METODA INDIGENĂ DE EVALUARE A

NIVELULUI DE SECURITATE ÎN MUNCĂ

Metoda indigenă, elaborată la INCDPM Bucureşti de către Alexandru Darabont şi

Năzărică Tănase, a fost prezentată în “Ghidul pentru evaluarea nivelului de securitate în
muncă”, în anul 1998. Ea permite evaluarea analitică a nivelului de securitate la locurile
de muncă şi la nivelul societăţii comerciale înainte de accidente, fiind astfel o metodă
a priori, având atât caracter calitativ cât şi cantitativ relativ.
La elaborarea metodei s-a ţinut cont de următoarele aspecte:
 în orice sistem de muncă sunt implicate cele patru componente specifice
(executant, sarcină, mijloace şi mediu de muncă), aflate într-o permanentă
interdependenţă;
 fiecare componentă a sistemului de muncă poate prezenta disfuncţii generatoare de
accidente şi îmbolnăvire profesională;
 accidentul de muncă şi îmbolnăvirile profesionale sunt consecinţa uneia sau mai
multor disfuncţii, determinate de o cauză iniţială şi una finală (existenţa unui lanţ
cauzal);
 accidentul şi/sau îmbolnăvirea profesională se produc când are loc interacţiunea
dintre o cauză finală proprie mijloacelor sau mediului de muncă şi o cauză proprie
executantului (eroare, omisiune, simpla prezenţă într-o zonă cu pericole);
 între cauze şi măsuri de prevenire există o relaţie biunivocă, conform căreia fiecărei
cauze îi corespunde o măsură optimă de prevenire care, dacă este aplicată,
accidentul este eliminat.
Principiul metodei constă din analiza gradului în care cauzele potenţiale de
accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională sunt acoperite de măsuri de prevenire
adecvate (optime), denumite bariere de securitate.
Metoda vizează toate locurile de muncă (fixe, evolutive şi mobile).
În esenţă, metoda de evaluare a nivelului de securitate în muncă constă în
identificarea şi aprecierea, prin observaţii vizuale directe şi măsurători simple a existenţei
măsurilor de prevenire prevăzute prin legislaţia în vigoare pentru fiecare pericol ce există
sau poate să apară la nivelul componentelor sistemului de muncă.
Evaluarea nivelului de securitate în muncă trebuie să acopere toate pericolele şi
riscurile relevate, iar atunci când un risc este identificat, evaluarea începe cu cercetarea
posibilităţilor de eliminare a acestuia la sursă.
Metoda de evaluare a nivelului de securitate are următoarele etape:
- identificarea pericolelor;
- identificarea lucrătorilor expuşi la aceste pericole;
1
 - estimarea calitativă si cantitativă a riscurilor;
- examinarea posibilităţilor de eliminare a riscurilor la sursă sau de diminuare a
acestora.

Aplicarea metodei de către echipa de evaluatori presupune parcurgerea următoarei

metodologii:
I. Întocmirea structurii planului de evaluare a nivelului de securitate este
efectuată în conformitate cu cele 14 capitole, detaliate în tabelul 1.

Tabelul 1

EVALUAREA NIVELULUI DE SECURITATE ŞI MANAGEMENTUL

RISCURILOR
- CAPITOLE -

1. Stabilirea programului de evaluare a nivelului de securitate în muncă

2. Structura evaluării.
Decizii privind modul de abordare.

3. Colectarea de informaţii
Mediul de muncă, echipamentele tehnice, sarcina de muncă, experienţa trecută.

4. Identificarea pericolelor.

5. Identificarea persoanelor expuse la riscuri.

6. Identificarea tipului de expunere la riscuri.

7. Evaluarea riscurilor.

8. Studierea diferitelor posibilităţi de eliminare sau de diminuare a riscurilor - măsuri de

protecţie

9. Stabilirea priorităţilor de acţiune şi a măsurilor de protecţie.

10.Implementarea măsurilor de protecţie.

11.Înregistrarea evaluării.
2
12.Măsurarea eficienţei aplicării măsurilor de protecţie.

