Student: Rzvan-Ioan Botezatu

An III ID
SIBIU, 2016

n literatura de specialitate, s-a apreciat c msurile procesual penale sunt

instituii de constrngere ce pot fi dispuse de organele judiciare penale pentru buna
desfurare a procesului penal i asigurarea realizrii obiectului aciunilor exercitate n
1

procesul penal .
Autorul acestei definiii a constatat, n mod just, c n situaii speciale
msurile procesuale au caracter de ocrotire a unor persoane i nu de constrngere.
Msurile procesuale au un caracter facultativ, pentru c nu sunt caracteristice
oricrei cauze penale, iar facultatea de a lua sau nu msuri procesual penale aparine n

I. Neagu, Tratat de procedur penal. Partea general, Ed.Universul Juridic, Bucureti, 2008, pag. 532.

exclusivitate procurorului n faza de urmrire penal i instanei de judecat n faza de judecat.

Constituind o privare sau restrngere a libertilor i drepturilor garantate prin legea
noastr fundamental, msurile procesual penale au un caracter de excepie, fapt pentru care ele
trebuiesc expres reglementate prin dispoziiile legale n vigoare la momentul lurii acestor msuri.
Totodat, legea trebuie s stabileasc durata lor maxim, s prevad posibilitatea revocrii
lor i s reglementeze cazurile cnd acestea nceteaz de drept. n consecin msurile procesuale au un
caracter provizoriu.
n literatura juridic de specialitate s-a artat c msurile procesuale funcioneaz ca
mijloace legale de prevenire sau nlturare a unor mprejurri sau situaii de natur s pun n
pericol eficienta desfurare a procesului penal prin obstacolele, dificultile i derulrile pe care le
pot produce1.
Avnd n vedere natura juridic a msurilor procesual penale, constnd n aceea c sunt
msuri de constrngere ce pot fi luate pentru a asigura desfurarea n bune condiii a procesului penal,
pentru ca persoanele ce au svrit fapte penale s fie trase la rspundere i s suporte sanciunile
legale, consecin a faptelor lor, msurile procesual penale nu pot fi luate n afara procesului penal, deci
nici nainte de nceperea procesului penal (cnd nu este nceput urmrirea penal) i nici dincolo de
epuizarea activitii judiciare nu se justific luarea unor asemenea msuri.
Criteriul de clasificare acceptat de toi autorii este acela al valorii sociale
asupra cruia se ndreapt msurile procesual penale i acestea pot fi personale sau reale.
Msurile cu caracter personal privesc persoanele (reinerea, obligarea de a nu prsi
localitatea, etc.), iar cele cu caracter real privesc bunurile anumitor persoane (sechestrul, inscripia
ipotecar, etc.).
Scopul urmrit a fost i el considerat un criteriu de clasificare i n funcie de acesta
msurile procesual penale pot fi msuri de constrngere i msuri de ocrotire.
Un alt criteriu de clasificare utilizat n literatura de specialitate pentru clasificarea
msurilor procesuale, este acela referitor la natura acestora, msurile procesuale fiind msuri
preventive, msuri de ocrotire, msuri de siguran, msuri asigurtorii i alte msuri de recuperare a
pagubei.
Msurile preventive reprezint msurile de constrngere cele mai drastice deoarece
limiteaz libertatea de circulaie sau priveaz de libertate pe nvinuit sau inculpat persoan fizic.
Msurile de ocrotire sunt reglementate de dreptul civil i deriv din msurile preventive
deoarece aceste msuri procesuale se iau pentru ocrotirea persoanelor aflate n grija celor arestai
preventiv.
Msurile de siguran se pot lua fa de nvinuit sau inculpat care se afl n vreuna dintre
situaiile prevzute de art. 113 C.pen. sau art. 114 C.pen. (boal, intoxicare cronic prin alcool,
stupefiante sau alte asemenea substane) i au un dublu scop att de a feri societatea de anumite
pericole i de a le nltura ct i de a prentmpina svrirea altor fapte prevzute de legea penal.
1

V.Dongoroz, S.Kahane, G.Antoniu, C-tin Bulai, N.Iliescu, R.Stnoiu, Explicaii teoretice ale codului de procedur penal
romn. Partea general., vol.V, Ed.Academiei Romne i Ed.All Beck, Bucureti, 2003, pag. 308.

Msurile asigurtorii sunt msurile procesuale ce se iau asupra bunurilor nvinuitului,

inculpatului sau prii responsabile civilmente n vederea confiscrii speciale, a confiscrii extinse, a
reparrii pagubei produse prin infraciune i pentru garantarea executrii amenzii.
Din dispoziiile art. 136 al. 1 Cod procedur penal rezult urmtoarele categorii de msuri
preventive: reinerea, obligarea de a nu prsi localitatea, obligarea de a nu prsi ara, arestarea
preventiv.
Prin dispoziiile art. 161 C.pr.pen. se instituie obligaia organului judiciar de a ncunotiina
autoritatea competent n vederea lurii msurilor de ocrotire n cazurile n care msura reinerii sau a
arestrii preventive a fost luat fa de un nvinuit sau inculpat n a crui ocrotire se afl un minor, o
persoan pus sub interdicie, o persoan creia i s-a instituit curatela, ori o persoan care datorit
vrstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor.
Totodat n dispoziiile alin. 5 al art. 162 C.pr.pen. se reglementeaz i luarea msurilor de
ocrotire, dac este cazul, atunci cnd s-a dispus internarea medical.
Dintre msurile de siguran devin potrivit legii msuri procesuale2: obligarea la tratament
medical, internarea medical.
Msurile asigurtorii reglementate n Codul de procedur penal sunt: sechestrul penal propriuzis, inscripia ipotecar, poprirea.
Pe lng msurile procesuale indicate anterior Codul de procedur penal
reglementeaz ca msuri procesuale de reparaie, n natur: restabilirea lucrurilor, restabilirea situaiei
anterioare.
Reglementarea msurilor procesuale n noul cod de procedur penalModificri substaniale au survenit n reglementarea noului Cod de procedur
penal cu privire la organele judiciare competente s dispun msurile procesuale dar i cu privire la
categoriile de msuri procesuale i condiiile n care se pot lua astfel de msuri.
S-a lrgit cercul persoanelor cu atribuii judiciare, astfel c au fost inclui n cadrul organelor
judiciare, alturi de instanele judectoreti i organele de urmrire penal, att judectorul de drepturi
i liberti, ct i judectorul de camer preliminar, acetia avnd competene i n dispunerea
msurilor procesuale.
Referitor la categoriile de msuri procesuale, se constat spre deosebire de actuala reglementare,
c n noul Cod de procedur penal msurile preventive au suferit modificri de fond.
Msurile preventive sunt reglementate n Capitolul I al Titlului V al noului Cod de procedur
penal i potrivit art. 202 alin. 4 din N.C.pr.pen. msurile preventive sunt: reinerea, controlul judiciar,
controlul judiciar pe cauiune, arestul la domiciliu, arestarea preventiv.
Se remarc faptul c, n alin. 3 al art. 202 din N.C.pr.pen., ca noutate de reglementare, este
nscris n mod expres, principiul proporionalitii potrivit cruia orice msur preventiv trebuie s fie
proporional cu gravitatea acuzaiei aduse persoanei fa de care se ia msura, dar i principiul
necesitii lurii msurii preventive pentru realizarea scopului urmrit.
2

Anastasiu Criu, Drept procesual penal. Ediie revizuit i actualizat conform Legii nr. 202/2010, Ed.Hamangiu,
Bucureti, 2011, pag. 339.

