UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE

Programul de masterat: CERCETAREA, PROIECTAREA ŞI TESTAREA
SISTEMELOR BIOTEHNICE

ERGONOMIE ȘI DESIGN INDUSTRIAL

LABORATOR 2
INTRODUCERE ÎN ERGONOMIE. ERGONOMIA LOCULUI
DE MUNCĂ

An Univ. 2022-2023, sem. I

 INTRODUCERE ÎN ERGONOMIE

Evoluția ergonomiei

Ergonomia este considerată „ştiinţa muncii”, având ca obiect de studiu relaţia

„om-muncă”, sintetizând/corelând datele tuturor ştiinţelor preocupate de acest
domeniu, formulând principii, reguli proprii, îndeosebi cu caracter aplicativ, care
să asigure adaptarea reciprocă dintre om şi munca sa [1].

Ergonomia contribuie la proiectarea şi evaluarea sarcinilor, muncii,

produselor, mediului şi sistemelor cu scopul de a le face compatibile cu
nevoile, abilităţile şi limitele oamenilor [2].
Obiectul de studiu al ergonomiei îl constituie organizarea activităţii umane în
procesul muncii prin optimizarea relaţiei din sistemul om-maşină-mediu.

 Optimizarea relaţiei om-maşină-mediu necesită îndeplinirea

următoarelor condiţii:

 orientarea şi selecţia profesională a factorului uman;

 proiectarea echipamentelor în concordanţă cu capacitățile umane;
 crearea unei ambianţe care să asigure securitate şi sănătate;
 repartizarea raţională a sarcinilor și folosirea corectă a capacității umane;
 economie în consumul energetic al organismului uman.
 Termenul „ergonomie” a fost folosit pentru prima dată de către biologul
polonez W. Zostrzybowski, care în 1857 a publicat în săptămânalul ,,Natura
şi industria” lucrarea „Perspectivele ergonomiei ca ştiinţă a muncii“.

 În 1949 denumirea de ergonomie a fost propusă de K. F. H. Murrell, unul

dintre fondatorii Societăţii de cercetări ergonomice din Anglia.
Ergonomia presupune gruparea ştiinţelor:
 biologico-medicale
 psihologico-sociale
 tehnice
ÎN VEDEREA
 cercetării relaţiilor şi posibilităţilor de adaptare optimă reciprocă, în
condiţii date, atât a omului la munca sa cât şi a muncii la om
ÎN SCOPUL
 creşterii eficienţei tehnico-economice;
 a optimizării condiţiilor, satisfacţiei, motivaţiei şi rezultatelor muncii
 concomitent cu menţinerea stării de sănătate şi favorizarea dezvoltării
personalităţii.

5
Conform concepţiilor ergonomice moderne, pot fi distinse patru etape de
dezvoltare a ergonomiei în funcţie de evoluţia activităţilor de muncă [3]:

SECOLUL UNELTELOR MANUALE

1

SECOLUL MAŞINILOR
2

SECOLUL ENERGIEI
3

4 SECOLUL NOU
  Secolul uneltelor manuale [3] - uneltele erau doar nişte prelungiri primitive
ale membrelor omului;

 Secolul mașinilor [3] - prima fază a revoluţiei industriale - secolul maşinilor

– a durat din 1750 până în 1890.
 în 1748 Lamberti a publicat cartea „Om - maşină”, de unde reiese că putem
afla multe despre comportamentul omului studiind cum funcţionează maşina în
condiţii similare.
 în 1801, J. M. Jacquard a folosit cartelele perforate pentru programarea şi
dirijarea lucrului războaielor de ţesut.
 Watt a inventat mecanismul de autoreglare ceea ce a condus la diminuarea
numărului de accidente ce apăreau în procesul funcţionării maşinilor cu vapori.
 Secolul energiei [3] - a doua fază - revoluţia energetică - cuprinde anii 1870-
1945, şi se caracterizează prin aplicarea largă a maşinilor cu motoare în
transport, industrie, agricultură.
 În această perioadă, accentul se punea în totalitate asupra selecţiei, clasificării
şi antrenamentului, adică asupra adaptării omului la condiţiile de muncă.

 Secolul nou [3] -a treia fază a revoluţiei industriale - faza maşinilor pentru
lucrul intelectual.
 În domeniul ergonomiei s-au înregistrat realizări uimitoare în astfel de ramuri
ca inteligenţa artificială, utilizarea sistemelor de experţi, studierea
potenţialului activităţii creierului etc. Cel mai mare progres îl constituie
calculatorul.

8
 Evoluţia ergonomiei se produce concomitent cu evoluţia tehnicii şi a
tehnologiilor.

Pierre Cazamian în Tratat de ergonomie (Franţa) [4]: „Ergonomia este ştiinţa

operativităţii umane. Ergonomia are ca scop să maximizeze această
operativitate, concepând şi transformând situaţiile de muncă. Ea foloseşte în
acest scop o metodă multidisciplinară”.

