Universitatea ,, Ștefan cel Mare’’ Suceava

Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică

Riscurile în procesul creditării

Suceava 2018
Cuprins:

I. Riscul bancar ................................................................................................................................ 3

I.1 Definirea, clasificarea și identificarea riscurilor .................................................................... 3
I.1.1 Definirea riscurilor .......................................................................................................... 3
I.1.2 Clasificarea riscurilor ...................................................................................................... 3
I.1.3. Identificarea riscurilor .................................................................................................... 4
II. Studiu de caz ............................................................................................................................... 5
Concluzii ....................................................................................................................................... 11
Bibliografie.................................................................................................................................... 12

2
I. Riscul bancar
I.1 Definirea, clasificarea și identificarea riscurilor
I.1.1 Definirea riscurilor

Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române prin noțiunea de risc se înțelege pericol,
inconvenient posibil, probabailitatea de producere a unui eveniment cu consecințe nedorite
pentru subiect.
Existenţa riscului induce o expunere la risc, care este dată de valoarea actuală a tuturor
pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care este posibil să le suporte în viitor un anumit
subiect , în special banca.
Conform Dicţionarului Enciclopedic Managerial, prin risc se înţelege: „Măsură a
neconcordanţei dintre diferite rezultate posibile, mai mult sau mai puţin favorabile sau
nefavorabile, într-o acţiune viitoare”. Acelaşi dicţionar explică şi termenul de risc de credit:
„pierdere rezultată din nerecuperarea totală sau parţială, de către bancă, a fondurilor investite şi /
sau a dobânzii aferente acestora”.
Prin risc bancar se înţelege elementul de incertitudine care poate afecta activitatea
societăţii bancare sau derularea unei operaţiuni economico-financiare a acesteia.
Prin risc în activitatea de creditare se înţelege posibilitatea producerii în viitor a unor
evenimente în activitatea clienţilor cu efecte negative în ceea ce priveşte recuperarea creditelor,
încasarea dobânzilor etc.
I.1.2 Clasificarea riscurilor

Diversitatea riscurilor cu care se poate confrunta o bancă în activitatea ei zilnică, precum

și diversitatea situațiilor care conduc la aceste riscuri ne fac să credem că o clasificare unică nu
este posibilă.
Expunerea la risc a băncilor poate fi o expunere inerentă activităţii obişnuite pe care o
desfăşoară banca sau o expunere suplimentară generată de încercarea de a obţine profit mai mare
decât cel normal. În cazul primei expuneri este vorba despre riscuri pure iar în cel de-al doilea
caz, este vorba despre riscuri speculative. În funcţie de gama de operaiuni bancare ce pot genera
riscuri, acestea din urmă pot fi:
1) riscuri financiare, care afectează în mod direct gestiunea bilanţului şi care includ:
 riscul de creditare
 riscul de lichiditate
 riscul de piaţă
 riscul de faliment
2) riscuri de prestare asociate operaţiunilor din sfera serviciilor financiar-bancare şi care includ:
 riscul operaţional
 riscul tehnologic
 riscul produsului nou
 riscul strategic
3) riscuri ambientale care sunt generate de faptul că banca operează într-un mediu concurenţial
strict reglementat de autoritatea bancară (B.N.R.) şi într-un mediu economic care are propria sa
dinamică.
Riscul de creditare este numit şi risc de insolvabilitate a debitorului, risc de nerambursare
sau risc al deteriorării calităţii activelor bancare (atunci când celelalte active au o pondere redusă
în bilanţul băncii) şi exprimă probabilitatea încasării efective, la scadenţă, a fluxului de numerar
anticipat determinat de creditare (rata plus dobânzile).
Riscul de creditare este asumat de toate băncile şi poate genera probleme serioase atât
băncii în cauză, cât şi întregului sistem bancar dacă expunerea la risc este substanţială.