13.Reevaluarea (dacă au apărut modificări).

14.Program de monitorizare a evaluării nivelului de securitate

II. Informarea generală asupra activităţii din întreprindere (obiectul de

activitate, repartizarea teritorială, dimensiunile, numărul de personal, raportul
dintre numărul de personal direct productiv si cel din conducere/administraţie,
prezenţa actelor normative de securitate a muncii, modul de organizare a activităţii
de prevenire a accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale, situaţia statistică a
accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale, rezultatele şi recomandările evaluărilor
sau inspecţiilor precedente).

III. Delimitarea şi caracterizarea obiectului de evaluat (întreprindere, sector,

secţie, atelier, loc de muncă) pe cele 4 componente ale sistemului de muncă:
 executant - meseria, calificarea necesară, vechimea, relaţiile de
coordonare/subordonare;
 sarcină de muncă - descriere în detaliu a operaţiilor, a metodelor, a ritmului de
muncă;
 mijloace de producţie - descriere parametri, mod de funcţionare, materii prime,
mod de manipulare - stocare, energia folosită pentru maşini, instalaţii, utilaje,
dispozitive folosite la locul de muncă, căi de acces;
 mediul de muncă - descriere condiţii de microclimat, ventilaţie, iluminat, zgomot,
caracter special etc.

Pentru fiecare componentă, se vor preciza normele, instrucţiunile şi alte acte

normative stabilite a fi respectate.
Când obiectivul este complex, reprezentat de atelier, secţie sau sector, atunci
delimitarea trebuie să precizeze:
 activităţi desfăşurate - produse, lucrări, servicii;
 amplasarea obiectivului;
 numărul locurilor de muncă analoage;
 numărul şi structura personalului - meserii, calificare etc;
 tehnologii desfăşurate - operaţii, utilaje, materii prime etc;
 circulaţia personalului, a materialelor şi a produselor finite;
 mijloace de transport şi ridicat;
 condiţii de muncă şi de mediu;

3
  acte normative de securitate în muncă;
 cerinţe speciale.

IV. Identificarea pericolelor face referire la:

a. identificarea lucrătorilor expuşi la pericole;
b. estimarea calitativă sau cantitativă a riscurilor;
c. evitarea, eliminarea sau diminuarea riscurilor la sursă.
Identificarea si evaluarea riscurilor se face prin:
 observarea şi constatarea condiţiilor de muncă la fiecare loc de muncă (mijloace
de acces, starea pardoselilor, securitatea echipamentelor tehnice, pulberi, fum,
temperatură, iluminat, curenţi de aer, zgomot etc);
 identificarea sarcinilor de muncă;
 analiza modurilor de operare;
 analiza acţiunii factorilor externi asupra locului de muncă (factori meteo);
 analiza acţiunii factorilor psihologici, sociali şi fizici ce pot induce stresul;
 analiza echipamentelor de muncă, instalaţiilor, maşinilor, utilajelor,
dispozitivelor, din punct de vedere al pericolelor induse.
Constatările efectuate se compară cu criteriile de asigurare a securităţii şi sănătăţii
în muncă date de legi, norme şi standarde în vigoare şi se estimează riscurile existente
sau posibile.
După constatarea riscurilor, se trece la ierarhizarea acestora şi a măsurilor de
prevenire, avându-se în vedere:
 evitarea sau eliminarea riscurilor, prin schimbarea elementelor periculoase cu altele
nepericuloase sau mai puţin periculoase;
 combaterea riscurilor la sursă;
 stabilirea cu prioritate a măsurilor de protecţie colectivă (expunere la fum, noxe,
radiaţii etc).
În cadrul evaluării, riscurile trebuiesc ierarhizate în funcţie de gravitatea lor,
materializată prin consecinţele asupra organismului uman.
Astfel, riscurile pot fi:
 minore - care produc ITM sub 3 zile;
 semnificative - care produc ITM peste 3 zile;
 majore (critice) - care produc invaliditatea (ÎNV) sau deces (D).
Pentru o evaluare corectă a nivelului de securitate şi stabilirea de măsuri de
prevenire adecvate, se are în vedere numărul de persoane expuse la risc şi durata
expunerii. Astfel, o expunere de până la 30'/zi este considerată expunere accidentală, o

4
expunere de 30’ - 4 h/zi este temporară, iar o expunere de peste 4 h/zi este considerată
permanentă.
După ierarhizare în funcţie de expunere si gravitate, riscurile pot fi împărţite în două
grupe: acceptabile şi inacceptabile, figura 1.

