Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iaşi

Facultatea de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului

Departamentul de Ingineria Mediului

Specializarea: Managementul Mediului

Estimarea riscului ecologic generat in mediu

de prezenta produselor farmaceutice si de
igiena
I. Introducere
1.1. Aspecte privind estimarea şi managementul riscului
“Riscul poate fi privit ca reprezentând incapacitatea unei firme de a se adapta la
timp şi cu cel mai mic cost la modificările de mediu. Privit din acest punct de vedere, riscul care
afectează activitatea unei firme are ca principal sursă instabilitatea climatului de afaceri
(element exogen firmei) şi incapacitatea agentului economic de a contracara la timp şi fără
costuri ridicate efectele generate de această evoluţie continuă a mediului în care acţionează. În
acest sens, o activitate rentabilă în present poate deveni nerentabilă în viitor ca urmare a
modificării nefavorabile a condiţiilor de mediu. Rezultă, astfel, că riscul este o caracteristică
permanentă a activităţii unei firme, aceasta trebuind să implementeze mecanisme adecvate de
gestionare a riscului, care să evidenţieze rapid modificările apărute şi măsurile de intervenţie.
“Din punct de vedere probabilistic, riscul reprezintă variabilitatea profitului faţă de
media profitabilităţii din ultimii ani. Această accepţiune este foarte important în realizarea
previziunilor, încare “riscul se estimează ca variabilitate a profitului în raport cu speranţa de
rentabilitate”. În acest caz,drept criteriu de definire s-au ales oscilaţiile profitului faţă de o medie,
considerându-se că realizarea unor profituri viitoare mai mici decât nivelul mediu, considerat ca
nivel de referinţă, poate să conducă la apariţia unor situaţii de criză şi să afecteze negativ
activitatea economică.” (Doltu, 2006)
Managementul riscului defineşte totalitatea metodelor sau mijloacelor prin care este
investigată incertitudinea, ca situaţie majoră a manifestării factorilor de risc, şi sunt prevenite
efectele acestora asupra stabilităţii procesului economic, în scopul îndeplinirii obiectivelor.
Managementul riscului, ca process al gestionării unei situaţii incerte, se aplică riguros la toate
nivelurile de desfăşurare a activităţii în cadrul organizaţiilor. Managementul de risc nu poate fi
considerat numai o parte componetă a managementului general ci, datorită complexităţii lui se
poate situa în categoria select a ştiinţelor de graniţă ce necesită în general exploatarea unor
informaţii din domeniile economic, tehnic, operaţional, statistic, juridic, social şi psihologic.
Managementul riscurilor într-o organizaţie este în primul rând responsabilitatea managerului şi a
conducerii executive care trebuie să îndeplinească obiectivele stabilite pentru organizaţie. În
coordonarea managementului riscurilor trebuie să se ţină seamade maximizarea profitului
organizaţiei dar, în acelaşi timp, trebuie să se aibă în vedere cerinţele clienţilor şi
salariaţilor.
 Conţinutul managementului riscului constă într-un proces sistematic de cunoaştere
afactorilor potenţiali ce ameninţă securitatea întreprinderii, măsurarea gradului de gravitate a
acestora,reducerea efectelor prin prevenţie şi protecţie, transferul acelor efecte care nu pot
fi gestionate de întreprindere însăşi la societăţile specializate în gestiunea riscurilor.
Managementul riscului este procesul sistematic de identificare, de analiză de răspuns la riscul
potenţial al unui proiect. Managementul riscului este o abordare structural şi formală, focalizată
asupra paşilor necesari şi a acţiunilor planificate pentru a determina şi controla riscurile,
menţinându-le la un nivel acceptabil.
Scopul este de a maximiza probabilitatea de succes a unei activităţi acţiuni prin
creşterea şanselor de îmbunătăţire a performanţelor şi, în acela şi timp, diminuarea şanselor
pentru evoluţii neanticipate. Succesul unei activităţi înseamnă că acea activitate este fezabilă din
punct devedere economic şi tehnic (al consumului de resurse, modului de desfăşurare şi a
programării acesteia astfel ca să poată fi realizată cu bugetul stabilit şi în termenul
stabilit).Riscurile pot fi variabile cunoscute, adică riscuri care au fost identificate, evaluate şi
cuantificate şi pentru care au fost elaborate planuri. Totodată, riscurile pot fi variabile
necunoscute, respectivriscuri care nu au fost încă identificate sau sunt imposibil de prevăzut.
Un management al riscurilor performant trebuie să urmărească următoarele
obiective:
- stabilirea unei definiţii comune  acceptate a riscului şi a tipurilor de risc care să