3
 Din această cauză, strategia fiecărei bănci trebuie să includă programe şi proceduri de
gestionare a riscurilor bancare, în general, şi a celor de creditare, în special, minimizarea
expunerii la risc, alături de maximizarea rentabilităţii şi respectarea reglementărilor bancare şi a
celor generale, fiind unul din obiectivele importante ale managementului bancar.
I.1.3. Identificarea riscurilor

Munca de identificare a riscurilor devine foarte importantă într-o societate bancară, în

sensul că acesta trebuie să pornească de la principalele sale linii de activitate, respectiv de la
strategia pe care o va adopta.
Identificarea riscurilor și apoi analiza lor devin o doctrina importantă și absolut necesară
o dată cu schimbările ce apar în activitatea băncii și riscurile rezultate. Astfel, orice nou produs
sau serviciu presupune și o nouă procedura în depistarea și anticiparea noilor riscuri accidentale,
pentru a se obține cele mai bune metode de tratare a acestora.
Identificarea riscurilor, precum și localizarea lor constituie prima etapă de gestionare
globală a riscurilor, în cadrul ei trebuind determinate riscurile asociate fiecărui tip de produs și
serviciu bancar. Odată identificate riscurile asociate, este necesară elaborarea unor scenarii
posibile pentru a putea determina frecvența și amplitudinea fiecărui tip de risc asociat. După ce
riscurile au fost identificate pe fiecare tip de produs și serviciu bancar, este necesară schițarea
unei imagini agregate a influenței factorilor de risc.
Controlul și eliminarea riscului reprezinta a doua etapă a metodei de conducere și
supraveghere a riscurilor. Obiectivul acesteia este acela de a minimiza cheltuielile asociate
fiecărui tip de risc identificat de produse și servicii bancare.
Managerii bancari trebuie să determine care sunt principalele tipuri de activități de
control pe fiecare tip de risc în parte, cunoscând caracteristica și evoluția probabilă a acestora.
De exemplu, pentru a controla riscul de piață (riscul ratelor dobânzilor, cel valutar etc.), o
societate bancară poate folosi o serie de tehnici de gestiune a bilanțului sau de diversificare a
portofoliului.
O altă problemă abordată ar fi acțiunea de diminuare a riscurilor, evitarea lor, precum și
influența factorilor de risc. Acțiunea adversă a unui factor de risc poate fi diminuată și/sau, în
unele cazuri, evitată, prin cunoașterea și îndepartarea cauzei care il produce. În acest scop, este
necesară reproiectarea activităților și a fluxurilor de operații. În prezent, unele societăți bancare
au adoptat o serie de soluții radicale, mergând chiar pană la a renunța la unele produse/servicii
neprofitabile sau generatoare de risc.
Ultima etapă a activitații de conducere și supraveghere a riscului bancar o constituie
transferul riscului. În practica băncilor, există sistemul de transferare a riscului prin utilizarea
instrumentelor derivate, precum și prin sistemul asigurărilor, polița de asigurare fiind considerată
ca un mijloc de transferare a riscului.
Cunoașterea tuturor evenimentelor precedente din propria bancă sau alte bănci, care au
condus la apariția unor riscuri cu repercusiuni grave asupra băncii în general sau asupra unor
activități și servicii bancare, depinde așadar în exclusivitate de managementul fiecăreia.

4
II. Studiu de caz

UniCredit este un grup paneuropean puternic, cu un model simplu de bancă comercială și