In vederea constatarii existentei faptelor, a imprejurarilor de fapt, cat si a vinovatiei faptuitorului,

organele judiciare desfasoara o activitate complexa de identificare si strangere a probelor prin
intermediul mijloacelor de proba.
Art. 97 - Proba i mijloacele de prob:
(1) Constituie prob orice element de fapt care servete la constatarea existenei sau inexistenei unei
infraciuni, la identificarea persoanei care a svrit-o i la cunoaterea mprejurrilor necesare pentru
justa soluionare a cauzei i care contribuie la aflarea adevrului n procesul penal.
(2) Proba se obine n procesul penal prin urmtoarele mijloace:
a) declaraiile suspectului sau ale inculpatului;
b) declaraiile persoanei vtmate;
c) declaraiile prii civile sau ale prii responsabile civilmente;
d) declaraiile martorilor;
e) nscrisuri, rapoarte de expertiz sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de
prob;
f) orice alt mijloc de prob care nu este interzis prin lege.
(3) Procedeul probatoriu este modalitatea legal de obinere a mijlocului de prob3.
Mijloacele de proba sunt acele instrumente legale prin care se constata elementele de fapt ce pot
servi ca probe.
In vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa
elucideze cauza sub toate aspectele, pe baza de probe.
Notiunea de proba nu se confunda cu cea de probare, ca activitate de strangere si verificare a
probelor.
Datorita rolului insemnat pe care il au probele in administrarea justitiei penale, unii autori au afirmat
ca intregul proces penal este dominat de problema probelor1. Astfel, legea procesual penala prevede ca:
- urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor,
la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora (art. 200);
- procurorul, daca constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea
adevarului, ca urmarirea penala este completa, exis tand probele necesare si legal administrate, dispune
trimiterea in judecata (art. 262);
- instanta de judecata isi formeaza convingerea pe baza probelor administrate in cauza (art. 287).

Noul Cod de Procedur Penal actualizat prin:

Lege nr. 255/2013 - pentru punerea n aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedur penal i pentru
modificarea i completarea unor acte normative care cuprind dispoziii procesual penale din 19 iulie 2013, Monitorul
Oficial 515/2013

Potrivit art. 63 alin. (2), probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se
face de organul de urmarire penala sau de in-stanta de judecata, in urma examinarii tuturor probelor
administrate, in scopul aflarii adevarului.
Principiul liberei aprecieri a probelor presupune ca fiecareia i se confera o anumita importanta,
justificata prin informatiile pe care le ofera in aflarea adevarului.
Clasificarea probelor - dupa caracterul sau natura lor, probele sunt in sprijinul invinuirii sau al
apararii, devenind astfel: a) probe in acuzare, care servesc la dovedirea vinovatiei invinuitului sau
inculpatului sau a existentei unor circums-tante agravante; b) probe in aparare, care servesc la dovedirea
nevinovatiei invinuitului sau inculpatului sau a existentei unor circumstante atenuante.
Dupa sursa lor, probele sunt: a) probe imediate, obtinute din sursa lor originara, cum ar fi depozitia
unui martor ocular (se mai numesc si primare); b) probe mediate, obtinute dintr-o alta sursa decat cea
originara, cum ar fi: continutul declaratiei unui martor care relateaza ceea ce i-a povestit un martor ocular
despre o anumita imprejurare (se mai numesc si secundare sau derivate).
De regula, acestea sunt acceptate alaturi sau in lipsa probelor imediate.
Dupa legatura lor cu obiectul probarii, probele sunt: a) probe directe, care dovedesc in mod
nemijlocit vinovatia sau nevinovatia invinuitului sau inculpatului, cum ar fi prinderea faptuitorului in
flagrant delict, declaratia martorului ocular la savarsirea faptei etc.; b) probe indirecte, care nufurnizeaza
informatii de natura a dovedi in mod direct vinovatia sau nevinovatia faptuitorului, insa pot conduce la
anumite concluzii coroborate cu alte probe directe sau indirecte, cum ar fi gasirea unui obiect de o
persoana care nu poate justifica provenienta acestuia, urma digitala gasita la locul faptei etc.
Cerintele probelor:
a) Admisibilitatea. In principiu, orice proba este admisibila. In acest sens, art. 67 prevede ca
partile pot propune probe si cere administrarea lor, aceste solicitari neputand fi respinse daca proba este
concludenta si utila. Prin exceptie, exista si situatii cand proba nu este admisibila, legea interzicand-o.
b)
Pertinenta. Probele sunt pertinente daca au legatura cu procesul penal, cu faptele si
imprejurarile ce trebuiesc dovedite (relatarea de catre un martor a modului in care inculpatul a lovit
victima). Nu este suficient ca proba sa fie pertinenta, trebuind sa fie si concludenta, pentru a contribui la
rezolvarea cauzei.
c)
Concludenta. Probele sunt concludente daca sunt esentiale in cauza, contribuind hotarator la
solutionarea procesului (relatarea martorului ca a vazut cum faptuitorul a sustras din buzunarul victimei
portofelul in care aceasta avea bani si acte) prin clarificarea elementelor necunoscute.
Toate probele concludente sunt pertinente, avand legatura cu cauza, insa nu orice proba pertinenta
este si concludenta (relatiile de dusmanie dintre autorul omorului si victima constituie o proba pertinenta,
dar nu si concludenta, deoarece nu aduce informatii esentiale si edificatoare pentru rezolvarea cauzei).
d) Utilitatea. Probele sunt utile in masura in care, fiind concludente, se impune administrarealor in
cauza penala. O proba este utila daca are calitatea de a clarifica anumite fapte sau imprejurari care nu au
fost dovedite prin alte probe.
Toate probele utile sunt concludente, insa nu orice proba concludenta este si utila. Utilitatea este
atributul probei concludente care poate aduce informatii noi fata de probele administrate anterior (daca
intr-o cauza exista mai multi martori oculari, organul judiciar, dupa ascultarea unora dintre ei, poate
respinge ca inutila propunerea de a mai fi audiati si ceilalti).
5

