12.

Metoda valorii, Analiza valorii și Ingineria valorii

Metoda valorii, Analiza valorii și Ingineria valorii Metoda valorii (MV) este o metoda de
concepere si reconcepere a produselor care ne permite studierea sau cercetarea unui produs sau a
unui serviciu, în conditii de cost minimal si în conformitate cu solicitarile clientului. Este o metodã cu
ajutorul cãreia, studiind productia de bunuri materiale si servicii, în toate fazele si elementele ei
componente, într-o viziune sistemicã si functionalã, se pot elimina cheltuielile neeconomice si
nejustificate, prin realizarea unui raport optim între valorile de întrebuintare ale acestora si costurile
necesare obtinerii lor. MV este un proces de creatie, sistemic si organizat având drept scop obtinerea
unui raport maxim între valoarea functiei si costul functiei. Metoda Valorii (MV) este un instrument
care îi ajutã pe specialiști sã rezolve problemele legate de scãderea costurilor unor produse/servicii,
fapt ce le face mai competitive. Studiile de MV au demonstrat cã marea majoritate a produselor
contin între 15 si 25% costuri nejustificate, costuri a cãror eliminare nu afecteazã calitatea si utilitatea
produsului. Metoda valorii este pe scurt un procedeu sistematic orientat cãtre eliminarea costurilor
nejustificate.
Rezolvarea unei probleme prin MV necesitã urmãtoarele tipuri de rationamente:
1. Acumularea de informatii;
2. Analiza informatiei obtinute;
3. Creativitate tehnicã;
4. Luarea deciziei optime privind utilizarea rezultatelor activitãtii de creatie tehnicã.

Metoda valorii se aplicã în practicã sub diferite forme:

- Analiza valorii (AV);
-Ingineria valorii (IV);
- Planificarea valorii;
-Managementul valorii.
În principiu toate aceste metode utilizeazã acelasi set de principii, diferenta dintre ele
constând în momentul si locul aplicãrii acestor principii.
Analiza valorii (AV) este definita ca o metodã de cercetare-proiectare sistemicã si creativã
care, prin abordarea functionalã, urmãreste ca functiile obiectului studiat sã fie concepute si realizate
cu cheltuieli minime, în conditii de calitate care sã satisfacã necesitãtile utilizatorilor în concordantã
cu cerintele social-economice. AV constã dintr-o serie de procedee sistematice, orientate cãtre
realizarea functiunilor necesare cu un cost minim, fãrã a neglija calitatea, fiabilitatea, performanta.
Termenul "analizã" sugereazã aplicarea tehnicilor asupra unor produse existente.
 Imgineria valorii (IV) constã în aplicarea tehnicilor de metoda valorii în principalele etape de
proiectare a produselor. A apãrut astfel o aparentã confuzie între termeni, dar putem sã eliminãm
aceastã confuzie prin trasarea liniei de demarcatie dintre ei.
Termenul de AV se potriveste mai bine analizei unor produse existente în timp ce IV este
specificã fazei de proiectare. Cu alte cuvinte, termenii sunt utilizati nu pentru a face o deosebire între
tehnici, ci pentru a indica stadiul la care este aplicat procedeul: la un produs deja existent (AV) sau în
faza de proiectare (IV). AV si IV au teluri comune. Ele utilizeazã aceleasi tehnici de lucru. Din acest
punct de vedere putem discuta de MV. Deosebirea dintre ele se referã exclusiv la momentul în care
se intervine asupra produsului:
- atunci când el existã si îi dorim optimizarea - AV;
-în faza de proiectare - IV.
Ingineria valorii reprezinta aplicarea în practica inginereasca a "analizei valorii".
La modul general orice produs poseda anumite functiuni mai mult sau mai putin utile în
raport cu solicitarile. Ori toate aceste functiuni au un cost. Eliminarea functiunilor inutile ale unui
produs în raport cu cerintele devine principala pârghie de reducere a costurilor.