Productivitatea muncii are în principal trei categorii de factori care contribuie la

creşterea ei [5]: „

 progresul tehnic, care include mecanizarea şi automatizarea;

 organizarea conducerii, a producţiei şi a muncii;
 creşterea îndemânării şi calificării executanţilor.
 ERGONOMIA LOCULUI DE MUNCĂ

Organizaţia (societatea comercială, firma, compania, regia, instituţia) =

ansamblul structurilor umane, materiale, tehnologice şi funcţionale
realizate în scopul producerii de bunuri şi de servicii [6].

Postul = ansamblul sarcinilor, activităţilor şi responsabilităţilor care

presupun un anumit grad de calificare şcolară (universitară) şi
profesională.
la locul de muncă, ergonomia are rolul de a armoniza într-un tot
unitar elementele locului de muncă (mijloacele de muncă, obiectele
muncii şi forţa de muncă), în vedera asigurării condiţiilor care să
permită executantului desfăşurarea unei activităţi bune cu consum
minim de energie şi senzaţie de bună stare fiziologică.

11
 Traseul iniţial al ergonomiei a pornit de la aplicarea unor măsuri de
standardizare a locului de muncă, având ca scop prevenirea şi protecţia
oferită angajaţilor împotriva efectelor adverse a numeroşilor factori
care ar putea duce la alterarea sănătăţii [7].

 Starea de sănătate, confortul şi performanţele productive maxime

sunt dependente de proiectarea corespunzătoare a echipamentelor și
a locului de muncă.
 O cerinţă importantă în proiectarea ergonomică a muncii o constituie:
 cunoaşterea posibilităţilor, limitelor, variaţia performanţelor şi
capacităţilor
ÎN FUNCŢIE DE
 structura anatomo – funcţională a organismului uman
 de factorii de influenţă
 de specificul activităţii în care este utilizată.

13
 Factorii ergonomici care intervin în performanţa umană în condiţiile unei
producţii moderne, se împart în trei mari grupe:
- condiționarea capacității de muncă;
- gradul de adaptare prin antrenament;
Factori care depind de - dezorganizarea funcțională prin oboseală;
organismul uman: - regimul rațional de muncă și odihnă;
- ritmul de muncă;
- caracteristicile aparatului locomotor în
muncă;
- starea de sănătate.

- organizarea procesului de muncă;

Factori care depind de - microclimatul;
condiţiile de muncă: - zgomotul;
- iluminatul;
- vibrațiile.

- alimentația;
Factori care depind de condiţiile - condițiile de locuit;
generale de viaţă, de calitatea vieţii: - transportul.
Rapoartele statistice ale Organizației Internaționale a Muncii, evidențiază că
cca. 29% dintre accidentele de muncă, au printre cauze şi probleme legate de
ergonomia la locul de muncă.

Fig. 1 Schema locului de muncă privit ca sistem ergonomic [8]

 PROIECTAREA ERGONOMICĂ A POSTURILOR DE MUNCĂ

 Organizarea locului de muncă este considerată raţională atunci când

asigură pentru executanţi condiţii de productivitate înaltă, cu cele mai
reduse consumuri de muncă şi efort, fără mişcări inutile sau obositoare,
cu minimum de cheltuieli.

 La proiectarea postului de lucru trebuie să se ţină seama de:

o datele antropometrice
o capacitatea omului de a recepţiona şi prelucra informaţiile.
 nu există un “om standard”, fapt care duce la mari dificultăţi în
practică;
 astfel că pentru orice măsură ergonomică trebuie să ne punem problema
dacă trebuie să ne raportăm la “statura maximă“ sau la “statura
minimă”, sau trebuie să se prevadă o adaptabilitate astfel încât
comenzile maşinii să fie reglate.

De exemplu, căile de acces trebuie să ţină seama de “statura maximă”, iar

forţele de acţionare trebuie să ţină de “statura minimă” [9]..

17
Schimbările survenite în sistemul de valori al oamenilor au adus în prim
plan creșterea interesului și a preocupărilor acestora pentru calitatea
vieții în general și a vieții profesionale în special [10].

În acest context, au apărut noi strategii de proiectare a posturilor, fiind

promovate concepte privind calitatea condițiilor de muncă sau calitatea
vieții profesionale.
Din perspectiva ergonomiei, proiectarea posturilor este legată direct de
aspecte, cum sunt:
 calitatea tehnicii și tehnologiei folosite;
 calitatea oamenilor;
 calitatea condițiilor de muncă;
 satisfacția în muncă;
 oboseala mentală, psihică și fizică;
 evaluarea erorilor în muncă, a accidentelor și bolilor profesionale;
 stresul organizațional sau la locul de muncă.