In concluzie, pentru a fi administrate intr-o cauza penala, probele trebuie sa fie admise de lege
(admisibile), sa aiba legatura cu solutionarea procesului (pertinente), sa aiba un rol hotarator in
solutionarea cauzei (concludente) si sa fie necesara administrarea lor (utile).
Probele sunt fapte si imprejurari prin care se stabileste adevarul si se solutioneaza cauza penala.
Pentru ca organul judiciar sa le poata folosi, probele trebuie administrate. Mijloacele legale prin care se
administreaza probele poarta denumirea de mijloace de proba.
Mijloacele de proba sunt acele instrumente prin care se constata elementele de fapt ce pot
servi ca proba4. Ele sunt: declaratiile invinuitului sau ale inculpatului; declaratiile partii vatamate, ale
partii civile si ale partii responsabile civilmente; declaratiile martorilor; inscrisurile; inregistrarile audio
sau video; fotografiile; mijloacele materiale de proba; constatarile tehnico-stiintifice; constatarile medicolegale; expertizele.(art. 64 C. proc. pen.).
Mijloace de prob scrise, orice nscrisuri care n coninutul lor arat fapte sau mprejurri de
natur s contribuie la aflarea adevrului n procesul penal (art. 89, C.p.p.). i nscris judiciar.
Mijloace materiale de prob - obiecte care conin sau poart o urm a faptei svrite (de ex.,
cuitul cu pete de snge, paharul cu resturi de otrav etc.), precum i orice alte obiecte care pot servi la
aflarea adevrului (de ex., corespondena unei persoane, registrele unui gestionar, un ciob de sticl
purtnd amprenta fptuitorului etc.). Constituie m.m. de p. i aa numitele corpuri delicte, adic obiectele
care au fost folosite sau au fost destinate s serveasc la svrirea unei infraciuni (ex., o arm de foc sau
un cuit n cazul unui omor, uneltele de lctuerie n cazul unei spargeri etc.), precum i obiectele care
sunt produsul infraciunii (ex., nscrisul contrafcut n cazul unei falsificri, obiectul nsuit n cazul unui
furt etc. (art. 95, C.p.p.).
Mijlocul de proba nu trebuie confundat cu subiectul probei, care este persoana ce furnizeaza elementul de
informare (martor, expert, inculpat etc.).
O proba poate fi administrata prin orice mijloc de proba indicat de art. 64 si nu prin alte cai care nu
sunt prevazute de lege.
Procesul penal functioneaza pe baza principiului libertatii probelor atat sub aspectul producerii lor,
cat si al aprecierii acestora.
Libertatea mijloacelor de proba presupune folosirea oricaror mijloace de proba legale.
Fiecare mijloc de proba isi are procedeele sale de administrare. Desigur, exista si posibilitatea ca prin
acelasi procedeu probator sa se administreze mijloace de proba diferite (ascultarea unei persoane
constituie un procedeu probator atat in cazul invinuitului sau inculpatului, cat si in cazul declaratiei altei
persoane - parte vatamata, parte civila, parte responsabila civilmente, martor etc.) sau acelasi mijloc de
proba, datorita modalitatilor diferite de administrare, sa conduca la procedee probatorii
diferite (inscrisurile pot fi examinate prin cercetare directa, traducere, descifrare sau comparare cu
alte scripte, ridicarea sau descoperirea inscrisurilor respective putandu-se realiza prin perchezitie ori prin
cercetare la locul faptei).
In functie de procedeele comune de administrare, exista trei categorii de mijloace de proba2: declaratiile
partilor si ale martorilor; inscrisuri si mijloace materiale de proba; rapoarte de constatari ale specialistilor si de
expertiza.
4

http://legeaz.net/dictionar-juridic/mijloace-de-proba

1. Declaratiile partilor si ale martorilor

1.1. Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului
Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului au un rol edificator in solutionarea procesului si
stabilirea adevarului. Ele constituie un drept al acestuia, si nu o obligatie. Prin declaratiile date, invinuitul
sau inculpatul poate pune la dispozitia organelor judiciare acele informatii necesare aflarii adevarului, dar,
in acelasi timp, isi poate exercita si dreptul de aparare. Din aceste motive, legiuitorul a
instituitobligatia organelor judiciare de a-l asculta in cele mai importante momente ale desfasurarii
procesului penal.
Astfel, in faza de urmarire penala, invinuitul este ascultat la inceputul urmaririi penale si la
sfarsitul acesteia; inculpatul este ascultat cu ocazia luarii masurii arestarii, iar in cazul continuarii
cercetarii, dupa punerea in miscare a actiunii penale si la prezentarea materialului de urmarire penala.
In faza de judecata, inculpatul este ascultat ori de cate ori este necesar.
Exista situatii in timpul urmaririi penale in care inculpatul nu este ascultat, deoarece este disparut,
se sustrage de la cercetare sau nu locuieste in tara. De asemenea, inculpatul nu este ascultat in cazul in
care nu se prezinta, desi a fost legal citat.
Pentru ascultarea sa, invinuitul sau inculpatul trebuie sa se prezinte in fata organului judiciar; daca
se afla in imposibilitate de a se prezenta, organul judiciar il asculta acolo unde se afla.
Inainte de a fi ascultat, invinuitul sau inculpatul este intrebat despre: nume, prenume, porecla, data si
locul nasterii, numele si pronumele parintilor, cetatenie, studii, situatia militara, locul de munca, ocupatia,
adresa la care locuieste efectiv, antecedente penale si alte date necesare stabilirii situatiei sale personale.
Dupa aceea, i se aduce la cunostinta fapta care formeaza obiectul cauzei, incadrarea juridica a acesteia,
dreptul de a avea un aparator, precum si dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-i-se totodata
atentia ca ceea declara poate fi folosit si impotriva sa.
Daca invinuitul sau inculpatul consimte sa dea o declaratie, inainte de ascultare, organul judiciar ii
va pune in vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta si la invinuirea ce i se aduce in legatura cu
aceasta, cerandu-i-se totodata sa dea o declaratie scrisa personal.
Spre deosebire de martor, invinuitul sau inculpatul nu este supus juramantului.
Daca sunt mai multi invinuiti sau inculpati, fiecare trebuie ascultat separat, fara a fi de fata ceilalti.
Ascultarea invinuitului sau inculpatului nu poate incepe cu citirea sau reamintirea declaratiilor pe
care le-a dat anterior in cauza. De asemenea, el nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa mai inainte,
insa se poate servi de insemnari asupra amanuntelor greu de retinut.
Dupa ce invinuitul sau inculpatul a facut declaratia, i se pot adresa intrebari cu privire la fapta care
formeaza obiectul cauzei, la invinuirea ce i se aduce si la probele pe care intelege sa le propuna.
In situatia in care invinuitul sau inculpatul nu se poate prezenta la organul judiciar pentru a fi
ascultat, se poate proceda la ascultarea sa la locul unde se afla.
Fiind necesara consemnarea cu fidelitate a ceea ce invinuitul sau inculpatul declara se prevede
obligativitatea consemnarii in scris a acesteia, cu ora inceperii si incheierii audierii sale. De asemenea, exista
posibilitatea ca invinuitul sau inculpatul sa verifice daca ceea ce a relatat a fost consemnat corect in declaratia
scrisa. In acest sens, declaratia se citeste acestuia, iar daca el cere, i se da sa o citeasca. In cazul in care este de
acord cu continutul depozitiei, o semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit, fiind astfel inlaturata
7