un sistem complet de Bancă Corporate și de Investiții, oferind bazei de clienți o rețea unica vest-
central și est-europeană.
Grupul oferă atât expertiză locală, cât și accesibilitate internațională. Este aproape și îi
susține pe cei 25 de milioane de clienți pe care îi are la nivel global, oferindu-le bacces fară egal
la băncile de top din cele 14 piețe cheie, precum și în alte 18 piețe la nivel mondial.
Rețeaua bancară europeană include Italia, Germania, Austria, Bosnia și Herțegovina,
Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Ungaria, România, Rusia, Slovacia, Slovenia, Serbia și
Turcia.
Poziția strategică pe care o ocupă în Europa de Vest, Centrală și de Est îi permite să
dețină una dintre cele mai mari cote de piață din regiune. Deși brandul UniCredit este recunoscut
în întreaga Europă, Grupul a păstrat și denumirile cu notorietate ale băncilor locale achiziționate
pentru a forma Grupul.
În România, UniCredit Bank este una dintre principalele instituții financiare, oferind
servicii și produse de înaltă calitate pentru toate categoriile de clienți. La finalul lunii decembrie
2017, banca avea o rețea naționala de 157 de sucursale și 3.364 de angajați. UniCredit Bank își
propune să mențină permanent clientul în centrul activităților sale, să fie un partener cu care se
lucrează ușor și să fie o parte foarte activă a comunităților în care își desfășoară activitatea.
Grupul raspunde unei game variate de nevoi a clienților săi printr-o retea de parteneri
specializați: UniCredit Leasing Corporation, UniCredit Consumer Financing, UniCredit Business
Integrated Solutions, UniCredit Insurance Broker, Amundi Asset Management.

UniCredit Bank în cifre (la 31 decembrie 2017):

o Profitul net consolidat: 88 milioane euro
o Venituri operaționale: 371 milioane euro
o Costuri operaționale: 165 milioane euro
o Volumul finanțărilor nete acordate clienților: 5,7 miliarde euro
o Depozite: 5,788 miliarde euro

Structura acționariat
o Acționar majoritar
UniCredit S.p.A. - 98,328% din capitalul social.
o Acționari minoritari
Persoane fizice române - 1,568% din capitalul social
Persoane juridice române - 0,061% din capitalul social
Persoane fizice străine - 0,025% din capitalul social
Persoane juridice străine - 0,018% din capitalul social

Viziunea noastră este să fim “One Bank, One UniCredit”. Suntem parte a UniCredit,
bancă comercială paneuropeană puternică cu un sistem integrat de servicii de banking Corporate
și de Investiții, oferind bazei de clienți o rețea unică vest-, central- și est-europeană.
În această perioadă cu schimbări fară precedent, clienții caută companii în care pot avea
încredere și care pot juca un rol pozitiv, concret, în viața lor de zi cu zi. UniCredit are un model
5
simplu și de succes de bancă comercială paneuropeană, care oferă soluții relevante pentru
adevaratele nevoi și dorințe ale clienților de azi.
Suntem o ”bancă ce are substață”, concentrată în a livra soluții tangibile într-o manieră
simplă și eficientă, pentru a face o diferență reală în viețile oamenilor, fie că sunt persoane
individuale, familii, IMM-uri sau companii mari.
Poziționarea UniCredit este – acum mai mult ca niciodată – despre înțelegerea
provocărilor și a oportunităților pe care clienții le întalnesc în viața de zi cu zi, dar și despre
puterea și expertiza necesare pentru a le oferi soluții care contează.
UniCredit Bank oferă o gama extinsă de produse în domeniul financiar, de la credite
simple de finanțare la soluții complexe, structurate de finanțare, care depășesc împrumuturile
clasice.
Credite pe termen scurt
Create pentru:
o Capital circulant(salarii, aprovizionare cu energie, materii prime, cheltuieli operaționale);
o Finanțare de stocuri în funcție de sezonalitatea afacerii și de oportunitățile de piata.

Principalele tipuri de credite pe termen scurt:

o Credite pe termen scurt pentru capital circulant (fară reînnoire automată– not revolving);
o Credite pe termen scurt pentru capital circulant (cu reînnoire automată– revolving);
o Credite pe termen scurt pentru capital circulant (pe baza documentelor comerciale);
o Credite pe termen scurt pentru investiții mici;
o Credite pe termen scurt pentru finanțarea contractelor comerciale;
o Overdraft.

