Curs 11 DP Master anul II CPTSB

4. ANALIZA VALORII ÎN DP
Analiza valorii (ingineria valorii) este o metodă de cercetare – dezvoltare sistemică si creativă.
Obiectul analizei valorii poate fi un produs sau părti componente ale acestuia, care îndeplinesc
una sau mai multe functii, o tehnologie sau părti ale acesteia, o activitate sau o succesiune de
activităti, un obiectiv sau o lucrare de investitii etc. Domeniile în care se aplică cu
precădere metoda ingineriei valorii sunt:
- C-D de produse noi si/sau modernizarea celor din productia curentă;
- C-D de noi tehnologii si/sau modernizarea celor existente;
- C-D de servicii;
- perfectionarea proceselor de prestări servicii si auxiliare din unitătile economice;
- proiectarea si realizarea obiectivelor de investitii;
- perfectionarea proceselor de muncă, de tehnologia informatiei, a structurilor organizatorice de
conducere, a sistemelor informationale etc.
Principalele caracteristici ale metodei de analiză a valorii sunt:
- elaborează functiile posibile ale viitorului produs, tehnologii sau serviciu;
- utilizează analiza sistemică a functiilor;
- se bazează pe cercetarea interdisciplinară;
- procesul de analiză a valorii se descompune în activităti de grup, pornind cu formarea unei
echipe de lucru care va fi desemnată cu realizarea obiectivelor prevăzute în pl. de realizare a pr.;
- activitătile se desfăsoară după un plan de lucru bine definit;
- apelează la cunostintele de managementul proiectelor de dezvoltare a produselor;
 4. ANALIZA VALORII ÎN DP

- sunt aplicate metode si tehnici analitice, precum si la alte metode intuitive, tehnici si procedee
de lucru specifice cercetării stiintifice si dezvoltării tehnologice, ca: analiza tehnico-economică,
sondajul statistic, modelarea matematică, metode operative si previzionale de gestiune a
costurilor, metode de organizare a productiei si a muncii etc.
Notiuni referitoare la analiza valorii sunt prezentate în STAS 11272/1-79.
Standardul se referă la etapele si fazele recomandate privind aplicarea metodei de analiză a
valorii (inginerie a valorii) în cercetarea – dezvoltarea de produse noi sau modernizate, care
urmează a fi introduse în productia curentă a unei unităti economice.
Tehnicile si procedeele de lucru, precum si gradul de aprofundare al etapelor si fazelor de
aplicare a analizei valorii, se stabilesc de către echipa de lucru desemnată cu elaborarea
proiectului. În procesul de aplicare a analizei valorii se are în vedere complexitatea produsului
studiat, mărimea seriei de fabricatie, posibilitătile tehnice, economice si organizatorice ale
unitătii economice căreia îi sunt adresate rezultatele proiectului.
Obiectivele urmărite prin aplicarea analizei valorii se stabilesc în functie de indicatorii tehnici,
economici, financiari si sociali specifici domeniului de dezvoltare al noului produs, avându-se
în vedere natura si complexitatea obiectivului studiat. Printre principalele obiective, urmărite a
fi realizate prin aplicarea metodei, se pot enumera:
- cresterea productivitătii muncii la nivelul unitătii ec. care implementează rezultatele pr.;
- cresterea eficientei generale a celui care concepe, care realizează si care utilizează produsul.
 4. ANALIZA VALORII ÎN DP

- cresterea valorii de întrebuintare a produsului, tehnologiei sau serviciului studiat si reducerea