posibilitatea inserarii unor eventuale adaugiri. Cand invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze
declaratia, se face mentiune in declaratia scrisa.
In vederea conferirii caracterului oficial declaratiei invinuitului sau inculpatului, va fi semnata atat
de cel care a dat-o, cat si de organul judiciar penal sau de presedintele completului de judecata si de
catre grefier, precum si de interpret (cand depozitia a fost luata in prezenta acestuia).
Daca invinuitul sau inculpatul revine asupra celor declarate sau doreste sa faca unele completari,
rectificari sau precizari, acestea se consemneaza si se semneaza ca si declaratiile date initial.
Potrivit art. 70 alin. (4) Invinuitului sau inculpatului i se aduce la cunostinta si obligatia sa anunte
in scris, in termen de 3 zile, orice schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal.
Sunt reglementate conditiile ascultarii invinuitului sau inculpatului in situatii speciale - in sensul
ca, daca acesta acuza simptomele unei boli care i-ar putea pune viata in pericol, ascultarea se intrerupe,
iar organul judiciar ia masuri pentru ca acesta sa fie consultat de un medic. Ascultarea se reia imediat ce
medicul decide ca viata invinuitului sau inculpatului nu este in pericol.
1.2. Valoarea probatorie a declaratiilor invinuitului sau inculpatului
Declaratiile invinuitului sau inculpatului pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt
coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
Inscrisurile, inregistrarile si mijloacele materiale de proba - Articolul 89 stipuleaza
ca inscrisurile pot fi folosite ca mijloace de proba in procesul penal daca in cuprinsul lor se arata fapte sau
imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului.
In sens larg, inscrisul reprezinta orice act scris, chiar si forma scrisa in care se materializeaza
celelalte mijloace de proba, cum ar fi: declaratiile partilor sau martorilor, raportul de expertiza.
In sens restrans, el se infatiseaza sub forma unui act al carui continut conduce la aflarea
adevarului: registrul, chitanta, corespondenta etc.
In sfera inscrisurilor, ca mijloace de proba, intra numai acele materiale pe care sunt marcate
semnele scrierii fonetice (ceea ce se reprezinta prin semne grafice). Nu trebuie confundate aceste
materiale cu cele care intra in categoria mijloacelor materiale de proba, adica acele inscrisuri care,
prin aspectul lor exterior sau datorita locului unde au fost gasite, contribuie la aflarea adevarului in
cauza penala (pe care se gasesc amprente ori pete de sange sau care emana ori apartin persoanei
banuite ca ar fi savarsit infractiunea, ridicate cu ocazia perchezitiei sau a cercetarii la locul faptei).
Datorita varietatii sub care se prezinta, inscrisurile se clasifica in functie de:
- sursa de unde provin: inscrisuri care emana de la parti sau alte persoane (scrisori, insemnari
sau chiar acte juridice etc.) si inscrisuri care emana de la diferite institutii (acte de stare civila, hotarari
judecatoresti);
- modul de folosire: in original sau sub forma copiilor legalizate;
- scopul urmarit prin intocmirea lor: caracterizate, care sunt intocmite anume pentru a servi
ca mijloc de proba in procesul penal (pro-cesul-verbal intocmit de organele judiciare cu ocazia
cercetarii locului faptei) sau necaracterizate, care nu au fost incheiate pentru a servi ca mijloc de proba
(certificatul de casatorie, care are alt scop decat acela de a servi la dovedirea infractiunii de bigamie).
3. Procesele-verbale - In sfera inscrisurilor ca mijloace de proba, un loc important il
ocupa procesele-verbale.
8

Prin proces-verbal se intelege acel inscris in care organele preva-zute de lege consemneaza
constatari facute personal.
Cand, in procesul-verbal, sunt consemnate relatarile altei persoane (martor, invinuit), acesta nu
mai intra in categoria mijloacelor de proba numite inscrisuri, proba rezultand din insasi declaratia
facuta de catre martor sau invinuit.
Potrivit art. 90 alin. (1), procesul-verbal incheiat de organele de urmarire penala sau de instanta de
judecata este mijloc de proba. De asemenea, sunt mijloace de proba procesele-verbale si actele de
constatare, incheiate de alte organe, daca legea prevede aceasta [art. 90 alin. (2)].
Conditiile de forma pe care trebuie sa le indeplineasca procesul-ver-bal sunt detaliate de art. 91
alin. (1): data si locul unde este incheiat, ora la care a inceput si ora la care s-a terminat incheierea
procesului-penal; numele, prenumele si calitatea celui care il incheie; numele, prenumele, ocupatia si
adresa martorilor asistenti, cand exista; descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a masurilor
luate; numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor la care se refera procesul-verbal, obiectiile si
explicatiile acestora; mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale.
Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfarsit de catre cel care il incheie, de
martorii asistenti (cand exista), precum si de catre persoanele la care se refera. Daca vreuna dintre
aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta.
Daca nu sunt indeplinite conditiile de fond si forma ale pro-cesului-verbal, intervine nulitatea
absoluta sau relativa a acestuia. Astfel, daca procesul-verbal a fost intocmit de catre un organ
necompetent, sanctiunea va fi nulitatea absoluta prevazuta de art. 197 alin. (2). Daca viciile din
procesul-verbal nu se refera la conditiile de fond indicate in art. 197 alin. (2), sanctiunea va fi nulitatea
relativa, care intervine numai daca s-a cauzat vreuneia dintre parti o vatamare ce nu ar putea fi
inlaturata in alt mod.
Datorita faptului ca procesele-verbale sunt inscrisuri oficiale potrivit art. 150 alin. (2) C.pen.,
falsificarea, retinerea sau distrugerea lor este incriminata de legea penala (art. 272 si art. 288-289
C.pen.).
1.3.2. Valoarea probatorie a inscrisurilor ca mijloace de proba
Inscrisurile, ca si celelalte mijloace de proba, nu au valoare mai dinainte stabilita, avand
aceeasi putere de dovada [art. 63 alin. (2)].
Exista situatii in care unele procese-verbale nu reflecta adevarul in masura in care organele ce leau intocmit au dovedit nepricepere sau chiar rea-credinta 1. Organele judiciare au dreptul si posibilitatea
sa inlature respectivul inscris din cadrul activitatii de probare (daca cele mentionate in el nu se
coroboreaza sau sunt in contradictie cu celelalte acte si lucrari ale cauzei).
Formularele in care urmeaza sa se consemneze orice declaratie in faza de urmarire penala
(invinuit, inculpat, parte vatamata, parte civila, parte responsabila civilmente, martor) vor fi, in prealabil,
inregistrate si inseriate ca formulare cu regim special, iar dupa completare vor fi introduse in
dosarulcauzei (art. 891). Legiuitorul a mai consacrat astfel inca o garantie a realitatii acestor mijloace de
proba folosite in procesul penal, pentru a preintampina contrafacerea sau alterarea continutului lor.
2. Interceptarile si inregistrarile audio sau video si fotografiile
Alte mijloace de prob sunt interceptarile, inregistrarile audio sau video si fotografiile.
9