Concluzie: Noua viziune a proiectării posturilor se află în deplină

concordanță cu concepția ergonomică a proiectării acestora.

19
 În opinia specialiștilor în domeniu, proiectarea ergonomică a
posturilor trebuie să aibă în vedere:
 forma
 dimensiunile și
 amplasarea celor mai variate elemente materiale sau fizice care
înconjoară unul sau mai mulți operatori.
Fig. 2 Interdependențele postului de muncă [10]

21
Un alt element important al organizării ergonomice a locului de muncă îl
constituie stabilirea zonelor de muncă în care se acționează, deoarece, în
funcție de dimensionarea optimă a acestora, sunt create condițiile normale
de solicitare necesare pentru realizarea eficientă a sarcinilor de muncă [10].

Zonele de muncă sunt determinate de amplitudinea mișcărilor membrelor

superioare, în diferite planuri și în limitele normale sau maxime din punct
de vedere al posibilităților anatomice ale omului.
În funcție de amplitudinea mișcărilor, de viteza și precizia acestora, de
segmentele și masele musculare antrenate în efort sau partea corpului care
servește ca articulație (pivot) al lor, zonele de muncă pot fi:
zona de muncă normală;
zona de muncă maximă.

23
 este descrisă de antebraț atunci când se efectuează
Zona de muncă normală mișcări cu brațele flexate (îndoirea brațelor pe
antebrațe), pivotând în jurul articulației cotului.

- în limitele acestei zone se acționează cel mai comod, cu efort minim

și eficiență maximă, deoarece mișcările efectuate:
 au o amplitudine mai mică;
 sunt mai aproape de corp;
 au un consum mai mic de energie;
 sunt mai puțin obositoare;
 au viteză și precizie mai mari.
 este descrisă de brațe atunci când se efectuează
Zona de muncă maximă mișcări cu brațele în extensie (antebrațul se află în
prelungirea brațului), pivotând în jurul articulației
umerilor.

- în limitele acestei zone, mișcările efectuate sunt mai puțin comode și

eficiente deoarece:
 au o amplitudine mai mare;
 antrenează segmente și mase musculare mai mari;
 necesită un consum mai mare de energie;
 sunt mai obositoare.

25
o Proiectarea posturilor defineşte cerinţele specifice muncii desfăşurate de
un grup sau la nivel individual;
o Ea trebuie să răspundă întrebărilor: cum poate deveni performant un
post, cine poate obţine performanţa pe postul respectiv şi în ce mod?

Fig. 3 Componentele procesului de proiectare a posturilor [11]

 Principalele trăsături ale unui post proiectat ergnomic

Un post bine proiectat este postul care posedă cât mai multe dintre
următoarele trăsături:

 sarcinile de muncă trebuie să fie corelate cu abilitățile operatorului și

instruirea acestuia;
 postul trebuie să ofere operatorilor o vedere de ansamblu și
înțelegerea întregului proces;
 să limiteze sarcinile monotone și repetitive;
 să ofere un nivel optim de autonomie, o anumită libertate,
independență și autoritate de decizie;
 să permită obținerea unui feedback relevant pentru ocupantul postului
în vederea cunoașterii rezultatelor reale ale activității;
 Etapele organizării ergonomice a locului de muncă

Etapele organizării ergonomice a locului de muncă sunt următoarele

[9]:
 alegerea locului de muncă;
 înregistarea datelor necesare proiectării noului loc de muncă;
 examinarea critică a situaţiei existente; această etapă urmărește
eliminarea deficienţelor constatate şi stabilirea soluţiilor de
îmbunătăţire;
 proiectarea organizării ergonomice a locului de muncă constă în
proiectarea unor noi variante pe principii şi regului ergonomice, dintre
care se alege varianta care prezintă cele mai bune avantaje;
 elaborarea normelor de muncă, etapă care are ca scop stabilirea
consumului de muncă pentru realizarea elementelor procesului de muncă.
diminuarea încărcăturii mecanice sau fizice asupra corpului omenesc
până la obținerea unui grad de încărcare optim;
 elementele fizice ale postului să fie în concordanță cu dimensiunile
antropometrice ale operatorului;
 diminuarea factorilor de risc și a stresului indus de sarcina de muncă;
 să țină seama de factorii care influențează forța fizică a organismului în
muncă;
 să asigure sănătatea, securitatea și confortul în muncă ale operatorului.

29
 Antropometria şi importanţa ei în organizarea ergonomică a
locurilor de muncă

Antropometria este o metodă de studiu care se ocupă cu măsurarea

diferitelor părți ale corpului omenesc și a raportului dintre acestea. Studiile
care au caracter comparativ sunt realizate între indivizii de sexe, vârste și
rase diferite, astfel încât să se determine diferența dintre dezvoltarea
normală și anormală [12].