alcătuiască o schemă de riscuri specifice pentru organizaţie;
- evaluarea cuprinzătoare a surselor existente şi potenţiale de riscuri interne şi
externe;
- stabilirea unor responsabilităţi clare în domeniul managementului riscurilor (de sus în jos în
ierarhie) şi a sistemului de raportare (de jos în sus) pentru a se evita confuziile, suprapunerea
eforturilor sau pierderea din vedere a unor aspecte importante;
- proiectarea şi realizarea unui sistem cuprinzător de informare managerială care să
reţină, să analizeze şi să comunice atât câştigurile cât şi pierderile produse în
organizaţie;
- elaborarea unui sistem de măsurare a performanţei economice care să i-a în considerare
pierderea prevăzută ( costul activiăţii), pierderea neprevăzută (măsurarea riscurilor) alocarea de
resurse pentru fiecare risc acolo unde este posibil şi realizările ajustate pentru fiecare risc
(rentabilitatea economică adaptatăla factorul de risc);
- evaluarea ratei minime a rentabilităţii şi limitarea creşterii organice a expunerilor la risc;
- stabilirea preţurilor produselor şi serviciilor luând în considerare noile situaţii care
au afectat performanţele organizaţiei;
- elaborarea unui cadru conceptual consistent, în cadrul căruia să se stabilească
obiectivele şi să se evalueze performanţele organizaţionale, produselor (serviciilor),
relaţiilor cu clienţii şi salariaţii;
- instalarea în toate structurile organizaţiei a unor planuri de recuperare în caz de dezastre sau
a unor planuri de continuitate a activităţii, actualizarea şi testarea cu regularitate a
acestor planuri;
- analizarea permanentă a realizărilor şi eşecurilor sistemului de management şi
ajustarea în conformitate cu rezultatele instrumentelor de control;
- stabilirea unui control independent al riscurilor, separat de iniţierea şi derulare a activităţii;
- asigurarea unui nivel profesional şi specializat al cunoştinţelor salariaţilor în
domeniul neutralizării şi controlului diferitelor tipuri de riscuri organizaţionale.
Companiile se comportă diferit în fața riscului; lipsa unui comportament adecvat într-
o situație riscantă a dus la apariția unor etape care ar trebui respectate (etape ale managemetului
riscurilor). Evaluarea riscurilor este una dintre aceste etape și cuprinde în principal două activități
legate între ele: identificarea și estimarea riscurilor.
Acțiunea de identificare a riscurilor nu are loc doar o singură dată; aceasta implica o
monitorizare continuă a mediului organizational cu sopul a detecta riscurile existente dar si cele
noi.
Estimarea riscurilor presupune conceperea unor metode de cuantificare a importanței
riscurilor pentru organizație, precum și aplicarea lor pentru riscurile identificate. Există două
dimensiuni ale expunerii la risc: frecvența și severitatea. Pentru evaluarea acestor dimensiuni
managerul de risc are nevoie de informații privid mărimea și frecvența pierderilor înregistrate
într-o perioadă, frecvența și mărimea out puturilor negative și pozitive. Precizia estimării depinde
de cantitatea de informații pe care o are managerul la dispoziție.
O metodă folosită de multe ori pentru estimarea frecvenței expunerii este calcularea
probabilității că un pericol dat să provoace o pierdere pe parcursul unui an. Richard Prouty,
manager de risc într-o corporație, a propus un sistem de exprimare a probabilităților, care nu
folosește estimării numerice:
- „aproape zero”- înseamnă că în opinia managerului evenimentul nu va avea loc niciodată;
-„slab”- evenimentul, deși pare posibil, nu s-a întâmplat niciodată până în prezent și este foarte
improbabil să se întâmple în viitor;
-„moderat” - se referă la un eveniment care a avut loc din când în când în trecut și care ar putea
surveni și în viitor ;
-„sigur”- înseamnă că evenimentul s-a produs în trecut cu regularitate și este foarte probabil să se
producă și în viitor.
O altă scală de exprimare a probabilităților, utilizată de managerii de risc, este pezentată în
tabelul nr.1.:
Tabelul nr.1. Scala de estimare a probabilităților subiective în patru trepte
Atribut Explicaţie
Probabilitatea de producere este sub 10%; se
Foarte puţin probabil crede că evenimetul nu va surveni pe durata
deviata a echipamentului.
Probabilitatea de producere este între 10% și
Puţin probabil 40%; este greu de crezut că evenimentul va
surveni pe durata de viata a echipamentului.
Probabilitatea de producere este între 40% și
Probabil 80%; este posibil ca evenimentul să survină pe
durata de viață a echipamentului.
Probabilitatea de producere este de peste
Foarte probabil 80%;este foarte posibil ca evenimentul să
survină pe durata de viață a echipamentului.

