5.

Obstacole interne în creativitatea tehnică: Obstacole de ordin psihologic

Acest gen de obstacole este cel mai important în creaţia tehnică spontană şi stimulată, dar
pierde mult din importanţă în cazul creaţiei logice-deterministe.
b1. Inerţia psihologică reprezintă obstacolul principal din calea oricărei creaţii spontane sau
stimulate şi este determinată de tendinţa intelectului uman de a-şi păstra neschimbate schemele
gândirii, raţionamentele, metodele, de tendinţa de a merge pe căi bătătorite, de a gândi în acelaşi
mod, caracteristică minţilor inflexibile. Flexibilitatea gândirii reprezintă condiţia de bază a
creativităţii, care devine maximă atunci când metodele logice sunt îmbinate cu cele intuitive,
deducţia cu inducţia, metodele algoritmice cu cele euristice. Prin metode şi tehnici şablon se pot
realiza doar obiective tehnice cunoscute, nu se poate crea.
Inerţia psihologică este un rezultat al sistemului de învăţământ. Dacă se însuşeşte o anumită
metodă, care a dat rezultate pozitive în rezolvarea mai multor probleme curente, este natural ca
omul să fie tentat să o folosească şi în alte ocazii, de regulă cu succes în multe domenii ale activităţii
cerebrale, cu excepţia creaţiei tehnice.
Inerţia psihologică influenţează mai intens dacă problema trebuie rezolvată repede, sub
tensiune, în stare înalt emoţională sau în stare de frică.
Familiaritatea problemei, obişnuinţa cu problemele similare, practica îndelungată în
domeniu, accentuează inerţia psihologică.
Împotriva inerţiei psihologice se poate totuşi lupta cu mult succes. O primă măsură eficientă
este să nu se uite nici un moment de existenţa acesteia.
b2. Rigiditatea (fixitatea) funcţională reprezintă un al doilea obstacol psihologic important în
creaţia tehnică, fiind cauzat de obişnuinţă. Cu înaintarea în vârstă, oamenii au tendinţa de a-şi reduce
activitatea creativă, devenind tot mai mult nişte victime ale obiceiurilor. Educaţia şi experienţa fac să
se nască noi inhibiţii, care tind să rigidizeze modul de a gândi. Aceste inhibiţii reduc aptitudinea de a
ataca noi probleme ce implică o deschidere largă a imaginaţiei.
Acest obstacol transpus la nivelul creatorului, se manifestă şi ca o lipsă de flexibilitate,
datorită concepţiilor fixiste asupra utilizării obiectelor sau soluţiilor cunoscute.
Fixitatea funcţională poate fi combătură cu succes prin întrebări de tipul ce alte utilizări fără
modificări?, ce alte utilizări cu modificări, poate avea obiectul considerat.
b3. Fluenţa scăzută reprezintă capacitatea coborâtă a individului de a realiza lanţuri de
asociaţii, evocări, consonanţe (potriviri, concordanţe), analogii, de a trece de la o asociere la alta,
obstacol important al creaţiei tehnice. Fluenţa scăzută poate conduce la o lipsă de fantezie, de
imaginaţie şi la sterilitate în activitatea creativă spontană şi în cea stimulată.
 b4. Frica de critică şi autocritică, reprezintă o a patra cauză importantă a ineficienţei muncii
de creaţie tehnică.
Logica, gândirea convergentă, gândirea critică, localizate în emisfera stângă a cortexului şi
dezvoltate aproape în exclusivitate pe toate treptele şcolii, determină un puternic autocontrol, care
în rezolvarea problemelor algoritmice este salutar şi eficient, dar care reprezintă un obstacol
important în procesul de creaţie, care de regulă este materializat de gândirea divergentă, localizată în
emisfera dreaptă a creierului, foarte puţin antrenată şi prin urmare puţin dezvoltată.
Frica de ridicol în faţa propriului conştient şi în raport cu semenii, reprezintă factorul inhibant
principal atât pentru iniţierea, pornirea procesului, cât şi pentru desfăşurarea lui.
Trebuie de menţionat că unele dintre invenţiile aplicate azi au apărut la început ca nişte
lucruri bizare, chiar absurde.
Mijlocul principal de luptă împotriva acestui factor îl reprezintă tehnica amânării criticii sau a
suspendării temporare a acesteia, specifică metodei brainstorming.
b5. Descurajarea, autodescurajarea şi timiditatea, reprezintă factori importanţi în inhibarea
procesului creativ spontan sau stimulat. Multă lume din jurul creatorului este predispus să-l
descurajeze şi cu atât mai dăunătoare este autodescurajarea. Timiditatea în creaţie provine în
general din îndoiala instinctivă asupra capacităţii creative proprii. Aceasta poate constitui un obstacol
şi în cazul unui proces creativ demarat. Eşecurile nu trebuie să demobilizeze pe inventator. Însuşi
marele Edison accepta eşecul în activitatea de căutarea a soluţiilor tehnice. În creaţie reuşeşte cel
care încearcă de mai multe ori. Toţi marii inventatori au dat dovadă de calităţi superioare ce le-a
permis să învingă toate obstacolele din faţa creaţiei şi promovării acesteia. Unii sunt înzestraţi
natural cu aceste calităţi, dar ceilalţi le pot obţine prin educaţie şi antrenament.