Abordarea managementul riscului in cadrul unui proiect

Adaugat la data de 30.06.2010

Instrumentele pentru managementul riscurilor permit abordarea metodica a diverselor situatii de pericol si a evenimentelor nedorite, precum si a cauzelor generatoare si a consecintelor acestora. Aceasta abordare sistematica este determinata pentru identificarea situatiilor de pericol in maniera cat mai exhaustiva posibil. Aceste instrumentele permit introducerea elementelor tehnice-conomice suplimentare in sistemul de management, in scopul verificarii nivelului de control si management al riscurilor, in primul rand prin identificarea barierelor de securitate existente sau necesare. Nivelul de management al riscurilor nu poate fi efectiv demonstrat decat in conditiile in care toate cauzele si consecintele potentiale au fost luate in studiu in derularea analizei. Pentru orice proiect trebuie sa se elaboraze un Plan de managemnt al riscurilor, vezi Anexa 1. Pentru producerea acestuia se utilizeaza un model de referinta de plan al riscurilor. Dupa validarea planului de Directorul General, acesta este revizuit periodic de catre Managerul Proiectului pe parcursul derularii proiectului, de obicei la sfarsitul fiecarei luni. Un element al proiectului, notat (a), poate fi considerat element de risc daca sunt indeplinite simultan urmatoarele doua conditii: 0 < P(a) < 1 L(a) = (1) (2)

unde: P (a) = probabilitatea ca un eveniment (a) sa se produca E (a) = efectul evenimentului ( a) asupra proiectului L (a) = evaluarea monetara a lui E (a) A. Identificarea riscului In faza de identificare a riscului se evalueaza pericolele potentiale, efectele acestora asupra proiectului si probabilitatile de aparitie ale acestora pentru a decide care dintre riscuri trebuie prevenite. Practic, in aceasta faza se identifica toate elementele care satisfac conditiile (1) si (2). Totodata, se elimina riscurile neconcordante adica acele elemente de risc cu probabilitati reduse de aparitie sau cu un efect nesemnificativ. Aceasta inseamna ca pot fi neglijate acele elemente pentru care P(a) sau L(a) tind catre zero. Identificarea riscurilor trebuie realizata in mod regulat pe toata durata proiectului. Aceasta trebuie sa ia in considerare atat riscurile interne, cat si pe cele externe. Riscurile interne sunt riscuri pe care echipa care realizeaza proiectul le poate controla sau influenta, in timp ce riscurile externe nu se afla sub controlul acesteia. Riscul poate fi identificat folosind diferite metode: - intocmirea unor liste de control care cuprinde surse potentiale de risc, cum ar fi: contextul proiectului, rezultatele proiectului, membrii echipei de proiect, modificari ale proiectului solicitate de beneficiar, erorile si omisiunile de proiectare, estimarile costului si termenul de

executie etc.; - realizarea unor diagrame de flux pentru clarificarea cauzelor si efectelor riscului; - analiza documentelor unor proiecte similare celui in curs de realizare; - utilizarea experientei personalului care aderulat proiecte similare prin invitarea acestora la o sedinta formala de identificare a riscurilor. - identificarea ricurilor impuse din exterior ( prin legislatie, schimbari in economie, tehnologie, politica) prin desemnare unei persoane care sa monitorizeze aceste aspete, sa participe a conferinte si care sa parcurga publicatiile de specialitate. Instrumentele de analiza a riscurilor permit echipei proiectului sa realizeze o estimare in termeni de complexitate, probabilitate si gravitate. Aceasta estimare se efectueaza in maniera simplificata si nu trebuie sa fie considerata ca un instrument foarte excat de evaluare. Aceasta etapa vizeaza sa ofere indicatii privind riscurile considerate ca importante, in vederea adoptarii celor mai eficace masuri de prevenire si protectie. Practic, este uneori imposibil sa se previzioneze gravitatea consecintelor unui incident potential, datorita numarului mare de variabile care trebuie analizate. Faza de estimare a riscurilor bazata pe utilizarea metodelor de analiza riscului permite in principal, ierarhizarea riscurilor identificate. Pentru riscurile majore este obligatorie analiza detaliata. Aceasta evaluare se efectueaza incepand cu scenariile de producere a incidentelor, cu ajutorul modelelor concepute in functie de complexitatea fenomenelor implicate si a mediului. B. Analiza riscului Faza de analiza a riscului ia in considerare riscurile identificate in prima faza si realizeaza o cuantificare profundata a acestora. In cuantificarea riscurilor se ia in calcul: toleranta la risc a managemntului Indaco, sursele de risc, estimarile privind duratele activitatilor si costurilor etc. Pentru analiza riscului se foloseste un instrumentar matematic divers, mergand de la analiza probabilistica la analiza Monte Carlo. Alegerea instrumentarului matematic trebuie sa fie adaptata necesitatilor analizei si sa tina seama de acuratetea datelor disponibile. Cea mai simpla metoda de cuantificare a riscurilor este aceea a valorii monetare asteptate (VA), care se calculeaza ca produs intre probabilitatile de aparitie ale anumitor evenimente si efectele acestora: VA(a) = P(a) x E(a)(3) unde: VA(a) = valoarea asteptata a evenimetului (a) P(a) = probabilitatea de aparitie a evenimentelor (a) E(a) = efectul aparitiei fenomenului (a) O alta metoda de cuantificare a riscului este metoda deviatiei normale standard care se refera la determinarea nivelului de risc asociat unei anumite durate de executie a proiectului, propusa de beneficiar sau estimate de MP. Utilizarea metodelor de analiza a riscurilor este recomandata, in special, pentru analiza riscurilor in cadrul studiilor de pericol, intrucat ele asigura un grad ridicat de exhaustivitate in

