1.

INTRODUCERE

Raportat la condiţiile de existenţă ale vieţii în general şi de desfăşurare a activităţilor umane

în special, apa prezintă o dublă importanţă şi anume: ca factor al mediului înconjurător, respectiv
generatoare de sisteme ecologice şi ca materie primă pentru anumite folosinţe: utilizarea ca sursă
de apă potabilă, utilizarea ca apă industrială, folosirea apei pentru agrement, piscicultură etc.
În ambele ipostaze apa trebuie să îndeplinească anumite condiţii de calitate, mai precis să
fie de calitate corespunzătoare. Conform cerinţelor vieţii moderne, calitatea apei şi-a pierdut
treptat caracterul de noţiune abstractă, devenind, alături de cantitate, una din „dimensiunile” apei,
care poate fi „măsurată” prin determinarea unui ansamblu de elemente numite „indicatori de
calitate”. Pentru majoritatea acestor indicatori, exprimaţi în concentraţii specifice (de exemplu
mg/l), valorile obţinute trebuie interpretate în raport cu situaţia hidrologică corespunzătoare
momentului de prelevare a probelor de apă.
Din punct de vedere statistico-matematic, indicatorii de calitate sunt de natura unor
variabile continue, adică a unor caracteristici cantitative care pot lua orice valoare numerică,
între anumite limite. Astfel, apare ideea determinării unui volum cât mai mare de analize pentru
a estima o mărime apropiată de valoarea medie reală. În consecinţă, frecvenţa recoltării într-o
secţiune de control ar trebui să fie foarte mare. Acest deziderat poate fi realizat prin utilizarea
instalaţiilor de control automat al calităţii apei [1].
De asemenea, apelor naturale le revine şi funcţia de a recepţiona apele uzate încărcate cu
deşeurile sau „pierderile” care rezultă din activităţile umane, ceea ce alterează calitatea iniţială a
apei. În condiţiile societăţii contemporane, caracterizată de ritmul accelerat al dezvoltării
socialeconomice, apare tendinţa unei accentuări periculoase a procesului de poluare a resurselor
de apă, putându-se ajunge la situaţii total necorespunzătoare. De aceea, ţinând seama de cele
două caracteristici principale: apa - factor de mediu şi apa - materie primă, este necesar să se
prevadă, pe perioade corespunzătoare dezvoltării social-economice, un program adecvat de
măsuri pentru protecţia calităţii apelor. Dar pentru a se putea întocmi şi aplica în mod eficient un
astfel de program, în primul rând se impune, ca o condiţie absolut necesară, deţinerea unor
informaţii cât mai corecte şi mai complete cu privire la gradul de încărcare (poluare) al apelor
naturale, precum şi la regimul surselor potenţiale de poluare [2].
În acest sens cunoaşterea calității apelor este activitatea specifică care se
desfăşoară sistematic şi periodic în scopul obținerii elementelor fundamentale pentru aprecierea
evoluției calității apelor şi pentru elaborarea deciziilor în domeniul gospodăririi calității apelor.
Proiectarea şi implementarea unui program de monitorizare la nivel zonal şi naţional reprezintă o
condiţie esenţială a cunoaşterii calităţii apei şi parte intrinsecă a monitoringului integrat al
mediului.

2. MONITORIZAREA CALITĂŢII APEI

Monitorizarea şi evaluarea calităţii apei se bazează pe următoarele trăsături fundamentale: fizice,

chimice, biologice şi microbiologice. Este un proces de analiză, interpretare şi comunicare a
acestor proprietăţi în cadrul activităţilor umane şi de conservare a mediului natural. Aşadar, nu
este un proces fix, fiind adaptat în funcţie de nevoile locale, naţionale sau internaţionale. Prin
proiectarea unui program de monitorizare a calităţii apei se urmăreşte ca informaţiile obţinute să
fie de folos în luarea deciziilor.
Managementul resurselor de apă necesită informaţ ii cu privire la:

 Condiţ iile de calitate a apelor de suprafaţ ă ş i subterane la nivel naţ ional;

 Unde, cum ş i de ce s-au modificat aceste condiţ ii î n timp?

 Unde există probleme majore legate de calitatea apelor ş i care

sunt cauzele apariţ iei lor?

 Existenţ a unor programe care lucrează efectiv pentru

prevenirea sau remedierea problemelor;

 Respectarea standardelor ş i obiectivelor de calitate.

