Teorie managementul riscului

 Riscul general
Riscul ca o decizie unanimă : reprezintă probabilitatea și impactul asupra
obiectivelor

 Elementul care face riscul sa fie diferit

În funcţie de domeniul de activitate, riscul este definit în mod diferit, unul dintre
elementele de diferenţiere fiind unitatea de analiză, adică entitatea pentru care riscul
este analizat şi evaluat.

 DIf dintre risc si incertitudine

Incertitudinea-starea, chiar și parțială, de deficit de informații legate de înțelegerea

sau cunoașterea unui eveniment, a consecinței/lor sale, sau a probabilității.

 Definitia managemtului de proiect in PMBOK

Riscul de proiect:”un eveniment sau o condiţie incertă care, dacă apare, are un
efect pozitiv sau negativ asupra a cel putin unuia dintre obiectiveleproiectului,
precum timp, cost, scop sau calitate. Un risc poate sa aiba una sau mai multe
cauze si, daca apare, unul sau mai multe efecte”.
Project Management Institute, Guide to the Project Management Body of
Knowledge(PMBOK® Guide)

 Clasificarea riscurilor

 În funcţie de modul lor de producere:

RISCURI PURE –consecinţe ale unor evenimente accidentale ce nu pot fi
prevăzute (uragane, cutremure, incendii, inundaţii, războaie, atentate etc.); este posibilă
o pierdere, dar nu şi un profit;
RISCURI SPECULATIVE –sunt legate de deciziile ce se iau în cadrul unei
organizatii sau în cadrul unui proiect, fiind evenimente cu o mare probabilitate de
apariţie, depinzând în mare măsură şi de o serie de factori externi ce influenţează aceste
procese.
 În funcţie de prezenţa în societate:
RISCURI STATICE: prezente continuu în societate (riscurile pure: de
incendii, de inundaţii, etc.)

RISCURI DINAMICE: se modifică odată cu societatea (schimbări politice,

economice, sociale, legale, tehnologice etc.)
 În funcţie de gradul de percepţie al riscului de
către o persoană/organizatie:
RISC OBIECTIV: variatia rezultatelor posibile ale unei actiuni fata de
rezultatul urmarit.

RISC SUBIECTIV(perceput): măsura în care o persoană se simte ameninţată

de un anumit risc.

RISCUL ACCEPTABIL: nivelul riscului subiectiv pe care o persoană sau o

organizaţie consideră că şi-l poate asuma.

 În funcţie de zona în care pot fi localizate:

Riscuri de proprietate
Riscuri de personal:
pierderi directe: acţiuni voite ale angajaţilor (de exemplu, spionajul făcut de
proprii angajaţi, furtul, diferite practici frauduloase, etc.);
pierderi indirecte: acţiuni nevoite ale angajaţilor (pierderi determinate de
lipsa unui angajat din motive de boală sau accidente).
Riscuri de piaţă
Riscuri de consummator

 În funcţie de obiectiveleproiectului:
Riscuri ce afecteaza scopul proiectului
Riscuri ce afecteaza costul proiectului
Riscurile ce afecteaza durata proiectului
Riscurile ce afecteaza calitatea proiectului

 In functie de impact:
Strategice

Comerciale
 Legale

Financiare

Organizaţionale

Mentenanţă şi service

 In functie de cauza ce genereaza riscuri intr-un proiect:

 Managerul de proiect

 Echipa de proiect

 Natura proiectului

 Maturitatea organizației

 Client & contract

 Furnizori & subcontractori

 Identificarea riscului

Surse de informaţii:
 Cercetari la masa de lucru
 Vizite la fata locului
 Manifestari in afara organizatie

Aspecte care trebuie luate in considerare

 factori cauzali şi posibile consecinţe;
 intervalul de timp pe care se desfăşoară identificarea;
 corelarea cu alte riscuri;
 strategiile utilizate în mod curent pentru diminuarea riscului şi gradul lor de
eficacitate.

 Titlul
 Descrierea ricului
 Originea riscului
  Evaluarea calitativa a probabilitatii si impactului
Metode de identificare a riscurilor:
 Utilizarea experienţei intuitive a managerilor
 Expertii din companie
 Interviurile structurate
 Brainstorming
 Chestionare standard completate de persoanele implicate în derularea
activităţilor.
 Tabelul riscurilor
 Analiza cauza radacina
 Schema logica
 Cartografierea procesului
 Foi de verificare

Identificarea riscurilor se incheie cu o lista de riscuri grupate pe categorii, urmate

de o scurta descriere a fiecaruia si de evaluarea calitativa a impactului si
probabilitatii.
 O lista prea lunga a riscurilor nu trebuie sa va sperie.....din evaluarea calitativa
se poate dovedi ca multe dintre acestea sunt nesemnificative!
 Numai o parte din riscurile identificate trebuie supuse evaluarii cantitative!