Inregistrarile audio sau video, ca mijloace de proba, sunt acele inre-gistrari pe banda magnetica
ale unor convorbiri si inregistrarile de imagini din al caror continut rezulta fapte sau imprejurari de
natura sa contribuie la aflarea adevarului.
In categoria inregistrarilor de imagini se includ, alaturi de inregistrarile video, si cele fotografice.
2.1. Procedura de efectuare
a) Interceptarile si inregistrarile convorbirilor sau comunicarilor
Interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon sau prin orice
mijloc electronic de comunicare se realizeaza cu autorizarea motivata a judecatorului, la cererea
procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, in conditiile prevazute de lege,
daca sunt date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care
urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea si inregistrarea se impun pentru stabilirea
situatiei de fapt ori pentru ca identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte
mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata [art. 911 alin. (1)].
Conditiile cumulative necesare pentru autorizarea interceptarilor si a inregistrarilor
convorbirilor si comunicarilor sunt: a) sa se fi inceput urmarirea penala cu privire la fapta; b) sa existe
date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala
se efectueaza din oficiu; c) activitatea este justificata pentru stabilirea situatiei de fapt, pentru
identificarea si localizarea participantilor, care nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi
mult intarziata; d) infractiunea sa fie una din cele nominalizate la alin. (2) al art. 91.
Interceptarile nu pot avea ca obiect orice infractiune, ci numai pe acelea expressis
verbisnominalizate de legiuitor in continutul art. 91 alin. (2), unde urmarirea penala se efectueaza din
oficiu.
Autorizatia se da de catre presedintele instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in
prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia, in a carei circumscriptie se afla
sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala,
in camera de consiliu. In lipsa presedintelui instantei, autorizatia se da de catre judecatorul desemnat
de acesta.
Interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon ori prin orice
mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate in cazul infractiunilor contra sigurantei nationale
prevazute de Codul penal si de alte legi speciale, precum si in cazul infractiunilor de trafic de
stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede
sau alte valori, in cazul infractiunilor prevazute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si
sanctionarea faptelor de coruptie ori al unor alte infractiuni grave sau al infractiunilor care se savarsesc
prin mijloace de comunicare electronica [art. 911 alin. (2)].
Autorizatia se emite pentru o perioada initiala de cel mult 30 zile, putand fi reinnoita, inainte
sau dupa expirarea celei anterioare, in aceleasi conditii, pentru motive temeinic justificate, fiecare
prelungire neputand depasi 30 de zile, durata totala, cu privire la aceeasi persoana si aceeasi fapta,
neputand depasi 120 de zile.
Indata ce au incetat motivele ce le-au justificat, inregistrarile si interceptarile vor fi sistate inainte
de expirarea duratei pentru care au fost autorizate, desi, din acest punct de vedere, nu exista
posibilitatea niciunui control efectiv din partea presedintelui instantei.
10

Ca titulari, in afara de procuror, si persoana vatamata poate solicita motivat autorizarea

interceptarii si inregistrarii convorbirilor ori comunicarilor efectuate de acesta prin telefon sau orice
mijloc electronic de comunicare, indiferent de natura infractiunii ce formeaza obiectul cercetarii.
Persoana vatamata va adresa cererea procurorului, care - dupa ce apreciaza cu privire la temeinicia
acesteia va solicita sau nu judecatorului autorizarea interceptarii [art. 911 alin. (8)].
Actul prin care se autorizeaza interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor il
constituie incheierea de sedinta, care va cuprinde: indiciile concrete si faptele care justifica masura;
motivele pentru care stabilirea situatiei de fapt sau identificarea ori localizarea participantilor nu poate
fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata; persoana, mijlocul de comunicare sau
locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea si inregistrarea.
Organele judiciare care efectueaza interceptarea sau inregistrarea sunt: procurorul, care poate
proceda personal la efectuarea activitatii; organul de cercetare penala, in urma dispozitiei
procurorului.
Cum pentru aducerea la indeplinire a activitatii este necesar sa existe specialisti si tehnica,
persoanele chemate sa dea concurs tehnic la interceptari si inregistrari sunt obligate sa pastreze secretul
operatiunii efectuate, sub sanctiunea pedepselor penale.
In situatii de urgenta, cand intarzierea obtinerii autorizatiei ar aduce grave prejudicii activitatii de
urmarire penala, cu titlu provizoriu, procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea
penalapoate dispune prin ordonanta motivata, inscrisa in registrul special prevazut in art. 228 alin. (1),
interceptarea si inregistrarea pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport a convorbirilor sau
comunicarilor, pe o durata de cel mult 48 de ore [art. 91 alin. (2)].
Instanta primeste - in termen de cel mult 48 de ore de la expirarea celor 48 de ore initiale pentru
care s-a dat ordonanta - respectivul act procesual al procurorului, impreuna cu suportul pe care sunt
fixate inregistrarile si interceptarile, judecatorul trebuind sa se pronunte in cel mult 24 ore asupra
legalitatii si temeiniciei ordonantei procurorului, in camera de consiliu, si, daca o confirma si este
necesar, va dispune autorizarea pe mai departe a interceptarii si inregistrarii, in conditiile art. 91 alin.
(1)-(3) si (8). Daca nu confirma ordonanta procurorului, judecatorul trebuie sa dispuna incetarea, de
indata, a interceptarilor si inregistrarilor si stergerea sau distrugerea celor efectuate, chiar de catre
procuror, incheindu-se in acest sens un proces-verbal care se comunica in copie instantei.
In acest caz, procurorul este pasibil de a fi acuzat de savarsirea infractiunilor ce afecteaza
inviolabilitatea si secretul convorbirilor si comunicarilor.
Referitor la procedura de certificare a interceptarilor si inregistrarilor, procurorul sau lucratorul
din cadrul politiei judiciare delegat de procuror le reda integral intr-un proces-verbal in care se
mentioneaza autorizatia data pentru efectuarea acestora, numarul sau numerele posturilor telefonice
intre care s-au purtat convorbirile sau alte date de identificare a persoanelor intre care s-au purtat
convorbirile sau comunicarile, numele persoanelor care le-au purtat (daca sunt cunoscute), data si ora
fiecarei convorbiri ori comunicari in parte si numarul de ordine al suportului pe care se face
imprimarea [art. 91 alin. (1)].
Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de catre procurorul care efectueaza sau
supravegheaza urmarirea penala in cauza. Corespon-dentele in alta limba sunt transcrise in limba
11