Dispunând de asemenea informaţii, unele programe de monitorizare vor fi pe termen lung

proiectate astfel încât să ofere un volum cumulativ de informaţii, în timp ce altele vor avea un
singur obiectiv şi se vor întinde de-a lungul unei perioade de timp scurte [3].
Scopul monitoringului calităţ ii apelor este acela de a răspunde la î ntrebările de mai sus ş i
de a asigura supravegherea î ntregului ciclul CAPTARE – TRATARE – DISTRIBUŢIE –
UTILIZARE – EVACUARE.
 În ceea ce priveş te sursele de poluare, discuţ ia comportă aspectul tipului de activitate
poluantă ş i respectiv al modului de descărcare î n corpul de apă receptor. Conform Directivei
Cadru a Apei (2000) au fost definite patru clase de bază de activităţ i, sau sectoare de activităţ i
care exercită presiuni asupra corpurilor de apă, de suprafaţ ă sau subterane, ş i anume:

• Poluare;

 Alterarea regimului hidrologic;

 Modificări morfologice;

• Biologie (Tabelul 1).

Într-un context mai larg, trebuie avută î n vedere ş i poluarea naturală care poate să contribuie la
multe dintre categoriile enumerate mai sus, cum ar fi: materii solide î n suspensie (din eroziunea
versanţ ilor ş i descărcarea î n corpul de apă receptor, din repunerea î n curent a sedimentelor la
mărimea debitelor); acizi ş i alcalii (prin dizolvarea compuş ilor minerali naturali, ploi acide);
fosfor ş i azot; materie organică (materie moartă de origine vegetală ş i animală spălată de pe
versanţ i); compuş i metalici naturali; radionuclizi (proveniţ i din spălarea zăcămintelor sau căderi
radioactive din atmosferă); microorganisme (viruş i, bacterii datoraţ i faunei sălbatice).
Tabel 1. Clasele principale de activităţ i care exercită presiuni asupra corpurilor de apă

SURSE DE Categorie corp de apa OBIECTIVE

POLUARE

DCA (biota)

Habitație,
subterane

piscicole
Îmbăiere
Costiere

potabilă
Lacuri

Ferme
păsări
Rauri

Ape

Apă
POLUARE
Casnica
Industrie
Agricultură
Piscicultură
Silvicultură
Zone impermeabile
Mine, cariere
Zone de depozitare
Transporturi
ALTERĂRI ALE REGIMULUI HIDROLOGIC
Captare
Lucrări de
regularizare a
scurgerii
Lucrări
hidroenergetice
Ferme piscilole
Răcire
Mărirea debitelor pe
râu (transfer de apă)
MODIFICĂRI MORFOLOGICE
Activități agricole
Așezări umane
Zone industriale
Protecție împotriva
inundațiilor
Exploatare,
întreținere
Navigație
BIOLOGICE
Pescuit/ pescuit
sportiv
Ferme piscicole
Golirea iazurilor

Sursa: conform Directiva Cadru a Apei, 60/2000/EC

Desigur că, în general, sursele de poluare naturală sunt de tip difuz, fără o localizare precisă şi
dificil de urmărit/ controlat. Cuantificarea contribuţiei lor la procesul general de poluare al unui
ecosistem dat este, de asemenea, greu de estimat dar, cu excepţ ia unor situaţ ii particulare ş i
episodice, aportul acestor surse rămâne nesemnificativ.

Cele mai importante presiuni asupra resurselor de apă care depind de sursele de poluare sunt cele
prezentate î n Figura 2.

PRESIUNI
CANTITATIVE

Figura 2. Principalele presiuni asupra resurselor de apă

Aportul de poluanţ i î n ecosistemele acvatice poate avea loc î n mod neintenţ ionat
(majoritatea surselor naturale), accidental/ episodic (din surse naturale sau autorizate) ş i continuu
(din surse autorizate).
După maniera de descărcare î n corpul de apă receptor, sursele se clasifică î n punctiforme
ş i difuze, iar î nţ elegerea diferenţ elor dintre ele este necesară pentru a putea exercita un control
eficace al proceselor de poluare.
Prin definiţ ie o sursă punctiformă este un input de poluare cauzat de o singură sursă.
Efluenţ ii netrataţ i, sau trataţ i inadecvat, sunt probabil î n continuare sursa majoră de poluare
punctiformă î n apele lumii. Printre alte surse punctiforme importante se numără exploatările
miniere ş i efluenţ ii industriali. Astfel de presiuni din poluarea punctuală se pot sintetiza după o
schemă de determinare surse – presiune – modificări posibile ale stării.

Pe măsură ce sursele punctiforme sunt localizate, pentru identificarea lor exactă pot fi utilizate
profile spaţ iale ale calităţ ii mediului acvatic. Unele surse punctiforme sunt caracterizate printr-o
descărcare relativ constantă a substanţ elor poluante pe o perioadă de timp (ex. sisteme de
canalizare) î n timp ce alte descărcări sunt ocazionale sau fluctuante (deversări accidentale ş i
fisuri). O staţ ie de epurare a apei menajere ce deserveş te o populaţ ie fixă furnizează o cantitate
continuă de nutrienţ i către corpul de apă receptor. De aceea o creş tere a descărcărilor î n râu
cauzează o diluţ ie accentuată ş i o scădere caracteristică î n concentraţ ia râului. Acest lucru este î n
contrast cu depunerile atmosferice ş i alte surse difuze unde creş terea scurgerii de suprafaţ ă
cauzează adesea concentraţ ii de poluanţ i crescute î n corpul de apă receptor.