Pentru estimarea severității expunerii la risc sunt folosite în general dauna

maximă posibilă și dauna maximă probabilă. Dauna maximă posibilă se referă la valoarea totală
maximă a daunei care se poate produce într-un anumit loc, asupra unui bun, însă aceasta se poate
estima și în absența evenimentului nefavorabil. Dauna maximă probabilă este acea valoare a
daunei considerată de managerul de risc ca fiind cea mai verosimilă. Dauna maximă probailă
este, de obicei, mai mică decât dauna maximă posibilă.
Pentru estimarea frecvenței și severității expunerii la risc sunt utilizate matricea riscurilor.
Matricea riscurilor, prezentată în figura nr.1., este foarte importantă deoarece de ea depinde
modul cum vor fi abordate și tratate riscurile.

Unde:
I – frecvența mică, severitate redusă - riscurile din prima categorie pot fi acoperite ușor de
organizație;
II – frecvența mică, severitate ridicată - pentru aceste riscuri se recomandă cu deosebire
asigurarea, deoarece, materializarea lor ar avea un impact foarte puternic asupra organizației
(riscul de incendiu);
III – frecvența mare, severitate scazută - se impun a fi aplicate tehnici de control al riscului, în
scopul de a reduce frecvența producerii pierderilor;
IV- frecvența mare, severitate ridicată - ar trebui evitate de către organizație.

1.2. Scopul evaluării riscului de mediu

Angajatorii au responsabilitatea generală de a asigura protejarea mediului
înconjurător din toate aspectele legate de producție. Scopul realizării unei evaluări a riscurilor de
mediu este de a permite angajatorilor să adopte măsurile necesare pentru a proteja mediul și de a
preveni poluarea.

Aceste măsuri cuprind:

 prevenirea riscurilor de accidente și poluare;
  implementarea unor noi proiecte privind protejarea mediului;
 schimbarea tehnologiei;
 instruirea lucrătorilor în privința preveniri poluări;
 asigurarea organizării şi a mijloacelor corespunzătoare pentru implementarea măsurilor
necesare.
În timp ce scopul evaluării riscurilor de mediu cuprinde prevenirea riscurilor de poluare, acesta
trebuind să fie obiectivul permanent, aceasta nu va putea fi întotdeauna pusă în practică. În cazul
în care nu este posibilă eliminarea riscurilor, acestea trebuie să fie reduse, iar riscurile reziduale
controlate. Într-o etapă ulterioară, ca parte din programul de revizuire, un astfel de risc rezidual
va fi reevaluat şi se poate reexamina posibilitatea de eliminare a riscurilor, poate în lumina
cunoştinţelor noi. Jgfdsaswertyuiopăplkjhgfdsxcvbnm,klkjhgfdertghyjkioiuyhtresdfghjklmjhgfgf
Evaluarea riscurilor ar trebui să fie structurată şi aplicată astfel încât să ajute angajatorii în sensul
următor:
 să identifice pericolele generate în companie şi să evalueze riscurile asociate cu aceste
pericole, să stabilească măsurile care trebuie luate pentru a proteja mediul, ţinând cont de
cerinţele legislative;
 să evalueze riscurile pentru a face cea mai bine informată selecţie a echipamentelor de
lucru sau a tehnologiei, a substanţelor sau a preparatelor chimice folosite, dotarea locului de
muncă şi organizarea muncii;
 să verifice caracterul corespunzător al măsurilor puse în aplicare;
 să stabilească prioritatea activităţilor dacă, în urma evaluării, se descoperă că sunt
necesare şi alte măsuri;
 să îşi dovedească lor, autorităţilor competente, lucrătorilor şi reprezentanţilor lor că au
fost luaţi în considerare toţi factorii legaţi de muncă şi că s-a luat o hotărâre valabilă în legătură
cu riscurile şi măsurile necesare pentru protejarea mediului;
 să se asigure că măsurile de prevenire şi metodele de lucru şi de producţie, care sunt
considerate necesare şi puse în aplicare în urma unei evaluări a riscurilor, asigură obţinerea de
îmbunătăţiri la nivelul protecţiei mediului.

1.3. Obiectivele evaluării riscului de mediu

 Evaluarea riscurilor de mediu are menirea de a identifica eventualele vulnerabilităţi
de protejarea mediului, cu scopul de a elabora planuri de prevenire a unor posibile evenimente
dăunătoare. Evaluarea riscurilor de mediu constituie etapa iniţială a politicii de protejare și
prevenire a mediului.
Evaluarea riscurilor de mediu presupune atât determinarea probabilităţii ca evenimentul dăunător
să se producă, cât şi stabilirea impactului evenimentului asupra firmei, angajaţiilor şi/sau
profitului firmei.
În plus, legislaţia actuală din domeniul protecției și peveniri mediului prevede
obligaţia angajatorilor de evaluare periodică a riscurilor. Pentru identificarea riscurilor la locul de
muncă nu există formule care se aplică. Unele riscuri fac parte din realitatea zilnică, în timp ce
altele devin o problemă numai în condiţii speciale. (Consultanță protecția muncii)

II. lnformaţii generale privind fabrica de medicamente Antibiotice S.A.

România

Compania Antibiotice este cel mai important producator roman de medicamente

generice. Misiunea Antibiotice este de a transforma tratamentele valoroase intr-un mijloc mai
accesibil de imbunatatire a calitatii vietii oamenilor.

Portofoliul de peste 150 de medicamente acopera o gama larga de arii terapeutice,

strategia de dezvoltare a produselor fiind concentrata astazi pe medicamentele din clasele
cardiovascular, antiinfectioase si sistem nervos central.

Pe piata interna, Antibiotice se diferentiaza ca principal producator de medicamente

antiinfectioase si singurul producator de substante active obtinute prin biosinteza (Nistatina).

Calitatea produselor Antibiotice este atestata de principalele forme de certificare: Good

Manufacturing Practice pentru toate cele 8 fluxuri de fabricatie, Certificatul de Conformitate cu
Farmacopeea Europeana (COS) si autorizatia Food and Drug Administration (FDA) pentru
productia de Nistatina si pentru fabricatia de produse injectabile.
III. Descrierea procesului industrial
3.1. Descriere succintă a fazelor procesului de fabricare a medicamentelor
In fabricarea antibioticelor de biosinteza se pargurg urmatoarele etape:

- izolarea tulpinelor de microorganisme

- selectia tulpinelor cu productivitate maxima
- izolarea produsului de biosinteza
- cultivarea microorganismelor pe un mediu adecvat
- stabilirea spectrului de actiune si a structurii chimice
- elaborarea procedeelor industriale de obtinere si preparare a penicilinelor
IV. Estimarea şi managementul riscului în cadrul companiei Antibiotice S.A.
Iasi.
4.1. Identificarea hazardelor
Hazardul se identifică cu orice situație cu potențial de producere a unui accident.
Identificarea hazardelor implică:
 analiză atentă şi responsabilă a surselor punctuale de emisii de poluanţi în aer, surse
punctuale cu evacuări de poluanţi în ape, zone cu produse toxice, cu terenuri contaminate,
drumuri sau reţele de transport (inclusiv aeroporturi şi gări); scopul acestei analize este
identificarea tuturor potenţialelor surse de poluare prin desfăşurarea de activităţi antropice
diverse;
 localizarea lor pe hartă;
 delimitarea unor zone tampon de 1 km în jurul surselor majore de poluare, în
care se resimt efectele activităţii lor poluatoare, cu condiţia ca hazardul să nu fie atât de periculos
încât să domine asupra tuturor hazardelor tehnologice inventariate şi să implice conturarea unei
alte arii tampon în jurul ei; urmează evaluarea din punctul de vedere al greutăţii, fiecare zonă
tampon delimitată căpătând greutatea cu valoarea 1;
 suprapunerea hărţilor zonelor afectate cu greutăţile aferente va permite
conturarea arealului cel mai vulnerabil din punctul de vedere al hazardelor tehnologice, areal a
cărui greutate va însuma greutăţile ariilor suprapuse.

Pentru monitorizarea calităţii aerului,

In cadrul laboratorului din Staţia de epurare, au fost efectuate următoarele analize:

- 3930 analize la imisie de poluanţi, pentru indicatorii oxizi de azot, amoniac, pulberi în
suspensie, pulberi sedimentabile;

Nu s-au înregistrat depăşiri a concentraţiilor maxime admise prevăzute în autorizaţia

integrată de mediu.

Emisiile de NMCOV din instalaţia de extracţie a Nistatinei s-au determinat pe baza

bilanţului de solvenţi şi prin probe prelevate şi analizate de către un laborator terţ –Buletine de
analiză -Givaroli Bucureşti şi Bilanţ solvenţi, prezentate în anexă.
Monitorizarea calităţii apei

Au fost efectuate un număr de 21480 analize privind calitatea apei intrate şievacuate
din Staţia de epurare în sistemul de canalizare municipal, evacuarea apelorconvenţional curate în
emisarul natural, apa subterană, astfel:

- staţie de epurare : – probe momentane – 11942 analize

- probe medii – 1217 analize

- analize pH staţie (intrare staţie şi bazin de aerare 1) – 2284 analize

- guri de vărsare (GV1 + GV2) – 3519 analize

- foraje de observaţie – 888 analize

- pH bazine neutralizare – 1630 analize

Nu s-au înregistrat depăşiri ale concentraţiilor maxime admise stabilite prin autorizaţia integrată
de mediu, autorizaţia de gospodărire a apelor şi respectiv NTPA 001 şi NTPA 002.
4.2. Estimarea expunerii

In aceasta etapa se identifica conditiile prin care oamenii, respectiv receptorii ecologici
pot ajunge in contact cu substantele chimice identificate in cadrul etapei 1, identificarea
hazardelor.
Din punct de vedere al estimarii riscului expunerea se poate produce in trei moduri:
a. ingerare: consumul de alimente ce provin de pe soluri contaminate, sursele de apa
provenite din surse contaminate;
b. inhalare: inhalarea de aer contaminat, praf contaminat (pulberi);
c. absorbtie: se poate produce prin contactul la nivelul pielii sau imersie in apa
contaminata;

Prin urmare estimarea expunerii cuantifica riscul de expunere umam sau ecologic la
diversi contaminanti, frecventa. durata de expunere si caile de expunere.
Ct = Cx BAF
Raul Bahlui, BAF pentru moluste (mg/kg)
CtNH4=4,01x0,24=0,96

