Curs 7 DP Master anul II CPTSB

1.12 CADRUL ÎN CARE SE DP

Pr. este un proces unic limitat în timp, cu date de începere si încheiere, alcătuit dintr-o serie
de activităti coordonate si controlate realizate cu scopul atingerii unui obiectiv în
conformitate cu cerintele specifice, incluzând constrângeri legate de
resursele alocate. Pr. poate implica o singură firmă sau pot intersecta limitele mai multor
organizatii, prin crearea de asocieri, parteneriate sau consortii.
Exemplele de proiecte sunt prezentate mai jos:
- dezvoltarea unui nou produs, a unei noi tehnologii sau unui nou serviciu;
- efectuarea unor schimbări în structura personalului sau a stilului unei organizatii;
- dezvoltarea sau obtinerea unui sistem informational nou sau modernizat;
- construirea unei clădiri sau a unor facilităti anexe ale imobilului;
- dezvoltarea unei infrastructuri (a unui sistem de alimentare cu apă, a unei conducte de
alimentare cu petrol sau gaz, a unei autostrăzi etc.);
- implementarea unor noi proceduri sau procese de afaceri.
Pr. de C-D sunt modalităti de atingere a obiectivelor unui program al cărui scop propriu este
bine stabilit, să se realizeze într-o perioadă determinată utilizând resurse umane,
financiare, materiale, informatice si tehnologice cărora le sunt atasate o serie de reguli,
obiective si activităti proprii.
Lucrările de C-D sunt componente ale pr. de C-D, au obiective concrete, se desfăsoară si
trebuie îndeplinite în termen de un an.
Temporar înseamnă că fiecare proiect are o durată de viată cu un început si un final bine
definit. Încheierea pr. este atinsă când scopul final al acestuia a fost realizat.

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I

 1.12 CADRUL ÎN CARE SE DP

Natura temporară a pr. se referă si la alte aspecte ca:

- oportunitatea lansării pe piată, sau realizarea pr. ca răspuns la cererea pietei care are de
obicei caracter temporar;
- majoritatea pr. au un cadru limitat pentru realizarea produsului sau serviciului;
- echipa de lucru în pr. supravietuieste rar, ca echipă, în afara pr.;
- majoritatea pr. sunt realizate de o echipă creată cu scopul de a îndeplini ob. tintă ale pr.;
- echipa se destramă odată cu încheierea pr.;
- documentatia proiectului are caracter istoric.

Scopul final al unui pr. este fundamental diferit de obiectivele si rezultatele partiale ale
etapelor acestuia. Obiectivul final al unui proiect este să-si atingă scopul si să se
finalizeze într-o perioadă de timp bine definită în conditiile unor resurse impuse.

Obiectivele partiale si rezultatele unei etape trebuie în mod normal să sustină activitătile
respectiv subactivitătile etapelor viitoare, astfel încât să se atingă scopul final al
pr. De aici rezultă o serie de sarcini.

Obiectivele partiale si rezultatele unei etape trebuie în mod normal să sustină activ. respectiv
subactiv. etapelor viitoare, astfel încât să se atingă scopul final al pr. De aici rezultă o
serie de sarcini (Fig. 1.3).
MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I
 1.12 CADRUL ÎN CARE SE DP

Pr. are caracter unic pentru că prin activ. desfăsurate se realizează ceva ce nu a mai fost făcut
anterior. Unic înseamnă că produsul sau serviciul este diferit, distingându-se într-o anumită
manieră de toate celelalte produse sau servicii existente.
Deoarece rezultatul fiecărui proiect este unic, functiile si caracteristicile distinctive ale
produsului sau serviciului sunt elaborate progresiv.
Elaborarea progresivă a pr. este o însusire care integrează cele 2 concepte temporar si unic.
Progresiv înseamnă "proceduri în pasi"; cresterea constantă, continuă, în timp ce
elaborare înseamnă “a lucra metodic,cu grijă”, “dezvoltare în detaliu”.
Această elaborare progresivă a caracteristicilor este întâlnită sub denumirea de planuri
conforme cu executia.

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I

 2. INOVAREA IN DP

2.1 Introducere
Factorul cheie al procesului de dezvoltare a unui nou produs este conceptia.
Conceptia (engineering design) este o activitate creativă care are ca scop definirea unui
obiect material sau imaterial, numit si artefact, si care poate fi realizat industrial
Dacă ne referim la termenul design, activitatea de conceptie este cea care permite
transformarea unei inventii în inovatie. Functiile si frontierele conceptiei nu pot fi precizate
fără definirea în prealabil a termenilor: descoperire stiintifică, inventie si inovatie.

Descoperirile stiintifice pot avea la origine inventii, dar ceea ce distinge fundamental o
inventie de o descoperire stiintifică este aceea că inventia este în primul rând o rezolvare a
problemei prin construirea unui obiect material sau imaterial (software, serviciu), numit si
artefact. Descoperirea stiintifică este rezultatul unui demers de căutare, de cercetare, în
timp ce inventia este rezultatul unui demers de conceptie.
A inventa, dimpotrivă, înseamnă a produce ceva ce nu există încă. Ex., Einstein teoria
relativitătii, Leonardo da Vinci a inventat o masină de zburat. Nu poate exista deci inventie
fără conceptie, iar conceptia permite transformarea unei inventii într-o inovatie reusită.