Credite pe termen lung

Creditele la termen oferă o finanțare pe termen lung structurată pentru o anumită perioadă
de timp și poate reprezenta metoda perfectă de finanțare a capitalului de investiții de care
compania are nevoie. Tipurile de credite acoperă o gamă largă de structuri (legate de CAPEX,
finanțare pentru achiziții, finanțare de proiecte, restructurarea datoriilor). Pot fi utilizate în
conexiune cu alte produse pe termen scurt.
Evaluarea riscurilor ce se pot materializa pe durata derulării facilității:
o Riscul de curs de schimb
o Riscul ratei de dobândă
o Riscul diminuării sau pierderii veniturilor

Riscul de curs de schimb

Cursul de schimb este determinat de raportul cerere-ofertă, fiind stabilit zilnic de către
Banca Națională a României. În situația în care creditul este obținut în altă monedă decât cea în
care se realizează veniturile sau dacă veniturile nu sunt indexate în funcție de valuta creditului,
apare riscul valutar. Concreditarea acestui risc va genera o creștere a valorii ratei lunare și
implicit a costului total al creditului, expunând clientul la dificultăți în rambursarea ratelor
lunare.
Un element de asemenea important în decizia privind asumarea sau nu a riscului valutar
este reprezentat de durata pe care este acordat creditul. Evenimentele care pot interveni asupra
cursului de schimb valutar în cazul unui credit contractat pe o durată de creditare mare (20 sau
30 de ani) sunt foarte diferite, fiind imposibil de anticipat. Astfel, se poate aprecia că riscul
valutar este proporțional cu durata de creditare. Cu cât durata creditului este mai mare, cu atât
necunoscutele ce pot influența cursul de schimb cresc.

Riscul ratei de dobândă

În cazul creditelor cu dobândă variabilă, creșterea indicelui de dobândă poate duce la
creșterea ratei de piață. De exemplu indicele ROBOR: acesta reprezintă rata medie a dobânzii
6
pentru creditele în lei acordate pe piața interbancară și este stabilit de către Banca Națională a
României. Indicii cei mai utilizați de bănci pentru stabilirea nivelului dobânzilor variabile sunt
ROBOR 3M și ROBOR 6M, cu actualizare trimestrială/ semestrială.
În funcție de diverși factori macro-economici, aceștia pot varia considerabil. Cu unele
excepții, ei au înregistrat scăderi în ultimii ani, însă, pe o durată de creditare mare (20- 30 de ani)
acești indici pot relua tendința de creștere, rezultând creșterea ratei creditului.

Riscul diminuării sau pierderii veniturilor

În special în cazul creditelor pe o durată maia mare, probabilitatea ca veniturile și cheltuielile de
la momentul solicitării creditului să ramană constante pe toată durata creditului este redusă.
Există posibilitatea ca, în timp, prin deprinderea de noi cunoștințe și abilități, venitul clientului să
crească, concomitent cu o mai bună gestiune a cheltuielilor, însă există și trebuie avute în vedere
posibilitatea unor evenimente macroeconomice sau individuale ce îi pot afecta temporar sau
permanent veniturile ( individual sau ale codebitorilor, dacă este cazul).
Aceste riscuri trebuie prezentate clar și transparent clientului, astefel încât acesta să poată
cuantifica nivelul riscului asumat și, în funcție de acesta, să poată redimensiona, dacă este cazul,
valoarea solicitată a creditului. Informațiile se pun la dispoziția clientului pe suport hârtie sau alt
suport durabil, cu cel puțin 15 zile calendaristice înainte de încheierea contractului de credit,
perioadă ce se poate reduce la cererea scrisă a solicitantului de credit.
O soluție de mitigare a acestor riscuri poate fi asigurarea clienților fie individual, de către
aceștia, fie prin polițe de grup, împotriva unor evenimente neprevăzute, în funcție de politica
fiecărui finanțator.
Strategia privind riscul de credit este stabilită în funcție de toate activitățile băncii care
prezintă o expunere semnificativă la riscul de credit. Aceasta este revizuită periodic, cel putin o
dată pe an și este aprobată de către structura de conducere a băncii. Strategia privind riscul de
credit reflectă toleranța față de acest risc și nivelul profitabilității pe care banca își propune să
realizeze în condițiile expunerii la riscurile asumate. Banca a stabilit procese de administrare a
riscurilor și dispune de instrumente pentru a identifica, masura, monitoriza și controla riscul de
credit. Politica băncii de administrare a riscului de credit promoveaza un set de principii și
practici coerente, orientate către urmatoarele obiective:
o Stabilirea unui cadru și a unor parametrii adecvați de risc de credit;
o Promovarea și operarea unui proces sanătos și solid de acordare a creditelor;
o Promovarea și menținerea unui proces adecvat de administrare, masurare și
monitorizare credite;
o Asigurarea unui control permanent asupra calității portofoliului de credite
acordate
Riscul de credit înglobează atât riscul din activitatea de creditare propriu – zisă, cât și din
alte tranzacții inițiate pentru clienții băncii, precum: emiterea de scrisori de garanție,
deschiderea/confirmarea de acreditive, avalizarea, scontarea unor efecte de comerț prezentate de
clienți, investiții în acțiuni și alte valori mobiliare, alte facilități acordate clienților.
Riscul de piață
În cadrul Unicredit Bank, funcția de administrare a riscului de piață este organizată la
nivel centralizat în cadrul Diviziei Risc – Departamentul Risc de Piață.
În conformitate cu Regulamentul nr. 5/2013 privind cerințe prudențiale pentru instituțiile
de credit prezentăm definițiile de mai jos:
• Riscul de piață este riscul de a înregistra pierderi aferente pozițiilor din bilanț și din
afara bilanțului din cauza fluctuațiilor defavorabile pe piață ale prețurilor (cum ar fi, de exemplu,
prețurile acțiunilor, ratele de dobândă, cursurile de schimb valutar).
• Risc de rata a dobânzii este riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor și
capitalului ca urmare a unor modificări adverse ale ratelor de dobândă.