CtH2S=0,78x0,17=0,13

Raul Bahlui BAF pentru crustacee (mg/kg)

CtNH4=4,01x0,21=0,84

CtH2S=0,78x0,16=0,12

4.3 Estimarea toxicitatii: se estimeaza toxicitatea sau gradul de periculozitate pentru

fiecare substanta chimica de pe amplasamentul studiat. O masura a evaluarii toxicitatii pentru
receptorul uman este reprezentat de valoarea dozei de referinta. Doza de referinta estimeaza
cantitatile zilnice patrunse in organism si presupune existent unui prag pentru efecte toxice
Ct
TRV
HQ=
 HQ moluste/cronic mg/kg HQ moluste/acut mg/kg
0,96 0,96
=0,32 =3,2
NH4= 3 HQNH4= 0,3
HQ

0,13 0,39
=0,06 =1,95
HQH2S= 2 HQCd= 0,2

HQ crustacee/cronic mg/kg HQ crustacee/acut mg/kg

0 ,84 0,84
=0 ,28 =0,28
NH4=
3 HQNH4= 0,3
HQ

0,12 0,12
=0,6 =6
HQH2S= 2 HQH2S= 0,2

4.4. Evaluarea riscului conform Ordinului 184/1977

Conform Ordinului 184/1997 evaluarea riscului implică estimarea (incluzând identificarea
pericolelor, mărimea efectelor și probabilitatea unei manifestări) și calcularea riscului (incluzând
cuantificarea importanței pericolelor și consecințele pentru persoane și/sau pentru mediul afectat).
Metodologia generală pentru evaluarea riscului presupune analiza calitativă dar și cantitativă a riscului.
4.5.1. Analiza calitativă a riscului
Conform Ordinului 184/1997 evaluarea calitativă a riscului va lua în considerare următorii
factori:
1. Pericol/sursă – se referă la poluanții specifici care sunt identificați sau presupuși a exista pe un
amplasament, nivelul lor de toxicitate și efectele particulare ale acestora.
2. Calea de acționare – reprezintă calea pe care substanțele toxice ajung la punctul la care au
efecte dăunătoare, fie prin ingerare directă sau contact direct cu pielea, sau prin migrare prin sol, aer
sau apă.
3. Țintă/Receptor – reprezintă obiectivele asupra cărora acționează efectele dăunătoare ale
anumitor substanțe toxice de pe amplasament, care pot include ființe umane, animale, plante, resurse
de apă și clădiri (sau fundațiile și folosințele acestora). Acestea sunt numite în termeni legali obiective
protejate.
 Gradul riscului depinde atât de natura impactului asupra receptorului, cât și de probabilitatea
manifestării acestui impact.
Identificarea factorilor critici care influențează relația sursă-cale-receptor presupune caracterizarea
detaliată a amplasamentului din punct de vedere fizic și chimic.
Pe baza informațiilor prezentate în capitolele 1-3 se analizează fiecare agent poluant în raport cu
căile sale potențiale de acțiune asupra receptorilor specificați și se va decide dacă există o relație cauzală
sau este posibil să existe. Importanța riscului fiecărui receptor poate fi apoi evaluată, identificând acele
riscuri la care se impune o formă de remediere – aceasta reprezintă estimarea riscului.
Tabelul nr. 1. prezină analiza calitativă a riscului indus de activitatea desfășurată la barajul de
decantare Valea Salistei.
Poluant Pericol/sursă Calea de acționare Receptor Importanța Necesitate
riscului lucrări de
remediere
NH4, -emisii în aer inhalare uman/mediu mediu stabilizarea
H2S taluzurilor
- infiltratii ape ingerare/absorbtie uman/mediu mare aplicarea de
acide biomembrane
pentru
impermeabi-
lizare
deşeurilor
periculoase
,instalație de
epurare
- evacuări ingerare mediu mare instalație de
directe de ape epurare
poluate