Inovarea reprezintă activitatea orientată către generarea, asimilarea, si valorificarea

rezultatelor cercetării – dezvoltării în sfera economică si socială.
A inova înseamnă a face o schimbare, cu introducerea unei noutăti într-un sistem, într-un
domeniu al unui sistem global etc.
Procesul de inovare cunoaste o serie de functii, datorită nivelului tehnic ridicat al produselor
sau proceselor rezultate fiind aducătoare de venituri substantiale pentru autor. Principalele
functii ale inovării sunt următoarele:
- functia de reproductie;
- functia investitională;
- functia stimulatorie.

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I

 2. INOVAREA

2.1 Introducere
Efectele inovării reprezintă rezultatul asteptat sau real manifestat în cresterea cantitătii si
calitătii produselor sau serviciilor, cresterea productivitătii, reducerea cheltuielilor de
productie, îmbunătătirea conditiilor de munca si a calitătii vietii, protectia mediului
înconjurător, obtinerea de noi cunostinte si informatii.
Eficienta inovării reprezintă capacitatea de a economisi resurse (muncă, timp, materii prime,
energie, capital) în raport cu unitatea de efect obtinut.
Efectele economice ale inovării prezintă următoarele componente:
- componenta volumetrică;
- componenta structurală;
- componenta monetară.
Efectele sociale ale inovării se manifestă la diferite niveluri:
- la nivelul firmei;
- la nivel regional si national.
Efectele ecologice ale inovării se manifestă în diferite moduri precum:
- reducerea volumului scurgerii apelor reziduale
- reducerea concentratiei poluantilor în aer si apă
- scăderea consumului de resurse naturale pe unitate de produs;
- scăderea pierderilor produse de cutremure, inundatii, furtuni, îmbolnăviri, incendii.
Efectele informationale ale inovării se manifestă în diferite moduri precum:
- cresterea numărului de publicatii stiintifice si a valorii acestora;
- cresterea numărului de brevete;
- cresterea gradului de noutate, de securitate a brevetelor.

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I

 2. INOVAREA

2.1 Introducere
Rezultatul procesului de inovare este inovatia. Inovatia reprezintă o descoperire tehnică sau
organizatorică, o schimbare, o modificare sau o prefacere cu caracter de noutate la nivelul
unui sistem.
Inovatiile se pot clasifica după următoarele criterii:
- gradul de noutate;
- caracterul utilizării;
- modul de stimulare a aparitiei;
- rolul inovatiei în procesul de reproductie;
- gradul de complexitate;
- după directia de adresare;
- forma de protectie juridică.
Treapta superioară a inovatiei – inventia – reprezintă realizarea tehnică care are caracter de
noutate, dintr-un domeniu al cunoasterii fată de stadiul cunoasterii până la momentul
respectiv pe plan mondial sau “rezolvarea creatoare a unei probleme tehnice sau de
productie care prezintă o noutate, sau un progres în raport cu nivelul cunoscut al tehnicii pe
plan mondial”.
Inventia este o solutie nouă a unei probleme specifice în domeniul tehnologic, care se poate
referi la un produs sau la un procedeu.
Inventiile sunt protejate prin legi, de o administratie natională, pe un termen (15 – 20 ani) prin
acordarea unui titlu numit brevet. In cazul României OSIM

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I

 2.2 PROPRIETATEA INTELECTUALA

Brevetul de inventie protejează creatia, care este rezultatul unei activităti inventive.
Termenii cheie ai inovarii sunt:
- Proprietatea intelectuală;
- Inovarea industrială;
- Marketingul inovării.
Proprietatea intelectuală cuprinde în mare parte, drepturile legale care rezultă din activitatea
intelectuală în domeniile industrial, stiintific, literar si artistic.
Toate tările protejează prin legi Proprietatea Intelectuală în două directii principale:
- prima este să statueze expres drepturile morale si economice ale creatorilor pentru creatiile lor
si drepturile de acces ale publicului la aceste creatii;
- a doua să promoveze, ca act deliberat al politicii guvernamentale, creativitatea si aplicarea
rezultatelor acesteia prin diseminare si să încurajeze un comert real (corect), care să
contribuie la dezvoltarea economică si socială.
Traditional, proprietatea intelectuală cuprinde două ramuri:
- proprietatea industrială – „industrial property” (IP);
- dreptul de autor – „copyright” (©).
Conventia pentru instituirea Organizatiei Mondiale a Proprietătii Intelectuale, semnată la
Stocholm in 1967 prevede că proprietatea intelectuală include drepturile referitoare la:
- operele literare, artistice si stiintifice dreptul de autor;
- interpretările artistilor interpreti si executiile artistilor executanti, fonogramele si emisiunile
de radiodifuziune drepturi conexe;

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I

 2.2 PROPRIETATEA INTELECTUALA

- inventiile din toate domeniile activitătii umane;