7
 • Riscul de lichiditate este riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor și
capitalului, determinat de incapacitatea instituției de credit de a-și îndeplini obligațiile la
scadența acestora.
Activitatea de administrare a riscului de piață este reglementată printr-un set de politici și
proceduri specifice și vizează:
• Identificarea, monitorizarea, analiza și controlul riscurilor de piață: riscul valutar, de
rata a dobânzii și lichiditate, conform standardelor de Grup și a cerințelor Băncii Naționale a
României printr-un sistem de limite atât pentru portofoliul de tranzacționare cât și pentru
pozițiile în afara portofoliului de tranzacționare (portofoliul bancar);
• Implementarea strategiei de administrare a riscului de piață prin politici și procese
adecvate;
• Raportarea aspectelor legate de riscul de piață către conducerea băncii.
Activitatea de management a riscului de piata se desfasoara în conformitate cu
reglementările legale din România, normele și regulamentele emise de Banca Naționala a
României și regulamentele interne ale UniCredit Bank, corelând aplicarea acestora în practica cu
respectarea Regulilor de Guvernanta Corporatistă ale Grupului UniCredit.

Riscul operațional
Riscul operațional reprezintă riscul de pierderi rezultate din utilizarea unor procese
interne inadecvate sau care nu si-au îndeplinit funcția în mod corespunzător, resurse umane și
sisteme sau evenimente externe. Riscul operațional include riscul legal, dar exclude riscul
strategic si reputațional. Riscul legal include, făra a se limita la, expunerea la amenzi, penalități
sau despăgubiri punitive rezultate din acțiuni de supraveghere, cât și din înțelegeri private.
În anul 2017 analiza de scenarii a fost realizată în conformitate cu instrucțiunile interne,
recomandările Grupului și prevederile legale în vigoare.
Indicatorii de risc operațional reflectă profilul de risc operațional și sunt corelați cu
schimbările din mediul de risc. Monitorizarea indicatorilor de risc operațional constituie un
sistem de avertizare timpurie pentru schimbările expunerii la riscul operațional.
In cursul anului 2017, au fost revizuite atât sistemul de indicatori de risc operațional cât
și pragurile de monitorizare, în vederea identificării și stabilirii de noi indicatori relevanți pentru
raportarea riscului operațional, alinierii pragurilor existente la evoluțiile înregistrate la nivelul
riscurilor și eliminării indicatorilor care nu mai sunt relevanți pentru riscul operațional. Pentru a
spori eficiența monitorizării riscului operațional, au fost definite praguri fixe pentru toți
indicatorii luați în considerare în calculul cerinței de capital pentru riscul operațional.