Figura 1. Reprezentarea grafică a riscurilor

V. Fişe pentru evaluarea riscurilor

Metoda indigenă de evaluare a nivelului de securitate este structurată pe trei seturi de

fişe:
 Fişe pentru "Riscuri Generale" ( 1 7 fişe - I, II...XVII);
 Fişe pentru "Riscuri specifice" ( " n " fişe);
 Fişe pentru "Evaluarea la nivelul agenţilor economici a managementului securităţii
şi sănătăţii în muncă" (5 fişe).
Fiecare fişă conţine o prezentare sintetică a riscului, întrebări ce permit evaluarea
aspectelor ce caracterizează riscul şi informaţii calitative si/sau cantitative privind riscul
analizat.
Fişele se aplică unui singur sau unui grup de locuri de muncă.
Metoda de evaluare consideră 17 surse generale de risc, prezentate în tabelul 2.
In funcţie de grupa de încadrare a riscurilor constatate la locul de muncă, se vor
stabili priorităţile de aplicare a măsurilor de prevenire.

5
 Tabelul 2

FIŞE CU SURSE GENERALE DE RISC

Nr. Expunere
Nr. Surse de risc Gravitatea
persoanee
crt. (FIŞA) Accidentală Temporară Permanentă consecinţei
xpuse
0 1 2 3 4 5 6
I Iluminat
II Zgomot
III Vibraţii
IV Ambianţă termică
V Agenti chimici
VI Agenti cancerigeni si
mutageni
VII Agenti biologici
VIII Ventilare industriala
IX Echipamente de munca
X Amenajarea locului de
munca
XI Amenajarea spaţiilor de
lucru
XII Incendii si explozii
XIII Electrosecuritate
XIV Sarcina de munca
XV Circulaţie. Riscuri
orizontale si verticale
XVI Protecţia colectivă si
individuală
XVII Organizarea primului ajutor

6
 VI. Utilizarea fişelor pentru riscuri generale şi riscuri specifice

Fiecare fişă prezintă într-un preambul o sursă de risc cu efecte asupra sănătăţii,
muncii, producţiei şi principiile generale de prevenire şi conţine un număr de indicatori
sub formă de întrebări.
In funcţie de situaţia concretă de la locul de muncă, evaluatorul acordă un punctaj
între 0  5:
 nesatisfăcător - 0; 1
 mediu -2; 3
 foarte bun - 4; 5,
marcând cu "X" căsuţa respectivă a fişei.
De exemplu, punctajul “0 “ se acordă când nu există nici o dovadă că la locul de
muncă este satisfăcută cerinţa din indicator, iar punctajul “5” se acorda când există dovezi
certe privind o excelentă satisfacere a cerinţei prevăzută de indicator. Punctajele “0, 1, 2”
aparţin unor neconformităţi cu cerinţele legale.
Fiecare indicator (întrebare) are o anumită împortanţă din punct de vedere al
gravităţii si frecvenţei accidentelor de muncă sau îmbolnăvirilor profesionale, motiv
pentru care este afectat de un coeficient de ponderare, cu valori între 0,5...2, prezentate în
tabelul 3.

Tabelul 3

Valorile coeficienţilor de ponderare în funcţie de gravitatea consecinţelor

Valorile coeficientului de ponderare

Indicator
de ponderare
Foarte important 2,0
Important 1,5
De importanţă medie 1,0
Mai puţin important 0,5

Pentru indicatorii nerelevanţi locului de muncă analizat, în căsuţele din fişă se scrie
"Nu este cazul".
Cele 17 fişe cu indicatorii respectivi sunt prezentate în anexa 4.
Pentru fiecare indicator, punctajul real se obţine prin înmulţirea punctajului
acordat cu coeficientul de ponderare.
La final, pentru fiecare din cele 17 fişe se calculează prin însumare punctajul real
total obţinut, punctajul maxim posibil şi nivelul de securitate.