 Probabilitatea

Probabilitatea măsoară posibilitatea de apariţie a unui eveniment.

 Natura informaţiilor, cantitatea lor şi încrederea în aceste informaţii
influenţează tipul de probabilitate utilizat.
 Masurare vs. Estimare
 Probabilitatea poate fi exprimată folosind termeni calitativi (frecvent, probabil,
posibil, puțin probabil, rar), ca probabilitate procentuală sau ca frecvență.
Atunci când se utilizează valori numerice, indiferent dacă este vorba de un
procentaj sau de o frecvență, trebuie să se precizeze perioada de timp relevantă,
cum ar fi frecvența anuală sau probabilitatea relativă pe durata de viață a
proiectului sau a activului.
  Uneori managerii descriu probabilitatea în termeni mai personali și calitativi,
cum ar fi "evenimentul care se așteaptă să se producă de mai multe ori pe
parcursul unei cariere" sau "evenimentul care nu se așteaptă să apară pe
parcursul unei cariere".

Pentru o estimare cât mai corectă a probabilităţilor de către un analist cu ajutorul

experţilor sau a managerilor trebuie parcurse următoarele etape:
-Motivarea experţilor-stabilirea unui mod eficace de comunicare între analist şi
expert, precum şi identificarea unor eventuale deviaţii emoţionale
-Structurarea -în scopul stabilirii clare a mărimilor nesigure şi a presupunerilor
(ipotezelor statistice ce vor fi supuse evaluării)
-Verificarea modului de lucru-asigurarea faptului că se folosesc în estimarea
probabilităţilor toate informaţiile relevante referitoare la situaţia decizională
-Cuantificarea-se acordă efectiv valori numerice probabilităţilor evenimentelor
previzibile, încercând evitarea fenomenului de “ancorare” prematură pe nişte valori
preconcepute
-Verificarea consistenţei rezultatelor.

Probabilitati obiective si subiective:

-probabilitatea obiectivă, calculată: formulată ca fiind egală cu raportul dintre
numărul de apariţii ale evenimentului considerat şi numărul de apariţii al tuturor
evenimentelor din clasa respectivă.
-probabilităţi subiective: folositeatunci când în determinarea probabilităţilor apare
constrângerea unor acţiuni “unice”, nerepetabile întrecut, iar managerul de proiect sau
de risc este nevoit să se bazeze mai mult pe judecată, experienţă proprie şi opiniile
membrilor echipei.
-Trei niveluri de acurateţe în estimarea probabilităţilor: de baza, intermediar
(valori intre 0 si 1 sau %) si superior (functii de distributie)
-Surse de influenta (bias)în estimarea probabilităților:familiaritatea, proximitatea,
controlabilitatea, subiectivitatea motivationala

 Estimarea riscului ISO

  Strategii de raspuns la risc

Raspuns la amenintari Strategii Raspuns la oportunitati

Evitare-reducerea la 0 a Eliminarea incertitudinii Exploatare- cresterea la 1
probabilitatii a oportunitatii
(oportunitatea de aur
Transfer- asigurari, Alocarea proprietăţii Împărţire-
outsorcingul asupra riscului Alocarea proprietăţii
acesteia spre o terţă parte
(companii special create,
joint ventures, echipe
speciale) care este
capabilă să o exploateze,
atât în termeni de
maximizare a
probabilităţii de apariţie,
cât şi a beneficiului
 potenţial

Diminuare- Modificarea expunerii la Amplificare-

Prin reducerea risc Prin facilitarea apariţiei
probabilităţii sale de cauzei riscului şi a
apariţie (programarea elementelor declanșatoare
corespunzătoare a
activităţilor, instruirea
personalului, etc.).
Prin reducerea efectelor în
cazul apariţiei acestuia
(formarea de rezerve de
costuri sau de timp).
Acceptare Includerea în planificare Ignorare- A nu face nimic
Activă (plan de
contingenţă, plan de
management al
riscurilor,rezerve de
costuri sau de timp)
Pasivă (prin acceptarea
unui nivel redus al
profitului în cazul în care
anumite activităţi nu se
îndeplinesc la timp şi la
standardele de calitate
prevăzute)

 Procesele care formează man risc PMBOK

6Procese:
 Planificarea MR
 Identificarea riscului
 Analiza calitativă a riscului
 Analiza cantitativă a riscului
 Planificarea răspunsului la risc
 Monitorizarea şi controlul riscului
Inputuri,
Instrumente si tehnici,
Outputuri

 Bugetul de risc

Bugetul de risc al proiectului

Costul pentru managementul riscului in proiect
1. Costul de management si 2 Costul raspunsurilor la riscuri
Costul rasp la risc = Costul pe perioada implementarii + Costul pe perioada executiei