Riscul aferent invețiilor financiare

Riscul aferent investițiilor financiare este definit ca pierdererile potentiale rezultate din
fluctuațiile valorilor de piață a portofoliului de investiții financiare al băncii.
Strategia administrării riscului investițiilor financiare se realizează prin aplicarea
urmatoarelor principii de bază:
• Administrarea riscului aferent investițiilor financiare se realizeaza prin indicatori și
modele specifice de risc precum: impactul în fondurile proprii, valoarea de piață a participațiilor,
cifre detaliate din rapoarte specifice;
• Evenimente specifice vor fi luate în considerare în cadrul scenariilor de criză.

Riscul aferent investițiilor imobiliare

Riscul aferent investițiilor imobiliare este definit ca pierderile potențiale rezultate ca
urmare a fluctuațiilor valorii de piață a portofoliului de investiții imobiliare al băncii. Acesta
include portofoliul UCT, societățile de deținere a proprietăților și în companii cu special și
subsidiare. Riscului aferent investițiilor imobiliare ia în considerare și garanțiile imobiliare.

8
 Strategia administrării riscului investițiilor imobiliare se realizează prin aplicarea
urmatoarelor principii de bază:
• Administrarea riscului de investiții imobiliare se va realiza prin indicatori și modele
specifice de risc precum: total active imobiliare versus total active, cifre detaliate din rapoarte
specifice;
• Evenimentele specifice vor fi luate în considerare în cadrul scenariilor de criza.

Riscul de afaceri

Riscul de afaceri este definit ca reprezentând schimbările adverse și neașteptate în

volumul de afaceri și/sau marje. Acest risc poate conduce la diminuări serioase ale veniturilor și,
prin urmare, la diminuarea valorii de piață a unei companii.
Riscul de afaceri poate rezulta mai ales din: deteriorarea semnificativă a mediului de
afaceri, schimbări ale situației competiționale sau comportamentul clienților, precum și
schimbări în structura cheltuielilor.

Riscul strategic

Riscul strategic este analizat din urmatoarele perspective:

• Riscul de schimbare în mediul de afaceri;
• Riscul de implementarea defectuasă a deciziilor;
• Riscul de lipsă de reactivitate;
• Riscul de reglementare.
Banca a implementat reglementări interne și mecanisme specifice de administrare a
riscului strategic.

Riscul reputațional

Riscul reputațional este riscul actual sau viitor care afectează profiturile și capitalul ca
urmare a percepției negative cu privire la imaginea institutiei de credit de către clienți,
contraparti, acționari/ investitori, autorități de reglementare sau angajați (parți interesate).

Riscul de lichiditate

Riscul de lichiditate este definit ca fiind riscul ca banca sa nu-si poată onora obligatiile de
plată, așteptate sau neașteptate, fără a afecta operațiunile zilnice sau condițiile financiare ale
băncii.
Între principalele cauze care duc la apariția riscului de lichiditate, se pot distinge:
• Riscul de lichiditate cauzat de nesincronizarea în timp (liquidity mismatch risk) / riscul
de refinanțare: Riscul de nesincronizare în timp a fluxurilor de numerar de intrări și ieșiri.
• Riscul de lichiditate neprevăzut (liquidity contingency risk): Riscul apariției unor
evenimente viitoare care să necesite un nivel de lichiditate material mai mare decat banca are
nevoie în mod normal. Acest risc poate fi cauzat de pierderea pasivelor, cerința de a finanța
active noi, dificultatea în a vinde activele lichide sau dificultatea de a obține pasive noi necesare
în cazul unei crize de lichiditate.
• Riscul de lichiditate a pieței (market liquidity risk); Riscul ca o instituție să nu poate
lichida sau compensa expunerile specifice, cum ar fi investițiile ținute ca lichiditate de rezervă,
fără a genera pierderi din cauza lipsei de dezvoltare a pieței sau a nefuncționalității acesteia.