romana prin intermediul unui interpret. La procesul-verbal se ataseaza copia suportului care contine
inregistrarea convorbirii, in plic sigilat cu sigiliul organului de urmarire penala.
Suportul original se pastreaza la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat si va fi pus la
dispozitia instantei in vederea efectuarii unei expertize tehnice de autenticitate a vocilor inregistrate
la solicitarea acesteia.
Dupa sesizarea instantei, copia suportului care contine inregistrarea convorbirii si copii de pe
procesele-verbale se pastreaza la grefa instantei, in locuri speciale, in plic sigilat, la dispozitia exclusiva
a judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei [art. 913 alin. (3)]. Convorbirile sau
comunicarile care contin secrete de stat nu se mentioneaza in procesul-verbal ce va fi depus la dosarul
cauzei si vor putea fi consultate de catre persoanele interesate, redarea integrala a interceptarilor sau
convorbirilor facandu-se intr-un proces-verbal separat ce va fi pastrat in conditii de securitate si
confidentialitate.
Cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, procurorul are obligatia de a arata
invinuitului sau inculpatului procesele-verbale in care sunt redate convorbirile inregistrate si de a
asigura, la cerere, ascultarea acestora, tocmai ca o garantare a exercitarii dreptului la aparare.
In conditiile adoptarii unei solutii de netrimitere in judecata, procurorul este obligat sa
instiinteze persoana ale carei convorbiri si comunicari au fost interceptate si inregistrate, asupra
posibilitatii pentru aceasta din urma - de a aprecia daca este sau nu cazul sa actioneze in judecata
statul pentru incalcarea dreptului la viata intima si privata. In cazul netrimiterii in judecata, suportul pe
care s-au imprimat ori inregistrat convorbirile sau comunicarile se pastreaza la sediul parchetului, in
locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii, pana la implinirea termenului de
prescriptie a raspunderii penale pentru fapta ce a format obiectul cauzei, cand se distrug, pe baza
de proces-verbal. In cazul reluarii cercetarilor penale in cauza respectiva sau pentru alte infractiuni,
suportul poate fi consultat sau copiat numai de catre procurorul care efectueaza sau supravegheaza
urmarirea penala.
Daca, in cauza, instanta a pronuntat o hotarare de condamnare, achitare sau incetare a procesului
penal, ramasa definitiva, suportul original si copia acestuia se arhiveaza odata cu dosarul cauzei la
sediul instantei, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii. Aceasta inseamna ca
procurorul - in aceasta etapa procesuala - este obligat sa inainteze instantei de fond inclusiv originalul
inregistrarii. Dupa arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile inregistrate poarte fi
consultat sau copiat numai pentru infractiunile si cazurile prevazute in art. 91 alin. (5), cu incuviintarea
prealabila a presedintelui instantei.
Potrivit art. 91 alin. (6), inregistrarea convorbirilor dintre avocat si partea pe care o reprezinta
sau o asista in proces nu poate fi folosita ca mijloc de proba decat daca din cuprinsul acesteia reies
date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea sau savarsirea de catre avocat a unei
infractiuni dintre cele prevazute la alin. (1) si (2). Cu alte cuvinte, o asemenea inregistrare nu poate
sprijini acuzarea unui inculpat pentru una din infractiunile expres nominalizate, chiar daca acesta s-a
destainuit avocatului sau.
b) Inregistrarea de imagini

12

Inregistrarea de convorbiri efectuate prin alte mijloace de telecomu-nicatie, cat si inregistrarea de

imagini, precum si procedura de certificare a acestora sunt supuse acelorasi conditii de autorizare ca si
cele descrise anterior. Singura exceptie o constituie neredarea in forma scrisa a casetei video.
Aceleasi reglementari procesuale si procedurale sunt specifice si in cazul inregistrarilor in mediu
ambiental, al localizarii sau urmaririi prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere.
Si partile pot prezenta ca mijloc de proba inregistrari audio-video pe care le-au purtat cu tertii, cu
conditia sa nu fie interzise de lege.
2.2. Valoarea probatorie a inregistrarilor ca mijloace de proba
Avand in vedere consacrarea principiului liberei aprecieri a probelor, inregistrarile audio-video
sunt egale cu celelalte mijloace de proba in ceea ce priveste forta probanta. Cu toate acestea, organele
judiciare trebuie sa le acorde o atentie deosebita datorita existentei riscului falsificarii lor. Din
acest motiv, legiuitorul a introdus alaturi de rigurozitatea conditiilor de efectuare si certificare a acestor
inregistrari o dispozitie expresa privind verificarea lor, dandu-se posibilitatea expertizarii tehnice a
originalitatii inregistrarilor, la cererea procurorului, a partilor ori din oficiu [art. 91 alin. (1)].
3. Mijloace materiale de proba
De regula, de cate ori se savarsesc infractiuni, se lasa urme pe anumite obiecte de la locul faptei
sau din apropiere ori chiar unele obiecte.
Mijloacele materiale de proba sunt denumite si martori muti ai infap-tuirii justitiei, deoarece
acestea pot furniza informatii mult mai exact decat adevaratii martori, neridicand niciodata suspiciunile
relei-credinte intalnite de multe ori la persoanele chemate ca martori1.
Mijloacele materiale de proba sunt acele obiecte care contin sau poarta o urma a faptei
savarsite, precum si orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului (art. 94 si 95).
Mijloacele materiale de proba se pot clasifica in patru grupe:
a) obiecte ce au folosit sau au fost destinate sa serveasca la savarsirea infractiunii(arma
crimei, dispozitive si scule de deblocare a sistemului de asigurare al usilor);
b) obiecte care reprezinta produsul infractiunii (bunul insusit de infractor in cazul infractiunii
de furt);
c) obiecte care contin sau poarta o urma a infractiunii savarsite
(inscrisul contrafacut in cazul infractiunii de fals material sau obiectul care pastreaza urmele
instrumentelor de spargere, in cazul infractiunilor de furt calificat, pete de sange ce provin de la
victima imprimate pe hainele criminalului etc.);
d) orice
alte
obiecte
care
ajuta
la
aflarea
adevarului (un
act
de
identitate, un obiect personal apartinand infractorului, care a fost uitat sau
pierdut la locul savarsirii infractiunii).
Cele de la lit. a) si b) mai sunt denumite si corpuri delicte.
Dupa ce au fost descoperite, aceste obiecte trebuie ridicate si conservate cu mare atentie, in
vederea cercetarii lor, daca este cazul in conditii de laborator, astfel incat sa se realizeze o valorificare
eficienta. Mijloacele materiale de proba descoperite, ridicate si conservate se consem-neaza intr-un
proces-verbal.
3.2. Valoarea probatorie
13

Ca orice mijloc de proba, mijloacele materiale de proba au aceeasi valoare probatorie. Dar sunt
situatii in care probele materiale pot furniza informatii cu valoare probanta deosebita, constituindu-se
in probe directe (obiectele, respectiv corpurile delicte, a caror detinere este interzisa de lege; in cazul
instrumentelor folosite in scopul falsificarii de valori constituie probe directe de vinovatie). Alteori,
mijloacele materiale de proba sunt probe indirecte (un obiect personal, uitat sau pierdut de autor la
locul savarsirii infractiunii).
In momentul aprecierii probelor materiale, trebuie avuta in vedere si varianta ca acestea pot fi
create artificial de catre autor in scopul inducerii in eroare a organelor judiciare. Prin urmare, evaluarea
informatiilor furnizate de acestea trebuie sa se coroboreze cu celelalte probe ale cauzei.
Aspecte privind procedeele de descoperire si de ridicare a inscrisurilor si a mijloacelor
materiale de proba
4.1. Ridicarea de obiecte si inscrisuri
Exista situatii in care anumite obiecte sau inscrisuri ce pot servi ca mijloace de proba in procesul
penal se afla in posesia unor persoane fizice sau juridice. In aceste cazuri, organul de urmarire penala
sau instanta de judecata au obligatia sa le ridice de la locul unde se gasesc (art. 96).
Ridicarea de obiecte sau inscrisuri este o activitate care se deosebeste de perchezitie ce se
efectueaza tocmai in scopul descoperirii si identificarii inscrisurilor si obiectelor prin aceea
capresupune cunoasterea atat a inscrisurilor sau obiectelor care au legatura cu cauza penala, cat si a
locului unde acestea se gasesc.
Corelativ obligatiei organelor judiciare de a ridica obiectele sau inscrisurile ce pot servi ca
mijloace de proba, exista si obligatia de predare a lor de catre cei care le detin. Astfel, art. 97 alin. (1)
prevede ca orice persoana fizica sau juridica, in posesia careia se afla un obiect sau un inscris ce
poate servi ca mijloc de proba, este obligata sa-l prezinte si sa-l predea, sub luare de dovada, organului
de urmarire penala sau instantei de judecata, la cererea acestora. In cazul in care organul de urmarire
penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o copie de pe un inscris poate servi ca mijloc de proba,
retinenumai copia. In cazul in care obiectul sau inscrisul are caracter secret ori confidential,
prezentarea sau predarea se face in conditii care sa asigure pastrarea secretului ori a confidentialitatii
[art. 97 alin. (3)].
Nerespectarea acestor dispozitii legale atrage raspunderea penala in conditiile prevazute de art.
252 C.pen. (infractiunea de neglijenta in pastra-rea secretului de stat).
Daca obiectul sau inscrisul cerut nu este predat de bunavoie, organul judiciar dispune ridicarea
silita [art. 99 alin. (1)].
In cursul judecatii, dispozitia de ridicare silita a obiectelor sau inscrisurilor se comunica
procurorului, care ia masuri de aducere la indeplinire prin organul de cercetare penala [art. 99 alin.
(2)].
In ceea ce priveste ridicarea de obiecte si inscrisuri care se afla la unitatile postale sau de
transport, cand sunt date si indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru
care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, in faza de urmarire penala, procurorul poate propune
instantei de judecata sau aceasta din oficiu, in cursul judecatii, poate dispune retinerea corespondentei
ori obiectelor trimise de invinuit sau inculpat ori adresate acestuia, direct sau indirect [art. 98 alin.
(1)].
14

