externe. 20

CAPITOLUL II MANAGEMENTUL RISCULUI N ACTIVITATEA ECONOMICO-FINANCIARA A FIRMEI 2.1. DEFINIREA MANAGEMENTULUI DE RISC ConNinutul managementului riscului consta ntr-un proces sistematic de cunoastere a factorilor potenNiali ce ameninNa securitatea ntreprinderii, masurarea gradului de gravitate a acestora, reducerea efectelor prin prevenNie si protecNie, transferul acelor efecte care n u pot fi gestionate de ntreprindere nsasi la societaNile specializate n gestiunea riscurilor. Managementul riscului este procesul sistematic de identificare, de analiza de raspuns la riscul potenNial al unui proiect. Managementul riscului este o abordare structuralasi f ormala, focalizata asupra pasilor necesari si a acNiunilor planificate pentru a determina si contro la riscurile, menNinndu-le la un nivel acceptabil. Scopul este de a maximiza probabilitatea de succes a une i activitaNi acNiuni prin cresterea sanselor de mbunataNire a performanNelor si, n acelasi timp, diminuarea sanselor pentru evoluNii neanticipate. Succesul unei activitaNi nseamna ca acea activitate este fezabila din punct de vedere economic si tehnic (al consumului de resurse, modului de desfasurare si a programarii acesteia astfel ca sa poata fi realizata cu bugetul stabilit si n termenul stabilit). Riscurile pot fi variabile cunoscute, adica riscuri care au fost identificate, evaluate si cuantificate si pentru care au fost elaborate planuri. Totodata, riscurile pot fi variabile n ecunoscute, respectiv riscuri care nu au fost nca identificate sau sunt imposibil de prevazut. n general, un bun management de risc se bazeaza pe urmatoarele e