7
 Punctajul total real obţinut (Nsi) reprezintă: Σ (punctaj acordat x coeficient de ponderare)

Punctajul maxim posibil reprezintă: Σ (5 x coeficient de ponderare)

Nivelul de securitate Ns reprezintă: (Punctaj total real obţinut/Punctaj maxim posibil) x100 [%]

La calculul punctajelor totale reale obţinute şi a celor maxime posibile nu se

consideră indicatorii nerelevanţi din fişe.
În funcţie de nivelul de securitate obţinut pentru fiecare fişă, acesta se poate
încadra în următoarele intervale valorice:
 91 - 100%-Excelent (E)
 81 - 90% - Foarte bun (FB)
 71 - 80% - Bun (B)
 61 - 70% - Mediu (Me)
 51 - 60% - Mic (Mi)
 sub 50% - Nesatisfăcător (N)
Nivelul mediu de securitate la locul de muncă analizat se obţine raportând suma
nivelurilor de securitate pentru cele 17 fişe la 17.

Identic se determină nivelul de securitate pe atelier, secţie, sector.

După completarea celor 17 fişe cu riscuri generale cu punctajul acordat, punctajul
real obţinut şi nivelul de securitate, se completează tabelul 2 cu numărul de persoane
expuse, timpul de expunere şi gravitatea consecinţelor fiecărei surse de risc şi în final se
trasează graficul consecinţe - expunere, plasând riscurile depistate în una din cele două
categorii (zone) riscuri acceptabile sau inacceptabile.
Nivelul de securitate obţinut, corelat cu încadrarea riscului pe grafic, permit
stabilirea în final a măsurilor (acţiunilor) preventive, în ordinea crescătoare a priorităţilor
ABCD, completându-se fişa de sinteză a riscurilor pe loc de muncă din tabelul 4 şi fişa de
sinteză a riscurilor comune pe atelier (secţie) din tabelul 5.

8
 Tabelul 4

FIŞA DE SINTEZĂ A RISCURILOR PE LOCUL DE MUNCĂ

Societatea comercială:
Data:
Locul de muncă:
Amplasarea locului de muncă:
Număr de persoane expuse:

Surse de risc Nivelul de securitate Acţiuni preventive

(FIŞA) E FB B Me Mi N Măsuri Prioritate
propuse A B C D
Iluminat
Zgomot
Vibraţii
Ambianţă termică
Agenti chimici
Agenti cancerigeni si
mutageni
Agenti biologici
Ventilare industriala
Echipamente de
munca
Amenajarea locului
de muncă
Amenajarea spaţiilor
de lucru
Incendii si explozii
Electrosecuritate
Sarcina de munca
Circulaţie, riscuri
orizontale si
verticale
Protecţia colectivă si
individuală
Organizarea
primului ajutor

9
 Tabelul 5

FIŞA DE SINTEZĂ A RISCURILOR COMUNE PE ATELIER (SECŢIE)

Societatea comercială:
Data:
Suprafaţa (m2):
Locurile de muncă analizate:
Numărul de persoane:
Numărul de maşini:

Priorităţile pe atelier (secţie)

A B C D
- Zugrăveala din - Probleme de - Spaţiile dintre - Instalaţii electrice
atelier degradată climatizare; maşini jenează neverificate;
- Probleme de manipularea şi - Zgomotul în
ventilare (mirosuri circulaţia atelier > 90dB
dezagreabile) cărucioarelor; - Manipularea unor
- Necunoaşterea greutăţi de peste 5
pictogramelor tone pe zi
- Greutăţi peste 15
kg, manipulate de
femei