Etimologic, antropometria provine din greacă: “anthropos”=om și

“metron”=măsură, ceea ce înseamnă măsurarea dimensiunilor corpului
uman.
Antropometria reprezintă descrierea corpului uman prin dimensiuni
[10].
o Scopurile urmărite de antropometria ergonomică sunt de a răspunde
necesităţii ca toţi oamenii să fie capabili să lucreze la orice maşină;
o detaliile de proiectare, care constau în dispozitive ajustabile, asigură
adaptabilitatea maşinii la om;
o multe dintre deficienţele operatorului pot fi datorate unor deficiențe de
proiectare care determină lipsa de confort, îngrădirea posibilităţilor de
operare, ineficiență și accidente [13].
Aplicațiile cele mai directe ale antropomotriei în cadrul ergonomiei se
întâlnesc în proiectarea:
 spațiilor de muncă;
 mediilor de muncă (utilaje, mașini, instrumente de lucru);
 dispozitivelor de informare și semnalizare;
 echipamentelor de protecție individuală sau a hainelor de protecție.

32
Criteriile de folosire a dimensiunilor antropometrice în proiectarea
posturilor de muncă sunt următoarele:

Fig. 4 Criterii pentru proiectarea posturilor de muncă [10]

 Principiile generale de aplicare a antropometriei în proiectare
sunt sistematizate de cercetătorul american Damon, astfel [13]:

o existența operatorului trebuie luată în considerare din stadiul

planificării şi proiectării; reproiectările nu sunt complet eficiente şi
măresc cheltuielile;

o operatorul trebuie imaginat funcţional prin dimensiunile sale

funcţionale;

o să se ţină seama de factorii de variabilitate a dimensiunilor umane,

care sunt de ordin intern (ereditar) sau extern (condiţii de mediu);
o să se prevadă limite sporite ale toleranţei spaţiale pentru oameni şi
echipament deoarece amplitudinea mişcărilor sub stres este mai mare
decât cea determinată în condiţiile normale;

o acomodarea şi performanţa se evaluează pe omul complet echipat la

maşina completă, iar testarea se face pe indivizi obişnuiţi cu folosirea
maşinii respective şi reprezentativi din punct de vedere fizic pentru
grupul de persoane care vor utiliza maşina.

35
 REFERINŢE

[1] Ergoinginerie, https://mctr.mec.upt.ro/wp-content/uploads/2019/02/Carte-ergonomie-A-Ergoinginerie.pdf, accesat

11.02.2021.
[2] Morosan – Danila L., Albu O. M., Introducere in ergonomie. Ştiinţa eficientizării muncii. Sesiunea stiintifica cu participare
internationala Economie Europeana: Prezent si perspective, 2007, Vol.2, Univ Stefan cel Mare Suceava, Romania. ISSN 973-666-
244-6.
Available from: https://www.researchgate.net/publication/317358449_Introducere_in_ergonomie_Stiinta_eficientizarii_muncii
[accessed Feb 11 2021].
[3] Vaculovschi E., Abramihin C., Aspecte teoretice ale ergonomiei în proiectarea locului de muncă al funcționarului
public. Economie și finanțe publice. Administrarea Publică, nr. 1, 2019, CZU: 331.421:35.08, pp. 65-72.
[4] Pierre Cazamian, François Hubault, Monique Noulin, Traité d'ergonomie, 1996, Toulouse, Octares, 728 p.
[5] Muller C., Aspecte ergonomice privind utilizarea uneltelor manuale. Simpozionul National Studentesc Geoecologia, ed. X, Univ.
din Petrosani, 15-18 aprilie, 2010, pp. 55-58.
[6] Stanciu Ș., Managementul resurselor umane, București, 2001.
[7] El Mahdi Cristina, Ergonomia și protecția muncii, Ed. Academic Press, Cluj – Napoca, 2015, e-ISBN 978-973-744-448-6.
[8] Ergoinginerie, https://mctr.mec.upt.ro/wp-content/uploads/2019/02/Carte-ergonomie-A-Ergoinginerie.pdf, accesat 11.02.2021
[9] Trufasu A., Ergonomie vizuală, Universitatea Politehnica din București, 2000.
[10] Manolescu Aurel, Lefter Viorel, Deaconu Alecxandrina, Ergonomie, Ediția a doua, Ed. Economică, 2013, ISBN 978-973-709-641-
8.
[11] Byars L.L., Rue L.W., Human Resource Management, IRWIN, Homewood, Illinois, 1987.
[12] ***https://ro.wikipedia.org/wiki/Antropometrie.
[13] Marcu S., Ţuţuianu G., Elemente de ergonomie, Note de curs, Universitatea Politehnica din București, 2001.