4.5. Analiza cantitativă a riscului

În general, evaluarea cantitativă a riscului cuprinde cinci etape:
- descrierea intenției;
- identificarea pericolului;
- identificarea consecințelor;
- estimarea mărimii consecințelor;
- estimarea probabilității consecințelor.
 Calcularea/cuantificarea riscului se poate baza pe un sistem simplu de clasificare unde
probabilitatea și gravitatea unui eveniment sunt clasificate descrescător, atribuindu-le un punctaj
aleatoriu.
Tabel nr. 2. Cuantificarea riscului pe baza unui sistem simplu de clasificare conform Ordinului 184/1997
Clasificarea probabilității Clasificarea gravității
3 = mare 3 = majoră
2 = medie 2 = medie
1 = mică 1 = ușoară
Riscul se poate calcula apoi prin înmulțirea factorului de probabilitate cu cel de gravitate, pentru
a obține o cifră comparativă, cum ar fi, 3 (mare) x 2 (serioasă) = 6. Aceasta va permite efectuarea unor
comparații între diferite riscuri. Cu cât rezultatul este mai mare, cu atât mai mare va fi prioritatea care
va trebui acordată în controlarea riscului. Această tehnică de bază poate fi dezvoltată pentru a permite
analize mai serioase prin mărirea gamei punctajelor de clasificare și includerea mai multor definiții
perfecționate a ceea ce ar trebui considerat a fi de gravitate majoră, probabilitate mare, etc.

4.6 Estimarea si managementul riscului prin aplicarea unei noi metodologii

Metodologia de evaluare matriceală a riscului
Pentru evaluarea riscurilor asociate producerii de medicamente la Antibiotice Iasi a fost
folosită o matrice de risc, care a luat în considerare procesele generatoare de risc si pentru care
au fost stabiliti indicatorii gradului de risc si grila de apreciere a claselor de risc.
Gradele de risc au fost analizate în functie de următorii indicatori de risc:
_ gravitatea impacturilor (existente sau potentiale),
_ magnitudine (exprimată prin si raportată la scară spatială si număr de locuitori afectati),
_ persistenta impacturilor (la scară temporală),
_ efecte cumulative si sinergice,
_ probabilitatea impacturilor.
Se acordă valori de la 1 la 4 indicatorilor de risc mentionati. Riscul specific asociat
fiecărei zone este reprezentat de suma valorilor primilor patru indicatori înmultită cu valoarea
atribuită indicatorului 5 (probabilitate). La stabilirea valorilor asociate nivelelor de probabilitate
si de gravitate s-a tinut cont de impactul potential si de măsurile de prevenire prevăzute. Grila de
apreciere a riscurilor cuprinde 5 clase:
A – risc foarte scăzut (4 – 8 puncte);
B – risc scăzut (9 - 16 puncte);
C – risc moderat (17 - 24 puncte);
D – risc ridicat (25 – 32 puncte);
E – risc extrem (33 - 64 puncte).
Nivelul de risc se determină pe baza grilei de apreciere a riscurilor, fiecare nivel fiind
definit printr-un calificativ de la foarte scăzut la extrem.
Pentru fiecare nivel de risc sunt stipulate măsuri, în functie de indicatorii de risc analizati:
gravitate, magnitudine, durată, efecte cumulative si sinergice si probabilitate.
Tabel nr.4 Grila de apreciere a riscurilor (după Ozunu si Anghel, 2007)