10
 Un exemplu de calcul al nivelului de securitate pentru fişa "Manipularea sarcinilor"
este prezentat în tabelul 6.
Tabelul 6
EXEMPLFICARE
FIŞA VIII. MANIPULAREA SARCINILOR
Punctaj acordat
Coeficient
Nr. Nesatisfăcător Mediu Foarte Punctaj real
crt.
Indicatori bun
de
(Pr)
ponderare
0 1 2 3 4 5
VIII.1 Locul de muncă este conceput asfel încât să se
elimine operaţiile manuale de manipulare? X 2,0 8
VIII.2 Dacă nu este posibilă eliminarea operaţiilor manuale
de manipulare, există la locul de muncă mijloace X 2,0 6
tehnice pentru a le limita?
VIII.3 Dacă salariaţii trebuie să ridice sau să depună
sarcini, greutatea fiecărei sarcini, înălţimea la care
sarcina trebuie apucată si la care trebuie depusă, X 1.5 1.5
numărul de sarcini pe oră care trebuie deplasate (în
perioade normale si de vîrf), sunt cunoscute?
VIII.4 Salariatul trebuie să se aplece pentru a apuca sarcina
si a o ridica la semiînălţtme? X 1,5 7,5
VIII.5 Trebuie să ridice sarcina deasupra umerilor?
(schema 2)
Nu e cazul 1,5 -----
VIII.6 Trebuie să se aseze sau să apuce o sarcină la o
distanţă mai mare de 30 cm de axa corpului? X 1,5 1,5
(schema 3)
VIII.7 Salariatul trebuie să efectueze rotaţii ale corpului
chiar fără sarcină? (schema 4)
Nu e cazul 1,5 -----
VIII.8 Salariatul este obligat să ridice sau să poarte sarcina
în regim potenţial dezechilibrat? (schema 5) X 1,5 7,5
VIII.9 Manipularea sarcinilor (apucarea si depunere) se
face într-o manieră continuă pe o durată mai mare X 1,5 6,0
de o oră?
VIII.10 Purtarea sarcinilor se efectuează pe o durată mai
mare de 5 min. pentru fiecare sarcină? X 1,5 6,0
VIII.11 Transportul sarcinii pe o scară sau pe un plan
înclinat se face la o distanţă mai mare de 25 cm. pe Nu e cazul 1,5 -----
verticală?
VIII.12 Salariaţii se plâng de locul de muncă prost conceput
din punct de vedere al efortului depus la X 2,0 10
manipularea manuală a sarcinilor?
VIII.13 Există locuri de muncă comportând purtarea
sarcinilor superioare valorii de 30 kg pentru o X 2,0 8
femeie?
VIII.14 Sarcinile manipulate au viteze reziduale, sunt calde,
reci sau au un conţinut instabil? X 1,5 3
VIII.15 Sarcinile manipulate au gabaritul mare (două laturi
mai mari de 75 cm) sau sunt incomode? X 1,5 1,5
VIII.16 Manipularea sarcinilor se depulează într-un spaţiu
restrâns? X 4,5
VIII.17 Amenajările existente la locul de muncă permit
accesul direct la căruciorul automotor? X 1,0 5

11
VIII.18 Suprafaţele solului sunt glisante sau denivelate,
nepermiţând utilizarea de exemplu a transpaletelor? X 1,0 3
Punctajul real obţinut

Punctajul maxim posibil = 117,5

Nivelul de securitate
, deci “mediu”

În urma evaluării, se trece la implementarea măsurilor de prevenire şi combatere a