Actul procesual ce contine o asemenea dispozitie este constituit de incheierea de sedintamotivata

a instantei ce are competenta de a judeca in prima instanta cauza, data in camera de consiliu.
In cazuri urgente si temeinic justificate, procurorul, prin ordonanta, poate dispune retinerea si
predarea scrisorilor, telegramelor si a oricarei alte corespondente ori obiecte la care se refera alin. (1)
al art. 98, cu obligatia informarii de indata a instantei, care va confirma sau infirma masura, tot
prinincheiere, in camera de consiliu.
Organul judiciar retine ceea ce este necesar pentru solutionarea cauzei, corespondenta si obiectele
ridicate care nu au legatura cu cauza restituindu-se destinatarului [art. 98 alin. (2)]. Procedura ridicarii
obiectelor si inscrisurilor este aceeasi ca si in cazul efectuarii perchezitiei (art. 103-105, art. 107-111).
4.2. Perchezitia
Articolul 27 alin. (1) din Constitutie consacra inviolabilitatea domiciliului astfel: Domiciliul si
resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramane in domiciliul ori resedinta unei
persoane fara invoirea acesteia.
In situatiile prevazute expres de lege, se poate patrunde in domiciliul sau resedinta unei
persoane, chiar fara invoirea acesteia [art. 27 alin. (2) din Constitutie].
Referitor la domiciliu, trebuie avut in vedere si art. 8 paragr. 1 din Carta Europeana a Drepturilor
Omului, potrivit caruia Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a
domiciliului si corespondentei sale.
Perchezitia ajuta la rezolvarea cauzelor penale daca prin obiectele si inscrisurile gasite se
elucideaza unele aspecte ale cauzei penale. Cand persoana careia i s-a cerut sa predea vreun obiect
sau inscris dintre cele aratate in art. 98, tagaduieste existenta sau detinerea acestora, precum si ori de
cate ori exista indicii temeinice ca efectuarea unei perchezitii este necesara pentru descoperirea si
strangerea probelor, se poate dispune efectuarea acesteia [art. 100 alin. (1)]. Perchezitia poate fi
domiciliara sau corporala [art. 100 alin. (2)].
Perchezitia domiciliara nu poate fi dispusa inainte de inceperea urmaririi penale. In cursul
urmaririi penale, procurorul solicita motivat instantei de judecata efectuarea perchezitiei. Perchezitia
domiciliara poate fi dispusa numai de judecator prin incheiere de sedinta motivata, indiferent de faza
in care se afla procesul penal. Discutarea cererii are loc in camera de consiliu, fara citarea partilor, insa
cu participarea obligatorie a procurorului. In urma modificarilor aduse prin Legea nr. 356/2006, s-a
statuat ca este competenta a se pronunta pe cererea de perchezitie instanta careia i-ar revenicompetenta
de a solutiona cauza in prima instanta sau cea corespunzatoare in grad acesteia, in a carei
circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul ce efectueaza sau supravegheaza
urmarirea penala.
Autorizatia de perchezitie trebuie sa cuprinda: denumirea instantei;
- data, ora si locul emiterii; numele, prenumele si calitatea persoanei care emite autorizatia;
perioada pentru care s-a emis autorizatia; locul unde urmeaza a se efectua perchezitia; numele persoanei
la domiciliul sau resedinta careia se va desfasura perchezitia; numele invinuitului sau inculpatului.
Atat in faza de urmarire penala, cat si in faza de judecata, perchezitia se efectueaza de catre
procuror sau organul de cercetare penala, insotit, dupa caz, de lucratori operativi [art. 101-102 alin.
(2)].
15

Potrivit art. 102, si instanta poate proceda la efectuarea perchezitiei cu ocazia unei cercetari
locale.
Referitor la timpul efectuarii perchezitiei, art. 27 alin. (4) din Constitutie arata ca perchezitiile pe
timpul noptii sunt interzise, afara de cazul infrac-tiunii flagrante.
Atat perchezitia domiciliara, cat si ridicarea de obiecte si inscrisuri se pot face intre orele 600-2000,
iar in celelalte ore numai in caz de infractiune flagranta sau cand perchezitia urmeaza sa se efectueze
intr-un local public. Perchezitia inceputa intre orele 600-2000 poate continua si in timpul noptii (art.
103). Organul judiciar care urmeaza sa efectueze perchezitia este obligat ca, in prealabil, sa se
legitimeze si, in cazurile prevazute de lege, sa prezinte autorizatia data de catre judecator [art. 104 alin.
(1)].
Perchezitia domiciliara si ridicarea de obiecte si inscrisuri se fac in prezenta persoanei la care se
desfasoara activitatea, iar in lipsa acesteia, in prezenta unui reprezentant, a unui membru al familiei sau
a unui vecin, avand capacitate de exercitiu [art. 104 alin. (2)]. Cand persoana la care se face perchezitia
este retinuta sau arestata, ea va fi adusa, iar daca se afla in imposibilitate obiectiva de a participa la
activitatea respectiva (se afla internata in spital), se va asigura prezenta uneia din persoanele
nominalizate in art. 104 alin. (2).
Activitatea de perchezitionare se efectueaza de catre organul judiciar in prezenta unor martori
asistenti. Tot ca o manifestare a dreptului la aparare, a fost introdus alin. (5) la acest text normativ, prin
care se interzice efectuarea de alte acte procedurale, in acelasi timp cu perchezitia, care impiedica
participarea persoanei la desfasurarea acesteia.
Potrivit art. 105, organul judiciar care efectueaza perchezitia are dreptul sa deschida incaperile sau
alte mijloace de pastrare a obiectelor sau inscrisurilor cautate, daca cel in masura sa le deschida ar
refuza aceasta. Daca persoana la care se face perchezitia este prezenta, permanent se vor urmari
sireactiile acesteia, fiind necesar a se insista asupra acelor locuri care produc stari emotionale
tensionate celui perchezitionat.
Organul judiciar este obligat sa ia masuri ca faptele si imprejurarile din viata personala a celui la
care se efectueaza perchezitia si care nu au legatura cu cauza sa nu devina publice. Atributiile
organului judiciar se vor limita la ridicarea acelor obiecte si inscrisuri care au legatura cu fapta
savarsita; obligatoriu, se ridica acele obiecte sau inscrisuri a caror circulatie sau detinere este
interzisa.
Alaturi de perchezitia domiciliara, art. 106 reglementeaza si perchezitia corporala, care se
efectueaza in scopul cautarii de obiecte si de inscrisuri aflate asupra unei persoane. Aceasta poate fi
dispusa, dupa caz, de catre: organul de cercetare penala; procuror; judecator.
Perchezitia corporala se efectueaza, respectandu-se dispozitiile art. 104 alin. (1), de catreorganul
judiciar care a dispus-o sau de catre persoana desemnata de catre acesta, care trebuie sa fie de acelasi
sex cu perchezitionatul.
Perchezitii corporale pot efectua si organele de constatare prevazute in art. 215. In acest sens,
comandantii de nave si aeronave, agentii politiei de frontiera pot efectua perchezitii corporale asupra
faptuitorului si pot verifica lucrurile pe care acesta le are cu sine.
Perchezitiile corporale se pot efectua si in afara procesului penal si, datorita locului si
imprejurarilor in care se impune efectuarea lor, lipseste autorizatia.
16

