19.

Dimensionarea economică a funcţiilor

Dimensionarea economică a funcţiilor trebuie să stabilească relaţia ce există între nivelul

dimensiunilor tehnice şi cel al costurilor componentelor fizice ale produsului, pentru ca în final să se
poată compara utilitatea funcţiei cu costul acesteia.
Repartizarea costului produsului şi al componentelor sale pe funcţii necesită un raţionament
logic, analiza principiilor constructive şi funcţionale, a caracteristicilor materialelor, reperelor şi
operaţiilor care compun produsul. În general, un reper sau o operaţie contribuie la realizarea uneia
sau mai multor funcţii. Figura 1 prezintă relaţiile ce se stabilesc între funcţii şi repere sau operaţii.
Dacă un reper participă la realizarea mai multor funcţii trebuie stabilit cât din costul acestuia
revine unei funcţii şi cât alteia.
De exemplu: Vopsirea carcasei unui aparat electric participă la realizarea funcţiilor, rezistă la
coroziune şi are aspect estetic. Se pune întrebarea, Care vor fi elementele componente ale vopselei şi
operaţiei de vopsire determinante pentru cele 2 funcţii? Se poate constata că pigmentul, strălucirea,
uniformitatea aplicării stratului de vopsea au o contribuţie directă asupra esteticii, în timp ce
caracteristicile chimice ale vopselei şi grosimea stratului de vopsea contribuie la protecţia
anticorozivă.
Dacă putem stabili cât costă fiecare din aceste elemente, problema este rezolvată riguros.