Tipuri de poluare ş i natura poluanţ ilor

Poluarea apelor receptoare poate fi naturală ş i artificială. Poluarea naturală se datorează surselor
de poluare naturală (de ex. la trecerea apei prin roci solubile când apa se î ncarcă cu diferite
săruri) sau ca urmare a dezvoltării excesive a vegetaţ iei ş i vieţ uitoarelor acvatice. Poluarea
artificială se datorează surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice, nămolurilor,
reziduurilor, navigaţ iei.

Uneori se vorbeş te despre poluare controlată (organizată) ş i necontrolată (neorganizată) Poluarea

controlată se referă la cea care provine din ape uzate transportate prin reţ eaua de canalizare ş i
evacuate î n anumite puncte, stabilite prin proiecte; poluarea necontrolată provine din poluanţ i
care ajung î n corpul de apă receptor pe cale naturală ş i de cele mai multe ori prin intermediul
apelor de ploaie. În această ordine de idei trebuie menţ ionate deş eurile animale, produsele
petroliere din zonele de extracţ ie a ţ iţ eiului, gunoaielor.

Poluarea normală ş i accidentală reprezintă categorii de impurificare, folosite deseori pentru a

defini grupuri de surse de ape uzate. Poluarea normală provine din surse de poluare cunoscute,
colectate ş i transportate prin reţ eaua de canalizare la staţ ia de epurare sau direct î n receptor.
Poluarea accidentală rezultă, de exemplu, ca urmare a dereglării unor procese industriale când
cantităţ i mari (anormale) de substanţ e nocive ajung î n reţ eaua de canalizare, defectării unor
obiecte din staţ ia de epurare sau a unor staţ ii de preepurare.

Se mai deosebeş te o poluare primară ş i secundară. Depunerea substanţ elor î n suspensie din apele
uzate, evacuate î ntr-un corp de apă receptor, pe patul acestuia, constituie o poluare primară;
poluarea secundară î ncepe imediat ce gazele rezultate î n urma fermentării materiilor organice din
substanţ ele î n suspensii depuse, antrenează restul de suspensii ş i le aduce la suprafaţ a apei, de
unde sunt apoi transportate î n aval de curentul de apă.

Referitor la natura poluanţ ilor din punctul de vedere al interacţ iunii cu ecosistemele, aceş tia se
î mpart î n biodegradabili ş i nebiodegradabili. La rândul lor, poluanţ ii nedegradabili prin procese
biologice pot fi î mpărţ iţ i î n conservativi ş i neconservativi.
Substanţ ele conservative sunt acelea care nu-ş i schimbă caracteristicile/starea chimică sau ş i-o
schimbă insesizabil pe parcursul duratei de retenţ ie î ntr-un ecosistem dat. Cel mai adesea diluţ ia
ş i dispersia î n corpul de apă receptor reprezintă mijlocul cel mai economic de evitare a poluării,
dar este posibil ca diferitele scheme de reciclare sau tehnologii de producţ ie mai bune să
minimizeze cantităţ ile de astfel de substanţ e ajunse î n apele uzate.

Substanţ ele neconservative sunt descompuse, sorbite, sedimentate prin procese naturale (fizice,
chimice, biochimice) î n cursurile de apă. Un exemplu ar fi radionuclizii care, pe lângă procesul
de dezintegrare naturală, sunt sorbiţ i pe sedimente ş i flora acvatică ş i se pot astfel acumula î n
lanţ ul trofic. La fel, poluarea termică poate fi î ncadrată î n această categorie, cedarea de căldură la
interfaţ a apă-aer conducând la reducerea nivelului termic al receptorului.

Substanţ ele biodegradabile sunt evident neconservative ş i ele pot fi rapid oxidate, reţ inute,
descompuse, fie î n instalaţ iile de tratare, fie î n cursurile de apă, prin procese fizico-chimice sau
biologice.

O altă clasificare frecvent î ntâlnită are la bază compoziţ ia poluanţ ilor. În mare, acestea ar
cuprinde: materii solide î n suspensie; acizi ş i baze; î ngrăş ăminte (nitraţ i ş i fosfaţ i); cianuri;
sulfiţ i; fosfor; metale ş i metaloizi; compuş i organici (produse petrochimice ş i mase plastice);
efluenţ i organici; pesticide; PCB; diverş i compuş i metalici; radionuclizi; detergenţ i;
microorganisme; poluarea termică (Whitehead ş i Lack, 1982).