monitorizarea riscurilor de producere a accidentelor majore. Fiecare metoda de analiza riscurilor are avantaje si dezavantaje specifice, neexistand o metoda universal valabila. Intrucat nici o metoda nu poate garanta exhaustivitatea completa a unei analize, se recomanda combinarea mai multor metode complementare. C. Comunicarea Majoritatea metodelor de analiza a riscurilor isi gasesc eficacitatea maxima atunci cand sunt aplicate in cadrul unei echipe de lucru multidisciplinare. In acest sens, metodele reprezinta instrumente de schimb de informatii si comunicare intre persoane cu pregatiri diferite si viziuni diferite de abordare a managementului problemelor. Valoarea si importanta metodelor nu rezulta direct din principiile de baza, ci din experienta membrilor echipei de analiza a riscurilor. In cadrul sedintelor de analiza se comunicara diverselor experienta rezultata din situatii anterioare similare, scopul fiind analiza de ansamblu si realista asupra starii de securitate a proiectului analizat. D. Reactia la risc Reactia la risc este faza de actiune din cadrul ciclului managementului riscului, in care se incearca: sa se elimine riscurile; sa se reduca riscurile si / sau sa se repartizeze riscurile. Aceste actiuni se deruleaza pe baza unui plan de management al riscurilor care include actiunile care se vor utilize pentru conducerea si stapanirea riscurilor, persoanelor care sunt raspunzatoare pentru anumite actiuni in diverse domenii de risc, resursele aloate in acest scop, modul de apreciere a rezultatelor obtinute in managementul riscurilor. Eliminarea riscurilor are scopul de a indeparta riscul din proiect. MP poate: - sa nu liciteze pentru proiect; - sa stabileasca un pret foarte mare, care sa acopere riscurile, - sa conditioneze oferta; - sa nu liciteze asupra portiunii din proiect cu riscuri mari etc. Diminuarea riscurilor se poate realize printr-o serie de instrumente cum sunt: - programarea. Daca riscurile sunt legate de termenul de executie, programarea stiintifica a lucrarilor proiectului cu ajutorul garficelor retea poate diminua riscurile in limite rezonabile. - instruirea. Unele riscuri sunt legate de securitatea muncii. Aceasta poate influenteaza productivitatea si calitatea lucrarilor. Prin programe de instruire si constientizare in domeniul securitaii muncii se poate reduce probabilitatea producerii incidentelor care pot conduce la reducerea. - reproiectarea. Riscurile pot fi de multe ori diminuate printr-o reproiectare judicioasa. Programarea activitailor membrilor echipei, fluxurile informationale, folosirea echipamentelor si a membrilor echipei pot fi adesea optimizate printr-o reproiectare eficace. Repartizarea riscurilor este, de asemenea, un instrument performant de management al riscului. Aceasta se refera la partile care vor accepta o parte sau intreaga responsabilitate pentru consecintele riscului. Este evaluat riscul potential de proiect pentru a determina care strategie de administrare a riscului (Risk Management Strategy) trebuie abordata.

Analiza de risc isi propune sa identifice toti acei factori care pot impiedica respectarea constrangerilor functionale sau nefunctionale, de resurse alocate. O identificare si gestionare corecta a riscurilor evita aparitia efectelor acestora in fazele tarzii ale dezvoltarii (sau chiar la implementare) si astfel asigura o dezvoltare controlata si previzibila a sistemului informatic. Riscurile de proiect sunt identificate si analizate, iar apoi este pregatit un Plan de managemnt al riscului (Risk Management Plan), ilustrand cum vor fi reduse sau evitate aceste riscuri. In cazul in care riscurile sunt inevitabile si impactul lor este semnificativ, se vor dezvolta Planuri speciale pentru acestea.