Procesul-verbal incheiat cu ocazia perchezitiei constituie mijloc de proba.

Perchezitia corporala efectuata de agentii politiei de frontiera, ca organe de constatare, nu trebuie
confundata cu perchezitia efectuata cu ocazia controlului normal care se efectueaza la punctele de
trecere a frontierei de stat si care este un act administrativ cu caracter special.
Obiectele sau inscrisurile se prezinta persoanei de la care sunt ridicate si celor care asista, pentru
a fi recunoscute si a fi insemnate de catre acestea spre neschimbare, dupa care se eticheteaza si
sesigileaza [art. 107 alin. (1)]. Prezentarea obiectelor si inscrisurilor martorilor-asistenti are menirea de
a contracara eventuala aparare a invinuitului sau inculpatului, cum ca acestea nu au fost ridicate de la
domiciliul sau. In cazul in care sunt obiecte care nu pot fi insemnate ori pe care nu se pot aplica
etichete si sigilii, ele se impa-cheteaza si se inchid, pe cat posibil, laolalta, dupa care se aplica
sigilii[art. 107 alin. (2)]. Obiectele care nu pot fi ridicate se sechestreaza si se lasa in pastrare celui la
care se afla sau unui custode [art. 107 alin. (3)].
Probele care necesita analize de laborator se iau cel putin in dublu si se sigileaza, una dintre ele
lasandu-se aceluia de la care se ridica, iar in lipsa acestuia, reprezentantului ori unui membru de familie
sau celor cu care locuieste ori unui vecin si, daca este cazul, custodelui.
Modul de efectuare a perchezitiei, precum si ridicarea de obiecte si inscrisuri se consemneaza intrun proces-verbal care trebuie sa cuprinda, in afara mentiunilor stipulate in art. 91, si urmatoarele
elemente: locul, timpul si conditiile in care inscrisurile si obiectele au fost descoperite si
ridicate;enumerarea si descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute; obiectele care nu au fost
ridicate, precum si acelea care au fost lasate in pastrare.
Copie de pe procesul-verbal se lasa persoanei la care s-a facut perchezitia sau de la care s-au ridicat
obiectele sau inscrisurile ori reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar in lipsa, celor cu
care locuieste sau unui vecin si, daca este cazul, custodelui [art. 108 alin. (4)].
Obiectele si inscrisurile, in functie de natura lor, pot fi atasate la dosar sau pastrate in alt mod.
Cele ridicate si neatasate la dosar pot fi fotografiate, iar pozele vizate se ataseaza la dosar.
Pana la solutionarea definitiva a cauzei, mijloacele materiale de proba se pastreaza la organul de
urmarire penala sau de catre instanta de judecata la care se gaseste dosarul, iar cele care nu au legatura cu
cauza se vor restitui persoanei careia ii apartin, exceptie facand obiectele supuse confiscarii speciale.
Obiectele ce servesc ca mijloace de proba si nu sunt supuse confiscarii speciale pot fi restituite
persoanei careia ii apartin - doar daca prin aceasta restituire nu s-ar putea stanjeni aflarea adevarului ,
punandu-i-se insa in vedere obligatia sa le pastreze pana la solutionarea definitiva a cauzei.
Mijloacele de proba ce privesc obiectele aratate in art. 165 alin. (2) (bunuri perisabile, obiecte
din metale sau pietre pretioase, mijloace de plata straine, obiecte de arta si de muzeu, colectiile de
valoare etc.), daca nu se restituie, se conserva sau se valorifica prin intermediul unitatilor de profil.
In cazul in care perchezitia sau ridicarea de obiecte si inscrisuri se efectueaza la o unitate din cele
prevazute in art. 145 C.pen. sau la alta persoana juridica, se respecta regulile prezentate mai sus, la
care se adauga: a) organul judiciar se legitimeaza si, dupa caz, infatiseaza reprezentantului unitatii
publice sau al altei persoane juridice autorizatia data; b) ridicarea de obiecte si inscrisuri, precum si
perchezitia se efectueaza in prezenta reprezentantului unitatii; c) cand este obligatorie prezenta
martorilor-asistenti, acestia pot face parte din personalul unitatii; d) copia procesului-verbal se lasa
reprezentantului unitatii (art. 111).
17

BIBLIOGRAFIE:
Anastasiu Criu, Drept procesual penal. Ediie revizuit i actualizat conform Legii nr.
202/2010, Ed.Hamangiu, Bucureti, 2011, pag. 339.
V.Dongoroz, S.Kahane, G.Antoniu, C-tin Bulai, N.Iliescu, R.Stnoiu, Explicaii teoretice ale
codului de procedur penal romn. Partea general., vol.V, Ed.Academiei Romne i Ed.All
Beck, Bucureti, 2003.
Anca Lelia Lorincz, Drept procesual penal, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2015.
Ion Poian, Ioana Pcurariu, Drept procesual penal: partea general, Ed. Universul Juridic,
Bucureti, 2014.
Gianina-Anemona Radu, Drept procesual penal: partea general, Ed.C.H. Beck, Bucureti, 2012.
Noul Cod de Procedur Penal actualizat prin:
Lege nr. 255/2013 - pentru punerea n aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedur
penal i pentru modificarea i completarea unor acte normative care cuprind dispoziii procesual
penale din 19 iulie 2013, Monitorul Oficial 515/2013
http://legeaz.net/dictionar-juridic/mijloace-de-proba
http://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala

18