 Utilitate
Modelede decizie în condiţii de risc
3. Metoda utilitatii globale maxime
În teoria ştiinţifică a deciziilor, utilitatea reprezintă o valoare subiectivă asociată
unui anumit rezultat economic şi asigură comparabilitatea variantelor decizionale
evaluate cu ajutorul mai multor criterii;
Utilitatea este o mărime subiectivă (depinde de aprecierea decidentului) şi se
exprimă, în acest caz, prin gradul de satisfacţie pe care îl obţine decidentul când
optează pentru una sau alta dintre variantele decizionale, în raport cu obiectivele sale
şi ale organizaţiei.
Dacă evenimentele ce determină diferitele acţiuni au atribuite probabilităţi, iar
rezultatelor respective li se asociază valori ale utilităţii (maximă pentru rezultatul cel
mai favorabil, minimă pentru cel mai defavorabil, iar cele intermediare se determină
prin metoda grafică sau prin interpolare), atunci speranţa matematică a utilităţii
(valoarea aşteptată) determină utilitatea alegerii unei variante decizionale

Aceasta se calculează cu formula:

n
EUi=∑ pjxUij
j=1

 Valoarea asteptata

Modelede decizie în condiţii de risc1. Metoda valorii asteptate

În cazul în care decidentul are o atitudine neutră faţă de riscpentru alegereaunei
variante decizionale se poate aplica metoda valorii aşteptate maxime(speranţa
matematicămaxima):

Pentru fiecare variantă Vi se determină valoarea aşteptată (speranţa matematică)

venitului:
n
EVi= ∑ pjxCij pentru i = 1, ..., m
j=1
Se alege varianta V* corespunzătoare valorii aşteptate maxime a venitului(sau
minime a cheltuielilor):
max {E1, E2, ..., Em} => V

 Funcțiile de utilitate
  Analiza scenariilor
Se construiesc scenarii care detaliază cauzele riscului:

1. scenariul cel mai probabil(variant de bază).

2. scenariu pesimist,în care toţi factorii de influenţă ar avea evoluţii negative(de ex.:
nr.mic de unităţi vândute, intrarea unui nou competitor reflectată în scăderea
procentului de vânzări, costuri mai mari de exploatare,etc.)
3. scenariu optimist, în care toţi factorii de influenţă ar avea evoluţii pozitive.
Se aseamănă ca mod de lucru cu analiza de senzitivitate, dar se utilizează pentru
analize ce vizează orizonturi de timp mai lungi.
Apeleaza uneori laTehnica „Delphi”pentru obţinerea datelor de intrare necesare
elaborării scenariilorși la Arborele evenimentelor pentru a determina probabilitatea de
manifestare a scenariului.
Analiza scenariilor:
Activități:
 Analizați fiecare scenariu.
 Descrieți lanțul evenimentelor care alcătuiesc fiecare scenariu.
  Care este impactulpotențial? Care este probabilitateaca acest scenariu să se
desfășoare?
 Evaluați eficacitatea strategiilor existente de reducere a riscurilor pentru a
preveni / detecta / corecta / răspunde la fiecare scenariu.
 Descrieți ideile potențiale de îmbunătățire a managementului riscului și
impactul pe care l-ar avea fiecare asupra expunerii organizației la fiecare
scenariu?

 Tehnica sumularii

-Cele mai multe dintre variabilele determinante ale rentabilităţii unui proiect pot varia
simultan, ceea ce complică realizarea analizei de senzitivitate.
-Prin tehnica de simulare Monte Carlo se pot genera toate combinaţiile valide dintre
valorile variabilelor determinante şi, prin evaluarea rentabilităţii proiectului pentru
fiecare combinaţie, se poate obţine distribuţia de probabilitate a rentabilităţii
proiectului.

-Tehnica de simulare Monte Carlo poate fi aplicata in Excel sau cu produse informatice
specifice (ex. @RISK de la Palisade Corporation).
-Reprezentarea datelor se poate face sub forma de grafice (distributii de probabilitate
ale rezultatelor: ex. indicatori de eficienta precum VNA si RIR) si tabele.

 Riscul de piata

Pentru evaluarea rentabilitatii unei investitii se poate folosi un sistem complex de

indicatori(VNA, RIR, Termen de recuperare, etc.).
În evaluarea rentabilitatii și a riscului investitiilor exista unele diferente între
investiţiile în active reale(proiecte de capital) şi cele în active financiare(actiuni,
obligatiuni, etc.).