Managementul valorii este ansamblul activităţilor de natură managerială îndreptate spre

maximizarea raportului dintre utilitatea şi costul produsului. Este o metodologie care reuneste
ansamblul mijloacelor ce concurã la obtinerea competivitãtii. Managementul valorii oferã servicii
clientului/utilizatorului, întreprinderii producãtoare si societãtii în general. Scopul managementuluui
valorii este de a pune la dispozitia pietei produse competitive care conduc cãtre satisfacerea
asteptãtilor utilizatorilor, de a creste profitul întreprinderilor si de a contribui la dezvoltarea tehnicã
si tehnologicã.
De multe ori, AV și IV se studiază reunite, ca o singură disciplină. Analiza şi ingineria valorii
(AIV) este disciplina care studiază tehnicile şi metodele pentru conceperea şi reconceperea
produselor, tehnologiilor, activităţilor, care urmăresc optimizarea realizării funcţiilor în sensul
maximizării raportului dintre utilitatea şi costul acestora. Cu alte cuvinte, în esenţă, AIV urmăreşte
realizarea funcţiilor produsului – rezultat al cerinţelor utilizatorului astfel încât să existe o
proporţionalitate între utilitatea sau performanţele realizate de fiecare funcţie şi consumul de
mijloace pentru realizarea acestei funcţii, obţinută printr-o maximizare a raportului dintre utilitatea
produsului şi costul acestuia. Analiza valorii se asociază de obicei cu reproiectarea unui produs
existent, iar Ingineria valorii se referă la conceperea unui produs nou.
În anul 1966 japonezul Akao lansează metoda QFD (Quality Function Deployment-
Desfăşurarea Funcţiilor Calităţii), care reprezintă o dezvoltare a ingineriei valorii şi care urmăreşte
satisfacerea cerinţelor utilizatorului în toate etapele traseului produsului.
 Scopurile AIV sunt:
• Reducerea costurilor de producţie;
• Satisfacerea în măsură sporită a cerinţelor utilizatorului;
• Încercarea unor performanţe noi prin creşterea limitată a costurilor; • Simplificarea
proceselor de fabricaţie;
• Încurajarea lucrului în echipă;
• Promovarea gândirii creative.

Elementele cheie ale IV sunt:

1. Analiza funcţională
• Este punctul de plecare în IV şi QFD;
• Răspunde la întrebările: ce este şi ce face produsul?
• Dematerializează produsul, detaliind necesitatea utilizatorului în nomenclatorul, lista
sau diagrama de funcţii;
2. Costul funcţiilor (dimensionarea economică):
• Răspunde la întrebările: - cât costă fiecare funcţie? - cât reprezintă ea în costul
produsului?
• Descompune costul produsului în cele mai mici detalii
• Stabileşte relaţia dintre repere şi funcţii
3. Valoarea funcţiilor
• Răspunde la întrebările: - cât de importantă este funcţia pentru utilizator?; - cât de bine
satisface ea exigenţele utilizatorului?
• Defineşte noţiunile: - importanţă relativă - utilitate intrinsecă - dimensiune tehnică a
funcţiei
4. Conceperea/reconceperea prin funcţii
• Urmăreşte realizarea în condiţii optime a funcţiilor;
• Concepe produsul ca pe un ansamblu optim de funcţii;
• Se face apel la metode logice şi psihologice de creativitate;
• Se porneşte de la ideea că nimic nu este perfect şi veşnic.
5. Implementarea soluţiei
• Vizează descoperirea de la început a zonelor în care ar putea apărea eşecul aplicării soluţiei;
• Descoperă obstacolele care pot bloca aplicarea studiului;
• Stabileşte acţiunile care pot înlătura piedicile în aplicarea studiului.

6. Planul de lucru al IV:

Pregătirea
II. Analiza necesităţii sociale
III. Analiza situaţiei existente
IV. Conceperea/reconceperea
V. Realizarea şi controlul aplicării studiului.