riscurilor (program de acţiune), insistându-se în mod deosebit pe eliminarea sau
diminuarea riscurilor cu priorităţile D şi C (cele mai importante).
Planul de măsuri trebuie să conţină: măsura de prevenire /protecţie, termenele si
responsabilităţile.
Metoda de evaluare a nivelului de securitate prezentată mai conţine 1 5 1 de fişe cu
riscuri specifice, dintre care s-au elaborat deja un număr de 29 de fişe (turnarea
betoanelor, reparaţii autovehicole, foraj sonde, transportoare cu bandă, lucru la înălţime,
forjare, prelucrări neconvenţionale, evacuarea apelor uzate, alimentări cu apă, fabricarea
lămpilor electrice, transporturi rutiere, tratamente termice, vopsire, zidărie, prelucrarea
azbesturilor, fabricarea fibrelor sintetice, salubritate publică, fabricare ţevi, radiaţii
neionizante, fabricarea ceramicii pentru construcţii, producerea materialelor termo şi
hidroizolante, producerea aerului comprimat, turism, telecomunicaţii, agricultură,
creşterea animalelor, fabricarea azbocimentului etc).
Pe aceste fişe se completează cu punctajul acordat, punctajul real, punctajul real
obţinut si nivelul de securitate, urmând ca, în funcţie de gravitatea consecinţelor şi de
expunere să se plaseze riscurile pe grafic în una din zonele acceptabile sau inacceptabile si
să se facă planul de măsuri cu priorităţile ce se impun pentru fiecare sursă de risc
specifică.

12
 BIBLIOGRAFIE

1. Darabont, Alex., Pece, Şt., Protecţia muncii, E.D.P., Bucureşti, 1996

2. Pece, Şt., Dăscălescu, Aurelia, Metodă de evaluare a riscurilor, INCDPM, Bucureşti
1998.
3. Pece, Şt., Metode de analiză apriorică a riscurilor profesionale, I.N.I.D., Bucureşti, 1993.
4. Pece, Şt., Metodă de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională în
activitate, RENEL, INCDPM, 1994.
5. Darabont, Alex., Pece, Şt., Dăscălescu, Aurelia, Managementul securităţii şi sănătăţii în
muncă, vol. I şi II AGIR, Bucureşti, 2001.
6. Darabont, Alex., Kovacs, Şt., Darabont, D., Ghid de autoevaluare a securităţii în muncă
pentru I.M.M.- uri, INCDPM, Bucureşti, 1997.
7. Darabont, Alex., Ghid pentru evaluarea nivelului de scuritate în muncă, INCDPM,
Bucureşti, 1997.
8. Grigoriu, I., Protecţia muncii, E.D.P., Bucureşti, 1996.
9. Pece, Şt., Metode de evaluare a intreprinderilor din punct de vedere al securităţii muncii,
I.N.I.D., Bucureşti, 1993.
10. Creangă, Camelia, Metodologii pentru aprecierea riscurilor la locul de muncă,
INCDPM, Bucureşti, 1999.
11. *** Legea Securităţii şi Sănătăţii în Muncă nr. 319/2006.
12. *** H.G. 1425/2006 – Norme Medologice de Aplicare a Prevederilor Legii Securităţii şi
Sănătăţii în Muncă
13. Darabont, Alex., Kovacs, Şt., Securitate şi sănătate în muncă. Suport de curs, INCDPM,
Bucureşti, 1998.
14. Dăscălescu, Aurelia, Pece, Şt., Elaborarea metodologiei de analiză a întreprinderilor din
punct de vedere al securităţii în muncă, INCDPM, Bucureşti, 1993.
15. Darabont, Alex, Pece, Şt., Protecţia muncii, D.D.P. Bucureşti, 1996.
16. Pece, Şt., Evaluarea riscurilor în sistemul om-maşină, Ed. Atlas Press, Bucureşti, 2003.
17. Moraru, R., Băbuţ, G., Ghid pentru evaluarea riscurilor profesionale, Ed. Focus,
Petroşani, 2002.
18. Simion, S., Vasilescu, D., Evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire
profesională, INSEMEX Petroşani, 2004.
19. Mincă, G., Analiza riscurilor profesionale, Curs postuniversitar, “S.C. PROTECTOR
2001 S.R.L.”, Bucureşti, 2004.
20. Moraru, R., Băbuţ, G., Analiză de risc, Ed. Universitas, Petroşani, 2000.
21. Darabont, Alex. ş.a., Evaluarea calităţii de securitate a echipamentelor tehnice, Ed.
ABIR, 2001.
22. Băbuţ, G., Moraru, R, Protecţia Muncii, Ed. Universitas, Petroşani, 2004.

13