Clasificarea substanţ elor chimice î n naturale ş i poluante rămâne relativ dificilă ş i adesea
controversată. Indiferent că ele aparţ in elementelor majore care susţ in viaţ a acvatică (oxigen,
hidrogen, carbon, azot, fosfor) sau viaţ a î n general (î n plus faţ ă de cele anterioare: calciu,
potasiu, magneziu, sodiu, sulf, fier etc.), că sunt substanţ e esenţ iale sau neesenţ iale, de
provenienţ ă naturală sau antropică, aproape toate pot constitui, î n anumite condiţ ii, o ameninţ are
pentru mediul acvatic ş i pentru om.

Efecte induse de poluanţ i

În general efectele induse de poluanţ i se evaluează după (i) Modul de comportare î n timp; (ii)
Natura efectelor.

Poluanţ ii pot crea un efect imediat ş i unic sau pot avea un efect cumulativ. Este greu de precizat
care dintre cele două forme este mai periculoasă pentru ecosistemul acvatic, deoarece
magnitudinea impactelor depinde de nivelele la care se manifestă aceste efecte. Exemple clasice
de poluare cu efect cumulativ pot fi: acumularea î n timp a nutrienţ ilor (care conduce la
eutrofizare); acumularea substanţ elor toxice î n lanţ ul trofic (care devine periculoasă pentru
consumatorii de ordin superior); acumularea metalelor grele î n sedimente ş i repunerea lor î n
suspensie la modificarea regimului hidrologic.
 Efecte induse
Afectrarea
Potential Transmitere Reducere Afectarea
Grup de compuş i Eutrofizare Lantului
toxic boli OD estetica
trofic
PUNCTUALE
1. Ape uzate
+   +
menajere
2. Ape uzate industriale de natură:
• organică + + + +
• anorganică  + + + +
• termică  +
• radioactivă + 
3. Ape uzate superficiale deversate:
• din neatenţ ie + + +  +
• posibil de evitat +  +
4. Ape uzate drenate din:
• construcţ ii +
• halde  + +
• terasamente agricole + +  + + +
• preparaţ ii miniere + + + +
5. Deversări ilegale + + + +
DIFUZE
1. Ape subterane
poluate şi drenaj  + +
natural
2. Trafic fluvial + + + 
3. Depuneri
+ 
atmosferice
4. Deversări
 + + 
accidentale

+ nivele normale
• nivele ridicate de impact
Sursa: prelucrare după Varduca (2000)

Scopul şi obiectivele monitorizării mediului hidric

Prin monitorizare se urmăreş te comportarea ecosistemelor acvatice, constituite din apele

de suprafaţ ă (râuri, lacuri), apele subterane, apele din estuare, apele costiere, comunităţ ile
acvatice asociate ş i sedimente. Mărimile măsurate î n cadrul unei activităţ i de monitoring sunt de
natură fizică, chimico/toxicologică, biologico/ecologică, precum ş i date asociate pentru
interpretare.
 Operaţ iile implicate î n evaluarea calităţ ii apei sunt numeroase ş i complexe. Acestea pot fi
comparate cu un lanţ cu numeroase legături, lipsa uneia poate cauza slăbirea î ntregii evaluări.
Este foarte important ca designul acestor operaţ ii să ia î n considerare obiectivele evaluării
calităţ ii apei.

În deceniul ş ase ale secolului trecut, î n primii ani ai monitoringului modern al calităţ ii
apei, activităţ ile erau rareori focalizate pe aspecte particulare. Cu toate acestea, procesul de
evaluare a evoluat î ntr-un set de activităţ i de monitoring sofisticate care includ folosirea chimiei
apei, a particulelor materiale ş i a biotei (Hirsch ş i colab., 1988). Există numeroase manuale
referitoare la metode de monitorizare a calităţ ii apei (Alabaster, 1977; UNESCO/WHO, 1978;
Krenkel ş i Novotny, 1980; Sanders ş i colab., 1983; Barcelona ş i colab., 1985; Canter, 1985;
WMO, 1988; Yasuno ş i Whitton, 1988; WHO, 1992, Cusimano, 1994; Lombard, 1994) cu toate
că majoritatea consideră doar un tip de corp de apă (de ex. râuri, lacuri, sau ape subterane) sau o
abordare pentru monitorizare (de ex. metode chimice sau biologice). Există puţ ine manuale care
iau î n considerare toate corpurile de apă (Hem, 1989).

Evaluarea calităţ ii apei este î n general un proces de evaluare a naturii fizice, chimice ş i
biologice a apei, iar monitoringul calităţ ii apei reprezintă colectarea de informaţ ii relevante.
Principalul motiv pentru evaluarea calităţ ii mediului acvatic a fost, tradiţ ional, nevoia de a
verifica dacă calitatea apei observate este potrivită pentru utilizarea intenţ ionată.