Riscul proiectelor de capitaleste format din:

riscul individual al proiectului
riscul de firmă
riscul de piaţă(măsurat prin coeficientul beta)

Riscul unei acţiuni este format din:

riscul de firma (specific, nesistematic, diversificabil)-exprimat prin volatilitatea
actiunii sub impactul unor factori precum: acţiuni în justiţie, greve ale angajatilor,
insuccesul programelor de marketing, câştigul sau pierderea unor contracte majore în
cadrul firmei, etc.
riscul de piaţă(sistematic, nediversificabil)–exprimat prin indicele Beta si ca efect
al unor factori precum: inflatie, rata dobanzii, riscul politic, etc.

Riscul individual al proiectului: este riscul pe care proiectul l-ar avea dacă ar fi
singurul activ al firmei. Este măsurat de variabilitatea rentabilităţilor estimate ale
activelor.
Riscul de firmă: este efectul unui proiect asupra riscului companiei fără a lua în
considerare diversificarea acţionarilor. Este măsurat de impactul proiectului asupra
variabilităţii profiturilor firmei.
Riscul de piaţă: este riscul proiectului evaluat din punctul de vedere al unui
investitor care deţine un portofoliu foarte diversificat.Nu poatefi
eliminatprindiversificare.Se poate măsura prin coeficientul „beta”. Utilizând estimarea
lui β, un activeste:
mai riscant decât portofoliul pieţei dacă β > 1;
la fel de riscant ca portofoliul pieţei dacă β = 1;
mai puţin riscant decât portofoliul pieţei dacă 0< β < 1;
în relație inversăf ață de rentabilitatea portofoliului pietei dacă β <0.

•–Întrecele3 tipuride riscuriexistao legaturăfoartestransă.

•–Riscul individual se utilizează frecvent ca aproximaţie pentru riscul de firmă şi riscul
de piaţă întrucât acestea sunt greu de măsurat.
•–Pentruevaluarearisculuiinvidualal unuiproiectde investiții
există:metodesubiective/simpleși metodeobiective/complexe
  Rentabilitatea si riscul portofoliului de investitii

Un portofoliu reprezintă o mulţime de active atât reale,cât şi financiare în care firma îşi
are investiţi banii la un moment dat.
În decizia de portofoliufirma trebuie să pornească de la faptul că structura şi
caracteristicile întregului său portofoliu sunt mai importante şi necesită o mai mare
atenţie decât fiecare activ din portofoliu în parte, un activ extrem de riscant putând fi
păstrat într-un portofoliu împreună cu alte active mai puţin riscante.
Atunci când ia decizia de a adăuga un activ la portofoliul său curent, decidentul
trebuie să ţină seama de efectul acestei decizii atât asupra valorii firmei, cât şi asupra
structurii portofoliului său.
Pentru a analiza această influenţă, investitorul ia în considerare rentabilitatea
aşteptată a portofoliului şi riscul(reprezentat de abaterea standard a portofoliului).

Rentabilitatea unui portofoliu = media ponderată a rentabilităţilor estimate ale

activelor din portofoliu.
Riscul unui activ se măsoară prin abaterea medie pătraticăşi/sauabaterea standard
a rentabilităţii.
Riscul portofoliului se măsoară prinabaterea medie pătratică a portofoliului .
Aceasta NU este pur şi simplu media ponderată a abaterilor medii pătratice ale
activelor incluse deoarece intervineCORELAŢIA dintre activele din portofoliu.

Coeficientulde corelatiea douaactive (notate a sib):

R = cov(a,b)/σa*σb
unde: cov(a,b) = Σ (Kai -Kma)*(Kbi-Kmb)*pi
Kai, Kbi–rentabilitatea activelor a si b inregistrata pentru fiecare scenariui;
Kma, Kmb–rentabilitatea mediea activelor a, respective b;
pi-probabilitatea de manifestarea fiecarui scenariu de evolutiea fluxului de numerar.
  Riscul economic si financiar

Riscul economic (al exploatării, operational) reprezintă prejudiciul potenţial la care

sunt expuse patrimoniul, interesele şi activitatea antreprenorială determinate de
împrejurări de forţă majoră (calamităţi naturale, avarii etc.) şi incapacitatea firmei de a
se adapta la timp, cu cel mai mic cost, la variaţiile mediului (ex.: creşterea preţului
energiei, creşterea salariilor, concurenta, schimbările tehnologice).
În cazul proiectelor, riscul exploatării exprimă vulnerabilitatea proiectului la
modificările conjuncturale ale condiţiilor şi ipotezelor acestuia, determinate de evoluţia
progresului tehnic, incertitudinea pieţei, instabilitatea social-politică (crize, şomaj,
greve, ş.a), pe perioada operaţională.
Parti interesate:personalul si conducerea firmei, partenerii de afaceri.
Riscul financiar caracterizează variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidenţa
structurii financiare a firmei(capitalul unei firme = capital propriu şi capital
împrumutat).

Parti interesate:finantatorii, personalul si conducerea firmei, partenerii de afaceri.