cheltuielilor de productie, în special a celor materiale, astfel ca, în final, raportul dintre valoarea
de întrebuintare si cheltuielile de productie ale obiectivului studiat să fie maximizat;
- îmbunătătirea calitătii produselor tehnologiilor si serviciilor;
Pt. întelegerea procesului de an. a val. trebuie definite o serie de notiuni specifice domeniului.
Valoarea de întrebuintare exprimă însusirile unui produs de a satisface o anumită nevoie
socială si este determinată atât de proprietătile corpului material, cât si de manopera care l-a
modelat.
Valoarea exprimă, potrivit teoriei obiective a valorii, cantitatea de muncă socialmente necesară
pentru producerea bunului. În analiza valorii, conceptul de valoare este diferit de cel folosit în
vorbirea curentă. Astfel, din punctul de vedere al utilizatorului, valoarea unui bun creste pe
măsura în care acesta realizează cât mai multe functii utile în conditiile unui cost cât mai redus
pe întreg ciclu de viată. Mărimea valorii induce o relatie directă între satisfacere si cheltuielile
necesare, deci apare ca raport între calitate si pret. În studiile de analiză a valorii, mărimea
valorii produsului este dată de suma costurilor proceselor de conceptie, de producere, de
utilizare si de după utilizare a bunului analizat.
Functia reprezintă val. de întrebuintare elementară a obiectului studiat (produs, tehn. sau
serviciu) în raport cu mediul si utilizatorul. În consecintă produsul este o sumă materială de
realizare a unor functii elementare care îi conferă acestuia val. de întrebuintare preconizată.
Nomenclatorul de functii reprezintă totalitatea functiilor obiectului studiat d.p.d.v. al
satisfacerii nevoii sociale pentru care a fost creat.
 4. ANALIZA VALORII ÎN DP
De ex., în cazul unui radiator electric se poate exemplifica următorul nomenclator de functii:
- transformarea energiei electrice în energie termică;
- să aibă eficientă (randament) cât mai mare;
- asigurarea măsurilor de securitate si protectie contra electrocutării;
- să poată fi actionat si manevrat usor;
- să aibă fiabilitate cât mai ridicată;
- să fie usor de manevrat si transportat;
- să permită o întretinere usoară;
- să aibă aspect estetic plăcut;
- să asigure radierea directionată a fluxului termic;
- să permită racordarea cât mai usoară la reteaua de alimentare cu energie electrică;
- să evidentieze si să afiseze informatii legate de parametrii functionali din timpul exploatării;
- să poată fi comandat de la distantă.
Nivelul de importantă al unei functii este o mărime conventională atribuită tuturor functiilor
produsului studiat. Nivelul de importantă rezultă prin compararea functiilor, între ele, din punct
de vedere al aportului la realizarea valorii de întrebuintare generală a produsului.
Dimensiunea tehnică a unei functii reprezintă unul sau mai multi parametric tehnici si de altă
natură, prin care se caracterizează functia respectivă. Dimensiunea tehnică a unei functii se
exprimă, de obicei, printr-o valoare numerică căreia i se atasează unitatea de măsură.
Dimensiunea economică a unei functii se constituie ca parte a costului unei functii sau ca
parte a costului produsului aferentă functiei analizate.
 4. ANALIZA VALORII ÎN DP
Costurile inutile - costuri aferente elem. componente care nu contribuie direct la materializarea
functiilor absolut necesare ale produsului studiat. În alte situatii acestea pot reprezenta acele
majorări de costuri care sunt alocate ca urmare a supraev.functiilor aflate în studiu.
Costul limită admis reprezintă costul maxim acceptat pentru realizarea unei functii sau a
întregului nomenclator de functii al produsului.
După importantă functiile pot fi:
· Functie principală – functia care corespunde scopului principal căruia îi este destinat produsul
aflat în studiu si care contribuie direct la realizarea valorii de întrebuintare. Functiile principale
pot fi functii obiective sau subiective.
· Functie secundară (sau auxiliară) – functia care serveste la îndepl. sau completarea functiei
principale si care contrib. indirect la realizarea val. de întrebuintare a obiectului. Ea este adesea
conditionată de solutia tehnică adoptată. Functiile secundare (sau auxiliare) sunt fctii obiective.
După posibilitătile de măsurare, functiile pot fi:
· Functie obiectivă – functia care poate fi caracterizată prin dimensiuni obiective măsurabile cu
ajutorul uneia sau mai multor unităti de măsură.
· Functie subiectivă – functia care poate fi caracterizată prin efecte psihologice, senzoriale si
sociale: organoleptice, estetice, de modă, de prestigiu etc., produse de obiectul aflat în studiu.
Dimensiunile functiilor subiective se estimează statistic prin intermediul unei anchete sau a
sondajului de opinie al subiectilor intervievati.
După contributia lor asupra val. de întreb. a produsului, functiile se pot clasifica astfel:
· Functii necesare – functii care contrib. la realizarea val. de întrebuintare a produsului.
· Functii inutile – functii care nu participă la realizarea val. de întrebuintare a produsului.
 4. ANALIZA VALORII ÎN DP

În raport cu momentul efectuării analizei, functiile pot fi:

Functii existente – functiile necesare sau inutile pe care produsul aflat în studiu le are în
momentul efectuării analizei.
· Functii noi – functiile necesare impuse prin cerintele utilizatorilor, atribuite produsului studiat
după efectuarea analizei.
Analiza sistemică a functiilor se constituie ca activităti distincte în planul de realizare a
proiectului. Astfel sunt analizate si studiate comparativ nivelurile de importantă, dimensiunile
tehnice si economice ale functiilor produsului. În acest process sunt precizate etapele si fazele
specifice procesului de analiză, se compară unele functii cu altele, precum si cu datele
corespunzătoare unor produse cu destinatii similare precum si cu cerintele utilizatorului. Analiza
valorii poate fi aplicată fie proceselor tehnologice (figura 4.1), fie produselor sau serviciilor
(figura 4.2). În dezvoltarea de produs se parcurg sase etape. La rândul lor, acestea, cuprind
anumite faze.
4. ANALIZA VALORII ÎN DP
4. ANALIZA VALORII ÎN DP
4. ANALIZA VALORII ÎN DP