Monitoringul este utilizat pentru determinarea tendinţ elor mediului acvatic ş i a modului
î n care calitatea apei este afectată de evacuări de contaminanţ i, alte activităţ i antropice ş i/sau
operaţ iuni de procesare a deş eurilor (monitoringul de impact). Mai recent, monitoringul a fost
utilizat pentru estimarea fluxurilor, de nutrienţ i sau poluanţ i, transportate de către râuri sau ape
subterane către lacuri ş i oceane sau î ntre diverse ţ ări riverane. Monitorizarea pentru determinarea
calităţ ii de fond a mediului acvatic este î n prezent des utilizată ş i furnizează o referinţ ă valoroasă
pentru evidenţ ierea impactelor.

Activităţ ile de monitoring constau î n:

  Identificarea problemelor de mediu;

  Proiectarea ş i planificarea programelor de monitoring;
  Selectarea indicatorilor de monitoring;
  Stabilirea amplasărilor de puncte ale reţ elei de monitoring;
  Observaţ ii de teren, prelevare probe;
  Analize de laborator;
  Stocarea, manipularea ş i difuzarea datelor;
  Interpretarea ş i evaluarea datelor pentru producerea de

informaţ ii;

 Raportarea ş i distribuirea rezultatelor de monitoring.

Tabel 9. Elemente cheie ale unui program de evaluare

1. Obiective Ar trebui să ţ ină cont de factorii hidrologici, de utilizările apei, de

dezvoltarea economică a zonei, de politicile legislative. aceş ti factori sunt
foarte importanţ i dar accentul trebuie pus pe concentraţ ii sau î ncărcări, pe
distribuţ ia spaţ io-temporală ş i pe monitorizarea cea mai adecvată.
2. Studii Sunt activităţ i limitate, de termen scurt, pentru determinarea indicatorilor
preliminare de calitate a apei, tipul monitoringului ş i pentru luarea î n considerare a
poluanţ ilor precum ş i fezabilitatea tehnică ş i financiară a unui program
complet de monitoring.
3. Proiectarea
Include selectarea tipului de poluanţ i, selectarea locaţ iilor staţ iilor,
programului de
frecvenţ a prelevării probelor ş i aparatura de prelevare a probelor.
monitoring
4. Monitoring î n Acestea includ măsurători in-situ, prelevarea probelor din mediile
teren corespunzătoare (apă, biotă, particule materiale), pretratarea ş i conservarea
eş antioanelor, identificarea ş i transportul acestora.
5. Monitoring Include măsurători ale descărcărilor apei, ale nivelul apei, profile termice ş i
hidrologic ar trebui î ntotdeauna corelate cu activităţ ile de evaluare a calităţ ii apei.
6. Activităţ i de
Includ măsurători ale concentraţ iei, determinări biologice.
laborator
7. Controlul calităţ ii Trebuie î ntreprins realizându-se asigurarea calităţ ii rezultatelor î n cadrul
datelor fiecărui laborator ş i interlaboratoarele ce participă î n acelaş i program de
monitoring, precum ş i prin verificarea operaţ iunilor din teren ş i a datelor
hidrologice.
8. Raportarea ş i Sunt î n mare parte computerizate ş i implică folosirea bazelor de date, a
stocarea datelor analizei statistice, determinării ale evoluţ iei, corelarea mai multor factori,
prezentarea ş i diseminarea rezultatelor î n forme adecvate (grafice, date
tabelare).
9. Interpretarea Implică compararea î ntre staţ ii a datelor de calitate a apei (indicatori de
datelor calitate ai apei, fluxuri), analiza evoluţ iei calităţ ii apei, dezvoltarea unei
relaţ ii cauză-efect î ntre datele de calitate a apei ş i datele de mediu
(geologie, hidrologie, utilizarea terenurilor ş i inventarul surselor de
poluare) precum ş i evaluarea adecvării calităţ ii apei pentru diferite utilizări.
Pentru probleme specifice ş i pentru evaluarea importanţ ei pentru mediu a
schimbărilor observate, ar fi necesară expertiza externă. Publicarea ş i
diseminarea datelor ş i a rapoartelor către autorităţ ile competente, public ş i
comunitatea ş tiinţ ifică este ultimul pas necesar al activităţ ilor de evaluare.
10. Recomandări Aceste decizii ar trebui adoptate la diverse nivele, de la autorităţ i locale
privind până la foruri internaţ ionale, de autorităţ i competente î n domeniul apei
managementul apei precum ş i de alte autorităţ i de mediu. O decizie importantă este
reproiectarea operaţ iunilor de evaluare pentru a î mbunătăţ i programul de
monitoring ş i al face mai eficient din punct de vedere financiar.

