Introducerea .Principii si conexiuni .

Premise europene privind evaluarea si

managementul riscului de mediu.
 Management de risc
 Definitie
 Managementul riscurilor potentiale  consta in elaborarea si fundamentarea unei
strategii plurivalente si coerente de prevenire, limitare si/sau combatere a
efectelor avariilor majore sau accidentelor tehnice cu consecinte foarte grave,
precum si a riscurilor reziduale identificate la finele perioadei precedente de
rezidare a sistemului tehnic / tehnologic.
 Descriere
 Realizarea unor analize de risc relevante presupune cunoasterea si aplicarea unor tehnici, proceduri si metode de investigare si analiza a
riscurilor, de evaluare calitativa si, pe cat posibil, si cantitativa, a efectelor pe care le produc. Nu in ultimul rand, este necesara o priorizare
pe criterii specifice, care sa permita in final luarea unor masuri de prevenire, reducere si neutralizare eficienta a efectelor nedorite.
 Evaluarea riscului reprezinta procesul global de identificare a riscului, analiza riscului si estimarea lui. Aceasta implica de asemenea
compararea nivelurilor de risc estimate cu valorile asociate riscului, definite atunci cand a fost stabilit contextul, pentru a determina
semnificatia nivelului si tipului de risc. Evaluarea riscului utilizeaza intelegerea riscului obtinuta in timpul analizei pentru a lua decizii cu
privire la actiunile viitoare. In procesul de luare a deciziilor se includ considerente etice, legale, financiare si altele, inclusiv perceperea
riscului.
 Pentru etapa de identificare a riscului, organizatia trebuie sa identifice sursele de risc, zonele de impact, evenimentele, precum si cauzele
riscurilor si potentialele consecinte ale acestora.
 Analiza riscului implica dezvoltarea unei intelegeri a riscului. Analiza riscului furnizeaza date de intrare pentru estimarea riscului, pentru
luarea deciziilor privind necesitatea tratarii sau nu a riscurilor si pentru cele mai potrivite strategii si metode de tratare a riscului. Analiza
riscurilor furnizeaza de asemenea, date de intrare pentru luarea deciziilor atunci cand trebuie facute alegeri iar optiunile implica tipuri si
niveluri diferite de risc.
 Problema monitorizarii, diagnozei, securitatii tehnice a sistemelor tehnice si tehnologice a fost abordata prin diferite metode si proceduri,
care urmaresc:
 identificarea cauzelor defectarilor in functionarea proceselor tehnologice, depistarea acestora, analiza cedarilor si prevenirea lor;
 identificarea modelelor si metodelor de calcul si prognoza a fiabilitatii sistemelor pe baza studiului structurilor, a incercarilor si masurilor
preventive in functionare;
 evaluarea calitativa si pe cat posibil a comportarii sistemelor in timp, functie de factorii de solicitare interna si externa;
 stabilirea metodelor privind analiza sistematica a disfunctionalitatilor, evaluarea si limitarea riscurilor.
  Fazele analizelor de risc:
 Stabilirea sistemului tehnic/tehnologic supus analizei de risc
 Identificarea riscurilor potentiale si a surselor potentiale de risc
 Factori de risc intrinseci sistemului
 Factori de risc adiacenti sistemului
 Factori de risc externi si/sau conjuncturali
 Factorul uman de risc
 Evaluarea cantitativa si calitativa de producere a riscurilor
 Cuantificarea consecintelor riscurilor manifestate
 Ierarhizarea riscurilor
 Fundamentarea criteriilor de evaluare
 Aprecierea si ierarhizarea consecintelor
 Stabilirea limitelor si nivelelor de acceptabilitate
 Actiuni preventive de limitare si combatere a efectelor riscurilor
 Metode, mijloace si proceduri de prevenire a avariilor majore
 Metode, mijloace si proceduri de neutralizare a efectelor riscurilor
 Managementul riscurilor potentiale
 Monitorizarea si controlul riscurilor reziduale
 Stabilirea masurilor, planurilor si strategiilor de avertizare a factorilor afectati
 Documentatia rezultata in urma analizei de risc
 Analiza cantitativă a riscului

 Analiza cantitativă a riscului este procesul prin care se urmăreşte evaluarea numerică a  probabilităţii şi
impactului fiecărui risc asupra obiectivelor proiectului, precum şi influenţa asupra riscului general al
proiectului. Acest proces utilizează tehnici cantitative, cum ar fi simularea Monte Carlo, analiza de
senzitivitate şi metoda arborilor de decizie, pentru:
 Determinarea probabilităţii de a nu atinge obiective specifice ale proiectului;
 Cuantificarea expunerii la risc a proiectului şi determinarea mărimii rezervelor neprevăzute pentru costuri
şi pentru program care ar putea fi necesare;
 Identificarea riscurilor care implică o atenţie mai mare, prin cuantificarea contribuţiei lor relative la riscul
general al proiectului;
 Identificarea realistă a costurilor, programului şi obiectivelor care pot fi realizate.
 Procesul de analiză cantitativă a riscului urmează – în fluxul grupului de procese pentru  managementul
riscului – după procesele de identificare şi de analiză calitativă a riscului. Procesele de analiză calitativă
şi cantitativă a riscului pot fi realizate separat sau împreună.
o Mijloace şi tehnici pentru analiza cantitativă a riscului

 (1) Interviul. Tehnicile de intervievare sunt utilizate pentru a cuantifica probabilitatea şi

impactul riscurilor asupra obiectivelor proiectului.
 Primul pas îl constituie realizarea unor interviuri despre riscurile proiectului cu participarea
responsabililor proiectului sau a experţilor în domeniu. Informaţia care este necesară
depinde de tipul distribuţiilor de probabilitate care vor fi utilizate  pentru modelarea riscului.
De exemplu, atunci când se utilizează distribuţia triunghiulară sau distribuţia beta se
furnizează informaţii asupra scenariilor optimist, pesimist şi cel mai probabil.
 Distribuţiile de probabilitate continue cele mai utilizate pentru analiza cantitativă a
probabilităţii si a impactului sunt: uniformă, normală, triunghiulară, beta şi log-normală.
 Ca urmare a interviurilor, este necesară documentarea argumentelor care au stat la baza
parametrilor atribuiţi distribuţiilor de probabilitate ale modelelor de risc, care vor constitui
elemente de intrare pentru strategiile de răspuns la risc.
 (2) Analiza de senzitivitate. Această tehnică ajută la determinarea acelor riscuri care au
cel mai mare potenţial de impact asupra proiectului. Analiza de senzitivitate examinează
gradul în care incertitudinea fiecărui element de risc al proiectului influenţează obiectivele
proiectului, atunci când celelalte elemente variabile şi incerte sunt menţinute la valorile lor
cele mai probabile.
 (3) Analiza arborilor de decizie. Metoda arborilor de decizie se utilizează pentru a
reprezenta problema de decizie considerând implicaţiile alegerii dintre alternativele
disponibile. Metoda utilizează probabilităţile riscurilor, precum şi elemente pe pierdere sau
câştig, pentru fiecare secvenţă de decizii care se poate adopta. Rezolvarea arborelui de
decizie indică decidentului o evaluare în termeni cantitativi a riscului asociat fiecărei
decizii, în condiţii de incertitudine.