Instalatie ecologica de ardere a deseurilor industriale

Saptamana trecuta, la sediul companiei noastre, a fost supus dezbaterii publice raportul
privind studiul de impact asupra mediului pentru investitia “Instalatie de ardere a deseurilor, cu o
capacitate de 60 kg/h” si emiterea acordului de mediu in vederea punerii in functiune a acesteia.
Dezbaterea publica a fost organizata de Agentia pentru Protectia Mediului Iasi (APM Iasi) si
compania Antibiotice, vineri, 9 martie a.c., la sediul societatii. La dezbatere au participat
reprezentantii Agentiei de Protectie a Mediului Iasi (APM Iasi), Garzii de Mediu (Comisariatul
Judetean Iasi), Primariei Valea Lupului, Consiliului Judetean Iasi, Regii Autonome Judetene de
Apa Canal (RAJAC) Iasi, organizatiei neguvernamentale EuroDemos si mass mediei locale.
 Investitia in instalatia de incinerare a deseurilor industriale, in valoare de cca. un milion
de euro dovedeste grija si preocuparea continua a companiei Antibiotice pentru protectia
mediului inconjurator. Prin rezolvarea problemei gestiunii deseurilor, in special a celor
periculoase, compania Antibiotice se aliniaza Directivei Europene privind gestionarea deseurilor
si controleaza strict impactul tuturor activitatilor sale asupra securitatii si sanatatii angajatilor,
mediului inconjurator si proprietatilor aflate in jurul societatii, in conformitate cu politica
sistemului de management integrat implementat in cadrul companiei.

Concluzia finala a reprezentatilor Agentiei de Protectie a Mediului a fost ca incineratorul

pentru deseuri industriale este unul ecologic, care respecta toate cerintele europene de protectie a
mediului si care datorita capacitatii sale, nu are impact transfrontalier. Emiterea acordului de
mediu va avea loc insa dupa primirea avizului favorabil din partea autoritatilor de mediu din
Republica Moldova.

Instalatia de ardere a deseurilor are capacitatea de a distruge zilnic pana la o tona de

deseuri industriale rezultate din procesul  tehnologic. Functioneaza continuu, fara mirosuri, cu
producerea unor cantitati mici de cenusa si consum redus de resurse. Distruge deseuri
periculoase (reziduuri rezultate din distilarea si recuperarea solventilor, uleiuri uzate) si deseuri
nepericuloase (hartie si carton nereciclabile, folii de PE/PVC nereciclabile, anvelope uzate si
deseuri menajere).

Concluzii
Managementul riscului în compania Antibiotice S.A este unul bine definit, atingând toate
obiectivele vizate pentru a minimiza un eventual pericol/accident deteriorând imaginea companiei, de
unde rezultă beneficii pe plan economic, social, mediu, juridic, etc. Activitățile din companie sunt expuse
la diferite grade de risc și incertitudine, ceea ce impune o atenție sporită asupra implementării
managementului riscului, impulsionând firma să se bazeze pe durabilitate și performanță.
Compania Antibiotice s-a angajat ca, prin intermediul Sistemului de Management al

Mediului, să respecte mediul înconjurător şi cerinţele legislaţiei în vigoare, să prevină orice

incident de mediu, să îmbunătăţească continuu performanţele de mediu.

Trimestrial, sunt organizate acţiuni de instruire privind protecţia mediului, atât a

personalului cu studii superioare, cât şi a personalului cu studii medii.

Programul ”Fii Pro Natură. Pune suflet!”, început în anul 2008, având ca principal obiectiv

comunicarea faptului că Antibiotice este o companie responsabilă faţă de mediu, care investeşte

resurse importante pentru protejarea apei, aerului şi solului şi de a creşte gradul de

conştientizare a angajaţilor cu privire la problema protejării mediului şi a necesităţii de

raţionalizare a consumului de resurse, a continuat şi în 2011, cu următoarele acţiuni:

- Antibiotice la Ora Pământului 2010 – in data de 26.03.2011, între orele 20:30 şi 21:30, pe

teritoriul companiei, în zonele unde a fost posibil, sistemul de iluminat a fost întrerupt, ca un

gest simbolic ce îndeamnă la gestionarea cu responsabilitate a resurselor.

- La acţiunea Let’S Do It, Romania din 25.09.2011 - Ziua de Curăţenie Naţională, au

participat si voluntari de la Antibiotice la strângerea grămezilor de deşeuri menajere din

zona, punând, deasemeni, la dispoziţie, mijlocul de transport care a facilitat deplasarea

voluntarilor către zonele cartate anterior.

Bibliografie
http://www.antibiotice.ro/

http://proenvironment.ro/promediu/article/viewFile/5573/5192
http://www.epa.gov/
alte surse.