Sursa: prelucrare Chapman (1998)

Obiectivele monitorizării sunt de a caracteriza condiţ iile de calitate ale mediului precum ş i
tendinţ ele acestora, de a aprecia fluxurile de apă ş i poluanţ i, de a compara valorile măsurate cu
valorile admisibile ş i de a emite avertizări î n situaţ ii de urgenţ ă. Aceste deziderate se pot atinge
prin acţ iuni precum:

  evaluarea stării de calitate (î n timp ş i spaţ iu) ş i a tendinţ elor de evoluţ ie;
  caracterizarea problemelor existente (permanente sau urgente);
  proiectarea ş i implementarea programelor/proiectelor (management, reglementări etc.);
  evaluarea eficienţ ei programelor/proiectelor;
  răspunsul operativ la situaţ ii de urgenţ ă.

Durata fiecărui segment î n lanţ ul evaluării este foarte variabilă (Tabelul 10.).

Din punct de vedere al abordării calităţ ii apelor ca resursă ş i implicaţ ii asupra sănătăţ ii
umane, calitatea apelor este, de regulă, definită prin reglementări legale pe baza
comparării indicatorilor individuali cu valorile prescrise de standarde. Modalităţ ile de
analiză ş i interpretare a datelor legate de poluarea chimică a cursurilor de apă sunt bazate
î n principal pe compararea valorilor măsurate cu valorile limită standard.

Pornind de la necesitatea asigurării unui volum de date cât mai bogat ş i cu un nivel de
î ncredere ridicat, activitatea de cunoaş tere a calităţ ii apelor trebuie să aibă la bază
următoarele idei de principiu:

 Realizarea unei scheme cadru teritoriale adecvate de desfăş urare, prin crearea unui
sistem naţ ional pentru supravegherea calităţ ii apelor, alcătuit din subsisteme la nivel
bazinal (prin „sistem” sau „subsistem”, se î nţ elege reţ eaua de secţ iuni de control de pe
cursurile de apă sau alte formaţ iuni hidrologice, pe ansamblul ţ ării, respectiv î ntr-un
bazin hidrografic, prevăzute î n zonele cele mai reprezentative, î n vederea recoltării
probelor de apă care urmează a fi analizate).
 Asigurarea unui mod judicios de urmărire î n timp a calităţ ii apelor, prin organizarea
de campanii periodice de recoltare ş i analiză a probelor de apă, cu frecvenţ e cât mai mari
ş i o eş alonare cât mai uniformă; î n planificarea unei campanii, trebuie să se ţ ină seama ş i
de viteza probabilă a curentului, considerând că ea coincide cu aceea de deplasare a
particulelor materiale care determină calitatea apei.
 Corelarea determinărilor calitative cu debitele estimate î n momentul recoltării
probelor de apă.
Tabel 10. Categorii ş i caracteristicile principale ale activităţ ilor de evaluare a calităţ ii apei

Frecvenţ a de Nr. de indicatori

Tipul activităţ ii Localizarea şi Durata Interpretare
prelevare consideraţ i
densitatea staţ iilor
(observaţ ii)

Monitoring cu scopuri
medie medie (12/an) mediu medie (> 5 ani) medie (1 an)
multiple

Alte activităţ i comune

scăzută: folosinţ e scăzut - un singur
Monitoringul
majore, staţ ii î n reţ eaua foarte ridicată obiectiv mare - > 10 ani > 1 an
tendinţ elor de evoluţ ie
europeană obiective multiple
Evaluarea de bază depinde de factorii de
mare mediu mare 1 /an 1/4 ani 1 an
preliminară mediu analizaţ i

scurtă
Monitoringul de scăzută: la utilizări
medie specific variabilă
supraveghere specifice (lună/
săptămână)

Activităţ i specifice de monitorizare

Monitoringul
scăzut scăzută scăzut mare variabilă medie
condiţ iilor de fond

scurtă
scăzut mediu scurtă
Evaluarea preliminară mare scăzută de obicei (depinzând de
obiective) (lună/
(< 1 an)
săptămână)

foarte scurtă
Evaluări ale foarte scurtă (zile –
mediu mare mare inventarul poluanţ ilor
urgenţ elor săptămâni)
(zile)

limitate î n avalul
Evaluarea impactului medie specific variabilă scurt mediu
surselor de poluare

specific specifică specific scurtă mediu (cu

Evaluări pentru
2 perioade:
modelarea scurt
calibrare ş i
matematică (de ex. pe profile) (de ex. cicluri diurne) (de ex. O diz ş i CBO5) validare)

Supravegherea î n
vederea avertizării foarte limitat continuu foarte limitat nelimitat Instantaneu
timpurii

Nivelele (ridicat, mediu, scăzut) tuturor activităţ ilor caracteristice (frecvenţ ă, densitate, număr de indicatori, durată, interpretare)
sunt date î n relaţ ie cu monitoringul cu scopuri multiple, care a fost luat ca referinţ ă.