- descoperirile stiintifice;
- desenele si modelele industriale;
- mărcile de firmă, de comert si de serviciu, precum si numele si denumirile comerciale;
- protectia împotriva concurentei neloaiale, si toate celelalte drepturi aferente activitătii
intelectuale în domeniile industrial, stiintific, literar si artistic.
Obiectele proprietătii industriale, asa cum sunt prezentate în Conventia de la
Paris, pot fi clasificate în trei grupe, astfel:
- creatii ale spiritului uman, cum ar fi: inventiile si desenele si modelele industriale;
- anumite indicatii folosite în comert, cum ar fi mărcile ( de firmă, de comert si de serviciu),
indicatiile de provenientă pentru produse si numele comerciale;
- concurenta neloială.
În consecintă, în sensul Conventiei de la Paris, protectia proprietătii industriale are ca obiect
brevetele de inventie, modelele de utilitate, desenele si modelele industriale, mărcile de
fabrică, de comert si de serviciu, numele comercial, indicatiile de provenientă si denumirile
de origine, precum si reprimarea concurentei neloiale.
Conditiile de fond ale inventiei, protejate prin brevetul de inventie sunt specificate de legea
64/1991. Acestea sunt: - să fie nouă,
- să rezulte dintr-o activitate inventivă,
- să fie susceptibilă de aplicare industrială.

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I

 2.2 PROPRIETATEA INTELECTUALA

Nu sunt brevetabile potrivit art. 13 din legea 64/1991:

- ideile, descoperirile, teoriile stiintifice, metodele matematice,
- programele de calculator în sine,
- solutiile cu caracter economic sau de organizare,
- diagramele, metodele de învătământ si instruire,
- regulile de joc,
- sistemele urbanistice, planurile si metodele de sistematizare,
- fenomenele fizice în sine,
- retetele culinare,
- realizările cu caracter estetic.
După obiect inventiile se clasifică astfel:
- produse (bunuri materiale),
- masini, aparate, scule, jucării etc.,
- substante chimice sau biologice,
- amestecuri (fizice sau fizico-chimice),
- microorganisme,
- procedee sau metode (succesiuni logice de operatii – etapizate),
- aplicatii de mijloace noi (aplicarea unei metode cunoscute într-o ramură în care nu a mai
fost utilizată),
- combinatii de mijloace cunoscute.

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I

 2.2 PROPRIETATEA INTELECTUALA

O inventie de produs, procedeu sau metodă este brevetabilă, dacă este nouă, rezultă dintr-o
activitate inventivă si este susceptibilă de aplicare industrială.
Conditia noutătii este îndeplinită în cazul în care solutia propusă nu este cunoscută în stadiul
tehnicii la nivel global. Noutatea pe plan national oferă inventiei cel mult statutul de inovatie.
Conditia caracterului industrial sau al aplicabilitătii industriale are în vedere obiectul,
aplicatia si rezultatul inventiei. Inventia este recunoscută când rezultatul ei se situează în
sfera industriei, a utilului si nu a esteticului.

Descrierea inventiei trebuie sa fie expusa în termeni suficient de clari, complet si corect din
punct de vedere tehnic si stiintific, astfel încât o persoana din domeniu sa o poată
reproduce fără să desfăsoare o activitate inventivă.

Descrierea inventiei în domeniul tehnic, trebuie să contină:

· Titlul inventiei;
· Domeniul tehnic;
· Prezentarea stadiului anterior al tehnicii cunoscut de către solicitant – si documentele care
stau la baza acestuia;
· Expunerea inventiei;
· Prezentarea pe scurt al desenelor (dacă există);
· Prezentarea detaliată a obiectului inventiei (scop, executare, utilizare, functionare etc.);
· Modul în care poate fi utilizată industrial.

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I

 2.2 PROPRIETATEA INTELECTUALA

Prin brevetul de inventie este conferit titularului dreptul exclusiv de exploatare a inventiei,
acesta fiind un drept cu continut patrimonial si moral.
Drepturile care se nasc din conceperea inventiei sunt drepturi cu continut complex, iar acestea
pot să apartină:
- inventatorului,
- titularului de brevet,
- unitătii care este titulară de brevet de inventie.

Brevetul de inventie poate fi exploatat de către:

· Titularul brevetului prin propria întreprindere sau prin crearea propriei afaceri în legătură cu
fabricarea si punerea pe piată a produsului brevetat.
· Terti prin transmiterea drepturilor rezultate din brevetul de inventie: fie prin cesionarea
brevetului, fie prin acordarea de licente. Licentele reprezintă cel mai important mod de
realizare a transferului de tehnologie.

Licentierea este reglementată prin Legea 64/1991 si permite:

- fabricarea si punerea pe piată a produsului rezultat dintr-o inventie de către o firma, alta decât
titularul brevetului, contra unor redevente (taxe de licentiere) stipulate în cadrul
contractului de licentă.
- valorificarea rezultatelor obtinute din cercetare prin transformare în produse tangibile puse pe
piată – dobândire venituri pentru finantarea altor cercetări–creare de întreprinderi spin-off.

MASTER CPTSB, Anul II, Semestrul I