9
 Concentrarea finanțării și sursele de lichiditate
Media depozitelor atrase de la clienți în anul 2017 a fost de 70% din total pasive, dintre
care surse atrase de la clientela corporate a fost de 67%.
În timpul anului 2017, banca a emis obligațiuni în valoare de 610 mn RON cu o
maturitate medie de 5.1 ani, pentru a diversifica sursele de finanțare. Pentru a urmări strategia de
finanțare din surse externe grupului, în anul 2017 finanțarea de la Grup a înregistrat o scădere (de
ex. finanțarea netă intra-grup s-a redus cu 30% la nivelul băncii și cu 5% la nivel de țară).
În conformitate cu acest principiu, principalele obiective strategice cuprinse în strategia
de lichiditate și finanțare, sunt:
• optimizarea profilului de lichiditate în conformitate cu limitele de lichiditate în vigoare
și cadrul legislativ;
• îndeplinirea țintei de autonomie în asigurarea finanțării prin realizarea unei baze
sustenabile de finanțare comercială și prin crearea premiselor pentru respectarea indicatorilor
prevăzuți în Cadrul de Apetit la Risc
• îndeplinirea indicatorilor de performanță anuali conform Cadrului de Apetit la Risc,
corespunzând unor ținte cantitative definite în Planul Anual de Finanțare pentru indicatori
precum Raportul Credite/Depozite, Indicatorul de Acoperire a Necesarului de Lichiditate și
Deficitul de Finanțare a Banking Book
• asigurarea capacității de a face față unor scenarii de stres prin deținerea unui nivel
adecvat al capacității de contrabalansare, conform planificării din Planul Anual de Finanțare
• explorarea avantajului unor surse de finanțare mai ieftine precum obligațiunile garantate
sau finanțările de la institutii supranaționale și evaluarea scadentelor corespunzătoare emisiunilor
pe termen mediu-lung
• menținerea dependenței de finanțarea pe termen scurt din piața interbancară la un nivel
rezonabil necesar pentru reciprocitate
Instrumentul principal prin care banca își implementează strategia de finanțare și
lichiditate este Planul de Finanțare. ALM este responsabil de execuția Planului de Finanțare, prin
accestarea surselor de finanțare pe termen mediu și lung din piață, în scopul de a crește
autonomia băncii, fructificând oportunitățile pieții și optimizând costul fondurilor.

10
Concluzii
Analiza aspectelor legate de conţinutul economic a riscurilor a demonstrat lipsa unei
abordări unice a noţiunii de risc, general acceptată de majoritatea economiştilor. De asemenea în
prezent, nu există o delimitare riguroasă a tuturor tipurilor de risc bancar. Diversitatea riscurilor
cu care se poate confrunta o bancă, precum şi multitudinea situaţiilor care generează riscuri, face
imposibilă o clasificare unică a acestora. Au fost identificate unele dintre cauzele care au generat
varietatea formelor riscului bancar, dintre acestea, cele mai reprezentative sunt fenomenul
globalizării şi procesul de inovare.
Băncile pot gestiona cu succes riscurile bancare doar dacă recunosc rolul strategic al
gestiunii riscurilor, dacă folosesc analiza si gestiunea în vederea creşterii eficientei, dacă adoptă
măsuri precise de adaptare a performanţei la risc şi, dacă vor crea mecanisme de raportare a
performanţei în funcţie de risc, pentru a se asigura că investitorii înţeleg impactul gestiunii
riscului asupra valorii instituţiei bancare.

11
Bibliografie
1. I. IUGA, Operaţiuni preliminare acordării creditelor bancare pentru agenţii economici,
Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2004
2. I. IUGA, T. ROŞCA, Monedă şi credit , Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2005
3. L. ROXIN, Gestiunea Riscurilor Bancare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1997, pag. 47.
4. SOCOL A., Contabilitatea şi gestiunea societăţilor bancare, Editura Economică,
Bucureşti, 2005, p. 254.
5. .https://www.unicredit.ro/ro/institutional/Rezultate/Rapoartefinanciare.html#raportbaselii
pillariii

12