Caracteristicile de monitoring importante sunt boldate

Sursa: prelucrare Chapman (1998)

Caracterizarea calităţ ii apei prin considerarea celor mai reprezentativi indicatori de calitate, î n
funcţ ie de condiţ iile naturale specifice ş i de sursele exterioare (ape uzate).

Abordarea evaluării calităţ ii apelor ca factor de mediu are la bază trei componente majore care
caracterizează corpurile de apă:

 caracteristicile hidro-morfologice
 caracteristicile fizico-chimice
 caracteristicile biologice.

O evaluare completă a calităţ ii apei este bazată pe monitoringul convenabil al acestor

componente.

Programe tipice de monitorizare a calităţ ii apei

În principiu, tipurile de monitoring ar putea fi echivalente cu numărul obiectivelor,
corpurilor de apă, poluanţ ilor ş i utilizările apei, cât ş i orice fel de combinaţ ie î ntre acestea. În
practică, î nsă, evaluările sunt limitate la aproximativ 10 tipuri de operaţ iuni (Tabelele 9 ş i 10).

În trecut, multe ţ ări sau autorităţ i î n domeniul apei au implementat programe de
monitoring cu mai multe obiective ş i cu mai multe scopuri fără a efectua studiile preliminare
necesare. Cercetarea critică a rezultatelor obţ inute după câţ iva ani de implementare a
programelor a dus la o a doua generaţ ie de programe cu obiective mai diferenţ iate precum
evaluarea impactului, analiza tendinţ elor ş i decizii de management operaţ ional.

Monitorizarea de fond (efectuată î n principal î n zone nepoluate) a fost î n mod general

efectuată pentru a ajuta la interpretarea monitorizării tendinţ elor (variaţ ii î n timp î n decursul unei
perioade lungi) ş i pentru definirea variaţ iilor naturale ş i spaţ iale.

Modelele şi studiile lor complementare au fost î n general aplicate pentru a anticipa
calitatea apei î n vederea stabilirii măsurilor de management sau pentru a evalua impactul unei
noi surse de poluare a apei. Prin aceasta modelele matematice sunt strâns corelate cu studiile de
impact ş i supravegherea operaţ ională.

Supravegherea î n vederea avertizării timpurii este î ntreprinsă î n scopuri specifice î n

cazurile de evenimente urmate de modificări bruş te ş i imprevizibile ale calităţ ii apei, î n timp ce
supravegherea de urgenţ ă a evenimentelor catastrofice trebuie să fie urmată de supravegheri ale
impactelor pe termen mediu ş i lung. Din motive practice diverse tipuri de monitoring sunt
deseori combinate iar unele dintre staţ iile de prelevare a probelor vor aparţ ine mai multor
programe.

Abordările multidimensionale î n evaluarea calităţ ii apei au devenit o necesitate inevitabilă. În

urmă cu cca. 100 de ani calitatea mediului acvatic era definită doar prin câteva analize ale apei,
dar această definiţ ie a atins acum un nivel de complexitate care necesită consideraţ ii simultane
asupra aspectelor multiple. Una dintre dimensiuni are î n vedere indicatorii fizico-chimici, cum ar
fi nitraţ ii, cromul ş i hidrocarburile poliaromatice, o altă dimensiune, liniile directoare ş i criteriile
pentru folosinţ ele desemnate ale apei, altele au î n vedere diferite medii de monitorizare (apă,
sedimente depozitate sau î n suspensie, coloizi, organisme individuale, ţ esuturi biologice,
biomarkeri). Diferite medii acvatice (râuri, lacuri, zone umede, lacuri de acumulare, ape
subterane) reacţ ionează diferit la poluare, cu scări ale variabilităţ ii diferite, temporal (de la
minute la ani) ş i spaţ ial (vertical, transversal, longitudinal, amonte/aval). În plus, trebuie luate î n
considerare organismele acvatice de la nivelul cel mai simplu până la nivelul cel mai complex,
incluzând diverse tipuri de trăsături biologice, cum ar fi structura comunităţ ilor ş i teste de
toxicitate.

În realitate calitatea apei nu este niciodată studiată î n toate dimensiunile ei. În majoritatea
cazurilor, abordarea evaluării este determinată de importanţ a percepută a mediului acvatic asupra
obiectivelor de operare ş i asupra resurselor umane ş i financiare disponibile. De exemplu,
eutrofizarea lacurilor este î n principal studiată prin analiza nutrienţ ilor, estimări ale biomasei prin
măsurători ale clorofilei, profilele de concentraţ ie ale oxigenului ş i ale câtorva specii de
fitoplancton.

Activităţ ile de monitoring sunt de asemenea î n mare măsură dependente de nivelul de deteriorare
a mediului acvatic. Fiecărui tip î i corespunde un tip specific de monitoring, monitoringul de fond
determină concentraţ iile naturale ş i testează prezenţ a ş i absenţ a substanţ elor xenobiotice.
Monitoringul specific pentru studierea modificărilor incipiente este cerut pentru evaluarea
schimbărilor subtile care caracterizează impactele antropice.

Întrebarea fundamentală î n acest stadiu este legată de stabilirea aspectelor de abordat î n

monitoringul de bază. Deseori aspecte ale calităţ ii apei sunt studiate prin aplicarea de modele
exploratorii sau de predicţ ie, necesarul de date pentru aceste modele cerând derularea unui
monitoring specific. Datele obţ inute prin intermediul acestor modele sunt utile î n definirea
măsurilor de diminuare a poluării. Dacă aceste măsuri nu sunt î ncununate de succes degradarea
calităţ ii apei devine o problemă majoră ş i ar trebui aplicat monitoringul de avertizare. Acest tip
de monitoring este deseori utilizat pentru supravegherea prizelor de captare a apei pentru

potabilizare î n vederea avertizării asupra evenimentelor accidentale provocatoare de poluare.

Odată ce obiectivele au fost identificate clar, sunt esenţ iali patru paş i î n proiectarea
corespunzătoare a unui program de monitoring:

 selectarea mediului adecvat pentru investigare;

 determinarea variabilităţ ii calităţ ii apei prin studii preliminare; integrarea monitoringului
 hidrologic ş i al calităţ ii apei; revizuirea periodică ş i modificarea programului proiectat.

 Selectarea mediului adecvat pentru investigare

Pentru monitoringul acvatic pot fi folosite î n principal trei medii: apa, materia sub formă de
particule î n suspensie ş i organisme vii. Calitatea apei ş i a suspensiilor este estimată prin analize
fizice ş i chimice iar calitatea biologică poate fi determinată prin:
  studii ecologice specifice (specii de nevertebrate sau inventarul bacteriilor) care pot
conduce la elaborarea indicilor biotici;
 teste specifice utilizând una sau mai multe specii (bacterii, crustacee, alge) cum ar fi teste
de toxicitate, teste asupra dezvoltării algale, rate de respiraţ ie;
 studii histologice ş i enzimatice pe organisme selectate;
 analize chimice asupra ţ esuturilor prelevate din diverse organisme selectate.

Fiecare mediu acvatic are un set de caracteristici pentru scopurile de monitoring, de exemplu
aplicabilitatea la corpurile de apă, intercomparabilitate, specificitatea la anumiţ i poluanţ i,
posibilitatea de cuantificare (cum ar fi fluxuri ş i rate), sensibilitatea la poluare cu posibilitatea de
bioacumulare ş i bioconcentrare, sensibilitatea la contaminarea probelor, integrarea î n timp a
informaţ iei produse prin măsurători instantanee sau integrate (indici biotici), nivelul necesar de
personal ş i durata procesului de procesare a probelor de la prelevare la rezultat.

Apa este cel mai comun mediu de monitoring utilizat ş i singurul relevant î n cazul apelor
subterane. Materia sub formă de particule î n suspensie este utilizată extensiv î n studiile asupra
lacurilor ş i î n monitoringul tendinţ elor de evoluţ ie î n timp ce metodele bazate pe indicii biologici
ş i metode ecologice sunt utilizate din ce î n ce mai mult pentru evaluările râurilor ş i lacurilor.

Revizuirea periodică şi modificarea programului proiectat

Modul de realizare al evaluărilor de calitate a apelor trebuie să fie examinat periodic.
Atunci când devin disponibile abordări noi sau când se identifică probleme noi, obiectivele ş i
procedurile de evaluare a calităţ ii apelor trebuiesc revizuite. Poate fi de asemenea necesară
eliminarea unor anumite obiective ş i proceduri ş i adăugarea altora. Majoritatea evaluărilor de
calitate a apelor care au î nceput î n anii 60 – 70 ai secolului trecut erau programe multiobiectiv, se
bazau frecvent doar pe analiza calităţ ii apei. În timp a apărut necesitatea analizei chimice a
materiilor î n suspensie ş i a aluviunilor precum ş i a ţ esuturilor animale. Au fost dezvoltate
abordări specifice pentru studiul eutrofizării ş i acidifierii lacurilor ş i al apelor subterane.

Actualmente, î n Europa, monitorizarea calităţ ii mediului hidric se efectuează conform

indicaţ iilor Directivei Cadru a Apei (DCA) 60/2000/EC urmărindu-se indicatori din domeniul
biologic, hidromorfologic ş i fizico-chimici, î n scopul evaluării complexe, necesare pentru
stabilirea stării ecologice a corpurilor de apă.